Nu am fost la TIFF 2020, așa că nu am văzut proiecția, din câte înțeleg, în premieră pe țară a filmului Malmkrog, regizat de dl. Cristi Puiu. În consecință, nu pot să mă pronunț dacă filmul e bun sau prost. Nevăzându-l, nu pot nici să spun dacă 201 minute, cât aud că durează respectiva peliculă, e mult sau puțin.
Ca spectator preponderent de teatru, dar și de film, pot să afirm doar că am văzut, la viața mea, spectacole care durau mai bine de cinci ore, iar în sală de abia dacă erau cu ceva mai mult de 10 grade (îmi vine acum în minte cazul anterevoluționarului și „indisciplinatului” Hamlet al lui Tocilescu și Caramitru, de la Bulandra) și, cu toate acestea, aș fi dorit ca reprezentația să nu se mai încheie, și altele cu exact aceeași piesă care durau o oră și jumătate ce mi s-au părut de-a dreptul interminabile. O adevărată teroare, un veritabil chin.
Știu și accept ca atâtea miliarde de oameni că existența noastră cotidiană este condiționată de respectarea a tot felul de reguli. De coduri. Nu toate din cale afară de confortabile. Unele plebiscitare, altele nenegociabile. Nu avem, de exemplu, voie să trecem strada când semaforul arată roșu, tot la fel cum nu ne este îngăduit să intervenim în desfășurarea unui spectacol de teatru. Chiar și la proiecția unui film avem obligația să stăm liniștiți în sală. E drept, dacă nu ne place și pace producția în chestiune, putem să părăsim sala cu pricina fără a-i deranja prea mult pe cei ce ne sunt în preajmă. Dacă nu respectăm regulile în vigoare, oricum ar fi ele din punctul nostru de vedere, nu înseamnă nicidecum că am pune instantaneu de o revoluție al cărei rost ar fi acela de a zdrobi, vorba lui Eminescu, „orânduiala cea crudă și nedreaptă”.
Mai știu și că, dacă respectăm cu adevărat sacrificiul celor ce și-au dat viața pentru libertate în Decembrie 1989, se impune să fim foarte atenți în momentul în care recurgem la comparații. Nu orice act de insurgență poate fi comparat cu îndrăzneala, plătită cu sânge, a celor, în realitate nu foarte mulți, care au luat parte la ceea ce au crezut că este, poate chiar a fost, măcar până la un moment anume, o revoluție.
Așa cum nu avem dreptul să comparăm martiriul unui Iuliu Maniu sau al Brătienilor și al atâtor altora ce au fost închiși în temnițele comuniste cu trimiterea la închisoare a lui Năstase, Severin, Voiculescu sau Gheorghe Nichita, tot la fel mi se pare o impietate să punem semnul egalității între cerința autorităților (nu doar de la noi) de a purta mască la vreme de pandemie și limitarea arbitrară a drepturilor omului. E foarte adevărat însă că uneori tonul vocii autorităților nu e dintre cele mai potrivite, la fel cum nu e potrivit nici arătatul cu degetul.
Nu știu dacă regizorul Cristi Puiu a spus ceea ce a spus înaintea începerii proiecției filmului Malmkrog din motive publicitare, însă, în opinia mea, spusele sale sunt, din păcate, comparabile cu zicerile mult hulitei doamne Renate Weber care a cerut ca în spitale să fie pus la loc vizibil anunțul că respectivul loc este supravegheat ca nu cumva acolo să se instituie și practice teroarea.
Nutresc convingerea că zicerile regizorului se înscriu în categoria derapajului. A accidentului nedorit. Care nu trebuie însă nicidecum folosit spre a-i contesta, dărâma, pune la index opera.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Probabil autoritățile pariziene l-au auzit pe dl Cristi Puiu și au introdus obligativitatea purtării măștii de protecție.
Nu știu dacă, în cazul în care autoritățile îmi vor cere să merg în mâini, voi merge în mâini. S-ar putea să am probleme cu echilibrul. Sunt însă sigur că eu și familia mea avem dreptul să ne fie protejată sănătatea. Astfel, prin purtarea măștii, inclusiv de purtătorii virusului care nu știu acest lucru, sănătatea noastră este protejată. Nu l-am auzit pe dl Cristi Puiu protestând atunci când pe străzile Bucureștiului se afla armata în transportoare blindate și cu echipament de război. În fine..
Pe de altă parte, costurile sociale (deci, și ale mele) sunt mai mari în cazul suprasolicitării sistemului sanitar (care este mai puțin perfiormant decât cel francez, sre exemplu), așadar, purtarea măștii sanitare și reducerea răspândirii infecției reduc aceste costuri.
Cristi Puiu are dreptul la opinie; la fel ca si dvoastra. Referitor la Covid 19 se contrazic medicii intre ei, se contrazic politicienii…ba si Bill Gates a venit cu o idee creata: pandemia nu va disparea pina la sfirsitul lui 2021.
Doar ca spiciul lui Cristi Puiu pare a fi cu tenta politica adresindu-se „puterii instalate”
Si amenintind: „” Și dacă n-o faceți dumneavoastră, prin vot, de data asta, atunci n-o face nimeni. Dacă n-o facem noi, n-o face nimeni.”
Cit despre aplauze, exista destui care aplauda timp. In politica, in arta, aici pe Contributors…
Desigur, dreptul la opinie e sfânt! Chiar și un afon în aritmetică poate fi de părere că 2+2=5 și e corect să fie lăsat să se exprime. Și să își instige compatrioții să dea plătească 500 RON cu două hârtii de 200 RON. Sau să dea rest după logica lui 50-20 =20. Totul însă se schimbă când cel afectat de calculul defectuos ești chiar tu: parcă e prea multă libertate de opinie.
Ar fi fost lafel de legal ca, după instigarea la nepurtarea măștii, spectacolul să fie întrerupt, iar instigatorul să fie obligat la despăgubirea tuturor participanților. Libertatea de opinie trebuie corelată și cu o anumită responsabilitate, tradusă prin suportarea unor anume consecințe.
Uite, chiar si tu abuzezi de libertatea de opinie ca sa pui altora in circa ceea ce gindesti.
Daca citeai atent ce am scris, nu aveai reactia cu „ha, tatarule, te-am prins!”
……………Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi! ca sa continuam ideea din text , cu un vers din Imparat si Proletar ca parte a scrierilor eminiesciene -ce lasa oarecum de dorit in imaginatia mea . Prefer mai degraba – Dintre sute de catarge …. sau Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba -…….decit – mizeri si bogati- ca idee eminesciana de impartire pusa pe seama cuiva indiferent cine era acel cuiva in mintea poetului (dar se invata textul -la greu ) – in perioda comunista -.Revenind la spusele regizorului ale carui filme sunt cunoscute si apreciate , nu putem decit sa punem toata intelegerea actoriceasca , in nevoia acestuia de a – privi cu nesat , uneori si material , salile arhi pline unde i se proiecteaza opera , fapt ce acum nu se mai prea intimpla nicaieri in lume . Artistul , indiferent cine ar fi el ,din asta traieste , din nevoia de admiratie si tot ceea ce face se incadreaza in aceasta imensa grija fata de inegalabilul operei personale .Cit despre minuscula intepatura politica , ca oricare artist ,a fost grijuliu ca exprimarea sa atinga doar tangential adevarul si sa nu faca parte (exprimarea ) dintr-o ofensa adusa cuiva ,cu toate ca in mod cert are si el preferinte politice , ca noi toti dealtfel .
@Interpretarea _ „Artistul , indiferent cine ar fi el ,din asta traieste , din nevoia de admiratie…”
Admirația nu ține de foame. Drept urmare, cei care se pricep la marketing, atât la cel comercial, cât și la cel politic, și-au exprimat părerea că dl Cristi Puiu și-a promovat în acest fel, printr-o tehnică de marketing eficientă, atât creația artistică, cât și ideologia la care a aderat.
Despre domnul Cumpănașu s-a spus, cu prilejul candidaturii domniei-sale, că s-a cățărat cu cinism [politic] pe cadavrul nepoatei sale. Despre artiști, chiar dacă au cunoștință despre „Moartea domnului Lăzărescu”, nu se cade să spunem c-ar fi la fel de cinici…
Sincer, dle profesor, nu înțeleg de ce se pune semnul identității între opera unui creator și conduita sa morală/cetățenească, etc. Sunt numeroase exemplele de creatori din domeniul artistic, dar nu numai, care ca persoane sociale erau cel puțin ciudați.
Opera dlui Cristi Puiu (nu emit calificative nefiind specialist) nu înseamnă că omul Cristi Puiu nu se poate comporta penibil. Scandalul recent între dvs și dna Petreu nu mă împiedică să vă caut și citesc articolele (cu care sunt absolut de acord).
Honny soit qui mal y pense!
Am taxat mereu atitudini de acest fel . Daca acest individ ar fi fost vinzator de fructe si legume in piata pe mine m-ar fi pierdut de client . La fel daca ar fi fost vinzator de automobile de lux . Nu ma intereseaza ce produce el pentru a se intretine ( impreuna cu familia lui ) dar astfel de manifestari trebuie puse la index . Imi amintesc de Petre Tutea care spunea :
,, Prin însãsi ordinea ei ideologicã, democratia îl obligã pe idiot sã stea alãturi de geniu si sã-i poatã zice: ce mai faci, frate? ”