joi, martie 28, 2024

Delirul persecutiei: El Crin si „imbecilii”

Motto: „Altoirea neantului pe țâfnă, ridicolul anemiei cu veleități de palestră”–Un cititor care semneaza Vali

Doua sunt maladiile de care sufera Crin Antonescu: incontinenta verbala si delirul persecutiei. Dupa ce a afurisit Occidentul intr-un discurs de pomina rostit in stil peronist (ori mussolinian) pe stadion, micul caudillo de Dambovita isi iese din nou din fire si injura ca la usa cortului. Si-a mutat candidatura in zona „padurii nebune” si ii ataca furibund pe cei care vad in aceasta fuga proba fricii marelui chiulangiu national de o competitie veritabila. Sunt unii, inclusiv amici, care spun ca Sandra Pralong, candidata ARD, n-ar avea, sau n-ar fi avut, sanse in fata demagogului aflat intr-o permanenta transa. Ma indoiesc.

Sandra Pralong este o intelectuala veritabila, cu merite exceptionale in lupta pentru dezvoltarea societatii civile din Romania. Poate spune lucruri importante despre ce inseamna educatia occidentala, competitivitatea si criteriile de integritate academica. A fost consiliera pentru problemele diasporei in timpul presedintiei lui Emil Constantinescu. Este o persoana competenta si echilibrata. Pe scurt, tot ce nu este El Crin. Inteleg ca pe acea pozitiei va candidadin partea USL politologul Daniel Barbu, cel care a fost consilierul lui Crin in cele cincizeci de zile cat s-a instalat pe post de tantos interimar la Cotroceni. Va fi o lupta cat se poate de interesanta.

Cand nu mai gaseste argumente, El Crin recurge, ca si Ion Iliescu, la sudalma. Iata ultima-i isprava: „Dacă cineva crede că este îndreptăţit să folosească formula «a fugit din Bucureşti» o poate folosi. Sunt deja imun la revărsarea de ură, de calomnie, de insultă, care îmi este adresată de toată echipa bine hrănită a propagandei băsiste, aşa încât o formulă în plus nu mai contează.” Deci aceia care spun adevarul despre comportamentul las si isteroid al celui care s-a infratit cu xenofobul Gigi si care sta sluj in fata lui Felix si a lacheilor acestuia, sunt catalogati automat drept „imbecili”.

Am revazut recent, in cadrul seminarului despre dictatori si dictaturi pe care il tin la mine la universitate, filmul „Downfall” despre ultimele zile ale lui Hitler. Mecanismul mental al Fuhrer-ului, delirul de persecutie al Fuhrerului era exact acesta: toti cei care aveau cea mai mica indoiala privind geniul sau erau „tradatori” (v. cazul Moisescu-Chiliman), „cretini” si „imbecili”, instrumente ale „propagandei iudeo-bolsevice”.

Hitler spunea ca isi urmeaza destinul cu certitudinea unui somnambul. Cam asa stau lucrurile si cu omul nostru din Isaccea. Traind mereu in lumea conspiratiilor, El Crin nu poate vedea decat conspiratii in jurul sau. Este vorba de o patologie mentala care il va pierde, mai devreme sau mai tarziu. Eu unul cred ca mai devreme.

Articol aparut in editia online a revistei 22:

http://www.revista22.ro/delirul-persecutiei-el-crin-si-imbecilii-18877.html

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

  1. Excelent articol !
    Domnul profesor Tismaneanu are dreptate cind claseaza declaratiile lui Crin Antonescu in domeniul patologicului
    Ce se poate spune altfel despre cineva care a declarat la televizor ca, dupa el, cel mai bun sistem
    de guvernamint pentru Romania ar fi monarhia constitutionala ! Picant daca ne amintim ca acelasi este candidat declarat pentru postul de presedinte al republicii ! Cu greu s-ar putea imagina ceva mai ridicol !

  2. Sunteti deja obositor, ca si El Crin, cu obsesia Dvs pentru el.
    Lasati-l in pace, propuneti vreo solutie sa scapam de mizeria asta ce populeaza lumea politica romanesca, incepand cu Traian Basescu si gasca portocalie si terminand cu catastrofala guvernare de la USL.
    Aveti vreo propunere ?!
    (Exclus Traian Basescu &Company!!)

      • Mi se pare limpede explicaţia atitudinii de tip „vio”.
        Genul de politichie dâmboviţeană practicat de mult timp la noi se ghidează după principiul „divide et impera”; ţărişoara este împărţită în adulatorii necondiţionaţi ai actualei puteri (oameni „de bine”, după formula bine cunoscută, care a fost, de fapt, o primă formă de intoxicare în masă după 89) şi restul („băsist” periculos şi „imbecil” este oricine are altă opinie. Rezultă că dacă eşti anti-guvernarea actuală, musai eşti „băsist”). Reacţiile partinice, cu puseuri de excluziune cred că sunt cultivate, încurajate programatic. E utilă puterii această segregare, alimentată permanent de zona mass-media aflată în proprietatea maeştrilor păpuşari care conduc în realitate jocurile politice. E util să se ofere şi să se stârnească circul, mai cu seamă când lumea e speriată că n-are pâine.
        …Asta dacă, bineînţeles, comentariul lui vio nu e cumva instrumentat…

        • stimabila doamna cazacu,

          cred ca ati scapat din vedere „catastrofala guvernare de la USL” din comentariul stimabilului vio. asadar domnul nu este nici pro contra nici contra pro. in mod curios suspectati comentariul de „instrumentare”. sa-l fi instrumentat oare alba ca zapada?

          • :)
            Bună seara, vă mulţumesc pentru mesaj. Vă mulţumesc şi pentru răspunsul la o întrebare anterioară, probabil din motive tehnice nu am reuşit ieri (referitor la situaţia facultăţilor de arhitectură din Austria).
            Sigur nu mi-a scăpat sintagma cu „catastrofa” – dar nici paranteza din final. De fapt voiam să mă refer la radicalitatea unor luări de poziţie. Dacă nu e alb, e negru – a propos şi de d-na Albă-ca -Zăpada. D-lui Tismăneanu i se pretind soluţii…dar, vorba lui Rieux, din Ciuma lui Camus, „cette histoire nous concerne tous”. Totdeauna am aşteptat soluţii de la alţii. Zic eu că în această toamnă putem, măcar, încerca să le găsim.

            • Bateti campiii cu veselie evident portocalie!
              NU ma plateste nimeni, scumpa doamna, vad singur dezastrul portocaliu sau rosu!
              Aceeasi mizerie politica de 20 de ani.
              Aceeasi politicieni corupti, incompetenti, clientelari si preocupati de interesele lor si deloc de ale celor care-i trimit in Parlament sau la nivel local.
              Adica, ce mi-e Ponta, ce mi-e Basescu, ce mi-e Antonescu, ce mi-e Boc, ce mi-e Udrea, ce mi-e Dragnea, ce mi-e Fenechiu…
              Ei cu ale lor, noi romanii cu ale noastre…..

          • Ciudat cum a ajuns USL-ul sa plateasca postaci diversionisti exilati in Austria. Chiar asa, nu mai e niciun job in Austria pentru „stimabilul” domn Schmidt, de trebuie sa frece netul pentru cateva sute de euro pe luna veniti tocmai din Kiseleff?

            • stimabile piti_lasa_ne,

              daca puteti intermedia contractul va asigur de un comision gras. ce ziceti? stiti doar cum ziceau latinii pe limba romana non olet. doar ca va anunt ca-l declar la fisc, asta ca sa nu-mi spuneti ca nu v-am spus.

            • Exista si varianta prostiei (la moda ar fi „imbecilitatii”) pure si fara interes material. Caz in care banii nu ar mai fi nici macar scuza.

          • Herr Schmidt,
            am mai observat că pentru dv. toţi (cu excepţia d-lui Tismăneanu) sunt „stimabili” şi „stimabile”.
            Să fie o ironie caragialiană? (e adevărat, pe de altă parte, că apelativul „stimate” s-a compromis dinainte de 89)

            • stimabila doamna cazacu,

              daca il invocam pe caragiale sa nu-l uitam pe oscar wilde – life is too important a matter in order to be taken seriously.
              da, aveti dreptate, toata stima si mandria, tovarasul si romania – cum bula purta ura in suflet asa port eu stima stimabilelor si stimabililor, nu fara un usor zambet ironic dar mai ales autoironic, recunosc.

    • Pentru Vio –
      Nu insinuam că aţi fi fost plătit/ă, ci doar manipulat/ă fără voie.
      În chip de solidaritate, vă mărturisesc că nu sunt nici veselă, nici „portocalie”.

      • Vazand cat de corect scrieti, chiar ma surprindeti cu modul de a gandi…. „manipularea fara voie” de care vorbiti are probabil o explicatie in faptul ca nu ridic osanale lui Traian Basescu si guvernarii portocalii ??!
        Altfel, sincer nu va inteleg…..
        Dar ce mai conteaza, atata timp cat nu impartasesc opiniile Dvs, asa-i ??!!!!!!!!!
        In opinia mea, toate guvernarille de dupa ’89, fara exceptie si toti politicienii sunt o apa si-un pamant.
        Nici o exceptie.

    • Observ că dezbaterea deviază pe fonturi secundare.
      V-aş întreba dacă toţi cei care realizează ce se întâmplă azi în Ro trebuie să scrie cu greşeli. Renunţ însă, pentru că îmi dau seama că sunteţi dintre cei care se grăbesc să eticheteze oamenii. Nu puteţi pretinde că îmi cunoaşteţi opiniile, dar aţi fi surprins, dacă aţi putea-o face, să descoperiţi că sunt total diferite de ceea ce vă închipuiţi. Rezultatul manipulării la care sunt supuşi cei ca dv. este tocmai convingerea că a respinge orice grupare politică având legătură cu Iliescu+Voiculescu şi acoliţii lor înseamnă „ridicarea de osanale” lui Băsescu. În cazul ăsta, nici nu mă mir că nu (mă) înţelegeţi.

  3. subscriu la toate cele spuse in articolul de fata. fara exceptie.

    am doar o singura remarca. sau mai degraba o intrebare.

    oare un articol cu un asemenea titlu ar fi fost publicat in SUA? adica v-ati permite sa folositi aceste cuvinte facand o analiza a sistemului politic din SUA? sunt absolut sigur ca nu.

    totusi sunteti un profesor universitar de calibru. va recitesc articolele despre I.D. Sirbu, T. Judt etc de pe contributors dar stilistica articolului de fata imi aduce aminte de limbajul folosit in Romania Mare din anii ’90. no offence please.

    cu bine,

    georges

      • sehr geehrter herr professor,

        puneti diagnostic dar nu prescrieti tratament. sa fie oare numai portocalii tratabili, caz in care intervine obligatia de respecta legea tacerii?

        hochachtungsvoll,
        ihr frank g. schmidt

      • Domnule Profesor,

        Intre timp ati devenit si medic psihiatru?

        Si in alta ordine de idei…pe bune acum…deja ati ajuns sa aveti obsesie fata de El Crin!

        O seara (dimineata) buna!

        • Richard Hofstadter, un respectat istoric, nu era psihiatru si a scris despre stilul paranoic in politica americana. Pentru scrie psihobiografii nu trebuie sa fii psihiatru (v. biografia lui Stalin de Robert C. Tucker). Ganduri bune.

          • sehr geehrter herr professor,

            permiteti-mi sa va marturisesc ca mai degraba v-as vedea in rolul fin al psychologului decat in rolul mai grobian al psychiatrului. primul analizeaza cu finete si nu a renuntat inca la ideea remedierii comportamentale a individuului, cel din urma te pune sub sedative din pricina intrarii in zona patologicului ireversibil. desigur, post mortem nu mai conteaza. (va rog sa puneti smiley).

            • Domnule Schmidt, eu cred ca dl Tismaneanu nu pune smiley in textul dvs. chiar daca-l rugati frumos. Daca vrei sa aveti comentarii mai prietenoase puneti caracterul : urmat imediat de caracterul ) si va aparea smiley dupa ce va trimiteti comentariul :)

            • sehr geehrter herr singer,

              s-ar putea sa va surprinda, dar a mai pus. oricum va multumesc pentru informatie si o sa incerc chiar acum :)

    • Stimate Domnule Georges,

      Aveti dreptate ! Un asemenea articol ar fi fost greu publicabil in SUA pentru simplul motiv ca politica americana se face, in general, pe baze rationale.
      Politicienii, fie ei democrati sau republicani, se infrunta cu argumente.
      Din pacate, situatia in Romania e cu totul alta ! Cum poti sa acorzi respectabilitate unuia care se declara candiedat pentru postul de presedinte al republicii si, in acelasi timp, afirma ca sistemul cel mai bun pentru Romania este monarhia constitutionala ? Un asemenea personaj nu poate fi luat in serios si genul care e cel mai adecvat in ceea ce-l priveste e pamfletul !

      • stimabile intelectual sovaielnic,

        realpolitik-ul impune ca pana la devenirea romaniei monarhie constitutionala cineva trebuie sa candideze la postul de presedinte al republicii. vedeti dumneavoastra, singura mea obsesie in materie de autovehicule este un jaguar e-type cabrio cu 12 cilindri. pana ma decid sa-l cumpar voi circula foarte satisfacut in passat-ul pe care il am. credeti ca devin astfel patologic?

          • sehr geehrter herr professor,

            interventiile sunt intotdeauna binevenite. patologicul este reversibil sau ireversibil, vedeti si comentariul meu de mai sus. dar desigur ca incepe si daca as conduce un passat precum un jaguar. aici intram in alte fineturi, de fapt psychologice – ma identific oare cu masina? sunt mai „mascul” daca am 12 cilindri sub capota? ma bucur doar de un instrument de precizie mecanica precum un jaguar sau doresc sa fiu vazut? ce fac cand ma trezesc ca am doar passat? imi bat nevasta?
            cred ca chuang tzu ne poate ajuta: http://www.truetao.org/living/2007/200703.htm

            hochachtungsvoll,
            ihr frank g. schmidt

            • Intervenţia mea a fost adresată remarcii de la ora 18,41 a dlui profesor Tismăneanu

          • „…..Dar cu patru cititori in minus din orasul de pe Bega….”

            Cred ca sint cinci –-l-ati omis pe Petronius !

          • :)
            …Ce facem, domnule profesor?…de la ce se porneşte şi unde se ajunge (am în vedere toate comentariile): obsesii, psihologi, psihiatri, cititori „pierduţi”…de ce o fi El Crin un subiect aşa sensibil? :)

          • @ Zen, Dmitri, Sallas, Scarpia

            Dacă-mi permiteţi să intervin (şi dacă nu-mi permiteţi, eu tot o fac, că-s mai nărăvaş), lămuriţi-mă un pic şi pe mine, cititor constant din oraşul de pe Dâmboviţa, că sunt confuz tare: când aţi perceput iadul din locaţia menţionată, aţi făcut-o unul pentru toţi patru sau aţi avut o străfulgerare toţi patru – desigur că deodată, că ar fi ridicol să fi străfulgerat fiecare pe rând, nu? Şi cum, dumnezeule, aţi făcut de-aţi reuşit performanţa? Că zău mă faceţi invidios! Cum naiba, nu tu divan, nu tu o anamneză, o regresie hipnotică, ceva, nimic-nimic, ci pur şi simplu hop!, daţi nas în nas cu Ucigă-l Toaca şi vă prindeţi instant că l-a-ncălecat în copilărie fix pe dl. profesor Tismăneanu! Doamne, aşa ceva nici „Freud, Jung, Adler sau Klein” n-ar fi reuşit! Trebuie să recunosc, ca psiholog, şcolit în psihopatologie de către distinsul profesor dr. George Ionescu şi hrănit cu spiritul marelui Henri Ey, ca şi cu cărţile ilustrului timişorean Pamfil (nu seducătoarea odraslă François, :) , să ne-nţelegem!, ci inegalabilul profesor, marele psihiatru, da?) – deci trebuie să recunosc că uşurinţa cu care l-aţi „citit”, în calitate de profesionişti declaraţi, pe dl. profesor Vladimir Tismăneanu mă lasă perplex.

            PS: À propos, şi când i-aţi scris dlui profesor Tismăneanu, tot aşa, toţi patru deodată? La 8 mâini, sau cum?…

      • @ Intelectual Sovaielnic:

        „Cum poti sa acorzi respectabilitate unuia care se declara candiedat pentru postul de presedinte al republicii si, in acelasi timp, afirma ca sistemul cel mai bun pentru Romania este monarhia constitutionala ?”

        Si Napoleon al III-lea a debutat ca Presedinte al Republicii Franceze si a sfarsit drept Imparat. De ce nu si a lu’ Cacarau? :-)

        Lasand gluma la o parte, in realitate Crin reprezinta un caz de natura medicala cu efecte secundare in viata politica. Nu trebuie sa fii psihiatru pentru a diagnostica precis un astfel de individ.

        • Stimate Lup Monarhist,

          Va inselati ! Napoleon n-a fost niciodata Presedinte al Republicii Franceze, functie care a fost instituita dupa moartea sa, ci doar prim-consul !
          Pozitia de prim consul nu era o magistratura electiva, ci rezultatul unei lovituri de stat. Ca un dictator visa sa devina imparat, mi se pare normal.
          Sa candidezi insa la postul de presedinte al republicii si, in acelasi timp, sa afirmi ca sistemul politic cel mai adecvat pentru Romania este…monrahia constitutionala este un oximor perfect ! Lupul monarhist e perfect legitim, dar cum ar fi pseudonimul de Vulpe Monarhista Republicana ? :-)

          • @Intelectual Sovaielnic:

            „Va inselati ! Napoleon n-a fost niciodata Presedinte al Republicii Franceze, functie care a fost instituita dupa moartea sa, ci doar prim-consul !”

            Va salut! Nu cred ca ma insel, am precizat ca este vorba de Napoleon al III-lea sau Louis-Napoleon, nepotul lui Napoleon Bonaparte. Prin urmare sustin ce am scris anterior, Louis-Napoleon / Napoleon al III-lea a debutat ca presedinte si a sfarsit ca Imparat. Este de altminteri si ultimul monarh francez. A.I. Cuza a fost contemporan cu Napoleon al III-lea care i-a servit drept model de-a lungul efemerei sale domnii peste Principatele Unite. Cu bine.

  4. Eu m-as referi la altceva: limba de lemn pe care o foloseste d-l Antonescu nu ar trebui sa ne mire.Era folosita copios la Facultatea de Istorie cind era student d-sa.Si sa nu se supere d-l Tismaneanu si d-sa mai scapa cite-o aschie. Dar are avantajul ca stie sa s-o corecteze.Pentru ca a renuntat benevol la mintea de lemn.

  5. Domnul în discuție e un nimeni. Poate suna barbar ce spun, ori nedrept, dar asum, aici, un sens precis: insul e cineva fără carură, fără isprăvi notabile, fără virtuți limpezi. Nu ți-e clar ce știe să facă, nu-l poți așeza, fără emoții, în vreo breaslă anume, nu îți vine să pariezi, ferm, pe candidatura politicianului Antonescu sau pe energia lui matinală. Omul e, simultan, flasc și isteric, uleios și marțial, ridicol și sumbru, chircit și ofensiv. Un vid cu portavoce…

    Are Andrei Pleșu un text despre nulități propulsate în atenția publică, în vremuri confuze. Îmi pare că descrierea pică exact pe „silueta istoricăˮ a lui Crin Antonescu:

    Tranziţia e marea şansă a oamenilor de mîna a doua. Şi a treia. Într-o lume aşezată, cu instituţii solide şi sobre, cu valori limpezi şi competenţe nemăsluite, asemenea oameni ar rămîne într-un sănătos anonimat. Ei profită însă de confuzia generală, pentru a-şi face un portret cît de cît plauzibil, pentru a se căţăra în atenţia publică, valorificînd mici resurse de tenacitate şi tembelism. Uneori, ameţiţi de o nesperată notorietate, ajung să creadă ei înşişi în propria făcătură: se păcălesc singuri, îşi iau impostura în serios, nu mai ştiu cine sînt şi ce pot. Lipsiţi de însuşiri notabile, dar gata să mimeze orice dexteritate, inşii de care vorbim seamănă cu omul invizibil: nu pot fi percepuţi decît dacă le arunci pe umeri o haină de împrumut sau dacă îi tăvăleşti în vopsele groase. Altfel, trec neobservaţi, simpli purtători de tavă pe scena veacului.

    Îi găseşti peste tot: în Parlament, în penumbrele aparatului guvernamental, prin judeţe, prin tot soiul de organizaţii zgomotoase şi obosite. Trăiesc din „relaţii”, din accidente conjuncturale, din loialităţi şmechere, care nu uită să-şi ceară, la timp, răsplata. Dar din cînd în cînd dau lovitura. Se urcă în copac. Se zbenguie vesel, călcînd peste răsaduri. Ar fi putut, dacă ar fi stat la locul lor, să fie prizabili. La o bere sau la o palincă, în vreun mic orăşel „de munte”. Şi-au ieşit însă din fire şi au invadat spaţiul public, posturile de televiziune, instituţiile publice. Fac carieră. E musai, deci, să luăm notă de existenţa lor.

    • …şi totuşi atât de aproape, la alegerile trecute, de „nobilul ţel”…şi totuşi, interimarul de-o vară.
      Ca să corespunzi unui astfel de tipar uman, şi să reuşeşti să te cocoţezi în partea de sus a piramidei, trebuie ca baza acesteia să fie extrem de largă şi de permisivă. Cum s-ar putea astfel explica succesul politic al unui „nimeni”, un outsider al liberalismului?

      • Succes politic?? Nu putem vorbi de politica autentica in Romania. Dupa 45 ani de comunism plus 23 de postcomunism, ma tem ca dl. Antonescu Crin reprezinta doar virful aisbergului.

  6. Cu riscul de a fi out of topic, încerc să vă răspund articolului de ieri privind normala şi necesara recunoaştere din partea actualului ministru al educaţiei a plagiatului naţional nr. 1. Cum ieri eram la ţară, netul funcţiona cu sincope, iar azi nu sunt prea sigură că veţi reveni asupra articolului respectiv.
    Mă îndoiesc că Andronescu are scrupulele la care faceţi referire, cred că e mai importantă subordonarea pe linie de partid. De altfel, mai în vară, într-un talk-show, d-na a ocolit răspunsul la întrebarea dacă va accepta decizia Univ. Bucureşti privind chestiunea în maniera tipică discursului politicianist – cu care atât de bine ne-a familiarizat mai ales partidul domniei sale. Adică a ocultat pur şi simplu răspunsul sub o cascadă de fraze fără noimă. N-ar fi important, dacă n-ar fi tragic. Plagiatul lui Ponta nerecunoscut aruncă noroi asupra credibilităţii sistemului educaţional românesc şi generalizează suspiciuni asupra doctorilor şi doctoranzilor români, pentru care principiul onestităţii este fundamentul cercetării pe care şi-au propus-o. Cu bătaie lungă, ignorarea furtului intelectual înseamnă legitimarea lui. Cu ce lecţie intră în viaţă generaţia de azi de pe băncile şcolii?
    Deşi mă situez oarecum în afara subiectului, nu cred (sau…sper) că voi primi reproşuri. este o legătură evidentă între tema articolului de azi şi tema pe care am reluat-o. am observat, în repetate rânduri, atitudinea guvernanţilor faţă de educaţie şi faţă de ideea probităţii intelectuale.

  7. Zice Crinuletz al nostru: „Sunt deja imun la revărsarea de ură, de calomnie, de insultă, care îmi este adresată de toată echipa bine hrănită a propagandei băsiste, aşa încât o formulă în plus nu mai contează.”

    Ciudat cum nu este deranjat de faptul ca viitorul sau contracandidat, MRU, este calomniat de Antene intr-o maniera mult mai agresiva si mai nedreapta de catre „toata echipa bine hranita a propagandei useliste.” Iar postacii cu accent redegist – i.e. der „geehrte” frank g. schmidt – nu au nimic de spus in legatura cu asta.

    Deh, foamea-i mare…

    • Robin Hood:

      Multumesc pentru sursa. Urmaresc inregistrarile emisiunii Lumea lui Banciu si cunosc istoria apelativului cu pricina. Trebuie sa recunoastem ca nimeni nu il pronunta mai bine decat Radu. Cu bine.

  8. Prenumele pe care il poarta il predestineaza pe acest ANTONESCU la hiper-narcisism, egocentristm si tembelism.
    Inca un prenume cu astfel de rezonante i-ar fi trebuit – de pilda…Floricel – si ridicolul s-ar fi transformat in grotesc iar de acolo ar fi devenit sinistru.

    Omul asta e bolnav, asa cum bolnava este toata Romania in prag de 2013.

    Primitivismul si obscurantismul milioanelor de trogloditi care se calca in picioare pentru a pupa “moastele unor sfinti” este dublat, acompaniat si amplificat de nebunii gen Crin ANTONESCU, alienati care mimeaza faptul ca se afla la conducerea tarii, ei fiind de fapt pacientii unui spital de psihiatrie de dimensiunile unei tari.

    Tara din care medicii continua sa migreze in masa, lasand loc arhanghelilor dezastrului: popii, manelistii si politicienii.

    Tara, vai, se numeste Romania.

  9. Poate ar trebui sa privim mai detasat si mai echilibrat atitudinea lui Antonescu. Este o foarte mare diferenta intre criticile (mai mult sau mai putin justificate) pe care le atrag actiunile si pozitionarea sa politica si insultele abjecte (gen CACARAU) cu care este gratulat zilnic de baietii de la be1 si de cei de la evz. Cred ca astfel de jigniri pot explica, cel putin partial, „inamicitia” lui Antonescu fata de unele organe de presa. Cat despre chestia cu „IDIOTII”, cred ca a fost o foarte buna lovitura de imagine pentru viitorul sau electorat. In fond, el n-a facut altceva decat sa afirme ca indivizii (persoane politice sau oameni de presa) care ii considera pe teleormaneni drept o turma incapabila de a aprecia adevaratele valori si care voteaza dupa cum le dicteaza primarul, merita oprobiul nostru. Inainte de alegeri, afirmatia poate sa-i aduca avantaje.

  10. Doamna Anca Cazacu,
    Nu stiu daca acesta este numele dumneavoastra, dar n-ati fi de acord sa inversati ordinea ? S-ar putea ca chiar asta sa fi urmarit. Zicea un personaj in decembrie 1989 (mai apare si azi pe la tv) : suna ca dracu”.

  11. Domnule profesor,

    s-a ridicat in cadrul commenturilor articolului dvs. o intrebare foarte interesanta, al carei raspuns este asteptat de mult timp incoace, inclusiv de la dvs.

    Va intreb sincer, civilizat, non-ironic. (asta ca sa nu primesc raspunsuri pe langa subiect).

    Ce este de facut, ce solutie propuneti dvs. ?

    Pe de-o parte ii tot loviti pe el crin si el ponta (voit cu litere mici scrisi), inca de cand erau niste pitici, pana cand acum cand sunt mai maricei. Pe de alta parte insa va eschivati in a spune clar si raspicat ,,Da domnule, uite eu PE ALA l-as vota, PE ALA il gasesc o solutie !”. Va inteleg strategia.

    Pe de o parte sunteti cumplit de inversunat impotriva USL, perfect de acord, fara cea mai mica ironie ! Pe de alta parte insa, nu vreti sa riscati sa va compromiteti in a spune ,,Da, eu consider ca partidul PDL sau ARD este solutia !”. Stiti foarte bine ca sunt niste golani la fel de mari ca si ceilalti, insa ceva ce numai dvs. stiti va opreste in a intra pe teren portocaliu. Excluderea lui Cristian Preda este cel mai grav lucru facut de PDL ? 7,4 milioane de romani credem ca au mai fost cateva lucruri marunte.

    Revenind la tematica. Va rog sa imi raspundeti clar, concis, nu pe ocolisuri:

    ,,In viziunea dvs. domnule profesor Tismaneanu, pe cine trebuie noi romanii sa votam pe data de 9 decembrie 2012 ?”. Va rog sa nu ma indemnati sa gandesc singur etc. Vreau un raspuns concret: ,,Uite PE ALA !”

    Va multumesc

    • stimabile gigi,

      domnul tismaneanu nu va da astfel de indicatii pentru ca in mod legitim nu doreste sa se expuna unor atacuri care ar urma pentru o astfel de pozitie – „eu recomand romanilor sa voteze x”. asadar, sunt sigur ca nu veti obtine un astfel de raspuns, si asta nu ar avea legatura cu sinceritatea sau lipsa acesteia a domnului tismaneanu.

      daca ati fi intrebat mai subtil cu cine ar vota dansul, poate ati fi avut o sansa, mica mica foarte mica, dar am certitudinea ca si aici ar fi raspuns, legal corect, „votul este secret”.

    • Nu se poate cere unui analist politic sa raspunda precis (nominal) la o asemenea intrebare. Asta , mai ales in perioada preelectorala , inseamna partizanat politic. Si atunci nu mai esti analist politic ,ci propagandist.

      Dl. profesor Tismaneanu este , in primul rind, political scientist . Se ocupa,in special,de istoria totalitarismelor in sec.20 , si cine stie, poate eventual in sec. 21. Daca se apleaca asupra unor aspecte ale vietii politice contemporane, o face , cred eu, pentru a sublinia unele asemanari si deosebiri cu istoria recenta si eventual pt. a gasi morala(invatatura ) din ele , precum ne spune Santayana. Exista cronicari sportivi de exceptie care in viata lor n-au jucat fotbal (vezi Ioan Chirila sau Radu Cosasu-Belphegor) dar a caror texte iti dau o adevarata intelegere a ceea ce vezi pe teren. Dar nu le putem cere sa faca echipa pe a doua zi .

      Domnul profesor nu e futurolog, el este istoric si analist. Dvs. ii cereti sa fie analist–jucator ,cind in fapt el este politolog–observator.

      Asa inteleg eu.

    • daca dorinta a 7,4 mil. precede pe a celorlalti (pe care, suveran, ii ignori/dispretuiesti/elimini) pot introduce o paralela rautacioasa? pacientii vs personalul medical din ospicii, multiutudinea de elevi vs. prsonalul didactic, haitele de infractori vs politisti (evident nu din RO) etc…

      • stimabile cinic-si-rau,

        pai nu introduceti o paralela, introduceti devalmasie – amestecati politica cu o stare medicala, cu modul de predare in scoli si cu aplicarea legii respectiv incalcarea acesteia. nu stiu sa fi auzit de pacienti care sa voteze cine sa-i dea sedativele, sau de elevi care decid cum trebuie sa tina profesorul ora, sau de infractori care delibereaza asupra actiunilor fortelor de ordine. oare intrebam si porcul daca vrea sa ajunga in ciorba? sau poate democratic ar fi sa-i oferim si alternativa la gratar? dar la ce folos pentru bietul de el, ca viata tot si-o pierde.:)

  12. Domnule Tismaneanu, eu, vorba unui coleg, am citit 4 carti la viata mea (sic).

    Cum cultura mea nu se poate masura cu cea a dumneavoastra (si a multora din cei ce comenteaza pe blogul asta), o sa ma rezum sa citez dintr-un personaj al joc drag mie: SWKOTOR.

    ” „To have fallen so far and learned nothing—that is your failing.”
    ―Kreia”

    E trist sa iti dai seama ca un designer de storyline-uri de jocuri a putut intui intr-o propozitie un destin asemanator cu al domnului Antonescu.

  13. @ anca cazacu
    Cand te gandesti la ce au creat cei doi mentionati, „ca ca” nu se mai aude, pe cand la dumneavoastra inca zgaraie la ureche sau macar in gand.

    • …deh, erau primele două exemple care mi-au venit în minte….dintre foarte multele care există.
      De altfel, îşi dau coate când aud cacofonii doar copiii de-a doua.
      Un sfat pentru urechea dv. sensibilă şi pentru gândul dv. zgâriat: săriţi peste comment-urile mele. Ignoraţi-mă. Eu nu voi putea decât să vă mulţumesc, ca şi acum, pentru delicateţe.

    • „Stimabile” nae – prostia (ma rog „imbecilitatea”) zgarie auzul mai rau decat pseudo-cacofoniile (combinatiile din numele proprii nu sunt cacofonii doar utilizarea ne-adecvata a vocabularului in scriere cu sonoritati „cacariene” – ca sa ramanem la subiect – e semn de lipsa de instructie). Asa ca nu mai insistati sa ne „devoalati” carentele dumenavoastra de cultura si educatie. Au fost clare de la prima postare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro