sâmbătă, iulie 4, 2020

Demisii, demiteri și înlocuitorii celor lăsați la vatră

Se consumase deja apariția publică a premierului Ludovic Orban, când am aflat despre demisia ministrului Sănătății, dl. Victor Costache, intervenită acum aproape 48 de ore.
În primele ceasuri ale dimineții de joi, nu m-am uitat la Știri, mă luasem cu altele, cu căutarea de noi materiale ajutătoare pentru studenți, cu tot ceea ce înseamnă corespondența curentă cu aceștia și, de abia după ce acestea erau încheiate, aveam intenția să văd ce s-a mai întâmplat în țară și în lume în cursul nopții. Așa se face că, de abia după ce am primit un sms de la o colegă care mă informa despre schimbarea din echipa guvernamentală- și să recunoaștem nu e vorba despre o schimbare fără importanță!-, am început să parcurg materialele de presă aferente temei.
Am urmărit mai întâi înregistrarea declarației d-lui Orban, în cuprinsul căreia premierul își exprima regretul că dl. Costache a demisionat din motive personale și profesionale. Apoi m-am concentrat asupra felului în care mediul on line a reflectat și interpretat știrea. Nu puțini au fost aceia care l-au pus la zid pe fostul ministru, l-au acuzat de lașitate. De abia mai târziu s-a spus că, în realitate, dl. Victor Costache a fost demisionat. Adică, șeful guvernului i-a cerut plecarea.
Sincer să fiu, mă așteptam la asta. Mai mult. Credeam că dl. Victor Costache nu va mai face parte din noua echipă guvernamentală, fie și numai ca o concesie făcută Opoziției și acelor capi ai lumii medicale, dar și jurnaliștilor care încă din ziua de 5 noiembrie 2019, s-au grăbit să-l sfâșie. Condițiile speciale care au condus la învestirea celui de-al doilea guvern Orban au permis, totuși, păstrarea în funcție a d-lui Victor Costache. A venit apoi iureșul pandemiei, au urmat noi, reînnoite atacuri. E drept, dl. Costache însuși le-a cam stimulat, unde mai pui că, de acum fostul ministru, nu era tocmai un as al comunicării publice. Dimpotrivă.
Miercuri seara, dl. Victor Costache a comis o greșeală impardonabilă. A anunțat, cu de la sine putere, ca o inițiativă personală, că întreaga populație a Bucureștiului va beneficia de teste gratuite în vederea depistării unei eventuale infectări cu coronavirus. Or, nu trebuie să fii medic, nu e nevoie să ai cine știe ce cunoștințe în specialitatea Epidemiologie, nu e necesar să fi lucrat nici măcar o singură zi în domeniul sănătății publice ca să știi că lucrul acesta este imposibil. Cu ce bani, cu ce mijloace, în care orizont de timp?
Era clar, pe dl. Costache îl luase gura pe dinainte. Șireata Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, a speculat în folos propriu respectiva greșeală. A prezentat-o drept o victorie personală. Or, e clar, în pofida apelurilor la rațiune, la suspendarea pe durata crizei medicale, a confruntărilor politice, lucrurile sunt departe de a sta astfel. Dl. Victor Costache i-a ridicat la plasă doamnei Firea. Unde mai pui că angajase guvernul într-o misiune imposibilă. Deja, erau create condițiile în urma cărora dl. Ludovic Orban era silit să reacționeze. Obligat și politic, și din motive de rațiune. În reacția premierului, nu e vorba despre vreo urmă de egolatrie, ori despre dorința de a fi el cel care comunică acțiunile majore.
Au urmat pe urmă alte semne de întrebare. Chiar de revoltă. De ce vor fi testați doar locuitorii Capitalei? De ce nu și cei din cea mai vulnerabila zonă a țării, Moldova? Acolo unde, din cauza incompetenței criminale a managerului Spitalului județean din Suceava, un anume Rîmbu, pe care președintele Consiliului județean, eternul politruc Gheorghe Flutur, vrea să îl scoată basma curată, lucrurile sunt deja de-a dreptul dramatice. S-au formulat întrebări îndreptățite din care iarăși nu au lipsit conotațiile politice. Cea mai frecventă se referea la faptul dacă nu cumva guvernul Orban este unul eminamente al bucureștenilor.
Pentru toate astea, cineva trebuia să plătească. Primul a fost dl. Victor Costache. Motive pentru aceasta erau destule, așa că fostul ministru nu este nicidecum un țap ispășitor. Ieri au urmat alte concedieri la vârful Ministerului Sănătății.
Problema e cine le sunt demișilor înlocuitorii. Cât de buni manageri sunt aceștia.Cum stau la capitolul capacitate de acțiune, dar și la acel al comunicării.
Din păcate, nu e timp nici de experimente, nici de răsplăți politice. Sper ca mai marii liberalilor să priceapa asta. Nu de alta, dar pe zi ce trece se îngroașă gluma.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Articol clasic de spălare a unui „cadavru” politic. E posibil ca dl. Costache sa fie un medic foarte bun, însa ca manager e un incompetent. Punct. Singura preocupare a domniei sale a fost privatizarea sănătății, în favoare propriului angajator, poate va răspunde penal pentru faptele sale. In plus, a mai dovedit si lipsa de maturitate, iar de fapt, o alta preocupare principiala a fost imaginea. Dupa ce și-a dat demisia (ori a fost demis), nu se mai oprea din interviuri peste interviuri, sa explice ce?

    • Cand un ministru zboara la Sibiu vineri ca sa poata opera pacienti la un spital privat sambata si duminica, va dati seama cata energie ii ramane ca sa se consacre intensiv administrarii sanatatii unei tari, ca sa nu mai vorbesc de unde pune prioritatea efortului sau.
      Din pacate un prim ministru mediocru spre incompetent il apara pentru o astfel de practica, asta bineinteles inainte de a-l da afara pe dr Costache.

  2. „Cu ce bani, cu ce mijloace, în care orizont de timp?”

    Păi, cu ai noștri… Cu ai mei.
    N-a fost nicio speculație a d-nei Firea, ci „o combinație” PSD-istă, de care dl Costache s-a arătat extrem de apropiat, împreună cu dl Cercel, pentru achiziția unei mari cantități de teste de la prietenii d-nei Firea din China.

    Le fel cum s-au cumpărat măscuțe de 12 milioane de euroi de la o bucătăreasă din Uzunu.

    „Combinația” a fost vizibilă încă de la anunțul făcut de dl Costache.

  3. Vasile Rîmbu, cel pe care dv. îl faceți ”doctor”, este istețul manager care a băgat în carantină spitalul din Suceava și nu are nicio treabă cu medicina, el fiind de meserie contabil și pretenar la toartă cu alt imbecil care scria cu oi pe dealuri mesaje de pupat în cur Băsescu, adică cu celebrul Flutur, țopîrlanul care după ce a ajuns boss a infestat cu neamurile lui toate instituțiile din Suceava. Interesant este că Rîmbu care s-a remarcat prin construirea unei fîntînă arteziene muzicale cu orgă de lumini în fața spitalului de urgență (60.000 euro) a fost propunerea inițială pentru ministru la sănătate iar acest lucru ne arată cam cît creier are trupa Șică & Co.

  4. Guvernul Orban e bucurestenilor doar ca o consecinta: fiind unul al securistilor, „provincia” in interesele ei nu prea aveau cum sa fie reprezentate.

  5. In momente de criza se vede unitatea unei tari, a unei federatii etc.
    La fel cum varii tari UE, cu politicieni absolut dezgustatori, incearca o abordare scapa cine poate la fel face si bucurestiul, aceasta capitala egoista a unei tari pline de egoisti. Pentru sacrificii si primatul logicii in aceste vremuri e nevoie de stofa (politica) care pur si simplu in ziua de azi nu mai exista.
    E nevoie de stofa unei regine Maria (ingrijind ranitii holerici), etc, a unei VOCATII venite din simtul datoriei, al binelui comun, al constiintei, dincolo de frica de consecinte sau de frica de a nu mai fi ales in functii publice daca iti dezamagestii partidul/alegatorii.

  6. L-am auzit vorbind de cateva ori pe acest Costache, curios fiind sa vad cum vorbeste cineva cu un CV de top. Uriasa dezamagire, aproape analfabet functional. Nu logica, nu vocabular. Apoi am urmarit actiunile lui. mai toate in sprijinul lui si al sistemului, nimic pentru societate. inca o dovada ca daca mai exista oameni seriosi si capabili acestia nu se baga in rahatul politicii, dealtfel cred ca nici nu stau prea mult prin tara.

  7. Pe lângă anumite biasuri,unele dintre ele acute bine, autoul unui recent articol pe tema lui nea Costache ăsta are și o reputatie de buldog. Vă recomand seria de articole din Cațavencii a lui Patrick de Hillerin. Un exemplu „Cum a mințit Sanador, pentru țară și popor!”. Asta dacă chiar vrem să întelegem ce s-a întâmplat. Fapte, nu gargară.

Lasă un răspuns la Constantin Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Avem programe minunate. Ce facem însă cu prețul pâinii?

Se pare că nu am greșit prea tare în comentariul publicat în urmă cu două zile pe contributors. ro. Comentariu în care...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)