marți, decembrie 7, 2021

Demitizarea justiției. Ep.1: „Justitia romana solutioneaza doar cauze penale”

Mi-am propus ca pe parcursul mai multor postări să înlătur prejudecățile și deformările ce există în legătură cu justiția română și care aparțin în egală măsură populației și magistraților. Îmi doresc dacă nu să spulber iluziile care acoperă (a se citi „înnegresc”, dar și „ascund”) sistemul în care îmi desfășor cu pasiune activitatea, măcar să provoc o dezbatere. Nu atât despre trecut, cât mai ales despre viitorul sistemului de justiție din România pe care nu îl mai văd deloc izolat cum era până nu demult, ci reașezat în mijlocul cetății. Cum nu intenționez să folosesc prea mult un limbaj tehnic și din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific.

Dacă deschizi televizorul la știrile de la ora 5 al unui cunoscut canal de televiziune rămâi cu percepția că România e o țară plină de ucigași, tâlhari și violatori. Seara, atenția îți e captată de talk-show-urile pline de dezbateri asupra proceselor aflate în derulare cu marii evazioniști și corupți. În cursul zilei, e de ajuns să vezi o bandă galbenă cu înscrisul „breaking news” că deja îți spui: „Ia să vedem cine a mai fost arestat!”. Infracțiuni-pedepse-arestări. E clar, suntem în domeniul penal. Atât de mult se vorbește de penal în România, încât s-a creat impresia că justiția doar asta face: judecă pe cei care comit infracțiuni, iar pe toți cei vinovați îi trimite la închisoare.

Ei bine, nu e deloc așa. Și voi argumenta făcând referire la statistici oficiale pe care le deține instituția în care îmi desfășor activitatea.

Toate instanțele din România au soluționat anul trecut un număr de 2.408.240 dosare, dintre care 284.931 au fost penale – așadar, penalul reprezintă doar 12% din activitatea noastră.

Dosarele penale ajung la instanță prin rechizitoriu al parchetului. Anul trecut au fost trimiși în judecată 65.711 inculpați, din care 10.431 în stare de arest  – deci, nu toată lumea, ci unul din șase inculpați este arestat în cursul procesului pentru a asigura desfășurarea normală a acestuia (probabil anul acesta cifrele sunt mai mici, pentru că noul cod de procedură penală permite și arestul la domiciliu, și controlul judiciar).

Anul trecut au fost condamnate definitiv 47.133 persoane, dintre care 12.891 la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar – deci 72% din cei trimiși în judecată sunt condamnați și numai 20% ajung efectiv în închisoare (iar de anul acesta cifrele vor fi mai mici pentru că noul cod penal prevede alternative noi).

Prin urmare, justiția română este o justiție cu precădere civilă. Judecătorii români se ocupă zi de zi de protecția drepturilor cetățenilor: rezolvă conflicte legate de proprietate, obligă la respectarea contractelor încheiate ori anulează contracte, hotărăsc drepturile asupra succesiunilor, stabilesc raporturi între soți care doresc să pună capăt căsniciei sau între părinți și copii, restabilesc raporturile de muncă între angajat și angajator, soluționează dispune între societăți comerciale, veghează la respectarea legii de către autoritățile publice – toate aceste în cadrul dosarelor ce au  ca obiect drepturi reale, drepturi de creanță, litigii comerciale (privind profesioniștii), litigii de dreptul familiei, litigii de muncă, de asigurări sociale, de drept fiscal, de contencios administrativ etc.

De altfel, aceeași este situația în toată Europa. Este și motivul pentru care, în fiecare an începând cu 2006, se celebrează inclusiv în țara noastră Ziua Europeană a Justiției Civile la 25 octombrie.

Așadar, primul mit e demontat: judecătorii români se preocupă cu precădere de aspectele civile din viața cetățenilor și reprezintă o autoritate apropiată de aceștia. Anual, 3-4 milioane de cetățeni adulți ajung în fața lor.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Am câteva nelămuriri. Dosarele civile sunt cele de pe rolul instanțelor? Mai există dosare civile netrimise în instanță?
    Dacă da, unde se află?
    În cazul dosarelor penale problema mi se pare puțin mai complexă.
    Sunt dosare în instanță, dosare în lucru la procurori…și cauze în faza premergătoare începerii urmăririi penale?
    Statistica prezentată se referă la toate aceste posibilități? Dacă nu, e neconcludentă în raport cu percepția publică. Pentru că percepția publică se formează, mai ales pe prima fază, cea a anchetelor premergătoare începerii unui dosar penal și a constituirii dosarului. În aceste faze se întâmplă lucrurile …spectacol pe care le vedem cu toții. Aici judecătorii sunt puțin implicați…și oricum ce se întâmplă aici nu are legătură cu numărarea dosarelor rezolvate…Ba, dimpotrivă…
    E bună și o informare din interior dar să fie corect făcută…

    • Dosarele penale sunt cele care privesc savarsirea de infractiuni. Ele presupun doua faze: la procuror (urmarirea penala) si la instanta (judecata penala). Sesizarea instantei se face de procuror prin rechizitoriu.
      Dosarele civile privesc orice alte litigii (contracte, familie, comerciale, succesiuni, contencios fiscal, administrativ, functiar etc). Procesul incepe direct prin sezirea instantei de catre reclamant.
      Explicatiile din textul meu vizeaza dosarele aflate la judecatori.

  2. 2 intrebari privind infractiunile, penale, civile, nu ma pricep:
    1) cine raspunde pt fluturasii Postei Romane „Klaus Iohannis vrea să-ţi taie pensia!“?
    2) cine are grija in teleormanele patriei sa nu se fure masiv voturi, avand in vedere ca acolo politia e cu famiglia psd (aflata acum in pragul disperarii)?

  3. Un articol „pilot”, care, pentru mine, este concis, cuprinzator si plin de informatii utile. Cam asa cum ar trebuie sa fie orice articol „cu valoare adaugata”. Felicitari si astept celelalte „episoade”!

    O Justitie independenta si functionala poate reforma profund societatea romaneasca. Dupa zece ani lungi, este un castig major, pe care nu ne putem permite sa-l pierdem. Chiar daca rezultatele nu sunt imediate si unele procese ni se par tergiversate, Justitia poate reforma radical societatea romaneasca si, in plus, poate da oamenilor speranta ca se poate. Intr-o tara cu oameni incruntati, nervosi si intoleranti, speranta in mai bine e mare lucru.

  4. Dle Danilet,
    Este foarte greu de inteles optimismul d-voastra legat de perspectiva unei justitii dedicata preponderent aspectelor civile din viata cetatenilor. Civile sau penale, actiunile in justitie exprima prin proportia lor o stare cvasigeneralizata de conflict social. In 2,5 milioane de dosare isi consuma la vedere, anual, dupa cum spuneti, energia fizica, psihica, financiara cca 4 mil de cetateni. Vorbim deci de acele fapte ce constitue baza unor litigii sesizate, urmarite, judecate, condamnate, fapte a caror sfera este cu siguranta mult sub sfera faptelor comise dar nesesizate.
    S-ar parea, in opinia d-voastra, ca atata amar de omenet, implicat in fel si fel de chestiuni frauduloase, reprezinta o norma acceptabila pentru ceea ce numim stat modern, cu o justitie functionala dedicata si, prin urmare nu putem decat sa ne bucuram de imbratisarea tandra a justirtiei.
    In fapt ar fi atat de multe de facut in bine, incat directionarea resurselor, doar pentru corectia celor facute in rau, nu face decat sa puna in evidenta slaba calitate a proiectelor si actiunilor prin care statul, in numele si eventual in beneficiul natiunii, le intreprinde cu obstinatie de un sfert de secol.
    Genul de satisfactie pe care o afisati, cand povestiti de maretia irepresibila a justitiei- stati linistit nu sunteti singurul- suscita vesnica intrebare: ce este defect la cetatenii Romaniei? Prostia binevoitoare ori inteligenta ticaloasa?

    • Total de acord cu exceptia finalului. nu ati reusit sa explicati decat ca dl Danilet nu are o viziune suficient de larga asupra lucrurilor nu si ca e rau intentionat.

      • Departe de mine gandul de a face un proces de intentie dlui Danilet. Doar ca excesul de zel pro domo arunca o lumina sclipitoare pe puntea Titanicului.
        Incerc, prin urmare, deruta de a naviga voios pe cea mai cea nava spre cel mai profund abis.

        • Daca lumea se judeca asa de mult prin instante (in 4 ani toti cetatenii Romaniei sunt implicati intr-un proces), inseamna ca: gradul de toleranta la incidente este extrem de scazut, incalcarea drepturilor omului f.des intalnita, abuzurile statului sunt numeroase, cunoasterea procedurilor aproape inexistenta, medierea nu este cunoscuta/acceptata etc.

  5. Mi se pare firesc ca, in Ro, oamenii sa aiba o alta perceptie, decat cea „justa”, despre Justitie, din urmatoarele motive:
    – insasi „sistemul de justiție din România … reașezat în mijlocul cetății.” – indiferent daca va referiti la propriu sau la figurat – , va fi de natura sa atraga atentia NUMAI prin ceea ce are „senzational”!
    Mi se pare ca insasi psihologia umana functioneaza asa : accepta in centrul atentiei doar ceea ce iese din ordinar!
    – românii, in majoritatea lor, s-au obisnuit sa creada ca solutiile la propriile lor probleme DEPIND de altii, ceea ce este in parte inexact, dar nu mai putin frecvent ca atitudine…
    Concret, atunci cand omul este preocupat de lipsa banilor (mai mereu…), acorda un interes sporit faptului ca „marii hoti” sunt demascati, deoarece considera normal ca, consecinta directa (?) sa fie ca propriile probleme financiare au mai multe sanse de solutionare!? Faptul ca este fals, nu are cum sa-l descurajeze, datorita repetitiei care creeaza reflexe si obisnuinte, adica un cerc vicios!
    Cred ca important, esential chiar, este ca oamenii sa aiba incredere in Justitie si justitiabili, si in acest sens consider ca sunteti pe drumul cel bun, care este inca lung si plin de obstacole, urmatorul fiind cel din 16.11.14…Curaj, si succes!

      • Sunt convins că aveți o astfel de statistică, posibil și cu date comparative. Tocmai de aceea mi-am permis să sugerez un asemenea subiect, în cazul când el nu s-ar fi aflat deja în tematica dv.

      • Da, îmi sunt cunoscute astfel de cazuri. De multe ori soluțiile în asemenea procese survin cu mare întârziere, dar există și motive ce depind și de alți factori: o legislație incompletă, plină de lacune, mereu schimbată, precum și un număr imens de dosare de rezolvat în lipsa unor instanțe specializate.

  6. O intrebare: Cum se prezinta situatia in alte state? Mie peste 2 milioane dosare la o populatie se sub 20 milioane mi se pare enorm!

  7. „Toate instanțele din România au soluționat anul trecut un număr de 2.408.240 dosare, dintre care 284.931 au fost penale – așadar, penalul reprezintă doar 12% din activitatea noastră”.

    Cateva observatii (iar din partea dumneavoastra, cateva precizari), pentru o corecta informare.

    Din dosarele civile (mai putin penale), cate sunt:
    1. conflicte de competenta ?
    2. cate sunt recuzari ?
    3. cate sunt cereri de stramutare?
    I.
    Doar in civil,
    1.cate sunt procerse verbale de contraventie?
    2. cate sunt incuviintari de executare silita?
    3. cate au fost investiri cu formula executorie (pana in 05.02.2013 au existat astfel de dosare)?
    II.
    In penal, procenetele sunt pe infractiuni grave, pe valoare latura civila (o ho! ho!), pe grupuri de inculpati (mai multe persoane sau asocieri).
    Cate dosare de infractiuni la legea circulatiei sunt (o ho! ho!)?
    Cate dosare de evaziune fiscala sunt (o ho! ho!)?
    Cate dosare de file ce si BO sunt (o ho! ho!)?
    Cate dosare de inselaciune sunt(o ho! ho!)?
    Cate dosare de furturi sunt (o ho! ho!)?
    Cate dosare de atragere a raspunderii fostilor administartori sunt (o ho! ho!) ?
    III.
    Cati avocati au fost trimisi in judecata? Cati notari? Cati executori? Cati lichidatori? Cati judecatori si procurori?
    IV.
    Cate contestatii la executare au fost admise (in tot sau chiar in parte)?
    V.
    Si pentru a arata eficienta actului de justitie, si cu voia dvs.,
    1. care este procentul de recuperare din sumele acordate prin hotarari ?
    2. cate dosare executionale au fost finalizate prin recuperarea sumelor ?

    OK , este justitia eficienta?
    Constituia justitia o echitate?
    Avem oamenii care ne trebuie in sistem?

    Cu stima,
    Roland

    • Raspunsurile la intrebarile dvs nu sunt menite sa aduca precizari la postarea mea, ci pot face obiectul unui studiu distinct. Avem la CSM toate datele de care sunteti interesat. Faceti cerere pe Legea info publice si le puteti analiza chiar dvs.
      Prin serialul deschis, eu incerc sa spun ceva. Sper ca mesajul meu sa fie nu prea tarziu inteles, totusi.

  8. Domnule Danilet, va invit cu respect sa examinati (sau chiar sa sa va preocupati de) dosarele de retrocedare din judetul Bacau. Veti fi, sper, lamurit de ce romanii au mai putina incredere in justitie decat in jocurile de alba-neagra din marginea pietelor publice.
    Si ca sa repet o intrebare a lui @Roland: cati magistrati si functionari publici au fost trimsi in justitie pentru abuzurile pe care le comit? Se critica „mafia retrocedarilor” si vanzarea dreptului litigios: pai daca nu vindeam dreptul litigios asupra unor proprietati detinute in buricul targului Bacau (cu sub 50% din valoare) nu primeam nimic! Si-atunci?

  9. Stimate domnule Danilet,
    Am un caz clasic de granituire si sunt in conflict cu pseudo-proprietari care dispun de certificate de folosinta emise de Ministere Economice.
    Faptul ca s-au emis aceste certificate pe majoritatea suprafetei pe care o detin din semnarea unor Contracte de V/C autentice datand din urma cu aproape 100 de ani, mi s-a adus la cunostinta dupa ce termenul de tardivitate a inceput sa produca efecte. Desi nu exista nicio proba irefutabila ca mi s-ar fi adus la cunostinta, fie direct fie prin presa, dupa 2 ani am pierdut procesul si am platit daune de peste $60.000.
    Am repus cauza pe rol cerand instantei sa constate care titlu de proprietate este preferabil. Dupa 6 ani, din care cca 90% din perioada au fost amanari, cauza s-a judecat si, cum era normal, solutia este in favoarea mea.
    Necazul este ca nici dupa peste 3 1/2 luni de la postarea solutiei pe site nu s-a comunicat partilor aceasta solutie. In curand fac 7 ani de la repunerea pe rol si inca nu stiu cat va mai dura pana voi avea o Hotarare definitiva si executiva. Intre timp, platesc taxe grele pe proprietate, costuri de judecata, si continui sa nu pot beneficia de rodul investitiei mele. In cativa ani poate nu voi mai putea desfasura o activitate economica din motive de varsta, pe de-o parte, iar pe de alta, imi este teama sa reclam Judecatorul din motive pe care le puteti intelege.
    Sa mai cred in etica si echitatea Statului Roman fata de cetatenii sai? Nu mai mentionez argumentul ca aceasta proprietate este rupta din ciclul economic si nu produce locuri de munca pe care le-ar fi generat o investitie.
    Ce ar trebui sa fac?
    Cu stima

  10. Procuratura nu face parte din justiție?
    Imaginea publică despre care vorbiți se dată de activitatea procurorilor. Denaturează ei percepția publică despre cauzele majoritar rezolvate în instanțe? Dacă da, și aceasta slăbește încrederea populației în actul de justiție, ce face CSM-ul pentru a corecta acest aspect al muncii procurorilor? O mai mare discreție a acțiunilor lor și mai multe procese penale finalizate cu condamnări și recuperări de prejudicii nu ar fi un țel de atins?

    • Procuratura e o sintagmă la care s-a renunțat în 1992.
      Ministerul Public nu face parte din justiție mai mult decât fac parte avocații. Când vorbim de funcțiune – doar „instanțele prin judecători înfăptuiesc justiția”. Când vorbim de organizare – în „sistemul de justiție” intră alături de instanțe și parchetele, avocații, grefierii, poliția judiciară, executorii, notarii, personalul de probațiune, mediatorii etc.
      Lumea e mai interesată de penal pentru că asta e ceea ce se „vinde” la TV. Și nu CSM este instituția care face politica televiziunilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro