Acest mit aparține exclusiv celor din afara sistemului, justițiabili sau nu. El atestă convingerea oamenilor că magistrații pot adopta orice fel de comportament, pot face ceea ce vor în dosare, pot da orice soluții vor și nimeni nu îi trage la răspundere. Ei bine, nu este deloc așa: există un sistem de răspundere foarte bine pus la punct, care întrece în rigoare și în rezultate multe alte sisteme publice din România.
a. Răspundere penală. Din anul 2005 până în prezent au fost condamnați penal pentru corupție un număr de 27 de procurori și 25 de judecători. Condamnările au fost pronunțate de completele din cadrul secțiilor penale ale instanțelor judecătorești. Automat, dacă nu au demisionat mai înainte, CSM a dispus excluderea din magistratură la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
b. Răspunderea disciplinară. În perioada 2005-2014 CSM a sancționat un număr de 98 de judecători și 42 de procurori. Un magistrat sancționat disciplinar nu poate fi promovat în funcție de execuție sau numit în funcție de conducere timp de trei ani și niciodată nu poate ajunge judecător la instanța supremă.
c. Răspundere deontologică. CSM a constatat încălcarea obligației de a respecta Codul deontologic pentru 4 procurori și 8 judecători din 2005 până acum. Hotărârea CSM a fost avută în vedere de comisia de evaluare de la instanța/parchetul unde activa acel magistrat
d. Răspunderea administrativă. Magistrații sunt evaluaţi o dată la 3 ani, de către o comisie alcătuită din șeful instanței/parchetului și alți doi colegi aleși de către colectiv. La ultima evaluare, 1% dintre magistrați nu au obținut calificativul „foarte bine”. Cei care obțin un alt calificativ decât „foarte bine”, timp de trei ani nu pot fi promovați în funcție de execuție sau numiți în funcție de conducere și timp de nouă ani nu pot ajunge judecător la instanța supremă..
e. Răspunderea civilă. Din anul 2006 avem 566 de situații în care Statul a fost obligat de instanțe naționale să plătească despăgubiri pentru erori judiciare, dar niciuna în care să fi plătit vreun magistrat sau alt funcționar ori persoană care ar fi cauzat acea eroare. Aceasta pentru că nu a fost stabilită vreo formă de vinovăție necesară pentru aceasta (rea-credință sau gravă neglijență).
Există, deci, cinci forme de răspundere a magistraților. Ele arată că magistrații răspund cu libertatea, profesional sau material pentru fapte sau acte ce au legătură sau nu cu funcția lor. Mai mult, sute de magistrați au răspuns în ultimii zece ani pentru încălcări ale legii, codului sau regulamentelor noastre. Cei care i-au tras la răspundere au fost structuri numite „comisii de evaluare”, „secții de disciplină” sau „complete de judecată” care au aceste competențe și care sunt alcătuite în exclusivitate din magistrați.
Așadar, am demonstrat că magistrații au tras la răspundere alți magistrați, și asta nu în puține cazuri. Prin urmare, cel de-al treilea mit conform căruia „Corb la corb nu-și scoate ochii” este demontat.
ARHIVĂ DEMITIZARE:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru o persoană care face parte din sistem, autorul ar trebui să aibă cunoștință despre numărul infim de condamnări ale unor judecători, în raport cu numărul real al celor corupți. Numai la instanțele din Iași există cel puțin 20 de judecători al căror loc e în închisoare, iar dintre ei doar Ceorgeta Buliga a ajuns acolo, în timp ce Mona Pivniceru a ajuns la CCR. Restul sunt bine-merci și vând sentințe pe bani în continuare.
La o estimare grosieră, 25 de judecători condamnați din 2005 încoace înseamnă de vreo 40 de ori mai puțin decât numărul celor cu care ”se poate aranja”. Sau altfel spus, peste 95% dintre judecătorii corupți își văd liniștiți de treabă mai departe.
Cred ca ideea articolului e cum nu se poate mai clara: „Există, deci, cinci forme de răspundere a magistraților.”
Nicaieri in articol nu se sugereaza ca aplicarea acestor forme e perfecta. Spune doar ca exista si ca se si aplica. Prea mult, prea putin, asta clar e o discutie interminabila.
Aplicarea acestor forme nu poate să fie perfectă, dar aplicarea lor în prezent este o glumă proastă. Ai fi de-acord ca soția sau fiica ta să trăiască într-o Românie unde peste 95% dintre violatori ar rămâne nepedepsiți? Exact asta e situația cu judecătorii, peste 95% dintre cei corupți rămân nepedepsiți. Iar atunci când sunt totuși pedepsiți (ca în exemplul Georgetei Buliga, menționat mai sus) sunt pedepsiți pentru o singură faptă, în timp ce zecile de sentințe precedente corupte nu le mai revizuiește nimeni.
Dl.Dănileț vine să ne prezinte o imagine roz a sistemului, o imagine total ruptă de realitatea din sălile de judecată.
Dintre mine si dvs am pretentia ca eu nu sunt deloc rupt de realitatea din salile de judecata. Dar poate vreti sa vorbim de parti care corup judecatori, de parti care nu stiu proceduri si fac sute de cereri intr-un an, de parti care cauta avocati ce cunosc procurori, de parti care cumpara avocatul partii adverse, de parti care mint cu nerusinare magistratii, de parti care sustrag documente din dosare, de parti care insulta magistratii in documente oficiale, de parti care cauta justitie paralela la presa, Presedintele statului sau – mai nou – la UE si, desigur, fara vreun rezultat. Deci, chiar vreti sa discutam pe baza perceptiei dvs sau pe baza experientei mele?!
Asa ca va sfatuiesc sa nu va jucati cu cuvintele. Nu in ceea ce ma priveste.
Stimate domnule Dănileț, părerea mea ar fi că nu e cazul să mă sfătuiți nimic, așa cum nici eu nu vă sfătuiesc nimic pe dvs. Nu ne aflăm aici ca să ne sfătuim unul pe altul cu condescendență, ci pentru a schimba niște puncte de vedere care ar trebui să facă lucrurile să meargă mai bine.
Cine credeți că mituiește judecători, partea care are dreptate sau partea care nu are? Faptul că părțile mint în instanță nu este responsabilitatea judecătorului, dar faptul că judecătorul acceptă să discute cu una dintre părți chiar în cabinetul propriu, cu doar câteva minute înainte de intra în sala de judecată, ESTE responsabilitatea judecătorului.
Și ce se poate observa în răspunsurile dvs. este tocmai faptul că le găsiți judecătorilor scuze în continuare. Ceea ce nu va ajuta lucrurile să se schimbe în bine în niciun caz.
Eu nu gasesc scuze coruptilor din justitie. Dar probabil nu cunoasteti eforturile mele in domeniul anticoruptiei judiciare https://cristidanilet.wordpress.com/2009/11/18/coruptia-judiciara-carte-gratuita/
Cu mare parere de rau, in contextul in care admiram fermitatea justitiei eliberate de sub jugul politicului, trebuie sa accentuez cit de multa dreptate aveti. Probabil ca tocmai in umbra (de fapt lumina) actiunilor unor judecatori curajosi care se lupta cu rechinii politici, mare parte din cei 95% „isi vad inainte de treaba” si trintesc procese pe banda rulanta, mai ales la instantele civile. Coruptia nu e cu nimic mai redusa decit in celelalte domenii. Avocatii au si ei rolul foarte bine definit de curele de transmisie. Iar o data raul facut la nivelul primei instante, mitul „corb la corb nu-si scoate ochii” isi arata intreaga trainicie pe care numai o traditie indelungata i-a putut-o consolida. Daca in final un caz ajunge la CSM, nu poate fi asteptat nici un alt raspuns decit cel care sustine autonomia totala a instantelor si imposibilitatea CSM-ului de a intreveni in deciziile acestora. Unde este raspunderea? A auzit ctneva de un singur judecator care sa fie macar coparticipant (alaturi de statul roman) la plata despagubirilor dictate de CEDO?
Asta doar ca s-o lasam mai moale cu bla-bla-ul. Numarul patitilor ar satura si bloca niste ipotetice instante care ar avea numai sarcina „sa corecteze” asemenea situatii. Nu spun sa le si sanctioneze, caci am putea ajunge la un mare deficit de judecatori. Asa cum am ramine si fara parlamuntari daca li s-ar putea impune niste criterii de moralitate. Noroc ca nicio lege nu prevede asa ceva, deci sa nu ne ingrijoram ca s-ar putea bloca justitia sau politica. Romania va merge inainte asa cum vrea si cum poate.
Intr-o Romanie bolnava, in care ne nastem cu poezia „Catelus cu parul creț care fură” și sfârșim prin a ne hlizi la injuriile aduse la televiziunile de partid in loc sa reactionam, eu cred ca inca e de mirare ca Justitia a inceput sa functioneze.
Stiu ca deranjeaza asta. Dar e de bine.
PS. Amintiti-va cand ati dat ultima mita: la doctor, la profesor, la portarul de la spital, la politist, la conductor. Asa ca, sa nu ridicam piatra. E o noua generatie in justitie. Acceptati-o!
Deducem din ce scrieti ca nu existe controale interne (cu atat mai putin externe) neprevazute. Nu e normal. Trimiteti inopinat pe cineva (fara „legitimatie” de csm-ist) la instante din „esantioane reprezentrative”, sa urmareasca discret un complet „reprezentativ” catre sfarsitul dezbaterilor si apoi sa astepte pronuntarile. Sunt curios ce rezultat ar avea o statistica privind pronutarile reale in sedinta publica.
Nici măcar nu e nevoie de controale inopinate, pentru că sentințele și probele de la dosar rămân. Ar fi suficientă verificarea unora dintre dosare (chiar și după epuizarea căilor de atac, deci fără consecințe pentru justițiabili) iar în acele dosare se pot vedea clar sentințele ”trântite” și motivările de tip Antena 3 ale unora dintre ele.
Sentintele se verfica doar urmare a exercitarii cailor de atac. In nicio țară din lume nu există și nici nu s-a inventat vreun sistem de verificare a deciziilor judiciare de catre parti, presa, organisme europene/politice etc. Dar…mai avem mult pana sa intelegem ce inseamna independenta justitiei. Atentie, nu incerc nicio clipa sa neg existenta tarelor și vulnerabilităților. din sistem. Dar încerc să arăt și să găsesc soluții de responsabilizare compatiblile cu principiul (axioma) independenței justiției.
Independența justiției nu înseamnă independența de orice formă de corectitudine și nici independența de orice formă de responsabilitate pentru sentințele date.
Evaluarea aceea la care 99% dintre magistrați au obținut calificativul “foarte bine” (a propos, magistrații au auzit de clopotul lui Gauss?) ar trebui să se bazeze pe numărul de sentințe care nu respectă practica unitară și pe numărul de sentințe contradictorii date de același judecător în spețe similare. Face cineva în România o asemenea evaluare? Dacă da, în mod sigur 99% dintre magistrați n-ar avea cum să obțină calificativul “foarte bine”.
Iar poveștile cu ”In nicio țară din lume” le cunoaștem de pe vremea lui Ion Iliescu, ele sunt invocate pentru a perpetua o stare de lucruri incorectă, nu pentru a o corecta. Fostele mele colege din liceu care se pregăteau pentru admitere la Drept învățau pe de rost nu doar cuvântările tovarășului și ”Tezele din Aprilie”, dar aveau nevoie și de recomandare de la Partid, altfel nu se puteau prezentau la admitere. Acele foste colege ale mele sunt astăzi colegele dvs.din sistemul judiciar. Cu rezultatele pe care le vede toată lumea.
Eu va vorbesc la nivel de principii.
Stimate Domnule Danilet,
Nu imi aduc aminte sa fie vreo alta situatie in care sa nu se raspunda pentru erorile ori incompetenta profesionala, asa cum nu raspund judecatorii.
E adevarat, exista raspundere disciplinara pentru rea credinta sau neglijenta grava. Restul romanilor raspundem de la culpa levissima in sus.
Faptul ca exista judecatori care nu inteleg textele de lege, principiile generale de drept ori chestiuni extrem de simple, este grav. Sistemul actual ii „sanctioneaza” nepromovandu-i. Nu ajuta la nimic, din contra, acei judecatori vor judeca aceleasi cazuri, vor da aceleasi solutii nedrepte.
Stiu, veti spune ca judecatorul ia decizii conform propriei convingeri, insa ce ne facem cand convingerile se dovedesc grestite? Va dau exemplu cazurilor in care anumiti judecatori decid constant eronat, pana vine un Recurs in Interesul Legii si spune ca au gresit rau.
Judecatorii ce au gresit rau nu vor pati nimic; justitiabili care au fost judecati rau, nu mai au ce face, trebuind sa se multumeasca cu adevarul judiciar in dauna adevarului obiectiv.
JUdecatorii nu au voie sa dea decizii dupa pripria convingere. Urmariti mitul 4.
bnr ul are un batrinel simpatic care de cite ori leul devine pisic, apare imediat cu cite un articol despre monetarism. la fel cum guvernul, de indata ce cad primii fulgi, se intruneste in sedinte de urgenta pentru a da asigurari cetateanului ca va utiliza eficient lopetile natiunii.
acum, demitizarile dvs sint binevenite. dar omul simplu va intreaba : cum a fost posibila devalizarea romaniei fara sa existe hoti (la fel ca mortii revolutiei fara teroristi) ?
iar daca putinii cleptomani care au trecut pe la pension, iesind de acolo foarte repede (pe motiv de intelectualism si talent scriitoricesc) sint singurii care au jefuit tara, de ce nu mergeti cu demitizarea pina la capat, confiscindu li se averile si restituindu le amaritei de tara pe care au spoliat o ?
Aveti perfecta dreptate, iar intrebarea dv. este impartasita de milioane de romani onesti si loiali acestei tari. La interventia dv. mai rebuie sa adaugam sutele de milioane de euro sau lei pe care noi, cei care platim taxe statului roman, le platim romanilor care s-au adresat CEDO si au castigat pe hotararile judecatoresti nedrepte sau incorecte date de magistratii romani in diverse spete penale sau civile. De ce judecatorii care au gresit cu sau fara intentie NU PLATESC PENTRU ERORILE LOR.?? De ce trebuie sa plateasca poporul pentru ei???. In plus, toti acesti infractori , arestati mai de mult sau mai recent, membrii ai asa zisei clase politice romane, care au secatuit tot ce se putea din aceasta tara, nu sunt deloc executati material.
La un moment dat o sa va spun de ce judecatorii nu trebuie sa raspunda material. Pentru asta insa, trebuie sa intelegeti principiile de baza ale organizarii si functionarii justitiei. Din pacate, prea putini stapanim acum aceste lucruri care in alte state fac parte din cultura poporului si civismul ordinar.
romania nu este o tara unde sa te simti confortabil daca esti cinstit.
iar la asta contribuie haitele de sacali institutionalizati si parazitii care iau pielea de pe bietul roman. „crestere” economica prin taxare si impozitare. militianul neinteresat de viata ta pe soselele medievale, ci de amenda pe care ti o aplica daca ai parul cu carare pe partea dreapta si nu pe stinga. asta i legea, n ai ce face. si exemplele pot continua. sint foarte multe.
un justitiar trebuie sa fie moral si competent, adevarul nu poate fi slujit decit din convingere (in primul rind). ma tem ca locul magistratilor bolsevici a fost luat de odraslele lor si oportunistii veniti din fabricile de diplome (un ochi aruncat in parlament si structurile aparatului birocratic – cei mai multi au „studii juridice”). o casta inchisa (cum este si cea a notarilor, si multe, multe altele) nu poate functiona pe criterii meritocratice fara sa fie supusa unui sever control intern si extern. daca incasezi cel mai mare salariu de bugetar, trebuie sa fii competent si sa slujesti cetateanul care te plateste nu clanul tau sau statul mafiot.
Nu cunoasteti sistemul decat din ….mituri (le-as spune „povesti” sau chiar „folclor”, dar in sens peiorativ). Eu nu am nici rude in sistem, nici sprijin, ci am dat zeci de examene sa ajung aici. La fel ca mine, multi alti magistrati intrati in sistem dupa 1996. Oricum, noi nu slujim cetateanul, ci legea. E o mare diferenta. Asadar, suntem obiedenti legii, nu oamenilor. Si, ca sa fac o paralela: Presedintele e al Romaniei, nu al romanilor – de reflectat…
Deci, 99% dintre magistrați au obținut calificativul „foarte bine”. Mai rar așa breaslă! Ori e meseria atît de ușoară, de o poate practica oricine, ori facultatea de drept creează genii vrednice.
Pentru erorile judiciare (566 de situații, după cum spune onorabilul) au plătit fix ZERO magistrati. Să tot muncești așa! Greșești, nu greșești, salariul merge înainte!
Oare cine o fi îndrăznit să gîndească treaba cu corbii. Chiar n-ar fi avut motive. Onorabilul a demonstrat fără drept de tăgadă contrariul, nu-i așa?!
Domnule Danilet, va respect pentru eforturile considerabile depuse pentru imbuntatirea justitiei in Romania, dar de data asta articolul dumneavoastra este foarte subtire. Lipsesc foarte multe lucruri esentiale de „auto-control”, caci la asta va referiti. Fara un sistem eficient de auto-control, orice sistem este sortit unui esec lamentabil. Constrangerile majore si actiunile eficiente au venit, din pacate, aproape intotdeauna din afara sistemului, si nu din interior. Mai este foarte mult de lucru.
Cand spuneti „auto-control” va referiti la constiinta, vocatie, responsabilitate, intelegerea propriului rol? Daca da, va dau dreptate, mai este mult de lucru…Eu am inceput.
„b. Răspunderea disciplinară”. – pentru ce anume raspunde? Pentru intarzieri la serviciu? Pentru ca a intarziat sa motiveze hotarari? Pentru ca a fumat in locuri publice ?
„d. Răspunderea administrativă. Magistrații sunt evaluaţi o dată la 3 ani, de către o comisie alcătuită din … . La ultima evaluare, 1% dintre magistrați nu au obținut calificativul „foarte bine””…
Nu serios, pentru ce anume raspund la o evaluare ? Pentru ca nu isi pastreaza sau isi ridica nivellul profesional?
„e. Răspunderea civilă. Din anul 2006 avem 566 de situații în care Statul a fost obligat de instanțe naționale să plătească despăgubiri pentru erori judiciare, dar niciuna în care să fi plătit vreun magistrat sau alt funcționar ori persoană care ar fi cauzat acea eroare. Aceasta pentru că nu a fost stabilită vreo formă de vinovăție necesară pentru aceasta (rea-credință sau gravă neglijență)”.Si cum ati vrea sa constatate cineva o rapundere, in contextul in care nu exista text de lege, pentru a fi tras la raspundere ? Sau cum pot sanctiona pe cineva care merge pe trotuar, daca pentru mersul pe trotuar nu exista raspundere ?
b. V-am indicat un link. Daca il deschideati, va lamureati.
d. v-as indica materialele, e mult de citit. Daca promiteti ca o faceti, va lamuresc apoi.
e. la chestiuni bascalioase, eu nu dau raspunsuri. Poate ati gresit site-ul.
Domnule Cristi Danilet,
La punctul b) scrieti ca exista raspunderea diciplinara a magistratilor. Pentru o informare completa a populatiei, va rog sa dati mai multe amanunte.
Precizati, va rog, procedura COMPLETA prin care JUSTITIABILII pot cere la CSM sanctiune disciplinara pentru judecatori si procurori (indicati si articolele de lege).
Va multumesc pentru raspuns.
Scopul articolului este altul.
Pentru procedura disciplianara, vedeti Legile 303 si 317 din 2004, disponibile in format actualizat http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=0702
Multumesc pentru raspuns.
Intentia e buna, dar subiectul e delicat iar argumentatia e subtire. Sunt perfect de acord cu cei care au comentat inaintea mea, nu pare a exista un mecanism care sa elimine randul magistratilor pe cei pur si simplu incompetenti.
„Incompetenta” e greu de apreciat din afara de cei care pierd dosare. Cred ca deseori magistratura e confundata cu functionareala. E regretabil ca dupa 25 ani de democratie si 10 ani de reforma justitiei oamenii inca nu stiu ce este si cum functioneaza justitia.
Dar CSM nu este tot corb? Exista raspundere catre o institutie din exteriorul sistemului ori nu?
Sunt doi membri in CSM care va reprezinta. Pariu fac ca nu stiti nici despre ce vorbesc si nici cine sunt ei. Pacat ca vorbim despre ce nu stim.
Articolul de fata, este cea mai mare ,,gogoasa” mincinoasa, pe care am citit-o in ultimii 25 de ani!Sistemul judecatoresc – indeobste cel civil – este lipsit de orice control si monitorizare, privind legalitatatea si performanta institutionala.
Ca fost jurist, am sustinut o cauza pierduta, intr-un dosar in care, judecatorul a privat de avere, o persoana, pe o simpla hirtie, pe care a denumit-o ,,contract de vinzare”, desi nu avea acest caracter, nici ,,data certa” si numar de la un notariat pentru bunuri imobile, ca restul ,,facaturior” judecatoresti.
Fiind vorba de ,,autoritate de lucru judecat, dupa pronuntarea Tribunalului,care n-a facut nimic pentru o ,,judecata drepta”, ministerul Justitiei a constat ca nu mai era nimic de facut.
Odata cu disparitia recursului extraordinar,, drept cale de atac contra deciziilor Tribunalului – eliminat pentru a diminua numarul proceselor – pierderea averii sta la mina judecatorului.
Evantuala sanctionare a acestuia nu te icalzeste cu nimic,iar pina soutioneaza instantele UE un proces, ajungi la pensie sau la cimitir…
Nu pot sa nu va raspund pe aceeasi tonalitate: deduc ca ati citit extrem de putin in ultimii 25 ani. In plus, ma ingrozesc daca cineva spune ca este jurist si afirma urmatoarele ca daca el pierde o cauza, rezulta ca toata Justitia merge prost iar ce spune Danilet e o „gogoasa”; ca MJ verifica hotarari judecatoresti (niciodata!); ca instantele UE judeca procese (nu exista asa ceva!).
Daca asa gandesc juristii, nu ma mir de cat de usor e maipulata populatia si cred ca programul meu de educatie juridica pentru copii trebuie extins rapid catre masa adultilor.
Domnule judecator,
Va rog sa nu ne luati chiar drept fraieri 100%, macar pe unul din argumentele pe care utilizati mai lasati sa planeze o usoara umbra de dubiu, nu e totul chiar desavarsit. V-ati uitat la rezultatele sondajelor in ceea ce priveste increderea in justitie? Nu confundati cu simpatia pentru DNA si lupta impotriva coruptiei. Noi vrem sa vedem ca magistratii care dau ultima sentinta, cea definitiva, nu gresesc. 566 de cazuri dovedite si in care statul a fost pus la plata sunt chiar nimica? 1% sub calificativul ‘Foarte Bine’ = 566 magistrati care au gresit ( desi la o greseala concura cu siguranta mai multi)? Si ce sanctiuni grele primesc acestia – trei luni! Ma tem ca deja sunteti puterea ‘0’ in stat, inamovibila, fara pata si fara prihana!
Da, m-am uitat peste sondaje: pe perceptie – de la 22% in urma cu 10 ani (la debutul reformei) la 44% anul acesta. La experienta – valori duble.
Stimate Domnule judecator Danilet,
Imi cer scuze pentru acest raspuns la articolul d-voastra, dar cred ca ati scris un articol ca si cum ati fost parasutat in Romania acum 2 zile.
Cred ca nu sunteti la curent cu ce se intampla in justitie si mai ales in privinta magistratilor care judeca in materie civila.
in primul rand, conform DEX cred ca judecatorii si procurorii din Romania formeaza in prezent o NOMECLATURA .
Nu exista nici un fel de evaluare profesionala, au intrat in sistem foarte multi oameni nepregatiti profesional.
Nu se dau sanctiuni administrative pe neglijenta legata de calitatea hotararilor pronuntate si a masurilor luate in cadrul dosarelor, mai ales in materie civila.
Nici nu vreau sa ma mai refere la coruptie care este endemica in sistem.
Majoritatea magistratilor sunt implicati in cazuri de coruptie .
Cu acordul CSM care s-a transformat intr-un veritabil SINDICAT, a fost compromisa judecarea cu rapiditate a actiunilor civile, fapt ce aduce mari prejudicii cetatenilor contribuabili, adica justitiabililor cum va place sa spuneti.
Judecatorii din Romania, impreuna cu CSM , PRIN MODUL FOARTE LENT IN CARE SOLUTIONEAZA DOSARELE CIVILE, au distrus mediul de afaceri, alaturi de alte institutii ale statului evident. In acest fel nu este protejat capitalul.
Nu cred ca am vazut sanctiuni disciplinare decat in cazuri extreme de indisciplina.
Cred ca ar creste mult presigiul justitiei daca s-ar face o evaluare profesionala adevarata si aici va spun ca este nevoie urgent de o evaluare psihologica urgenta a magistratilor.
Constat ca nici acum CSM-ul nu impune prin masuri discplinare respectarea jurisprudentei relevante, sfidandu-se hotarari ale CEDO.
NU INTELEG DE CE TREBUIE SA INTERVINA DNA , CA SA FACA CURAT IN JUSTITIE, CAND INAINTE DE A SAVARSI FAPTE DE CORUPTIE S-AU SAVARSIT NENUMARATE ABATERI DISCIPLINARE PRIN SOLUTIILE PRONUNTATE.
daca s-ar interveni la timp pe cale disciplinara nu s-ar ajunge la unele scandaluri.
Deci doar 98 de judecatori sanctionati in 9 ani ??? cred ca este o gluma !!!
Trebuie schimbat complet modul de evaluare profesionala a magistratilor, adica trebuie schimbata legea radical.
Polticienilor le este frica sa vorbeasca pentru sunt ei insisi corupti si nu vor sa se puna rau cu justitia, dar realitatea este alta.
Justitia romana civila , pentru ca despre asta vorbeasc, aproape s-a alienat de nevoile contribuabililor.
Si apropop de expresia „corb la corb …”, eram in sala de judecata la ICCJ la un alt dosar, cand s-a judecat prelungirea cerere DNA PRIVIND ARESTUL PREVENTIV judecatoarele Costache si Dinu pentru luare de mita in spatele TMB.
SE VEDEA DE LA O POSTA CA SUNT INTELESI CU UNUL DIN MEMBRII COMPLETULUI , respectiv judecatoarea Dumitrascu si avocata Draghici , si un copli ar fi ghicit dupa semne ca vor fi eliberate….
Asta este cu raspunderea juridica a magistratilor…s-a format o NEO-NOMECLATURA.
@Bogdan Botea Aveti dreptate – este scandalos cand judecatorul isi face cu ochiul cu avocatul coruptului.
Pe de alta parte dl Danilet ne semnaleaza ca in marea lor majoritate magistratii – circa 99% – nu recurg la astfel de manevre rudimentare reusind sa disimuleze mestesugit conexiunile in care sunt prinsi, ceea ce – in lipsa de altceva – este totusi de apreciat. pentru ca nu enerveaza asa tare publicul.
Multimea de comentarii critice la adresa articolului d-lui Danilet nu este fair – play, deoarece dansul a fost o victima a terorii USL si ar merita sa preia conducerea CSM din ianuarie 2015 cand expira mandatul bolsevicului Bordea. Sa ne amintim in acest sens ca dl judecator a fost consilierul doamnei Macovei fara de care Iohannis ar fi pierdut cu siguranta alegerile in favoarea Plagiatorului Victor Viorel Ponta , poreclit si Miky – Mouse care daca castiga ar fi distrus independenta justitiei si ar fi anulat – impreunacu Antena 3 si cu Ecaterina Andronescu – dreptul de vot al romanilor din Diaspora si poate si din Transilvania.
In disciplinar nu e voie sa se verifice hotararile judecatoresti. Pentru aceasta, se exercita cai de atac.
„e. Răspunderea civilă. Din anul 2006 avem 566 de situații în care Statul a fost obligat de instanțe naționale să plătească despăgubiri pentru erori judiciare, dar niciuna în care să fi plătit vreun magistrat sau alt funcționar ori persoană care ar fi cauzat acea eroare. Aceasta pentru că nu a fost stabilită vreo formă de vinovăție necesară pentru aceasta (rea-credință sau gravă neglijență).”
1. V-ati gandit vreodata ca respectivii au fost doar prosti (pe plan profesional sau in valoare absoluta)? Este normal sa plateasca toti contributorii la bugetul de stat pentru prostia lor?
2. Mai fac parte cei implicati din magistratura, sau s-a aplicat principiul „eu prost. da e de-al nostru”?
3. Ce aprecieri primisera respectivii in anii anteriori pronuntarii sentintelor aberante (cati dintre ai faceau faceau parte dintre cei 99% cu „foarte bine”)?
Un individ este gasit de politie cu un cutit in mana, plin de sange, alaturi de victima. Este retinut, apoi arestat – sunt suficiente elemente pe care se poate intemeia presupunerea ca individul este autorul omului.
Ulterior, in cursul procesului, se administreaza probe din care rezulta ca individul fusese cel atacat de victima, ca a reusit sa o deposedeze de arma si, in invalmaseala produsa, a infipt cutitul in victima. Ca urmare este achitat.
Pentru perioada in care a fost privat de libertate cere daune de la stat. Statul plateste. Niciun organ judiciar nu actionat c u rea-credinta sau grava neglijenta.
Incercati sa intelegeti si sa acceptati astfel de lucruri. In alte state, ele sunt ceva de baza.
Domnule Danilet, imi voi permite sa va aduc un alte exemplu (pentru procese civile, pe care se pare ca le uitati in mod confortabil):
1. Ma judec de 12 ani pentru un fond funciar.
2. Initial, mi s-a spus ca nu imi poate fi retrocedat intrucat face parte din categoria terenurilor exceptate de la retrocedare.
3. Ulterior, „veteranii” au adus probe ca terenul nu intra sub incidenta legii respective si l-au obtinut.
4. La recurs judecatoarea a acceptat pozitia noastra (de preemtiune) dar ne-a trimis la plimbare, sub pretextul „lucrului judecat”.
Concluzia: noi (mostenitorii de drept) am fost trimisi la plimbare iar terenul a ajuns in proprietatea altora. Desigur, prima judecatoare a examinat cazul pe baza actelor disponibile (dupa cum spuneati, nu este responsabila pentru eroarea facuta) dar eu imi voi castiga cazul la CEDO si vor plati toti contribuabilii. A, da, un „amanunt” prima si a doua judecatoare sunt, de fapt, aceeasi persoana, ruda cu oponentul nostru (cel care a intervenit impotriva noastra in ambele dosare) – chiar credeti ca a actionat cu buna credinta?
Eu nu imi dau cu parerea despre cazul dvs, insa pot sa imi expun o ipoteza in raport cu dvs in functie de cele scrise aici: nu pareti a cunoaste prea multe despre cum este organizat si functioneaza un sistem judiciar…
In primul rand felicitari si multumiri Dlui Danilet pentru deschidere si onestitate; este un mare pas inainte!
Asa cum stau lucrurile acum in Romania, Justitia este un monopol de stat absolut opac la nevoile contribuabilului pe care il serveste. Justitia functioneaza dupa legi, insa asa cum spune Biblia, nu Omul a fost facut pentru Lege, ci Legea pentru Om (si vorbim aici de Decalog, nu de legi organice – creatie umana, care in teorie trebuie sa serveasca omului)
Toate profesiile (medic, avocat, inginer, economist, bancher, etc) sunt supuse unui control extern – cel juridic, penal si civil, care mediaza intre cetatean si profesionist si asigura o responsabilizare cat de cat adecvata. Magistratii nu au un astfel de control extern; sunt influentati doar politic (cu compromisurile respective, care nu servesc marea masa a cetatenilor ci doar o anumita grupare de interese aflate la putere) sau in extrem de rare cazuri de o opinie publica scandalizata de situatia creata.
Spun asta pentru ca CCR a decis de exemplu ca viata unui om aflat pe teritoriul Romaniei (fie ca este vorba de un diplomat japonez sau un copil care se joaca) este neglijabila in comparatie cu viata unor caini inhaitati. Iar cei care au furat din banii contribuabililor pana in 2012 nu pot fi deranjati pentru a-i restitui. Bineinteles ca CCR a facut o majoritate de decizii bune, dar aceste doua decizii (clar determinate de un puternic lobby politic) au o consecinta negativa colosala asupra contribuabilior, iar acestia nu pot decat sa accepte dictatul sau sa plece in alta tara.
Ce as propune pentru a schimba lucrurile mai rapid? Sa promovam celeritatea, transparenta si responsabilitatea procesului judiciar in interesul contribuabililor si nu a unor grupuri de interese fragmentare sau ca demagogie meschina si cu efect de boomerang. De exemplu sa oferim din banii contribuabililor salarii intre 5.000 si 10.000 euro/luna oricarui magistrat care a trecut un examen specific specialitatii (penal, civil comercial etc), cu conditia ca dosarele judecate sa fie accesibile tuturor partilor implicate – iar continutul sa poata fi publicat la cerinta oricarei parti implicate – iar recursul judecat exclusiv prin revizuirea datelor din dosar de catre o instanta de 7-21 magistrati (proportional cu valoarea daunelor) care nu au fost niciodata sanctionati disciplinar, administrativ, etc. si care sa aiba salariile maxime. Daca un magistrat da o sentinta gresita, atunci valoarea pagubei sa se extraga fractionat din salariul si pensia magistratului respectiv, iar pagubitul sa fie compensat imediat si in totalitate. Va garantez ca atunci multi oameni ar fi mai mandri ca sunt romani si urmasi ai lui Burebista si Nicolae Balcescu.
…iar remunerarea magistratilor sa se faca nu in functie de vechime sau numar dosare pe rol, sau calificative ci direct proportional cu numarul de dosare solutionate (in care a dat o solutie, o sentinta) si cu valoarea dosarului solutionat (procent din „taxa de timbru”)
Eu chiar nu pot crede ca dupa 10 ani de reforma structurala si institutionala a sistemului de justitie sunt oameni care cred ca CCR face justitie iar magistratii trebuie platiti dupa numarul de dosare solutionate. De aici pana la „ar fi mai bine să avem jurați” e un pas mic.
Dar sunt pentru transparență și integritate, cu siguranță. Atât a sistemului, cât și a activității individuale.
Sint supus la persecutie si discriminare din 1990.Probabil ,ultima solutie data de Parchet a fost in 2001.Desi am contestat toate solutiile din 1990,circa 22 sau mail multe si am sesizat si Ministerul Justitiei si CSM nu s-a dispus indreptarea erorilor.Apoi „lucrul bine facut” de CEDO din 2000-2006 si in 2002-2003 cu un stat membru UE ,cred ca un om normal nu ar rezista in fata a ceea ce au solutionat magistratii cu consecinte mult mai grave decit cele comise in perioada Comunista.Legile si realitatea sint foarte diferite.Catastrofa.
Domnule Danilet, stiti bine ca exista cai de atac (recurs) la deciziile magistratilor. In conditiile in care instanta de recurs decide „altfel”, in conditiile aceluiasi material probatoriu, nu credeti ca prima instanta a judecat gresit si ca atare trebuie penalizata? Sau se merge pe ideea ca „e prost dar e de-al nostru”?
Nu, nu trebuie penalizat. De aceea exista cai de atac: sa se indrepte greselile daca sunt, nu sa nu se indrepte. Iar cine a gresit nu poate fi sanctionat decat daca a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.
Domnule Danilet mai lasati-ne cu „caile de atac” Si judecatorii din caile de atac pot fi cumparati si corupti la fel ca cel de la fond. Cel ce cumpara sentintele se asigura inainte ca are „protectie” si in caile de atac. Nimeni nu -ti garanteaza asa cum credeti, ca in caile de atac ti se face dreptate. De ce s-a renuntat la motivul din recurs privind netemeinicia? Sa inteleg ca temeinica sau nu, o sentinta nu mai poate urma calea recursului ca nu se incadreaza la motivele prevazute de codul civil.