marți, septembrie 28, 2021

Democraţia, drepturile omului şi softul Pegasus

Despre aşa – numitul “proiect Pegasus” s-a discutat foarte puţin în media românească. 16 redacţii din întreaga lume, reunite sub această denumire, coordonate de o organizaţie cu sediul la Paris, Forbidden Stories, în parteneriat cu Amnesty International, au dezvăluit, cu ajutorul unei ample anchete, dimensiunea supravegherii operate de mai multe guverne din state nedemocratice.

S-a descoperit că, în materie de supraveghere electronică, abuzul este regula şi nu excepţia, aşa cum prezintă de obicei guvernele care caută justificări în lupta împotriva terorismului. Actorii care operează în acest domeniu, state, companii sau indivizi, s-au asigurat că riscurile acţiunii lor nedemocratice sunt minime şi că, în numele siguranţei naţionale, orice acţiune este permisă.

Odată cu aceste dezvăluiri, o asemenea poziţionare va deveni mai greu de argumentat.

“Proiectul Pegasus” a descoperit că există mai mult de 50.000 de telefoane puse sub supraveghere începând cu 2016, fără ca posesorii acestora să ştie că fac obiectul unei urmăriri. Nu există până în prezent o listă exhaustivă a clienţilor firmei israeliene NSO care oferă softul Pegasus dar se ştie că printre aceştia se numără peste 40 de guverne. Softul Pegasus nu a fost folosit împotriva grupărilor teroriste sau a organizaţiilor criminale, ci împotriva jurnaliştilor, avocaţilor, opozanţilor, celor care militează pentru drepturile omului, etc. Acest soft are costuri foarte reduse, ceea ce a permis unor state precum Ungaria sau Maroc să-şi dezvolte o capacitate cibernetică folosită în scopuri de spionaj cu mult peste posibilităţile lor financiare sau tehnologice.

Nu este clar în acest moment dacă cele peste 40 de guverne care au achiziţionat softul Pegasus l-au folosit în mod efectiv pentru a spiona împotriva propriilor cetăţeni dar este foarte clar că aceste operaţiuni subminează statul de drept şi dreptul internaţional.

Guvernul israelian a avut cunoştinţă de aceste operaţiuni de vânzare – cumpărare, datorită legislaţiei sale interne care nu permite exportul de soft decăt cu înştiinţarea autorităţilor. Desigur, Israel nu poate fi învinovăţit de folosirea softului Pegasus de către guverne ale altor ţări. Statul Israel blochează orice activitate de supraveghere care are ca obiect China, SUA sau Rusia – este prin urmare foarte posibil ca anumite tentative de achiziţionare ale softului Pegasus de către guvernele din aceste ţâri sau de către actori privaţi din aceste ţări sâ fi fost blocate de Israel.

Nu există nicio formâ de control al acestui soft. Utilizatorul unui telefon pus sub supraveghere nu ştie acest lucru, telefonul nu apare ca fiind infectat. Cei care preiau date din telefonul respectiv pot oricând să îşi înceteze activitatea, fără a lăsa vreun semn în urmă. Este astfel imposibil ca beneficiarul datelor furate să fie prins în flagrant delict. Softul Pegasus poate să preia date din telefon, să folosască chiar şi camera video a telefonului pentru înregistrarea posesorului acelui telefon, poate să facă screenshots şi să preia date despre localizarea exactă a posesorului, fără a putea fi depistat în vreun fel.

Nu există la ora actualâ instrumente de drept internaţional care să poată acţiona eficient atunci când un soft este vândut de o firmă dintr-o ţară într-o altă ţară cu scopul de a limita drepturile omului. Există doar Aranjamentul Wassenaar care priveşte controlul exporturilor armelor convenţionale, precum şi al bunurilor şi tehnologiilor cu dublă utilizare (în această ultimă categorie ar intra şi softul Pegasus) dar obligaţiile semnatarilor acestui acord internaţional sunt foarte vagi, puţin  constrăngătoare, iar Israel nu este oricum parte la acest acord. Datorită dezvăluirilor “Proiectului Pegasus”, este foarte posibil să apară discuţii referitoare la crearea unui nou cadru internaţional în materie de export de soft care poate fi folosit pentru a leza drepturile omului. 

Foarte grav referitor la softul Pegasus este că acesta atacă în profunzime intimitatea, avănd efecte mult mai devastatoare decât simpla interceptare a unor convorbiri telefonice. Intercepetarea acestor convorvbiri private este destul de bine reglementată la ora actuală în marea majoritate a democraţiilor constituţionale dar situaţiile de fapt generate de folosirea unui soft de tip NSO nu sunt acoperite de norme legale sau constituţionale decât prin extensia celor existente, Va fi nevoie de o reflecţie aprofundată în viitorul apropiat referitor la modalitatea de a reglementa asemenea situaţii pentru a asigura respectarea drepturilor omului.

Este evident că în continuare cetăţenii statelor democratice vor trebui protejaţi împotriva actelor de terrorism prin operaţiuni de supraveghere electronică extinsă. Cum anume se va putea realiza această protecţie având garanţia că guvernele nu încalcă drepturile omului rămâne o întrebare deschisâ.

Dezvăluirile aferente “Proiectului Pegasus” au implicaţii profunde nu numai în materie de drepturi ale omului dar şi în ceea ce priveşte calitatea democraţiei. Guvernele care au achiziţionat softul Pegasus au avut ca scop supravegherea opozanţilor politici. Autocraţii aflaţi la conducerea unor state au acţionat folosind mijloace care le oferă un avantaj considerabil. De fapt, folosirea softului Pegasus se înscrie într-o tendinţă mai largă a statelor autoritare, aceea de a menţine aparenţa unei democraţii, prin organizarea de alegeri libere şi chiar prin non-ingerinţe asupra funcţionării Parlamentului. Puterea nu se mai regăseşte la nivelul instituţiilor democratice, ci la nivelul unor structuri sau nivele de decizie care nu dau socoteală nimănui. Nu este clar de către cine şi în ce scop a fost folosit pănă acum softul Pegasus dar este cert că acţiunile de supraveghere au servit subminării democraţiei.

Se observă în ultima vreme că protestele din statele autoritare nu au niciun rezultat. Degeaba s-a ieşit masiv în stradâ anul  trecut în Belarus sau anul acesta în Cuba, inutil s-a protestat în Hong Kong de ani de zile pentru ca mecanismele autoritare din RP Chineză să nu fie extinse şi în acest oraş. Liderii regimurilor autoritare nu au reacţionat şi au rămas la putere. Dacă nu ar fi avut la dispoziţie instrumente precum softul Pegasus, ar fi reacţionat probabil altfel, prin recunoaşterea falsificării alegerilor sau iniţierea unui dialog cu opoziţia. Controlul total asupra unor tehnologii de supraveghere în masă, fără niciun fel de control democratic, a dat mai multă încredere liderilor autoritari. Cum este greu de probat folosirea acestor tehnologii şi cum argumentul luptei împotriva terorismului poate fi şi este oricând oferit, liderii autoritari au căpătat încredere că folosirea softului Pegasus sau alte astfel de operaţiuni nedemocratice nu le va aduce niciun prejudiciu şi vor rămâne în continuare la putere.

Este necesar a cunoaşte căt mai bine dimensiunile folosirii softului Pegasus pentru a vedea care sunt acele guverne care l-au achiziţionat şi l-au folosit în scopuri de suprimare a drepturilor omului şi a democraţiei. Este nevoie de crearea de instrumente internaţionale eficiente în materie care să fie opuse tuturor acelor guverne care au şi vor avea tentaţia folosirii unor astfel de mijloace nedemocratice. Reacţia comunităţii internaţionale ar trebui să fie fără niciun fel de rezervă: folosirea softului Pegasus ar trebui limitatâ, supusâ unor restricţii majore. Ca şi de atătea ori până acum, ca şi în cazul Panama Papers, media a arătat câ este indispensabilâ într-o democraţie. A apăra libertatea de exprimare şi a oferi garanţii de funcţionare pentru o media liberâ devine, în contextul Pegasus, a o datorie a oricărui guvern democratic.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. O mina intinsa unor conducatori iliberali (dealtfel despre acest soft se stie de mult – un serial american numit Designated Survivor aduce in discutie acest soft ) sau o actiune bine pusa la punct ce va avea urmari in legislatia mondiala ba chiar a statelor ce si-au permis (cu buna stiinta sau nu ) folosirea acestuia .Vom descoperi curind- legaturile periculoase -si cine sunt cei vizati de folosirea in interes personal a acestui soft .Producatorul este cunoscut si probabil se stie cu exactitate si cine sunt cumparatorii. Vom vedea contractele in desfasurare , vom sti cine sunt cumparatorii initiali si cine sunt cei care se folosec de soft . Gravitatea faptelor este fara precedent si nu ar trebui sa ne miram daca intreaga poveste va ajunge in fata unui Tribunal International .Pagubitii (ca sa zicem asa )se vor adresa acestor institutii internationale . Uraganul produs de Pegasus va zbura dincolo de limita cerurilor . Ce le-o fi venit unora sa il folosesca inca nu stim dar sigur vom afla cine sunt acestia si este evident ca nu vor ramana nepedepsiti .Cutremurul politico – judiciar depaseste opt grade pe scara Richter .

  2. Printre picaturi am aflat cu Presedintele Biden in discutia avuta cu Putin a arat foarte clar care sunt entitatile occidentale ce nu pot fi atacate cibernetic si la nivel de IT fara a primi un contraraspuns de forta .Acum apare cazul Pegasus in care daca dezvaluirile vor fi publice atunci vom vedea cu precizie cine ne sunt cu adevarat dusmanii si cum au fost manipulate alegerile in multe dintre tarile prietene noua .Deranjul la nivelul increderii va fi fara precedent si fara doar si poate consecintele vor fi dezastruoase pentru unii . Acum intelegem de ce s-au agatat atitia si inca se agata cei ramasi intacti – spre a se mentine la putere . Nu este de joaca . Popoarele Europei si nu numai are trebui sa stie cum au fost si cum se incearca inca sa fie pacalite .Softul inca functioneza .

  3. Dar voi realizati un aspect? Daca acest soft are nevoie de permisiunea guvernului Israelului pentru a fi vandut, voi realizati ca este practic imposibil ca acest soft sa nu transmita date si guvernului israelian? Cand au auzit aia de ce e in stare softul, trebuie sa fii naiv sa iti inchipui ca guvernul israelian nu ar fi obligat firma producatoare sa introduca o specificatie in cadrul softului care sa permita ca si guvernul sa aiba acces la datele la care are acces utilizatorul final al softului.
    Daca cumva va ganditi ca vai, nu, Israelul e stat democratic, nu face el de astea, permiteti-mi sa va reamintesc doua lucruri. Statele Unite este pe departe tara care sustine cel mai mult Israelul. Americanii sunt pe departe prietenii lor nr. 1 din lumea asta. Cu toate astea, un raport al Congresului SUA a stabilit pe vremea lui Obama ca tara care spioneaza cel mai mult Statele Unite nu este nici Rusia, nici China, ci… ati ghicit, Israelul. Mai recent, a rabufnit pana la presa un scandal monstru legat de spionajul israelian. Astfel, israelienii instalase in fata Casei Albe niste dispozitive extrem de sofisticate (si minuscule) care inregistrau permanent toate vocile din Casa Alba. Astfel, israelienii il auzeau pe Trump si cand facea sex, nu doar cand discuta probleme de maxima securitate nationala.
    Statul Israel este absolut obsedat sa ii spionezi pe toti si mai ales tarile prietene.
    Voi realizati pe ce volum colosal de informatii absolut secrete au pus aia mana? In stilul asta, statul Israel devine, pur si simplu, o amenintare pentru lumea libera si nu doar pentru lumea libera ci pentru toata lumea, in general. Adica o tara care stie si cele mai secrete lucruri despre alta tara si despre oamenii ei politici si de business, santajeaza fix cand are ea chef, pentru fix ce scop are ea chef. Si in plus iti stie fiecare miscare, fiecare gand! E inspaimantator!

    • „Inspaimintator” este scenariul pe ca ti-l imaginezi :D Si tot inspaimintator este faptul ca nu s-au prins guvernele, ci doar tu.

  4. Google a spionat și spionează oricare telefon , computer cu bună pace a oricărui organism de reglementare.
    Vindea și vende informațiile unora. De adus aminte scandalul din 2018 cu englezii de la Cambridge Analitica. 87 milioane de utenti spionați , catalogați, analizați fara să aibă habar.
    Oricare aplicație Android a început să ceară aprobare pentru acces la file , microfon , telecamera , memorie , DOAR după înăsprirea legilor privind protectia datelor.
    Cine crede că astfel de imense date obținute ilegal NU au fost oferite cu prioritate unor servicii secrete prietene , aleate și fără informarea publicului utent ?

    Acum Pegasus e doar o dezvoltare ulterioară , o rafinare a ce există de mult timp. Folosind slăbiciunilor sistemelor de operare. Care sisteme sunt create majoritar cu slăbiciuni chiar de producătorii lor. Microsoft , Google, Apple. Că si ei au pofta sa afle ce face Jim sau John. Și asta înseamnă bani. Mulți.

    Deci nici o noutate Pegasus.
    Sau credeți că Israel nu spionează electronic palestinienii în ansamblu și fanaticii Hamas, OLP , ISIS , Hesbollah in special ? )

    Partea preocupantă e că o aplicație militară secretă vine vândută civililor.
    Dar și confirma că Israel a trecut de Pegasus. Sigur au ceva mai modern , mai eficient și mai invizibil. Care ( încă) nu se vinde.
    Iar metode ( cu scuzele de rigoare) de a ascunde clientul final , sunt infinite ca căile Domnului.

    Importanta acestui spionaj e data de numărul relativ mic de ” clienți”.
    Care numere în viața de zi cu zi și oficial, e mereu invers proporționala comparat cu amploarea cazului. ( oricare)

    Mă întreb și câți români or fi pe lista infectaților cu softul asta.
    Kovesi cînd era procurorul șef al DNA , nu avea telefonul umplut cu Pegasus ? Sau aia care stabilesc ce tip de tutelă pun pe mioriticele Piranha V , nu erau spionați de soft să știe Elbit anticipat cum sa miște apele ?

    SRI are habar de Pegasus ? Îl folosește ?
    Inconfesabil basca că nu controlează nimeni pe ce se cheltuie bugetul dedicat instituției. 😀

    Întreb. Nu dau cu bata. 😀

    Totuși tot mai putina presa a rămas independenta . Banul ochiul dracului. 😀😀

    Democrație cu controlul de masa. Sublim.
    Nici securitatea , KGB nu au visat la așa paradis terestru .

  5. Presa liberă poate fi primul remediu al acestei afecțiuni: „am aflat că guvernul X folosește programul Y pentru supravegherea lui Z”.

    Mai departe, un cadru legislativ gen Magnitsky Act care să pună la colț în public, cu nume și prenume, decidenții care aprobă/instigă la folosirea unui astfel de instrument împotriva opoziției, vocilor publice incomode etc. Sigur, aici e mai delicat, trebuie dovezi.
    Însă fără o contra-protecție adecvată la nivel de terminal e mai greu. Dar dacă e așa de accesibil cum spuneți, deja există antidotul.

    • Care presa libera daca nu mai poate fi libera pt ca nu-si mai poate proteja sursele ? respectiv posibil numai daca se renunta la toate mijloacele de comunicare in masa.
      Ajungem de unde am plecat, masina se scris clasica si intalnirile in spatii protejate, undeva afara.
      Guvernul german trimite toate protocoalele sedintelor in arhiva printr-un sistem de tubulatura cu aer comprimat inventat cu 100 de ani in urma, stiu ei de ce iar spitalele trec iar la fisiere clasice, totul analog.
      Probabil ne vom reintoare la lumea analoga, cea digitala devenind prea periculoasa.

  6. Aha, lumea incepe sa se trezeasca, prea tarziu, democratia, drepturile omului, sfera privata, tot mai irelevante, niste cuvinte golite de continut.
    Dezvoltare technologica fara limite, modernismul , digitalizarea sunt cuvintele de ordine, supunerea in fata lor fiind cerute precum „juratul pe biblie” altfel esti acuzat de primitivism si oponent al dezvoltarii umanitatii, ce cuvinte marete !!
    E , acum avem placinta, bocetele sunt mari, este numai varful mic cat o gamalie de ac al icebergului numit digitalizare si controlul total al individului.
    Si culmea, cei mai mari adepti si buni clienti sunt statele democratice, democratii cu traditie, nu-i asa care nu pregeta sa ne spele creierii cu binefacerile progresului technologic.
    Acest program este probabil controlat de o inteligenta artificiala, adevarat, cei care au reusit performata sa-l puna la punct fiind niste maestrii in domeniu.
    Statul Israel este cel mare exportator de softuri de supraveghere, monitorizare si control din lumea libera, ce sa faca si ei, tara mica deja impanzita cu de toate, le exporta, nimic condamnabil, este o afacere ca fiecare, similar exportului de chiloti si tricouri , bani n-au miros.
    Dupa atentatul de la Nizza orasul a achizitonat de la statul Israel aparatura performanta de supraveghere, aviz celor care se plimba pe faleza, nu scuipati seminte pe jos, nu se stie.
    Guvernele democratice nu au nici o problema cu reprimarea drepturilor individuale, pandemia fiind cel mai bun exemplu iar acest soft este numai unul printre multe altele care ne supravegheaza, controleaza, ne supun, ne fac docili in fata statului, cine este statul si cine ii alege pe cei din fruntea sa ?
    Vorbim de asa zisele state democratice.
    „A apăra libertatea de exprimare şi a oferi garanţii de funcţionare pentru o media liberâ devine, în contextul Pegasus, a o datorie a oricărui guvern democratic.”
    Sunteti convins de cele scrise ? eu de mult nu mai cred in aceste cuvinte, am trecut de comunism, am scapat de Ceausescu si altii insa de astia nu mai scapam pt ca ii legitimam, prin vot democratic.

  7. Domnule Carp,

    1. „Softul Pegasus nu a fost folosit împotriva grupărilor teroriste sau a organizaţiilor criminale, ci împotriva jurnaliştilor, avocaţilor, opozanţilor, celor care militează pentru drepturile omului, etc.” – de unde aveti aceasta certitudine???
    2. Nu imi amintesc daca ati protestat ca Rusia KGB-ista o spiona de curand pe Merkel
    3. Nu amintiti DELOC de cine a fost spionat – Macron
    4. Nu amintiti DELOC ca de fapt guvernul Maroc-ului se pare ca l-a spionat pe Macron
    5. Nu amintiti de loc ca o mare parte din urmariri au avut loc in Mexic, cunoscuta pentru traficul de droguri, persoane, omoruri si coruptie generalizata.
    6. Amnesty International este cunoscuta pentru obsesiile antisemite si anti-sioniste si aproape ca nu mentioneaza altceva decat US si Israel.
    7. Va deranjeaza ca soft-ul de urmarire a fost „democratizat” si mai multi au access la asta?
    8. Nu mentionati CUM este soft-ul asta comercializat si nu este numai direct de catre Israel ci chiar prin filiale din tari din UE, vecine cu Romania si care au avut atacuri teroriste ale Hizbolah – Bulgaria vecina!
    9. Credeti ca vreo tara mai mult sau mai putin democratica este protejata 100% de teroristi?
    10. Si Nobel a facut un produs care poate fi folosit pentru lucrari de constructie sau pentru bombardament. Si pe el o sa il denuntati pentru folosirea produsului lui pentru bombardamente ale populatiei?
    11. Despre ce control democratic vorbiti??? Puteti sa clarificati?
    12. Mass-media care a incetat sa isi mai faca datoria si este cumparata de mult timp trebuie crezuta pe „cuvantul ei de pionier” sau de „soim al patriei”?
    13. Sunteti vexat ca tarile francofone precum Tunisia, Liban etc sunt intr-o stare economica precara? V-ati gandit la cauze?

  8. Autorul articolului nu aminteste nimic despre programul de spionaj american ECHELON poate cel mai prolific din lume impreuna cu PRISM, dezvaluite de Edward Snowden. Lasam la o parte faptul ca au fost si sunt spionatii sefii de stat ai tarilor democratice prietene (Merkel, Sarkozy, etc.), dar sunt spionati si cetatenii obisnuiti din lume, inclusiv americanii de rand (https://voxeurop.eu/ro/spionii-americani-ca-la-ei-acasa-in-europa/). Voi credeti ca Werner sau Kovesi, procucrorul sef european, nu sunt spionati, de israelieni (Black Cube) sau americanii. Credeti ca SRI, SIE, DIE ii pot proteja (vai de stelele lor de pe epoleti)?

    • Franta si Germania nu sunt in categoria „tarilor democratice prietene”.
      In cel mai bun caz sunt considerate „frenemies” si pe vremea lui Trump erau absolut ostili anglo-saxonilor care ei si numai ei apara lumea (inca) libera.

  9. 1.Jurnalismul profesionist a fost falimentat de internet si de bogatasii care finanteaza ziare gratuite.
    2. Companiile IT nu numai ca urmaresc tot ce faci, iti fac profil complet inclus. psihologic dar iti si manipuleaza spatiul virtual. Banditism in Vestul salbatic.
    3. Am citit undeva o intrebare simpla, esentiala, ‘Cum ar fi daca postasul ti-ar citi scrisorile?’
    4. Softurile de spionaj – daunatoare cum sunt in miinile ticalosilor- cred ca sunt zero fata influenta globala nefasta a companiilor IT la spionaj , manipulare si erodarea democratiei si drepturilor omului , in primul rand, cel al dreptului la viata privata.

  10. E ca bomba atomică. Odată descoperită nu poate fi dezinventată. Mă gândesc că povestea cu Pegasus e doar vârful aisbergului. Sunt convins că există demult chestii mult mai sofisticate, mai invazive și mai distructive.

    Propunerea autorului, cu reglementări & acroduri internaționale de limitare, e de-a dreptul puerilă și chiar distructivă. Ea va fi respectată de băieții buni dar nu și de cei răi. Exact și chestia cu posesia armelor de foc. Interdicțiile îi afectează exclusiv pe cetățenii onești ce sunt dezarmați și lăsați pradă criminalilor. Criminalii reușesc întotdeaună să-și procure arme de foc. Exact așa e și asta. Regimurile opresive vor urina cu boltă pe orice petec de hârtie pe care-l semnează și vor vedea mai departe de oprimare și spionaj, în timp ce băieții buni vor avea o grămadă de obstacole artificiale în urmărirea și prinderea infractorilor și teroriștilor sau cbiar împotriva luptei cu regimurile opresive.

    Soluția evidentă e utilizarea cât mai limitată a telefoanelor mobile și a orice altceva ce e legat la Internet. Orice o face trebuie să fie conștient că tot ceea ce faci poate fi urmărit de cineva. Nu e ncesar să ții informații confidențiale sau financiare pe ele, ca să nu mai vorbim de plata cu telefonul. Nu-l lăsa deschis când nu e necesar. nu renunța la „dumbphone-ul” cu fir clasic. Evită cu orice pret dispozitivele „inteligente” gen Alexa & Co. – ele sunt doar o frivolități inutile care însă pot acumula cantități înfricoșăroare de informații. Nu accesa mail-ul serios de pe calculatorul pe care citești zialrele sau navighezi pe internet și în niciun caz nu o fă de pe contul de administrator. Telefonul, tableta și celelate dispozitive trebuie să aibă exclusiv conturi de complezență. Să ai cel puțin o adresă de email de complezență pe care ai toată corespondența frivolă (rezefvări, etc.) și legată cel mult de un card de pe un cont fără legărurpă cu restul finanșelor tale.. Toate astea nu garantează faptul că cine vrea cu tot dinadisnul să ajungă la informațiile tale nu o va putea face, dar îi va fi mult prea dificil.

    Prima oară can am realizat magnitudinea problemei a fost acum 12-13 ani când compania pentru care lucrez a intropdus măsuri draconice vis a vis de călătoriile în China. Securitatea e asigurară de foști angajați ai FBI și NSA care au văzut multe la viața lor. Regula de aur e că atunci câns pleca acolo priești telefon și laptopt cu conturi aiurea ce sunt distruse fizic la întoarcerea în SUA. E interzis să iei dispozitive electronice mobile personale și se recomdnaă să citești doar cărți pe h7rtir.. Cine o face și e prins e concediat pe loc. Oricum accesul la Internet din China o prostie inutilă. Accesul la iternet din China fiind oricum deosebit de limitat. De exemplu nu poți accesa nici măcar Youtube sau contributors.ro :) În orice caz dacă se tem așa de tare de China, ce e și azi foarte înapoiată la dezvoltarea sistemelor soft, nici nu vreu să mă gândec care suntcapabilitățiel celorlalți…

  11. Ca o firma care investeste sute de milioane poate realiza un soft performant de urmarire nu e o noutate. Dar nu aceasta e problema, ci modelul dupa care functioneaza la ora actuala industria software.
    Desi platesti bani seriosi pentru hardware, tu ca utilizator nu ai dreptul sa faci nimic cu el, esti obligat sa folosesti doar software proprietar, inchis, fara sa stii ce si cum. Trebuie sa accepti tot felul de termeni si conditii, ba chiar sa suporti reclame in aplicatii preinstalate pe telefonul platit de tine.
    Deci problema este acest sistem prin care oricine, de la multinationale pana la magazine si restaurante, te obliga practic sa instalezi aplicatii (prin conditionarea serviciilor sau a unor „avantaje” suplimentare). Iar sistemul de gestionare a permisiunlor este extrem de complicat, marea majoritate a utilizatorilor, sub presiunea dorintei de a avea acces la produs, accepta fara sa-si bata capul. In schimb nimeni nu poate vedea ce se intampla in spate.
    Daca sistemele ar fi transparente, ar fi permisa instalarea de sisteme de operare sau software „open source”, revizuite de catre specialisti independenti (si exista destui), ar fi mult mai greu. Codul malitios nu vine din neant, trebuie sa existe intr-un fisier. Un fisier legitim semnat electronic e imposibil de falsificat, iar unul nesemnat usor de depistat. Restul e rutina. La fel si cu traficul IP. Practic restrictiile impuse de producatori sunt indreptate mai mult asupra proprietarului, pentru a reduce costurile pentru suport si a crea dependenta, decat a hackerilor (care oricum au acces pentru ca niciun sistem nu e perfect).
    Se motiveaza ca utilizatorul nu are competenta necesara pentru a-si gestiona singur hardware-ul, lucru contrazis de piata PC-urilor, unde chiar daca majoritatea inghit Windows-ul asa cum e, sunt destui care-l personalizeaza, sau care folosesc Linux. Dar intre a-si reduce piata potentiala si a-si forma o baza stabila de utilizatori dependenti si docili, ce pot sa alege gigantii software? E nevoie de legislatie, dar in primul rand de constientizare la nivelul utilizatorului ca exista alternative, si nu trebuie sa inghita orice din partea furnizorilor.

    • Aveti dreptate, multe softuri (apps) sunt greu de dezinstalat si uneori singura solutie este folosirea ciocanului (identificarea executabilului si ștergerea lui). Ma scot din sarite Microsoft Edge, Booking.com, tot felul de jocuri si alte porcarii care vin preinstalate si care nu pot fi eliminate usor de un utilizator nu prea avansat.

  12. Concubinajul statelor (democratice sau nu) cu firmele specializate in supravegherea cetățenilor nu este o chestie prea noua. Dupa 9/11 supravegherea cetățenilor a devenit legala in foarte multe tari democratice (as zice chiar kosher, ca halal era de mult timp).
    Dar lucrurile sunt mult mai vechi. Pentru aproape jumătate de secol o firma de stat vest germana înregistrată in Sviteria a vandut tehnologie de încriptare guvernelor din tari foarte puțin democratice precum Argentina. Serviciul secret german avea acces la cod si putea urmări comunicațiile juntei militare din Argentina dar Alemania a preferat sa taca cand opozantii regimului erau aruncati din avion.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.