miercuri, aprilie 14, 2021

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?”

Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de opinie, în emisiuni și într-o dezbatere publică din ce în ce mai anxioasă. Dar de fiecare dată constat că răspund la această întrebare cu o alta: de ce nu ar trebui să eșueze?

Istoria singurul ghid autentic pe care îl avem în această privință ne-a arătat că democrația este rară și trecătoare. Se dezvoltă aproape misterios într-un loc norocos sau altul și apoi se degradează, se pare, la fel de misterios. Democrația autentică este greu de realizat, iar odată realizată, ea rămâne fragilă. În marea schemă a evenimentelor umane, aceasta este excepția, și nu regula.

În ciuda caracterului ideal al democrației, ideea sa de bază este dezarmant de simplă: ca membri ai unei comunități, fiecare ar trebui să aibă un cuvânt de spus (egal cu al celorlalți) despre modul în care ne administrăm viața comună. „În democrația așa cum ar trebui să fie”, scrie Paul Woodruff în cartea sa din 2006 „ First Democracy: The Challenge of an Ancient Idea”, „toți adulții sunt liberi să intervină în dezbaterea despre cum ar trebui să-și aranjeze viața împreună. Și nimeni nu este lăsat să se bucure liber de puterea necontrolată care duce la aroganță și abuz”. Ați auzit vreodată de ceva mai rezonabil? Dar cine spune că noi suntem rezonabili?

În mod fundamental, oamenii nu sunt predispuși să trăiască democratic. Se poate chiar argumenta că democrația este „nenaturală”, deoarece merge împotriva instinctelor și impulsurilor noastre vitale. Cel mai natural pentru noi, la fel ca pentru orice altă creatură vie, este să căutăm să supraviețuim și să ne reproducem. Și în acest scop, ne afirmăm implacabil, inconștient, cu sălbăticie împotriva celorlalți: îi dăm deoparte, îi depășim, îi răsturnăm, chiar îi zdrobim, dacă este necesar. În spatele fațadei zâmbitoare a civilizației umane, operează același impuls orb spre autoafirmare pe care îl găsim în universul animalelor.

E suficient să dăm la o parte doar un strat subțire din suprafața comunității umane pentru a găsi hoarda. „Natura umană irațională și nerezonabilă”, scrie zoologul Konrad Lorenz în cartea sa „Despre agresiune”, este cea care împinge „două partide politice sau religii cu programe uimitor de similare de mântuire să se lupte cu înverșunare”, la fel cum obligă „un Alexandru sau un Napoleon să sacrifice milioane de vieți în încercarea sa de a uni lumea sub sceptrul său”. Istoria lumii, în cea mai mare parte, este povestea unor indivizi excesiv de autoasertivi în căutarea diferiților sceptri.

Situația rămâne gravă și pentru că, odată urcat pe tron un asemenea individ, alții sunt mult prea dornici să se supună acestuia. Este ca și cum, în prezența sa ilustră, își dau seama că au prea multă libertate, pe care o găsesc brusc apăsătoare. În „Frații Karamazov”, de Dostoievski, Marele Inchizitor spune: „Atâta timp cât omul este liber, nu există o grijă mai permanentă sau mai chinuitoare decât să găsească pe cineva căruia să i se supună cât mai curând posibil”. Și ce predare dulce! Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Napoleon, Hitler și Mussolini au fost cu toții buni oratori, seducători ai mulțimilor și politicieni fermecători.

Relația lor cu mulțimea este una intimă. În regimurile de acest fel, ori de câte ori puterea este folosită și expusă, efectul este profund erotic. Ceea ce vedem, de exemplu, în „Triumful voinței” (în bună măsură datorită geniului pervers al lui Leni Riefenstahl) este că oamenii se confruntă cu un fel de extaz colectiv. Proclamațiile seducătorului pot fi goale, chiar lipsite de sens, dar asta contează puțin; fiecare aduce mulțimea stârnită pe noi culmi ale plăcerii. Acum poate face orice vrea cu publicul său captiv. Se vor supune oricăror fantezii ale stăpânului lor.

Acesta este aproximativ contextul uman în cadrul căruia apare ideea de democrație. Nu e de mirare că este o bătălie pierdută. Democrația autentică nu face mari promisiuni, nu seduce sau încântă, ci aspiră doar să asigure un nivel de demnitate umană. Nu este erotică. În comparație cu ceea ce se întâmplă în regimurile populiste, este rece și neatractivă.

Cine cu mintea întreagă ar alege responsabilitățile plictisitoare ale democrației în locul satisfacției imediate pe care o oferă demagogul? Frigiditatea în locul extazului nemărginit? Și totuși, în ciuda acestor limite, ideea democratică s-a apropiat de o întrupare completă de câteva ori în istorie momente de grație când umanitatea aproape a reușit să se surprindă pe ea însăși.

Un element care este necesar pentru ca democrația să apară este simțul smereniei. O smerenie în același timp colectivă și interiorizată, profundă, chiar vizionară, dar autentică. Genul de modestie care se simte confortabil în propria piele și care, pentru că își cunoaște valoarea și limitele, poate chiar să râdă de sine. O smerenie care, după ce a văzut multe nebunii și a învățat să le tolereze, a devenit înțeleaptă și răbdătoare.

A fi un adevărat democrat, cu alte cuvinte, înseamnă a înțelege că, atunci când vine vorba de a trăi împreună, nu ești mai bun decât ceilalți și trebuie să acționezi în consecință. A trăi democratic înseamnă, în principal, a face față eșecului și imperfecțiunii și de a avea puține iluzii în legatură cu societatea umană. Instituțiile democrației, normele și mecanismele sale, ar trebui să pornească de la o viziune a ființelor umane ca având deficiențe, erori și imperfecțiuni.

Democrația ateniană antică a conceput două instituții care au concretizat această viziune. În primul rând, așa-numitul „sortit”: numirea funcționarilor publici prin tragere la sorți. Având în vedere egalitatea fundamentală a drepturilor de care se bucurau toți cetățenii atenieni adică bărbații adulți liberi , cel mai logic mijloc de acces la funcțiile de conducere era selecția aleatorie. Într-adevăr, pentru democrații atenieni, alegerile ar fi lovit inima democrației: ar fi permis unor oameni să se afirme, arogant și nedrept, împotriva celorlalți.

Cealaltă instituție ateniană, una cu imperfecțiuni, a fost ostracizarea. Când unul dintre cetățeni devenea un pic prea popular – mult prea seducător –, atenienii îl exilau în afara orașului timp de zece ani, gravându-i numele pe bucăți de ceramică. Nu era o pedeapsă pentru ceva ce făcuse, ci o măsură preventivă împotriva a ceea ce ar fi putut face dacă era lăsat necontrolat. Atenienii știau că erau prea vulnerabili și prea deficitari pentru a rezista seducției politice (relația complicată cu Alcibiade le-a oferit o dovadă amplă în acest sens) și și-au refuzat imediat plăcerea. Fiind făcută de om, democrația este fragilă, cu o constituție șubredă mai bine să nu o punem la încercare.

După experimentul radical al Atenei în ceea ce privește egalitatea, democrația a reapărut în altă parte, îmbrăcând adesea forme pe care vechii atenieni ar ezita să le numească democratice. De exemplu, o mare parte a democrației americane de astăzi (una dintre cele mai bune versiuni de pe piață în prezent) ar fi, după standardele ateniene, considerată „oligarhică”. Cei câțiva norocoși bogați (hoi oligoi) decid, de obicei, nu numai regulile jocului politic, ci și cine câștigă și cine pierde. În mod ironic, sistemul favorizează ceea ce am vrut cu disperare să evităm atunci când am optat pentru democrație în prima fază: animalul politic înfometat de putere, arogant, predispus la autoafirmarea opresivă.

Cu toate acestea, nu ar trebui să fim surprinși. „Dacă ar exista un popor al zeilor, acesta s-ar guverna democratic”, scria Jean-Jacques Rousseau. „O formă de guvernare atât de perfectă nu este pentru oameni”. Democrația este atât de greu de găsit în lumea umană, încât, de cele mai multe ori, atunci când vorbim despre ea, ne referim la un ideal îndepărtat mai degrabă decât la un fapt. În cele din urmă, despre asta este democrația: despre un ideal pe care oamenii încearcă să îl pună în practică din când în când. Niciodată în mod adecvat și niciodată pentru mult timp întotdeauna stângaci, cu timiditate, ca și cum ar fi o perioadă de probă.

Și totuși, democrația este unul dintre acele lucruri greu de atins – ca și fericirea, de altfel a cărei promisiune, chiar dacă este permanent amânată, este mai importantă decât existența sa reală. S-ar putea să nu o obținem niciodată, dar nu ne putem permite să ne oprim din a visa la ea.

Traducere de Octavian Manea.

Textul apărut inițial în The New York Times a fost publicat și în Revista 22.

Distribuie acest articol

83 COMENTARII

  1. „Democratia ateniana” de care tot vorbesti era „apanajul” barbatilor liberi maturi ! Adica vre-o zece mii de atenieni educati dintr-o populatie de peste o suta de mii ! Si ce vedem azi, ce ni se prezinta drept „Democratie”?

  2. Mulțumesc, interesanta discuție despre democrație.
    Democrația se asuma. Pentru că democrația, că și libertatea personală, este o asumare.
    Daca un grupul este creat și din indivizi insuficient dezvoltați/asumati, mai devreme sau mai târziu, neasumatii vor schimba balanta egalității în interiorul grupului și democrația se va pierde.
    Fiecare persoana care nu iese la vot într-o țară democratică slăbește democrația și permite polarizarea. Democrația nu este o stare by default, ea se întreține prin implicare și asumare.
    Cum este un democrat într-o lume a nepăsării? Puțin utopic și idealist.

  3. Un articol foarte bun. Ma întreb totuși daca in lipsa competiției politice, prin tragerea la sorti a conductorilor, n-am ajunge la lipsa progresului. Sau la lideri precum Mme Sosoaca.
    Ceea ce face azi vulnerabila democrația este coabitarea ei cu banul, derapând spre plutocrație. Daca ar fi limite stricte la cați bani pot fi cheltuiți de politicieni pentru a se face aleși (nu am spus pentru a fi aleși) poate ca democrația n-a fi amenințata atât de des.

    • Pai Mme Sosoaca a ajuns acolo unde e prin alegeri democratice.

      Poate ca daca se tragea la sorti soarta ar fi fost mai ingaduitoare cu noi !!

      • Nu cred ca votanții lui Mme Sosoaca au știut cine candidează la Iași. Au pus ștampila pe AUR ca asa li s-a spus pe FB sau la parohie. Acest tip de vot nu e departe de tragerea la sorți.

        • Daca ar fi sa judecam in felul acesta ,cu exceptia catorva persoane mai cunoscute,toti indivizii trecuti pe liste de catre partide sunt necunoscuti marelui public.
          Toti astia voteaza in parlament la comanda sefului de grup pentru ca data viitoare s-ar putea sa nu se mai regaseasca pe liste ( poate cu exceptia traseistilor, v. cazuri recente ).

          Asta ma indeamna sa zic ca pentru a sti cu cine votezi ar fi mai bine sa se aplice sistemul de vot uninominal .

    • Aveti idee cati bani au cheltuit Warnock si Ossof pentru a cuceri senatul american pentru democrati? Au batut toate recordurile

      • Aveti idee cati bani a cheltuit Hillary clinton pentru a fi aleasa si totusi a pierdut?

        Nu este strict legat de suma de bani investita ci mai ales de modul in care stii sa ii folosesti.

        Mai stiu pe cineva din RO care isi pusese banner langa banner, a investit enorm si totusi nu a reusit sa devina Presedinte.

        Sumele mari de bani ajuta dar nu pot contribui decisiv la votarea unei persoane. Mesajul, experienta, modul in care face fata provocarilor curente sunt cele care pot decide votantul.

    • Pai si Sosoaca reprezinta pe cineva (n-a fost ea votata?) ;)
      Oricum, e putin probabil ca, la o tragere corecta la sorti, sa iasa numai Sosoace :)))

      • Am sa dau un raspuns rautacios.

        Cineva,profesor la Politehnica din Bucuresti, a pus odata o intrebare cu talc si anume:
        – Daca prostii sunt majoritatea de ce vor desteptii democratie ?

        Daca ne uitam pe o curba de tip Gauss, ce pune in evidenta distributia populatiei dupa coeficientul de inteligenta, vom constata ca cel putin prima parte a intrebarii este adevarata !

        In acest caz ar fi clar ca n-ar iesi numai sosoace la o tragere la sorti ,ar fi si din ceilalti ,rationali,dar ar fi in minoritate.

        • N-am gasit nici un grafic al distribuției IQ-ului in diferite societăți. Si eu ma intreb daca este vorba de o distribuție normala sau una cu negative skewness.

          • Va recomand site-ul ” International-IQ Test unde veti gasi un grafic intitulat General and international distribution of IQ.

            Din cate se vede din acel grafic distributia indivizilor cu un nivel scazut ,mediu si inalt al abilitatilor intelectuale este aceeasi la nivel international.

  4. Democratia este pentru zei – sau cum noi oamenii am dori sa fim asemeni lor . Sa nu uitam totusi ca si zeii se comportau cindva asemeni oamenilor . Sa nu confundam – calitatile sau non calitatile -ce reprezentind insasi notiunea de animal numit- OM – ne-au adus acum in aceasta situatie ce cuprinde pe linga toate celalalte si RATIUNEA. Textul ne prezinta un om mai degraba animalier ,un om al trecutului fara a ne arta ceea ce definitia ne spune ca parte a existentei omului rational . Fara ratiune nu am fi ajuns aici si fara ratiune nu am fi putut supravietui . Trecutul , istoria acestui trecut al umanitatii are in componenta lui si omul irational -minat in lupta – ca sa zic asa de tot felul de atitudini , voite sau mai putin voite dar asumate ,de irationalitate .Sa nu confundam forma- politico ideologica si sociala – numita de noi -democratie – cu tarele umane ce ne inconjoara uneori si azi .Umanitatea nu se gaseste , in integralitatea ei , pe acelasi palier al cunosterii si intelegerii . Decalajul intre comunitatile umane, mai mari sau mai mici , apare si mai vizibil atunci cind este vorba despre aceasta intelegere comuna si acceptare comuna a nevoii de democratie . Fara democratie , fara respectarea legilor , fara respectarea asa numitelor drepturi ale omului , totul se transforma in haos .Intr-o democratie nu se egalizeza totul , istoria ne arata ca acest lucru se intimpla mai degraba intr-o dictatura sau mai nou intr-o forma iliberala de conducere statala (in fapt un comunism mascat ) . Democratia permite lupta pentru putere, pentru viata , ca forma de recunostere ,a celor din jurul nostru, a calitatilor unora dintre noi ,dar nu permite , asa cum s-a vazut de curind , fortarea nondemocratica a preluarii puterii si ea confirma – prin vot – valoarea deciziei cetatenesti majoritare . Este tot atit de adevarat ca democratie nu este perfecta , ea este perfectibila .Pina la urma aceste provocari creaza anticorpii necesari sutinerii democratiei , fara aceste aparitii meteorice (cu cita forta societatea americana s-a opus , ce cumul impresionant de forte sau aliat ) am fi tentati sa credem ca totul este de la sine ca totul ni se cuvine .Ei bine nu este asa . Viata este o lupta- deci te lupta ,spunea cineva ,dar o lupta ce respecta niste regului stabilite de comun acord in societate . Acum si aici , vedem din ce in ce mai mult nevoia democratizarii omenirii pe masura ce societatile -altfel construite -ajung si ele la nivelul cunosterii celor ce deja sunt de multa vreme acolo . Nu este usor , dar dincolo de cuvinte si America si Europa au aratat lumii ce inseamna a fi parte a acestui concept generos numit DEMOCRATIE. Democratia , ca un final al spuselor mele , nu este greu de atins , ea este extrem de greu de mentinut . Este extrem de greu sa stii , sa intelegi si sa aplici in folos propriu tot ceea ce o democratie cuprinde ca esenta a valorilor ei . Dar totul va veni de la sine , omul viitorului , tehnologiile de virf vor schimba si cele mai retrograde forme de intelegere umana .

    • Valorile cuprinse in democratie sunt inestimabile.

      Dar mai este ceva: democratia arata ca la orice actiune peste norma oficial recunoscuta oamenii aplica o reactiune.

      Reactiunea nu se poate manifesta decat in democratie si mereu va invinge pentru ca atunci cand puterea pune presiunea mai mare asupra populatiei cu atat mai mare va fi opozitia in fata ei.

      Democratiile mai tinere nu au toate mecanismele activate si de aceea sunt mai fragile. Presa si economia/bogatia sunt elementele care pot asigura sustenabilitatea pe termen lung a democratiei. Justitia este cea care pe termen scurt dar si mediu si lung reimprostateaza societatea si realiniaza valorile. Pe vremuri era biserica dar astazi pare nu mai opereaza cu succes decat in putine cazuri.

      Democratia este singura stare care permite afirmarea in paralel a puterii dar si a opozitiei.
      Mai mult, din cauza opozitiei natiunea in sine se imbogateste, invata si poate aprecia si alege mai bine, prostul nu mai este chiar asa de prost, este unul educat, invatat dar este adevarat ca si invatatul cuprinde si mai multe lectii ceea ce face ca per global societatea in democratie sa fie mai puternica, mai bogata si mai aproape de perfectiune.

      Sigur ca sunt si accidente de parcurs – daca ele se transforma in reguli atunci democratia dispare si se ajunge la dictatura. Supusi dictaturii oamenii vor dori din nou sa isi regaseasca libertatea individuala, care este elementul cel mai important intr-o democratie si ar trebui respectat cu mare strictete, si indivizii vor lupta pentru aceasta cauza reusind sau nu.

      Democratia este un ideal.
      Dar un rol important revine celor care ne conduc si au acces la putere.
      Ei ar trebui sa inteleaga, sa respecte si sa ocroteasca DEMOCRATIA zilnic.

      Daca ei, cei cu putere, nu fac asta, transformandu-se in animale avide de putere si atat, democratie este in mare pericol si unul dintre fostii presedinti americani spunea ca trebuie luptat pentru ea. Ca in orice joc democratia poate castiga sau poate pierde dar pe termen lung intotdeauna democratia a castigat.

      Justitia are si ea un rol important – dar ea nu este la fel de vizibila si de rapida.
      Si cand spun justitie cuprind in ea si procurorii fara de care orice act de judecata este incomplet.

      Practic excesele de putere pedepsesc astazi o natiune fie prin crize, fie prin schimbarea regimului/ a reglementarilor / institutiilor/ mecanismelor.

      In ciuda oricaror oprelisti DEMOCRATIA ramane idealul permanent fara de care nu ne-am putea dezvolta individual dar si ca comunitate/natie/societate.

      Democratia va ramane la stadiul de ideal pentru ca felul in care este ea construita acum la nivel de institutii si de mecanisme nu sunt perfecte dar sunt perfectibile, prin repetate bucle de feed-back, precum este si individul care nu este un zeu/idol/nemuritor perfect ci doar un simplu muritor numit OM.

      A gasi democratia perfecta inseamna sa gasesti toti, dar toti oamenii perfecti, si inca acest lucru nu s-a intamplat. Se cauta inca solutia dar deocamdata pare doar un vis si de aceea DEMOCRATIA ramane un IDEAL al multora dintre noi.

  5. Autorul pune prea multa egalitate intre democrații și celelalte forme ca fiind toate niște idealuri, niște perfecțiuni. Conceptele de democrație, despotism, conducere religioasa, comunism sau rasism, toate la fel, nu sunt niciodată perfecte, nu sunt niciodată definitive. Dar exista o scara de valori care le deosebesc, prin eficienta sociala a fiecărei forme, prin eliminarea pierderilor în contradicții exagerate și prin avantajele felului de a organiza societatea spre un progres al omenirii. Fiecare forma particulara a avut o eficienta și a fost dominanta în anumite condiții, trecând istoric de la cooperarea în haita la cooperarea în echipa. Acum, când echipele de cercetare științifică și lanțurile de producție nu se mai pot concepe în afara globalizării, permise de tehnologiile comunicației, pierderea de energii în confruntări distructive devine evidenta și câștigă colaborarea, târguiala avantajelor intre parți conlucrative. Având în centru nevoia de a-l înțelege pe celalalt, democrația permite optimizarea găsirii de soluții și aplicarea lor prin conlucrare, intre parteneri care își pot afla prin dialog liber interesul actual și apoi își pot imagina și interesul celuilalt în urma unei schimbări, creând un model al comunității ulterioare aplicării soluției agreate, progresând spre o societate cu interese într-o relativa armonie tot mai îmbunătățită.

      • ca orice haita are niste valori – daca acestea se rastrang doar la cele animalice atunci cea mai puternica haita castiga si atat.

        Atentie la valorile cu care pleci la drum si la cu cine te insotesti.
        Valorile haitei sunt preluate de tine atunci cand aderi la ea!

        PS
        Trump tocmai de asta a fost anchetat – s-a inhaitat de unii care au alte valori/ interese si a neglijat din nebagare de seama sau din interes personal consecintele actelor sale. RIP – meaning in this case rest in peace/prison!

  6. „După experimentul radical al Atenei în ceea ce privește egalitatea, democrația a reapărut în altă parte, îmbrăcând adesea forme pe care vechii atenieni ar ezita să le numească democratice. De exemplu, o mare parte a democrației americane de astăzi (una dintre cele mai bune versiuni de pe piață în prezent) „.
    Nu cumva America este cea mai buna versiune a libertatii si nu a democratiei, cu care intra, natural, in conflict? Si , nu cumva, o mai buna forma existenta a democratiei este cea britanica?

    • Aveti dreptate. O sa ia inca 800 de ani pe putin Europei si Americii sa inteleaga, nu sa implementeze, parcursul democratiei de tip britanic de la Magna Carta Libertatum.
      Oriunde a fost imperiul britanic au lasat in urma institutii viabile si procese democratice si democratii functionale.
      In toate fostele colonii ale Frantei, Belgiei, Germaniei, Spaniei, Italiei, Rusiei, este un talmes-balmes marca europeana continentala. Singura exceptie, relativa si asta, este Portugalia.
      Cei care isi pun speranta in Joseph Robinette Biden (Robinette-stramosul probabil ajuns pe meleaguri noi ori ca refugiat din „minunile Europei” ori ca si Lafayette cu sarcina sa submineze imperiul britanic) s-ar putea sa fie dezamagiti.

      • The association between British colonial rule and lower levels of corruption is often emphasized in legal origins literature (La Porta et al., 2008). However, given the historical context of Africa, we hypothesize that Britain’s system of colonial control suggests a legacy of higher corruption among local elites (chiefs). First, much of the colonial control of the local population occurred through chiefs instead of the central state. Hence, the formal legal systems introduced by the colonial powers, while mostly applicable to the central state, had limited relevance to governing much of the population. Moreover, British rule entrenched the power of chiefs and undermined their accountability to the local population. Data from nationally representative surveys on the attitudes of adult Africans from anglophone and francophone countries reveal empirical patterns consistent with this hypothesis. In anglophone countries, the level of corruption among chiefs is found to be significantly higher than in francophone countries. Chiefs in anglophone countries also command a significantly lower level of public trust. These results remain robust when including a diverse set of controls, as well as in a discontinuity analysis on observations near the borders between anglophone and francophone countries.

    • NU.

      Democratia americana lasa libertatea de a alege individului, cea britanica se opreste la confirmarea unui monarh.

      Libertatea nu este rastransa in democratie, iar libertatea in exces poate face ca puterea sa corupa totul in jurul ei. Tocmai asta este frumusetea intr-o democratie – iti da putere/libertate dar in acelasi timp o limiteaza pentru a asigura puterea/libertatea si a celorlalti.

      Democratia este echilibru intre putere-opozitie, individ-colectivitate. drepturi-obligatii, libertate-raspundere.

      Democratia are deci o natura duala>
      Ea permite in acelasi timp bunul-raul sa se manifeste, pedepseste raul statuat dar rasplateste binele.

  7. Nu stiu daca e chiar pentru zei, cred ca este pentru oameni cu un nivel mediu de „common sense” (mi se pare mai sugestiv decat „bun simt”) si de educatie.
    Foarte multi abuzatori ai democratiei striga, sus si tare, „E democratie, deci orice e permis!”. Toti acestia sunt inamici ai democratiei si/sau agenti de influenta ai inamicilor sistemelor democratice.
    Acolo unde „common sense” nu functioneaza, trebuie aplicate reglementari (logice si transparente). O mare provocare o constituie reglementarea celui mai democratic si global mediu – internetul, care poate fi o arma ieftina si la indemana inamicilor lumii democratice. O alta mare provocare este influenta marelui capital, influenta ce-i poate provoca o „boala autoimuna”, democratiei.
    A face parte dintr-o comunitate (locala, zonala, statala, internationala etc.) presupune si obligatii, nu doar drepturi. Oamenii lipsiti de educatie si de „common sense” ar dori sa se bucure doar de drepturi si neaga obligatiile. Culmea! – sub stindardul libertatii si democratiei… :)

  8. Democrația este un ideal realizat în USA, națiunea destinului manifest, în mod direct proporțional cu miile de tone de bombe aruncate pe „nedemocrați”.

  9. Pentru a ajunge la existenta unei democratii solide este nevoie de educatie si cultura, atata timp cat scoala si universitatea, biserica si institutiile culturale, marile companii nu sunt real interesate la nivel practic sa ne arate beneficiile lumii democratice degeaba avem pretentii la un nivel de civilizatie mai buna si solidara, constructiva si inovatoare. Partidele nici atat, au au doctrine clare si sunt traseiste, doar o mimeaza ipocrit.

        • Bun, accept formal punctul dv.de vedere. Atunci unde mai exista diferenta dintre republicani si democrati, intre conservatori si laburisti?!!! Nu mai exista doctrine, dar si acele interese au la baza niste teorii economice si sociale!!!!

          • Poate nu a-ti remarcat, cam toate teoriile economice si sociale devin pe zi ce trece maculatura, de dobanzi negative, crestere negativa nu scrie in nici un manual iar doctrinele sa-mi fie cu iertare, sunt de mult depasite.
            Interesul nu trebuie vazut intr-o lumina negativa, poate fi ceva pozitiv, doar este in interesul fiecarui angajat ca firma la care munceste sa prospere sau aveti alta teorie ?
            Interes negativ poate fi inteles cel al unui grup restrans de indivizi care doresc sa profite de majoritate fara ca aceasta sa benefiieze de ceva.

      • @Aristotel
        Partidele din jurul centrului (membrii EPP, Renew, S&D) impartasesc valori comume: cele 4 libertati, respectarea statului de drept si a demnitatii umane, solidaritatea intre membri. Desigur, mai exista si nuantele de parfum (centru-stanga, centru-dreapta, conservatori, libetarieni si tot ce doriti). Ramasitele secolului trecut (de la varfurile celor doua aripi) mai sunt si ele prezente, pe alocuri, pentru cei care le duc dorul. Aici in UE, ne putem chiar lauda ca suntem bogati in doctrine!

      • Uau, 6 minute de complicații și filosofii pe tema rasismului. Daca un filmuleț pentru publicul larg nu poate fi cristal de clar și simplu cu privire la Rasism și Anti-Rasism, inseamna că tema este un moft pe mestecat pentru cei care se ocupa de asta.
        Știu, filmulețul mi-a spus că sunt tăiat, indiferent. Dar eu cred ca școala este mai ales pentru învățat științe. Științele fiind chestiile alea care sunt validate prin experiment.
        Daca se fac astfel de filosofii în școală, ne-simple și ne-clare chiar și pentru adulți, atunci nu trebuie sa ne mai miram că tinerii nu știu cât este 1+1 sau care este principiul acțiunii și reacțiunii din mecanica sau reacția Pavlov la biologie.
        Sigur, învățăm, îndoctrinâm…

    • Pe vremuri educatia se facea prin mersul la biserica.
      Ulterior a aparut ca fiind necesara cunoasterea Constitutiei.

      Astazi democratia este aparata de RULE OF LAW.
      Unele sunt informale, altele formalizate.
      Daca insa nu se aplica, caci aplicarea ei depinde de oamenii din sistem, atunci democratia nu exista.

      Rule of law se sprijina pe cunoasterea Constitutiei – cea care da sens arhitecturii statului. practic a democratiei – si nu exclude mersul la biserica dar nici nemersul.

      Educatia formala ramane sa fie dupa posibilitatile fiecaruia>
      Dar daca educatia informala – cei 7 ani de acasa – nu exista as putea spune ca este mai greu cu educatia in general.

      Este plina strada de cei lipsiti de cei 6-7 ani de acasa.
      ce ne facem cu ei???

      Si aici dau un exemplu vazut intr-o comunitate din Brasov imediat dupa apusul lui Ceasca.
      Educatia facuta informal la locul de munca, oricare ar fi fost el, se vedea asa de clar pe moldovenii stabiliti in orasul Brasov incat zic, inca o data, ca omul oricand poate sa fie educat formal sau informal, mai cu binele, mai cu obligatia de a fi exclus din comunitate… Ac de cojocul fiecaruia exista

  10. Domnilor, bunăstarea produce democraţia, nu invers! Adică, democraţia este un lux pe care popoarele sărace nu şi-l permit. Aşa a fost în Grecia antică, aşa este şi acum.

    • Parerea mea este ca forta motrica este libertatea individuala.

      Grecii nu au pus accent pe acest lucru.
      In USA se pune accent pe libertatea individuala pentru ca ei de aceea au venit acolo.

      Pana sa se constientizeze ca libertatea individuala este importanta poti trece prin Vestul Salbatic…
      Acolo si atunci este nevoie de RULE OF LAW – aplicate specific la fiecare caz/tara.

      Daca forta motrica/motivationala a individului scade, va scadea si libertatea individului si, in acelasi timp democratia devine incet si sigur un vis.

      Mass-media, operational rule of law si individul care crede in libertatea sa, chiar fara sa aiba un ban sunt, dupa parerea mea factorii care contribuie la consolidarea unei democratii.

      Dar daca ne uitam mai atent factorul cheie este motivatia individului care actioneaza in societate si el este cel care va duce semnalul si in mass-media si in sistemul judiciar si in general atunci cand merge la vot.

      I have a dream – a spus cineva, odata…
      Fara de acest vis/ideal suntem si vom fi sub tatuci/dictaturi fie de stanga. fie de dreapta.

      • Democraţia este o formă de conducere a societăţii prin care se încercă împăcarea a două contradicţii:
        – necesitatea apărării drepturilor şi libertăţilor sociale şi individuale, şi
        – necesitatea conducerii sociale a unui popor prin intermediul statului.
        Democraţia glisează permanent între două limite: anarhia( libertăţi sociale maxime) şi dictatura/ autoritarismul( libertăţi sociale minime). Este sarcina elitelor politice, dar şi a societăţii( inclusiv a individului), de A ŞTI cum să apere un sistem democratic pentru a nu ajunge la limite( anarhia sau dictatura). Este o sarcină foarte dificilă, puţine popoare au maturitatea politică şi socială de a păstra democraţia între limite .

  11. Democratia ateniana se apropie mai mult de democratia populara sau directa de azi, rezervata, desigur, ´cetatenilor liberi´. E un mit modern ca arta si filozofia elene s-ar fi ´datorat´ democratiei, ce coabita mai degraba cu sofistii si demagogii. Oricum, democratia moderna, calificata, vine din liberalism, la randu-i o miscare complexa : ar trebui avuta in vedere si o filiatie antica, republicana si aristocratica, a liberalismului modern, mostenire permanent evocata, liberalismul, in sens tocquevillian, ca reactie contra absolutismelor monarhic si clerical. Egalitarismul e un concept juridico-religios, extrapolarea lui duce la ideologii utopice colectiviste. O importanta a dreptului roman, dar si a umanismului crestin, etc. Deci democratia moderna, mai apropiata de res publica sau ´regimul mixt´ aristotelico-ciceronian, e un regim juridic sau ´de drept´ si nu popular. De la democratia populara se revendica inamicii liberalismului, de stanga sau de dreapta, dar din aceeasi straveche vana populista. De ex., narodnicismul anarhist rus, populismul ´clasic´ american, diverse comunitarisme, agrarianisme, distributisme, corporatisme si alte utopii traditionaliste si arheofuturiste, culminand logic in fascisme. Ceea ce resping ei nu e atat democratia, cat ´liberalismul´ , ´egalitarismul´, insasi ideea de Drept, universalismul, iluminismul, rationalismul, individualismul, etc., in numele vointei, instinctului, sentimentului, imaginatiei, sangelui, gliei, vietii, etc. , intr-o politica romantica si totodata modernista, a nostalgiei, revitalizanta, estetica, existentialista sau ´a autenticitatii´: o revolta ´a fondului ancestral´ ( Blaga ) sau ´lupta sufletului impotriva spiritului´ (Klages), a straturilor irationale, ale ´mumelor´.
    Conservatorii postmoderni sunt miscati de aceeasi nostalgie dupa ´statul etic´, vrajit, care sa-l elibereze pe om de ´povara libertatii´, de propria individualitate si constiinta, dupa un lider charismatic si providential, care sa coaguleze energiile vitale, sa galvanizeze ´poporul´ unificat, omogen, organic, prin mari mituri politice, in extazul contopirilor colective, sa-i mantuiasca pe oameni de ei insisi. E sfidator cum admiratorii regimurilor austere si paternaliste precum acela de la Vichy sau al lui Franco, ai senatorului McCarthy, se indigneaza acum impotriva ´cenzurii´sau, pentru a prelua logica rasucita a Nouvelle droite, impotriva ´tiraniei libertatii si a drepturilor omului´…

  12. Excelent articol. Bazat si pe o bibliografie de calitate.

    Marturisesc ca nu-mi plac tzutzerii,adica aia care se extaziaza la „comanda” sau pentru a da ” bine ” in peisaj. Afirmatia de mai sus nu o fac pentru a fi pe placul autorului ( sau a apropriatilor sai ) ci pentru ca,in opinia mea, articolul e bine scris, are logica, si surprinde perfect natura umana si interactiunea ei cu notiunea si idealul de democratie.

    Am sa transcriu cateva citate ale unor oameni celebri referitoare la democratie pentru a mai da putina culoare:

    1) Cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de cinci minute cu alegatorul mediu
    ( Winston Churchill )

    2 ) Democratia este un mecanism care garanteaza ca nu vom fi guvernati mai bine decat meritam. ( George Bernard Show )

    3) Democratia a fost inventata ca un mijloc de a impaca libertatea cu carmuirea ( Bertrand Russell )

    4) Democratia: o superstitie larg raspandita,un abuz al statisticii. ( Jorge Luis Borges )

    5) Democratia pretinde noblete de cultura si caracter ( Euripide )

    Si un alt citat al unui filozof grec al carui nume nu mi-l amintesc care zicea ca:

    6 ) Democratia are o problema prin faptul ca scoica unui pescar are aceeasi valoare ca si scoica unui filozof.

    In alta ordine de idei ,data la care a aparut in NYT articolul si anume 5 Iulie 2019 imi spune ca deja era conturata concluzia ,in randul intelectualilor americani,ca ceva nu era in regula cu democratia americana in epoca Trump.

    • 7) „Democracy is the theory that common people know what they want, and they deserve to get it good and hard (Mencken)

      • Sa incercam o traducere adaptata ca sa inteleaga mai multa lume :

        -Democratia este teoria precum ca oamenii obisnuiti stiu ce vor, si ei merita sa o primeasca cu varf si indesat !

      • Democracy is the theory that the common people know what they want, and deserve to get it good and hard.
        A Little Book in C major (1916)

        Lovely – Thanks!

        si inca una daca se poate…
        „Under democracy one party always devotes its energies to trying to prove that the other party is unfit to rule—and both commonly succeed and are right.” Notebooks (1956) ‘Minority Report’

        PS
        Pana la urma asta este frumusetea unui articol si unei platforme care sustine discutii civilizate si interesante – facem schimb de impresii/observatii si evident ca ne imbogatim/invatam…Knowlegde era!

  13. Democrația americană (și nu doar „o mare parte” a ei!) ar fi considerată nu numai de atenieni ca fiind oligarhică, dar ar trebui considerată oligarhie de fiecare om cu oarece putere de judecată, ba chiar oligarhie plutocratică. Altfel, n-ar fi produs clanuri conducătoare (Kennedy, Bush, Clinton etc.) și nici nu ne-ar fi furnizat pe de o parte inițiații, iar pe de alta plebea (deplorabilii).
    Ce să spui despre USA când în preambulul Declarației de Independență scrie asta:
    But when a long train of abuses and usurpations, pursuing invariably the same Object evinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government, and to provide new Guards for their future security.
    iar noua Administrație vrea să le ia armele americanilor, deși Amendamentul II menționează clar:
    A well regulated Militia, being necessary to the security of a free State, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.
    ???????????

    S-a găsit și pretextul: asaltul unor hăbăuci asupra Capitoliului, că „lovitură de stat” e prea gogonată!. Cu alte cuvinte, „terorism intern”. O expresie ce va deveni foarte în vogă. Pentru protecția lor, americanii vor renunța chiar la unele libertăți (apoi și locuitorii altor țări). Adică vor fi convinși să renunțe, că doar despre propagandă și obținerea consensului colectiv s-a scris prima oară în America, nu la Moscova!
    Despre democrație în celelalte țări, nici n-are rost să vorbim. Națiunile cu stepa asiatică în sânge, adică din Mongolia până la granița estică a Austriei nici n-au practicat nici nu au imaginat și nici n-au tânjit după democrație.
    În concluzie, democrația o fi pentru zei, însă cuvintele și legile sunt pentru oameni. Dacă există înțelegeri diferite ale aceluiași cuvânt și dacă unii ocolesc legea sau chiar croiesc legi care să-i avantajeze, avem o problemă de suprapopulație, nu de „deficit de democrație”.

    • https://en.wikipedia.org/wiki/Functional_illiteracy

      „In the US, 14% of the adult population is at the „below basic” level for prose literacy; 12% are at the „below basic” level for document literacy, and 22% are at that level for quantitative literacy. Only 13% of the population is proficient in each of these three areas—able to compare viewpoints in two editorials; interpret a table about blood pressure, age, and physical activity; or compute and compare the cost per ounce of food items.”

      Mi s-a parut tot timpul interesanta ideea asta ca multimi de oameni vegheaza la respectarea constitutiei in litera si spiritul ei chiar daca nu se prea descurca in fata unui text scris. Probabil ca acesti oameni sunt gata sa-si dea viata pentru dreptul tau de a nu fi de acord cu ei – totul e sa aiba arme de foc si munitie suficienta.

  14. Bun articol. Food for thought. Cred ca putem echivala implicarea noastra in viata poliitica cu o participare la o piata in care se tranzactioneaza o anumita marfa. Marfa pe care incercam sa o obtinem implicandu-ne in politica este speranta pentru un viitor mai bun. Oferim in schimb o parte din libertatea noastra, cum spune si articolul. E acelasi lucru pe care incercam sa-l cumparam si de la religie, de fapt. Intr-un fel, ne hranim cu speranta din motive ce tin de biologie (iar speranta moare ultima, cum se spune). Politica si religia sunt industrii cu multa experienta care stiu cum sa ambaleze frumos si sa vanda profesionist aceasta marfa.

    Din punctul asta de vedere, democratia are o problema. Speranta pentru mai bine nu vine de la teorii abstracte gen legea fundamentala, institutii puternice, statul de drept, independenta justitiei, checks and balances si alte asemenea. Nu cred ca se uita nimeni la astfel de lucruri cu inflacarare, desi probabil ca acestui sistem de institutii ii suntem, de fapt, datori. Chiar si in ziua de azi, speranta adevarata se vinde cel mai bine tot la pachet cu mitul omului providential, ca in istorie. The chosen one. Nici la religie nu prea merge doar cu vointa divinitatii si cu cartea sfanta. E mare nevoie de “alesi” din randul oamenilor care sa insufleteasca adeptii, nu mai trebuie sa dau exemple.

    Asa si in politica. O parte din alegatori asteapta eroul care sa le fie alaturi in lupta cea dreapta, si care sa se ia la tranta cu sistemul corupt si castige cu sprijin divn acest adevarat jihad. Sa dea de pamant cu coruptia si cu dusmanii poporului. Iar omul care poate sa faca lucrul asta pentru noi, the chosen one, odata descoperit, nu trebuie judecat pe criteriile obisnuite. Pentru marele bine pe care il va aduce lumii foarte curand merita sa-i scuzam toate pacatele. Cu cat sunt mai mari, cu atat mai bine. Cat de tare vor oamenii sa creada ca si-au gasit alesul e bine ilustrat de un comentariu al unui prieten de-al meu, tot forumist contributors si cetatean american, care spune in anul 2017 asa: “pentru prima data de multa vreme datoria nationala a scazut (cu “numai” 100 miliarde, deocamdata)”.

    Comentariul asta arata ca domnul candidat, odata ales, si-a respectat intocmai obligatia lui de a le oferi sustinatorilor speranta. De fapt le-a oferit mult mai mult decat atat. I-a facut sa viseze cu ochii deschisi la o lume mai buna, mai responsabila, in care visul lor de ani de zile incepuse, in sfarsit sa se indeplineasca – datoria publica incepuse sa scada. Singura problema era ca in timpul ala datoria tot crestea, dar astea sunt maruntisuri. Obligatia de a le da oamenilor sperante in continuare – adica motivul principal pentru care alegem sa ne implicam in politica – fusese achitata cu varf si indesat la momentul ala (si mai tarziu).

    Din punctul asta de vedere, democratia e sistemul politic care ofera alegatorilor multa frustrare. Este sistemul in care omul providential, alesul divinitatii, mai si pierde puterea, fir-ar sa fie. Trebuie sa fie foarte frustrant pentru adepti atunci cand tocmai omul providential, alesul divinitatii, biecuvantat in direct la televizor de n-spe lideri religiosi, ia un picior in fund de la ceilalti alegatori. Se poate asa ceva? Nu cumva vointa poporului a fost furata de forte oculte, chiar daca nu sunt dovezi si candidatul singur lanseaza suspect de multe teorii fanteziste despre cum s-a facut asta (ba cu softul de furat alegeri, ba cu voturile prin corespondenta, ba au votat mortii, ba nerezidentii, ba a venit cineva noaptea cu noi saci de voturi etc.)

    Tot in democratie se poate intampla ca omul providential sa obtina o larga majoritate si un mandat popular autentic pentru a fi deasupra oricarei reguli, mai ales deaspra frustrantelor checks and balance care nu-l lasa sa-si puna in practica opera. Iar odata ajunsi acolo, atunci cand chiar ca ne-am gasit alesul, cum s-ar spune, ce rost ar mai avea transferul de putere, pasnic sau de alt fel.

    • Foarte tare comentariul dvs.

      Gasesc ca are o hiba – pune in centru profetul/alesul asteptat…
      Oare asta este esenta demcratiei? Evident NU, parerea mea.

      Esenta democratiei este ca pune pe primul loc libertatea mea dar si cea a Dvs.

      Oare cum este posibil asa ceva cand uneori/deseori avem pareri diferite?
      Raspunsul este: incercam/verificam in timp opinia Dvs. vs opinia mea.
      Asta inseamna ca amandoi acordam timp de respiratie/gandire/analiza…

      Exista 4 variante de joc:
      1. Aveti dreptate Dvs. – apare frustarea mea, daca apare, depinde de ego-ul meu!
      2. Dreptatea este de partea mea – hmmm. oarece frustari la Dvs.???
      3. Nici – nici – altcineva castiga competitia si suntem declarati perdanti amandoi
      4. Trecerea timpul arata ca partial Dvs., partial eu avem dreptate – Deuce!

      Democratia este un joc care implica toate partile si duce uneori la rezultate spectaculoase.
      Cu binele sau/si raul total sau partial aferent.

      Hai cine mai intra in joc?
      cred ca este nevoie de un pic de curaj fara de care nimic nu este posibil…

  15. Ce fericire universala acum ca am scapat de populistul Trump! Toata adulatia si cultul reverentios care s-a reversal vreme de patru ani asupra lui se va imparti de acum inainte la doi – Biden si Kamala, cum am vazut deja la doar o zi in functie. Uite cum am injumatatit populismul!
    Evident, lucrurile nu functioneaza asa. Nu populistul pune la cale un sistem, ci sistemul il propulseaza pe liderul populist.
    https://www.youtube.com/watch?v=iY-A8F9plGs

  16. Pt ca democratia ideala, cea pt zei, nu exista si nici nu poate fi infaptuita, fapt pe care oamenii l-au descoperit de mult, au fost inventate forme apropiate.
    Pt implementarea democratiei actuale noua cunoscute a fost nevoie de multa varsare de sange, capete taiate, revolutii si alte nemernicii caracteristice fiintei umane.
    Dupa cate si cum se vede increderea in aceasta forma devine tot mai subreda, cautarea motivelor devenind pe zi ce trece tot mai grea.
    Suntem in pragul unor transformari nemaiintalnite in dezvoltarea noastra, am reusit extrordinara performanta sa adunam datele intregii omeniri, a istoriei acesteia pe servere si platinele computerelor si suntem pe cale sa le putem analiza in intregul lor cu ajutorul inteligentei artificiale.
    Printr-un experiment de imaginatie putem lua aceste date si sa lasam IA sa gaseasca in functie de date si conform specificatiei dorite alcatuirea modelului unei „democratii perfecte”
    O data cu gasirea acestui model urmatorul pas ar fi cautarea omului care ar putea satisface cerintele acestui model, vom constata ca nu exista si se pune intrebarea daca n-ar fi mai bine sa fim condusi de inteligenta artificiala decat de oameni imperfecti din toate punctele de vedere.
    Hana Arendt a spus cu mult in urma cugetand asupra modelelor de funtionare ale socitatilor incepand din antichitate si pana acum :
    „Astazi exista cel mai nou si perfect sistem de conducere, birocratia, conducerea printr-un sistem intreg de institutii in care nici cel mai bun si nici cel mai incompetent, nici cei putin asa cum si nici cei multi nu mai sunt raspunzatori de nimic, este domnia prin nimeni si nimic.
    Daca definim tirania ca o forma a domniei in care un regim/conducere nu trebuie sa dea socoteala nimanui atunci birocratia, domnia nimanui este cea mai tiranica pt ca numai exista nimeni care poate da socoteala, nu mai poate da raspunsuri de spre ce sa intampla”
    Ne-am saturat oare de democratie sau o confundam cu birocratia ? si sa fie digitalizarea completa sa vietilor noastre democratia perfecta ? pt ca nu exista oameni perfecti , asteptam pana vom deveni conform celor scrise de Harari ” Homo deus” sau ne lasam sa fim condusi de IA ?
    Daca privim de ordinea de zi a Formului de la Davos suntem cel putin pe un drum care suna aparent promitator, lumea perfecta, comunismul luminat !!!

  17. Chiar ca este pentru zei, iar zeii sunt peste ocean acum. Da, acolo se afla centrul democratiei astazi. Din pacate, democratia este zdruncinata serios astazi de noile ideologii care apar in Europa si Asia, care se intind ca o molima si peste ocean. Ce traim azi in Europa este o forma hibrida de democratie, ceva intre democratia populara si cea interna de partid de tip marxist. Originea acestei democratii de tip nou se poate afla in ideologia partidului comunist chinez, al carei ideolog sef, Wang Huning, a conceput aceste idei de baza care apoi s-au propagat in Occident. Spre deosebire de China, unde aceste ideologii sunt aplicate de catre partidul unic, in Europa este implementata de catre „statul european” (Uniunea Europeana). Astfel, puterile poporului sunt diminuate si nu mai are forta de a alege sau de a decide pentru interesul tuturor. Nu mai devreme de acum cateva ore, cand Merkel afirma ca pana la sfarsitul verii fiecare german va fi vaccinat. In ce sens a rostit aceste vorbe doamna Merkel, nu se stie, insa ele aduc aminte de comunism. Aici puterea poporului este anihilata din start. Pandemia este un moment excelent pentru trecerea de la democratie la autoritarism.

  18. Cred ca regimul monahic, având drept contrapondere parlamentarismul aristocratic, este modelului de funcționare al guvernării zeilor.
    Democrația, prin definiție guvernarea celor ușor coruptibili, bazata pe dictatura majorității, este fix pentru plebe, pentru lumea submundana.
    Niciun mare filozof grec, ca o fi Socrate, Platon ori Aristotel, nu erau fani ai democrației.
    Astazi, iată, facem un alt tip de discutie: democrația este un ideal. Este pentru zei.
    Zeii ne-ar rade în nas.
    Nu, democrația nu este un ideal, nu este pentru zei. Calitatea sistemului democratic, pe de alta parte, depinde de calitatea celor care formează polisul. Nu poate fi nici mai buna, nici mai rea, decât bună noastră credinta.

    • „Niciun mare filozof grec, ca o fi Socrate, Platon ori Aristotel, nu erau fani ai democrației.”

      Nicio minte luminata nu a putut perzice succesul democratiei si al capitalismului de mai tarziu, nici macar in momentul in care se faceau primii pasi in directia asta. La momentul ala au fost acceptate ca mijloace de compromis, iar prinicpalul avantaj recunoscut atunci era mentierea pacii, dupa dezastrul produs de atatea razboaie. Cand fiecare om are drept de vot sunt de-legitimate incercarile de preluare a puterii politice prin violenta – un mare progres, chiar daca nu parea deloc o idee buna la momentul ala sa aiba chiar toata lumea drept de vot. Chestiile cu intelepciunea colectiva a poporului au aparut mai tarziu. La fel si cu capitalistii si comerciantii cei lacomi (vai, ce urat). Au fost incurajati la inceput pentru ca, asa lacomi cum erau, s-a observat ca erau mult mai putini dornici de a porni razboaie decat nobilii care urmau calea vitrutii si cultul onoarei (care aveau prostul obicei sa se omoare intre ei).

      O carte buna pe tema asta:

      https://www.amazon.com/Passions-Interests-Political-Arguments-Capitalism/dp/0691160252/ref=sr_1_1?dchild=1&keywords=the+passions+and+the+interests&qid=1611307960&sr=8-1

      Revenind la evenimentele recente, efecctul alegerilor libere de delegitimare a incercarilor de preluare a puterii politice prin violenta functioneaza doar cat timp traim, macar in mare, in aceeasi realitate. Daca aia care pierd alegerile se muta cu bagaje cu tot intr-o realitate paralela in care alegerile au fost furate de forte oculte, ne intoarcem la situatia in care puterea politica se castiga sau se pierde prin forta. Iar social media e mijocul ideal de a crea si intretine realitati paralele.

      • Cand fiecare om are drept de vot sunt de-legitimate incercarile de preluare a puterii politice prin violenta – un mare progres, chiar daca nu parea deloc o idee buna la momentul ala sa aiba chiar toata lumea drept de vot.

        Mai intii:
        1. Nimeni nu renunta la putere de bunavoie. Puterea, daca o vrei, trebuie sa o smulgi.
        2. Dupa aparitia televiziunii si intrarea propagandistului politic in casa fiecarui om, seara de seara, dreptul universal de vot a devenit mana cereasca pentru cei cu bani mai multi, fiindca voturile puteau fi profesionist canalizate in directia dorita de plutocrati fara ca alegatorii sa realizeze ca sint doar masa de manevra.

        Apoi:
        Sigur ca da, in zilele noastre, uneori si in unele locuri, puterea nu se mai ia prin violenta decit daca ai de-a face cu incapatinati ca John Kennedy, ca sa dau un singur exemplu. Dar de smuls se smulge. Insa de ce sa te folosesti de violenta cind, sub cupola democratiei, poti sa cumperi cu bani atita putere cita ai nevoie?! La violenta apelezi doar in mod exceptional, daca nu merge cu bani.

        Exemple:
        1. Cei din spatele lui Obama au tocat 2 miliarde de dolari ca sa-l inscauneze la Casa Alba prima oara. Probabil ca tot cam atit a costat si al doilea mandat.

        2. Cei din spatele lui Hillary (aceiasi care au fost si in spatele lui Obama) i-au reprosat iritati, dupa esecul in fata lui Trump, ca a facut praf peste 2 miliarde de dolari.

        3. 24 sep 2020: „Sen. Lindsey Graham (R-SC) on FOX just now: „My opponent will raise $100 million … I’m being killed financially. This money is ‘cuz hate my guts.””

        Sen. Lindsey Graham (R-SC), un politruc care se considera in sinea lui „senator de drept”, a fost votat din nou pentru Senat in noiembrie 2020, dar l-au trecut toate transpiratiile si fusese realmente disperat si cuprins de panica in septembrie 2020, fiindca adversarul lui din partea Partidului Democrat avea in spate finantatori care ii bagasera in conturi aproape 100 de milioane de dolari pentru campania electorala. Precedentul record de cheltuieli in South Carolina pentru toate posturile de senatori US scoase vreodata la licitatie (pardon, supuse votului alegatorilor) fusese 13 milioane de dolari, bani cu care acelasi Graham a cumparat (pardon, a cistigat) alegerile din 2014.

        Democratie, democratie, dar inchipuitul „senator de drept” tremura pentru rezultatul votului din cauza ca era coplesit („omorit”) financiar de oponentul Democrat. L-am vazut in interviu cu Laura Ingraham cu citeva saptamini inainte de vot: si-a dat coordonatele – solicitind disperat contributii banesti – in mod repetat, obositor, isterizat, pina a enervat-o pe femeie, care i-a cerut sa inceteze, fiindca se purta ca un vinzator de masini vechi (youtube: „Laura Ingraham likened Lindsey Graham to a used car salesman as he plugged his website on Fox News”) care profita de faptul ca apare la televizor ca sa isi faca reclama.

        Spre deosebire de Romania, in USA sint o multime de functii publice (in fiecare stat!) pentru care se fac alegeri. Si, de cele mai multe ori, cel care are mai multi bani le cistiga. Dar invatam repede: si in „tinara si fragila noastra democratie” tot banii vorbesc.

        In concluzie, daca ne intereseaza adevarul si precizia termenilor: USA e o plutocratie oligarhica. Cum prin cuvintul „democratie” fiecare intelege ce poate sau ce vrea, ma indoiesc ca adulatorii sistemului politic american se vor lasa traumatizati emotional de maruntul disconfort produs de o disonanta cognitiva.

        • Intai spuneti ca puterea politica se smulge. Si da-i, si lupta, cum ar veni . Dupa care spuneti ca puterea politica se tranzactioneaza ca orice marfa. Dai banii si primesti functia, ca la magazin.

          “Se smulge” e foarte diferit de “se cumpara”. Pana sa ajungem la disconfortul produs altora de disonanta cognitiva, trebuie sa va hotarati dvs pe una din variante.

        • Pai depinde de situatie. Daca incerci cu buna stiinta sa induci in eroare un judecator in cadrul procesului, e fapta penala si risti pedepse grele. Dar daca iti minti cu buna stiinta alegatorii, nu e nimic penal. E libertate de exprimare. De aici si diferenta imensa intre super-acuzatiile de frauda electorala de toate felurile pe care le faceau Trump si echipa la televizor si pe social media, si ce maruntisuri acuzau ei de fapt in cele 60 de procese. Si le-au pierdut si pe alea. Asta e, se mai intampla. Bine ca n-au pierdut banii din donatii :)

      • „Daca aia care pierd alegerile se muta cu bagaje cu tot intr-o realitate paralela in care alegerile au fost furate de forte oculte, ”
        Dada, chiar așa se întâmplă de fiecare dată când omuleții politici intră la idei și o dau in paranoia. Iaca și pe la noi unde, desigur, țărăniștii și liberalii ofticoși ce nu au reușit să accepte pierderea alegerilor in 1946 s-au trezit intr-o realitate paralelă in care rătăcirea lor politică era văzută ca factor destabilizator al tinerei și autenticei democrații instalate in 1948…și prin urmare au fost vârâți in pușcării. Din păcate in prezent inamicii Democrației -precum trump- nu mai pot fi eliminați astfel și ajung să facă valuri pe internet unde incită la insurecții. Nu-i așa?

        • Hai sa recapitulez eu, ca vad ca tu nu prea ai curaj sa spui clar ce ai de zis. O tot dai cotita, de parca ar schimba asta ceva.

          Intai datele problemei.

          1. Trump pierde alegerile.
          2. Declara victorie si acuza frauda.
          3. Contesta rezultatul alegerilor prin mijloace legale.
          4. Nu poate dovedi frauda si pierde toate procesele.
          5. Chiar daca mijloacele legale sunt epuizate, Trump joaca in continuare la victorie. Isi cheama suporterii sa blocheze transferul de putere pe baza de “nu putem dovedi, dar lasa ca stim noi”.
          6. Multi suporteri il cred pe cuvant, se prezinta in ziua cea mare si trec la fapte.
          7. Insurectia da chix, iar Trump se dezice imediat de revolutionarii care i-au ascultat chemarea la arme.

          Acum sa vedem ce ai tu de spus. Tu zici ca au existat cazuri in istorie cand alegerile chiar au fost furate, de exemplu in Romania in 46. Dupa care sari la diverse acuzatii. Pai asa repede? Eu zic ca e cam slabut pentru un intelectual cu pretentii asa mari ca tine.

          Spune mai clar, cu ce schimba alegerile din Romania din 46 situatia alegerilor din America de acum? Nu mai e nevoie sa fie dovedita frauda in instanta? Nu e datoria acuzatorului sa aduca aceste dovezi? Care ar fi regula generala? Sunt mai importante convingerile decat dovezile? Sau poate ca ar fi mai bine sa se prezume vinovatia acuzatului? Trebuie ca Biden sa vina cu dovezi ca si-a obtinut voturile legal, cum i-a si cerut Trump intr-un tweet? Ce trebuie facut diferit in cazul asta? Si cum decurge asta logic din ce s-a intamplat in Romania in 46.

          Spune clar ce ai de zis, si dupa aia poti sa dai si lectii cate vrei, nu ma supar :D

          • Da, credeam că e destul de clar ce insinuez eu. Dar nu, e nevoie de un desen se pare. hai 2:
            1) „Nu mai e nevoie sa fie dovedita frauda in instanta? ”
            Ba da. Dar frauda nu mai poate fi dovedită dacă justiția este gripată de o imixtiune masivă a politicului in magistratură/poliție dinspre un partid ce a acaparat prea multă putere in unele state. De aceea am comparat Romania 46-48 cu USA 2020.

            2)”Nu e datoria acuzatorului sa aduca aceste dovezi?”
            Nu e. Eu nu vorbesc de neregulile de ordin administrativ reclamate de diverși funcționari statali ci de o faptă penală. și nu știu cum de atâta lume intelectualizată la cap nu pricepe o chestiune banală de drept. Frauda electorală e infracțiune federală. Ca atare, in baza plângerilor formulate de o parte, având ca temei și mărturii ale persoanelor direct implicate in procesul electoral -membri ai secțiilor de votare, observatori etc- dar și potențiale surse ale fraudei indicate de relatările cetățenilor – mii de texte și filme, instituția abilitată să investigheze suspiciunile de fraudă, să ancheteze persoanele suspecte de comiterea unor infracțiuni, să strângă probele și să alcătuiască baza rechizitoriului este FBI. Adică acea instituție care se ocupa cu hărțuirea politică incă dinainte ca Trump să ajungă președinte al Americii, aceeași instituție care-și ancheta președintele pentru niște acuzații fantasmagorice din categoria ‘conspirații cu omuleți verzi plătiți de putin’. Așa că să mă scuzi dacă nu m-am mirat DELOC când am văzut că FBI refuză să-și facă treaba, așa cum scrie la lege, ba mai dă și cu sictir -comunicate către țară- in nebunii ăia care continuau să creadă ce au văzut cu ochii lor. FBI, o instituție politizată intens in vremea lui Obama, transformată astăzi in mod previzibil in organ de represiune in mâna Partidului Socialist Democrat American, a decis de la sine putere că treaba lui era alta: să ignore frauda și să vâneze și să ancheteze pe toți cei ce se încăpățânau să ceară aplicarea legii, cetățeni martori ai infracțiunilor pe care propaganda de stat și partid unic i-a demonizat in continuu, astăzi fiind considerați insurecționiști, suprematiști, chiar teroriști (vezi delirul dictatorial de tipul ‘elementele legionare’ al politrucului biden).

          • Asa mai merge. Deci justitia e gripata, magistratura e infiltrata, iar FBI ignora la comanda politica indiciile si probele. Election officials nu mai vorbim, infiltrati si aia cu sutele. Plus curtea suprema. Plus Attorney General Bill Barr, omul lui Trump, care a declarat public ca DOJ nu a gasit nicio proba de frauda care sa puna in discutie rezultatul alegerilor. Conspiratia este imensa. SUA au devenit un stat totalitar cam ca Belarus, daca nu mai rau.

            Eu zic ca tot e un progres. Macar am lamurit punctul ala cu “realitatea paralela”. E trist ca pentru bazaconiile astea a murit un politist lovit in cap cu un extinctor de un cetatean dornic de dreptate, alti justitiari au fost impuscati mortal. De acum incolo ar trebui sa se apuce toti oamenii cu o pozitie importanta in stat sa se joace cu acuzatiile de frauda masiva si alte fantezii Qanon, ca sa aiba viitorii Timothy McVeigh motive sa mai planifice niste actiuni impotriva statului totalitar. Ma tem ca povestea acuzatiilor astora nu s-a incheiat. Bineinteles, indiferent de ce urmeaza, nimic rau nu a fost si nu va fi vina magnificului.

    • Pentru prima oara in viata mea ma descopar pe aceeasi lungime de unda cu Securitatea. :-)
      Cu o mica observatie: in principiu, probabil ca ar merge si regimul MONAHIC, dar, personal, as prefera un regim MONARHIC.

  19. ,,Democrația este pentru zei ” .
    Eu stiu ca exista un singur zeu – Dumnezeu .
    Pot sa inteleg si sa fiu de acord cu exprimarea : ,, Democratia este pentru ingeri ” .
    Mergind mai departe pot sa afirm faptul ca oamenii pot fi ingeri , chiar aici in trup . Dovada ?
    In Sfinta Scriptura scrie ca am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ( https://doxologia.ro/intreaba-preotul/ce-inseamna-ca-suntem-creati-dupa-chipul-asemanarea-lui-dumnezeu )
    Nu ne lipseste nimic pentru a deveni ingeri , aici pe pamint . Trebuie sa folosim cum trebuie vointa si ratiunea .
    In plus , exista o sumedenie de exemple in Vietile Sfintilor .

  20. Inspirat, frumos , calm, apolinic si totusi incitant. Reteta bauturilor bune :). Si totusi, as reformula ideea „În cele din urmă, despre asta este democrația: despre un ideal pe care oamenii încearcă să îl pună în practică din când în când „. Democratia este totdeauna un fapt, de aceea trebuie sa ne spetim tot timpul pentru a o mentine in viata si functionala ( cand se rezuma doar la cuvinte, devine demagogie). Dar , intr-adevar, este mereu atintita spre un ideal care este conditia necesara existentei sale. Modestia , smerenia, obligatia de a face un pas in spate (sau in fata, daca trebuie) sunt toate niste constructii culturale fragile pe care istoria nu le-a consemnat decat ca exceptionale. Daca nu ar exista un imperativ legat de un ideal, inteles si asumat de catre toti, nu ar exista sustinere pentru o constructie democratica.

  21. Un articol despre democrație ce mustește de misticism, incă din titlu.
    Autorul nu ne oferă o definiție clară a democrației, dar ne oferă câteva indicii asupra concepției sale asupra noțiunii, concepție ce nu are nicio legătură cu știința ori istoria politică:
    „Democrația autentică nu face mari promisiuni, nu seduce sau încântă, ci aspiră doar să asigure un nivel de demnitate umană. Nu este erotică.”
    Deși suntem asigurați din titlu că democrația nu există, fiind un soi de ideal rezervat zeilor, iaca cum răsare viziunea cea măiastră asupra democrației ce se poate totuși cumva, in mod miraculos, întrupa in lumea profanilor: este un mecanism social personificat, dotat cu conștiință proprie, capabil să evalueze ‘demnitatea umană’ și să o și asigure tuturor cetățenilor (și nu numai? e oare democrația autentică rezervată cetățenilor?).

    Aflăm și că democrația nu este erotică. Oare de ce? Ce o fi atât de rău in fascinația omuleților pentru alți omuleți? Dacă oamenii nu ar avea afinități iraționale cum altfel s-ar putea asocia ori organiza spontan? Cum am putea să ne ferim de oamenii antipatici sau ne lipim de cei simpatici dacă nu am avea acel organ (erotic intrucâtva) care să ne ajute să respingem aprioric oamenii urâți ori să apreciem pe cei frumoși? Ar trebui să eliminăm categoriile estetice din umanitate ca să obținem o ‘democrație autentică’? Ba io zic că tocmai democrația autentică este, printre altele, cât se poate de erotică. Societatea care-și obligă membrii să accepte hidoșenia -paradoxal, fardată sau retușată chirugical in era modernă, căci se rușinează de negii și bubele ei- laolaltă cu bătrânețea la putere este una bolnavă, tarată de un elitism aristocratic.

    A crede că democrația e musai să fie izvorâtă exclusiv de rațiune e ca și când am imagina o lume perfectă ca fiind cea construită de roboți. Mare parte din frumusețea și bucuria vieții vine tocmai din abandonarea temporară a rațiunii reci, seci, intransigente. Libertatea nici nu mai are sens dacă nu ne putem bucura de libertatea de asociere (unii de alții adică) in afara oricărei rațiuni de stat. Cum am putea apoi să ne judecăm unii pe alții dacă nu am accepta un început gregar, adică intrarea in clan, in turmă, ori chiar intr-o hoardă? Rațiunea vine abia după ce societatea s-a coagulat, in și din grupuri constituite pe căi frivole. Nu văd niciun Adevăr Suprem in judecata trogloditului abstinent asupra unei Națiuni înfocate, cufundată in partizanate pasionale. Tot grecii antici aveau un termen pentru cei ce refuzau să se arunce in vâltoarea politicii, pentru cei ce nu amestecau in jocurile -inerent murdare- ale cetății; nu-l numesc, zeul gugăl vă poate ajuta.

    Circulă apoi aserțiunea asta fatalistă cu istoria care demonstrează că democrația e o excepție. Care istorie? Aia de manual comunist in care omenirea sărea ca un broscoi râios dintr-o orânduire in alta, una mai oribilă decât cealaltă, către minunata epocă de aur profețită de Marx? Din moment ce mare parte din istoria omenirii rămâne nescrisă și necunoscută, iar democrația un sistem fragil, orientat către proprii cetățeni și mai puțin către restul lumii -câte democrații au fost oare și imperii?-, cum de putem deduce că ar fi fost excepția? Mai degrabă putem specula contrariul, anume că apariția, dezvoltarea și existența statelor demonstrează că democrația (tribală, militară, directă, oligarhică, indirectă-parlamentară) a fost regula de-a lungul istoriei, intreruptă de tiranii stridente care au sfârșit lamentabil oricât de puternici au fost la un moment dat conducătorii lor.

    • Da, democratia este o exceptie, e foarte tanara, abia s-a ridicat , sunt deja destui care vor s-o calce in picioare.
      Nu sunt convins ca pe timpul perioadei sclavagiste sau a inchizitiei sa fi existat prea multa democratie, din aceste perioade existand destule marturii.
      „A crede că democrația e musai să fie izvorâtă exclusiv de rațiune e ca și când am imagina o lume perfectă ca fiind cea construită de roboți.”
      Aici suntem pe „drumul cel bun” digitalizarea vietii si trasformarea omului intr.un „calculator” este in plina derulare, cum cineva din domeniu bine spune, „Omul nu este altceva decat un algoritm”.
      Da,da, nu stim ce ne astepata si cum va arata democratia viitorului , vom aluneca intr-o noua dictatura cu acordul nostru, de data acesta perfecta, digitalizata fara scapare ?

    • Cred ca aveti dreptate , democratia a fost regula nu exceptia. Adica evident ca majoritatea a fost de acord cu felul cum erau administrate treburile publice , altfel s-ar fi revoltat. S-au si revoltat cand nu le-a mai convenit. Revolutiile. Rare.
      Deci dictatorii au avut acceptul majoritatii, aceasta fiind definitia democratiei reprezentative (singura care exista – ca nu ai cum sa aduni milioane de oameni undeva sa-si dea fiecare cu parerea) .
      Rezulta foarte clar ca dictatura e democratie si democratia e dictatura iar revolutia este cand te intorci de unde ai plecat : schimbi o dictatura cu alta . Dupa cateva generatii iar le ajunge cutitul la os si ar fac o revo-lutie. Si tot asa.
      Spilul e in alta parte. In Tranzitie. O lunga perioada de timp in care populimea sa uite cum era inainte ca sa nu bage de seama ca se indreapta tot intr-acolo.

  22. Atat articolul cat si opiniile exprimate sunt interesante si instructive pentru cei care vor sa patrunda in subtilitatile filozofiei politice . Cred insa ca divagatiile de la subiectul „democratie” si incercarea de constituire a unor sensuri noi ale conceptului sunt sterile si nu fac decat sa complice profunzimile problemei . Cred ca acceptiunea de manifestare a democratiei in ” Secolul lui Pericle ” (asa cum este perceputa „domnia” strategului sef al Atenei) poate sa aduca in dezbatere un model adaptat specificului oricarui tip de civilizatie

  23. „Cel mai natural pentru noi, la fel ca pentru orice altă creatură vie, este să căutăm să supraviețuim și să ne reproducem. ”

    Serios?! Eu credeam ca asta este valabil pentru ființele care nu sunt înzestrate cu un nivel superior de inteligenta. Iar oamenii au dobândit capacitatea de a raționa ca impreuna, cooperând, au șanse mai mari de supraviețuire.

    Altfel, din spusele autorului se intelege ca sunt in firea umană „asemenea altor ființe”, canibalismul ori incestul.

  24. Chestia e ca sistemele sociale, ca si sistemele biologice, sint fundamental instabile.
    Ca sa se mentina in echilibrul pe care il numim functionare optima sau sanatoasa, in corpul nostru se petrec in fiecare clipa o multitudine de procese, inclusiv de curatare sau de distrugere, iar starea de sanatate se mentine prin efortul continuu al mecanismelor de coordonare.
    Huxley a incercat sa imagineze, in Brave New World, o societate extrem de stabila, dar pretul era reducerea spre zero a autonomiei individuale si rolul determinant al „Controlorilor”.
    Simplificind mult, democratia „liberala” (adica cea care combina vointa majoritatii cu statul de drept si cu drepturile omului, inclusiv respectarea minoritatilor) implica un nivel mai mare de autonomie individuala (capacitatea de a-si trai viata potrivit propriilor alegeri) pentru un numar cit mai mare de indivizi in comparatie cu alte sisteme (intr-o autocratie, repartizarea autonomiei individuale arata ca o piramida foarte putin inalta si cu o baza foarte larga – este multa pentru o elita restrinsa numeric si este putina pt marea majoritate).
    Prin urmare, e firesc ca „democratia liberala” sa insemne un echilibru mai fragil decit alte sisteme si sa nu fie prea greu sa o destabilizezi. E suficient sa identifici suferintele si frustrarile unui nr cit mai mare de oameni si sa le exploatezi pt a fi votat. Apoi subminezi din interior institutiile care asigurau checks and balances. Desigur, iti va fi mai greu sa faci asta daca majoritatea cetatenilor sunt prosperi si multumiti, cam ca in Elvetia.

  25. Nu cred ca democratia este doar pentru zei.
    Pentru simplu fapt ca noi suntem Dumnezeul zeilor: i-am creat dupa chipul si asemanarea noastra, si nu pot fi decat, cel mult! asemenea noua.
    Democratia este pur si simplu cea mai putin paguboasa alegere dintre optiunile proaste disponibile de pe piata.
    Dupa ce isi va epuiza toate posibilitatile, in toate directiile, o noua ideologie revolutionara va schimba fata lumii, cu siguranta. In ce directie? Numai Dumnezeu (LOL) poate sti.
    Vorba lui mamaia, o provoslavnica ferventa si analfabeta, fie-i tarana usoara: „Maica, bine ca nu o sa mai traiesc pana atunci, sa vad!”

  26. Frumos text.

    Dar… il gasesc lipsit de invataminte practice. Si am sa explic de ce.

    Democratia este – foarte pe scurt – domnia majoritatii. Pentru a construi insa o societate democratica si functionala, mai e nevoie de 2 piloni:

    -statul de drept: foarte pe scurt, inseamna niste reguli stabilite in vremuri linistite, pentru a fi aplicate (inclusiv) in vremuri tulburi

    -capitalism / economie de piata: pentru a mari „placinta” si a nu duce lupta spre un joc de suma 0

    O societate bazata pe cei 3 piloni are sanse mult mai mari de a fi si de a ramane functionala, protejand democratia de proprii demoni (unii mentionati in articol)

    • Cu condescendenta ,

      Despre ce domnie a majoritatii poate fi vorba in conditiile in care , la ultimele alegeri parlamentare nationale , nu au fost prezenti la urne 70% din totalul alegatorilor ?

      Ce reguli in plus ar fi necesare in afara celor zece porunci ?

      Sint tufa la matematici superioare dar consider ca un joc de suma zero fara moralitate este inutil .

      Demonii sint in noi ; ne facem ca nu ii vedem si nu luptam cu ei pentru ca starea asta ne aduce beneficii materiale si pozitie sociala cu pretentii si indreptatire de sine .

  27. Democratia este pentru zei – sau cum noi oamenii am dorit sa fim asemeni lor dintotdeauna . Sa nu uitam totusi ca si zeii se comportau cindva asemeni oamenilor . Sa nu confundam – calitatile sau non calitatile -ce au reprezentat si inca reprezinta notiunea de animal numit- OM – ne-au adus acum in aceasta situatie ce cuprinde , pe linga toate celalalte si RATIUNEA. Textul ne prezinta un om mai degraba animalier ,un om al trecutului fara a ne arta ceea ce definitia ne spune ca parte a reprezentativitatii existentei omului rational . Fara ratiune nu am fi ajuns aici si fara ratiune nu am fi putut supravietui . Trecutul , istoria acestui trecut , are in componenta lui si omul irational -minat in lupta – ca sa zic asa de tot felul de atitudini , voite sau mai putin voite dar asumate ,de irationalitate .Sa nu confundam forma- politico ideologica si sociala – numita de noi -democratie – cu defectele sau calitatile umane ce ne inconjoara uneori si azi .Umanitatea nu se gaseste , in integralitatea ei , pe acelasi palier al cunosterii si intelegerii . Decalajul intre comunitatile umane, mai mari sau mai mici , apare si mai vizibil atunci cind este vorba despre aceasta intelegere comuna si acceptare comuna a nevoii de democratie . Fara democratie , fara respectarea legilor , fara respectarea asa numitelor drepturi ale omului , totul se transforma in haos .Intr-o democratie nu se egalizeza totul , istoria ne arata ca acest lucru se intimpla mai degraba intr-o dictatura sau mai nou intr-o forma iliberala de conducere statala (in fapt un comunism mascat ) . Democratia permite lupta pentru putere, pentru viata , ca forma de recunostere ,a celor din jurul nostru, a calitatilor unora dintre noi ,dar nu permite , asa cum s-a vazut de curind , fortarea nondemocratica a preluarii puterii , putere ce poate fi preluata, confirmata , doar prin vot ,in momentul unor alegeri libere si democratice ce reprezinta valoarea deciziei cetatenesti majoritare . Este tot atit de adevarat ca democratie nu este perfecta , ea este perfectibila .Pina la urma aceste provocari creaza anticorpii necesari sutinerii democratiei , fara aceste aparitii meteorice (cu cita forta societatea americana s-a opus , ce cumul impresionant de forte sau aliat ) am fi tentati sa credem ca totul este de la sine ca totul ni se cuvine .Ei bine nu este asa . Viata este o lupta- deci te lupta ,spunea cineva ,dar o lupta ce respecta niste regului stabilite de comun acord in societate . Acum si aici , vedem din ce in ce mai mult nevoia democratizarii omenirii pe masura ce societatile -altfel construite -ajung si ele la nivelul cunosterii celor ce deja sunt de multa vreme acolo . Nu este usor , dar dincolo de cuvinte si America si Europa au aratat lumii ce inseamna a fi parte a acestui concept generos numit DEMOCRATIE. Democratia , ca un final al spuselor mele , nu este greu de atins , ea este extrem de greu de mentinut . Este extrem de greu sa stii , sa intelegi si sa aplici in folos propriu tot ceea ce o democratie cuprinde ca esenta a valorilor ei . Dar totul va veni de la sine , omul viitorului , tehnologiile de virf vor schimba si cele mai retrograde forme de intelegere umana .

    • Tehnologia a adus cu sine cresterea vitezei de reactie, cresterea cantitatii de informatii pe care poti sa o analizezi pentru a lua o decizie, cresterea rapida a invatarii si a ajutat enorm la cresterea transparentei.

      Au fost unii care insa au incercat si mai incearca sa manipuleze, sa colecteze ilegal date si informatii, chiar sa ingradeasca informarea si aici suntem doar la inceput de drum.

      Cresterea unui individ/a unei natii se face prin iteratii succesive, unde functioneaza AI, dar si prin ruperea unui ciclu si inceperea unui nou algoritm bazat pe un alt tip de gandire/intelegere si aici cred inca numai in capacitatea OMUL de a controla aceste procese

      dar toate acestea cred ca ne apropie si mai mult si mai repede de esenta DEMOCRATIEI

  28. De fapt monarhia este pentru zei, in toate religiile si mitologiile lumii din cate stiu eu.

    Nu imi amintesc vreo mitologie in care muritorii sa voteze democratic ce vor face zeii, sau zeii mai mici sa voteze ce va face zeul suprem.

Lasă un răspuns la Ricochet Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Ucraina. Alinieri ideologice toxice la narațiuni (post-)sovietice

Un “amănunt” picant și toxic a tulburat grav liniștea comemorării împlinirii a 80 de ani de la masacrul din poiana Varniței, de...

U.S. and E.U. shoulder to shoulder

"Parte din strategia lui Donald Trump ținea de rezolvarea problemelor prin escaladare. Acum rezolvăm problemele coborând temperatura, prin de-escaladare, căutând un...

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Despre protestele antivaccin, anxietatea tehnologică și tehnofobia. De ce ne este teamă de cipare (I)

Privim îngroziți la cei din jur care îmbrățișează teorii conspirative, le susțin impetuos pe rețelele de socializare, ți le aruncă în față...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.