joi, martie 28, 2024

Democratia si exercitarea puterii

Aud tot mai mult exprimata în spatiul public – deopotriva de politicienii puterii, dar si de jurnalisti si analisti – ideea ca majoritatea parlamentara, cu legitimitatea votului exprimat liber la urne, are monopolul legiferarii si guvernarii, adica al exercitarii puterii, dupa bunul ei plac. Este o eroare grava de interpretare a notiunii însesi de democratie.

O comunitate (fie ea nationala, regionala, locala) chemata la urne sa-si aleaga reprezentantii în adunarile legiuitoare sau executive, îsi exprima – sau nu – optiunea pentru unii sau altii din politicienii candidati. Dar oferta politica este restrânsa din pricina mai multor factori obiectivi sau subiectivi : aparatele de partid, capacitatea de finantare, talentul intrinsec al oamenilor politici, stategiile de comunicare, oferta politica (pozitionare, programe, strategii), etc.

Ïntr-o societate libera, alegatorul are o dubla optiune :

  • sa aleaga – din convingere proprie sau „convins” de anturaj, mass-media – din ceea ce îi ofera clasa politica, sau
  • sa nu se regaseasca în niciuna din ofertele propuse si sa-si exprime aceasta lipsa de adeziune printr-un vot alb (atunci când prezenta la vot este obligatorie) sau prin absenteism.

Atentie însa ! A nu te exprima prin vot – fiindca nu te ragasesti în oferta politica, fie ca este vorba de personalitatea candidatilor ori de programele propuse – nu înseamna neaparat ca nu îti pasa de mersul treburilor comunitatii tale. Nu iau aici în discutie categoria celor ignoranti sau neimplicati în actul civic si în viata comunitatilor lor ; ei fac teoretic parte din corpul electoral (cetatenii cu drept de vot), dar în realitate nu se exprima niciodata. În democratiile cu traditie, dar nu numai, tendinta actuala – din ce în ce mai pronuntata – este ca majoritatea nu voteaza. Într-adavar, araraori în ultimii ani prezenta la vot depaseste simbolicul 50%.

Odata alesi, politicienii sunt chemati sa formeze o majoritate care sa exercite puterea : sa puna în practica programele, strategiile, optiunile cu care s-au prezentat în fata alegatorilor. Atât în plan parlamentar –  prin adaptarea legislatiei la propriile programe – cât si în planul guvernantei prin executiv.

Or, aici apare riscul ca, vazându-se cocotati în fotoliile puterii, politicienii sa uite de promisiuni, programe, strategii, propuneri de campanie si sa-si exercite puterea discretionar, totalitar, dictatorial. O democratie reala nu va permite aceasta abatere de la regulile ei niciodata ! Cum ? Prin puterea ei intrinseca (dêmos = popor, krátos = putere). Câstigarea alegerilor sau apartenenta la o majoritate parlamentara sau executiva nu confera „privilegiul” abaterii de la valorile fundamentale ale statului de drept si nici „libertatea” puterii absolute.

Societatea civila este cea care în democratie devine garantul echilibrului în exercitarea puterii. Alesii stiu (sau ar trebui sa stie) ca cineva – de regula institutiile statului, dar în ultima instanta societatea civila – vegheaza în permanenta pentru ca acel contract „convenit” între ei si cei pe care îi conduc si/sau administreaza ramâne în limitele regulilor statului de drept si ale interesului general. Si asta indiferent de majoritatea conducatoare vremelnic.

Istoria a consemnat nenumarate situatii în care majoritati confortabile au fost nevoite sa retraga proiecte de lege, sa abandoneze masuri sau chiar sa renunte la putere sub presiunea populara. Pentru ca poporul are întotdeauna dreptate ! Iar cine uita aceasta axioma, nu are ce cauta într-o democratie demna de acest nume.

Doar întelepciunea, tactul si simtul raspunderii pot ajuta clasa politica sa iasa din situatii tensionate si sa arate ca reprezinta cu adevarat o solutie pentru comunitatea pe care o reprezinta.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Imi erau cunoscute toate acestea, fara sa am pretentia sau macar iintentiia sa candidez la vreo functie politica.
    Ce bine ar fi daca acei care au pretentia sau intentia inainte a fi pusi pe lista decandidati ar fi ,, scoliti” la partid macar cu aceasta problema a democratiei si cu atributiile ce le revin, iar in cazul cand nu le stiu sa nu mai candideze.
    Nu cred ca li s-ar cere prea mult.

  2. Asta este esenta democratiei ! Poate ca vom intelege toti, și in primul rand actualii si viitorii politicieni ca fara asa ceva nu poate exista dezvoltare durabila !!

  3. Ce nu intelege societatea din romania e ca trebuie decuplata lista de candidati a partidului de candidatura omului din partea unui partid.pina nu ajungem sa votam omul , competenta, eficienta, pina cind nu exista competitie intre candidati, partidele nu vor simti obligate sa se reformeze. Trebuiesc obligate, legea si puscaria ptr infractori intr-o mina si in alta stricte reguli de conduita, competenta atit scolarizare cit si exeprienta dar mai ales caracter si iubire de tara si aproape. Nu-i conditionam, atunci in om un partid … suna a dictatorial. Iar romania e trasa in jos. Trebuiesc obligati cum sintem si noi obligati sa stam la coZi, sa platim taxe, etc

    • Sistemul electoral cel mai potrivit pentru România – si care permite alegerea individuala si nu cea pe liste de partid – este uninominalul în doua tururi de scrutin. El permite o competitie reala pe proiecte si personalitati. Dar majoritatea parlamentului borfasilor nu va dori niciodata o competitie loiala !

    • Sistemul electoral cel mai potrivit pentru România – si care permite alegerea individuala si nu cea pe liste de partid – este uninominalul în doua tururi de scrutin. El asigura o competitie reala pe proiecte si personalitati. Dar majoritatea parlamentului borfasilor nu va dori niciodata o competitie loiala !

    • A fost si votul uninominal.

      Rezultatul a fost ca au fost pusi pe lista cantareti si sportivi, pentru ca ei aveau notoritetate si aduceau voturi.

      Nu exista Mos Craciun. Nu se poate da o lege ca sa fie democratie fara partide si fara vot.

  4. Fals, domnule. Poporul nu are niciodata dreptate pentru simplul motiv ca nu are niciodata o parere unanima. Nici un referendum nu are rezultat 100% DA sau 100 % NU. In mod fals excludeti din denumirea „popor” majoritatea si conducatorii. Poporul suntem toti, si majoritatea si minoritatile si conducatorii. Si nu avem niciodata aceleasi parereri , despre nimic. Folositi un limbaj de lemn propagandistic , generalitati, truisme si expresii sforaitoare dar lipsite de continut. Exemplu:

    „Câstigarea alegerilor sau apartenenta la o majoritate parlamentara sau executiva nu confera “privilegiul” abaterii de la valorile fundamentale ale statului de drept si nici “libertatea” puterii absolute.”

    Cine a exercitat vreodata putere absoluta in vreun stat european de 27 de ani incoace ?
    Ce-s alea valori fundamentale ale statului de drept, cand exista o singura valoare si definitie: respectarea de catre autoritatile statului a legii si a Constitutiei , respectare care este garantata de existenta CCR , a Avocatului Poporului , de separarea puterilor in stat etc., deci nimeni in europa nu poate incalca valorile statului de drept chiar daca ar vrea. Statul de drept este inatacabil fiind impregnat in Constitutie. Nu poti rani statul de drept decat prin desfiintarea totala a Constitutiei deci chiar a Statului. Nu poti ataca statul de drept decat atacand constitutia.

    • „Numele” dumneavoastra spune tot despre „transparenta” cu care asumati sofismele însirate mai sus. Un fals stat de drept a dus la ascensiunea lui Adolf Hitler, dar si a altor numerosi dictatori, lideri totalitari si jupâni autocratici. Uitati-va doar la ce se intâmpla sub ochii nostri si la doi pasi de România, în Rusia lui Pütin sau în Turcia lui Erdogan. Si aruncati un ochi si catre Polonia sau SUA. Sau alea nu sunt democratii (pe hârtie) ?

    • Sunteti cumva Divizia IT a PSD ?
      Ceea ce se pare ca nu pricepeti, e ca societatea civila s-a ridicat împotriva clasei politice corupte, indiferent de partid !
      Când nu mai ai de unde alege între corupti, iesi în strada si te manifesti.
      Asta e democratia pentru toti, inclusiv pentru „Divizia IT” !

    • Se pare ca pentru unii e mai greu de gandit si realizat niste adevaruri. Da, e adevarat ca intr-o tara, comunitate nu toata lumea e de aceeasi parere si deci nici un referendum nu va iesi validat sau nu cu 100% (decat cu foarte, extrem de rare exceptii, poate). DAR guvernantii, conducatorii in general, TREBUIE sa coduca PENTRU TOTI, fara a favoriza pe unii si defavoriza pe altii (indiferent de cine e vorba). Da, ei trebuie sa respecte Constitutia si legile, dar pana la un punct. In sensul ca si Constitutia si legile POT fi schimbate. A le respecta neconditionat inseamna si a nu avea voie sa schimbi niciodata nimic, pentru ca, nu-i asa, a schimba o lege inseamna a nu o respecta pe precedenta. Cel putin asa inteleg eu o democratie adevarata…

  5. De acord cu parerea scrisa de Divizia IT. Ar trebui o lege sa oblige toti cetatenii de peste 18 ani sa participe la vot( si poate sa fie si o restrictie pentru cei analfabeti si fara nici-o proprietate care habar nu au ce inseamna munca)

  6. Imi pare rau, dar cred ca gresiti profund. Democratia inseamna doar ca 50%+1 din voturi decid pentru 100% din populatie, daca gasiti un paragraf din Constitutie care spune altceva va rog sa il mentionati.

    De asemenea democratia in Romania, potrivit Constitutiei Romaniei, are puterea absoluta. Chiar si in zona drepturilor fundamentale Constitutia prevede ca ele exista „in limita legii”, iar legea e data de un Parlament care decide cu 50%+1. Pot decide absolut orice, in orice domeniu. Nu exista nici o limitare (precum enumerarea celor 18 domenii de reglementare federala din Constitutia SUA), nu exista nici un drept fundamental absolut si garantat. Pana si Constitutia e ciuntita prin ingradirea accesului la CCR: daca Avocatul Poporului nu vrea sa atate o lege la CCR, ea intra in vigoare oricat de neconstitutionala este. O actiune directa a unui cetatean afectat e posibila indirect, greoi si intarziat, uneori cand e prea tarziu.

    Respectarea unui program de guvernare e o obligatie morala, dar nu una legala. Un guvern precum cel actual nu are nici o obligatie legala sa isi implementeze programul de guvernare si nu exista nici o posibilitate legala de a-l face sa il implementeze.

    Si nu in ultimul rand in democratie orice idee proasta poate fi implementata cu forta. De pilda, un program electoral care suna cam asa:
    „Sunt 6 milioane de pensionari si 3 milioane de angajati. Dublam taxele la angajari si cu banii respectivi dublam pensiile” e perfect posibil, democratic cei 6 milioane de pensionari vor vota pentru un asemenea plan, oricat de rau ar fi pentru cei 3 milioane de angajati. Pentru ca asa e in tenis, parton: asa e democratia si doar din cauza asta exista socialismul (nu am vazut angajati care platesc benevol taxe, doar sub amenintarea puscariei).

    Concluzia? Sistemul e profund gresit, iar PSD doar il foloseste in avantajul propriu, dar perfect legal. Nu cred ca e vina PSD aici cat a tuturor partidelor si votantilor care au facut sa ajungem la un sistem gresit. Acest sistem permite o noua OUG 13 in alt domeniu oricand, perfect legal. Nici macar nu trebuie emisa seara pe furis, ci ziua in amiaza mare.

  7. „Or, aici apare riscul ca, vazându-se cocotati în fotoliile puterii, politicienii sa uite de promisiuni, programe, strategii, propuneri de campanie si sa-si exercite puterea discretionar, totalitar, dictatorial.”

    Garantia impotriva acestui risc este dubla:
    a) programele sa fie fundamanteate pe o doctrina politica (nu e cazul in Ro acum)
    b) partidele sa fie oarecum echilibrate (iarasi nu e cazul in Ro acum)

    Am inteles ce se spune: ca PSD + ALDE si-au tradat menirea de partied si guverneaza dupa bunul plac.

    De fapt, de asta e vorba.

    Dar intreb: pentru ca asa ceva sa nu se mai intample (presupunand ca e asa rau) – ce anume face opozitia? Veti spune ca depune o motiune de cenzura, ca asta e rolul ei.

    De ce depune o motiune de cenzura cand e clar ca nu va trece? Ca sa „transmita un mesaj”? Cui ii pasa !?

    De doua luni de zile nu s-a intamplat nimic in opozitie. Nimic absolut.

    La alegeri au strigat oamenii ca nu se simt reprezentati, ca au nevoie de o alta politica si de-aia nu se prezinta. Au strigat degeaba, nimeni nu I-a auzit. Ba, tot ei au luat-o pe cocoasha pentru „lipsa de responsabilitate civica”….

    Bine ca faceti teorii despre democratie. Vreau sa vad si eu cum veti castiga urmatoarele alegeri cu ele.

    • Aici nu este vorba de disputa putere-opozitie, ci de contractul de gestiune dat de societate politicienilor ca sa administreze vremelnic destinele tarii/comunitatii. Si mai este vorba de buna functionare a unei democratii prin aceea ca nimeni nu trebuie sa fie deasupra legii si niciun segment al puterii sa nu aiba o contra-putere, o pârghie de control. De asta e indispensabila veghea permanrenta. Si cine e în mereu viu într-o societate, daca nu poporul însusi ?

      • Daca ar conduce direct poporul – fie prin referndumuri cu forta obligatory, fie prin anarhie, ar fi in regula.

        Dar societata e condusa de fapt de partide. Tocmai din acest motiv existent mai multor partide e definitoriue pentru democratie. Permit o confruntare intre modurile de vedea conducerea societatii.

        Partidele romanesti nu au doctrine la baza lor. Asta le rupe de societate, nimeni nu mai intelege de cine e reprezentat. Va reamintesc alianta PSD-PNL de acum nu prea multi ani. Oricat s-ar spune ca era vorba de „un dusman comun”, nu faci o alinata daca nu ai si altceva in comun in afara de dusmanul respective.

        Pentru a avea o doctrina trebuie, evident (Gaga sa traiasca!) sa o elaboreze cineva, Apoi sa o afrime si partidul in cauza sa o „imbratiseze”.

        Un asemenea effort nu poate fi facut de un politican active, pentru ca el are altele de facut, nu sa crosheteze doctrine. Nu poate fi facuta nici de popor – oameniii isi cresc opciii, gatesc, merg la service etc. Nu stau sa scrie doctrine la lumina lumanarii.

        Singurii care pot face asa ceva sunt intelectualii, mai bine spus intelectualii militanti. Simpla prezenta ca autor pe Contributors plaseaza pe cineva in aceasta categorie (logic vorbind).

        Ei bine, nemultumirea mea vine din faptul ca in loc sa dedice mcar 50% din timpul lor pentru a creiona o doctrina de dreapta solida, acesti intelectuali analizeaza situatia prezenta.

        Si, evident, imbratisand idei de dreapta (multi), nu apreciaza prezentul de stanga (nu e de fapt de stanga dar hai sa zicem de dragul discutiei).

        Partea proasta este ca stanga de principiu se construieste usor, pentru ca apeleaza la o zona apropiata a vietii omului, pe cand dreapta are nevoie de effort de capacitate intelectuala majora si mai ales de timp pentru a se crea si apoi pentru a se explica. Nu poti astpta cele hai sa spunem 2 luni de campanie ca sa creezi doctrina si sa aduni oameniii in jurul ei.

        Multi au spus ca „nu se simt reprezentati” si de aia nu vin la vot. PRoblema lor nu era legata de oameni ci de faptul ca oaemnii inlocuisera cimentul oricarui partid – care e doctrina.

        Acestea sunt motivele pentru care insist. Intelectuali de dreapta in Romania sunt poate 100, poate 1000. Dar mai multi nu cred. Ori, daca din acestia atat de putini mai tori se plaseaza in zona calduta a criticarii partidelor de stanga, cine mai ramane sa creeze o doctrina de dreapta solida?

        • Subiectul pe care îl dezvoltati dumneavoastra este vast si pertinent. El ar cere o dezbatere aprofundata si o abordare serioasa. Cu asta sunt absolut de acord.
          Dar indiferent cine (ce partid, alianta, majoritate) este la un moment dat la putere, controlul democratic asupra exercitarii acesteia trebuie sa fie mereu prezent, viu.

          • Ideea simpla este ca:

            1 singur partid + strada = viitor fascism

            Indiferent prin ce faze intermediare trece ecuatia asta, rezultatul e acelasi.

            Din 1 singur partid + strada nu se dezvolta democratie, nici udata cu agheasma.

            ===

            Hitler a fost admirat in UK, in SUA, la inceputul regimului sau. La inceput, e bine. Cand ajunge sa fie rau, e deja prea tarziu.

          • Multumesc pentru referinta! Sintetizeaza bine parerea multora.

            In afara de cele din (prea lungul) meu expozeu de mai sus, asemenea opinii precum cea din articolul indicat mai denota si o asteptare a perfectiunii.

            Adica, „sa vina partidul ala perfect, cu oameni integri care sa ma reprezinte”! Ei bine, asa partid nu va exista niciodata, nicaieri in lume.

  8. Toate bune si frumoase!
    Problema este ca fiecare om sau grup intelege democratia in felul lui. Regimul comunist venit in Romania, dupa ce a cucerit puterea cu bazabdu-se pe oameni fara scrupule, certati cu legea , condusi de o gasca de sociopati cinici,, au instaurat de la inceput asa zisa „dictatura proletara” in cadrul careia au enuntat asa zisa „democratie populara” bazata pe teroare si manipulare.
    Personajele scolite in aceste doctrine au ramas in mare majoritate la conducerea statului. Atata timp cat detin instrumentele manipularii + banii furati + solidaritatea de gasca e greu sa ii dai la o parte.
    Mentalitatea lor despre democratie ?
    Sa oferim „prostimii” paine si circ si vom ramane perpetuu la putere. Cei care „gusta” circul si primesc o coaja de paine , fiind majoritari vor vota intotdeaune candidatii nostri.
    Cinic …insa aceasta este realitatea in care se traieste inca in Romania.
    Ceea ce vedem in strada este o incercare de a iesi din aceasta matrice; vedem o generatie care a prins gustul libertatii.
    Sper sa mai traiesc sa vad si in Romania ora instaurarii unei democratii autentice, o democratie in care cei alesi sa se dedice cauzei si intereselor comunitatii care le da mandatul.

  9. Trebuie sa fim constienti, sa stim bine cu cine avem de a face; pentru a merge spre o democratie autentica trebuie sa gasim impreuna instrumentele care contracareze pervertirea democratiei.
    „Strada” este necesara dar nu si suficienta

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Oltean
Radu Olteanhttp://contributors
De profesie inginer constructor, diplomat la Bucuresti, Montpellier si Paris, si-am desfasurat activitatea în domeniile infrastructurilor, amenajarii teritoriului si protectiei mediului. Are 57 de ani si locuieste la Paris.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro