Etapele ingnoranței în abordarea realității politice și social-economice din Romania ultimilor ani formează un model matematic. Aplicat la indivizii cu care intrăm în contact zilnic, relevează distonanțe comportamentale. Persoane educate, care percep realitatea cu acuratețe in majoritatea ocaziilor, persistă în atitudini negativiste exagerate și nejustificate la adresa unui decident sau grup politic. Modelul matematic functionează ireproșabil.
În prima etapă, care poate dura ani, subiectul studiului perorează :
„-Domnule , știi ceva ? Nu au facut nimic pentru popor ! Nu merită respectul nostru !”
Tiradele continuă în acest registru cu șabloane sau clișee verbale copiate de la moderatorii TV si invitații lor si implementate in registrul de exprimare ca fiind poziții și păreri proprii. Motivările sunt ori inventate ori supradimensionate.
Urmează etapa a doua. Evenimentele evoluează, personajul amintit primește sau are acces la informații noi, incepe sa compileze si să proceseze volumul de date prin altă prismă și în intimitatea conștiintei iși dă seama de insuficiența raționamentelor lui. În cercurile de discuții unde era formator de opinii sau participa la cristalizarea ideilor, omul ia acum urmatoarea poziție :
„ -Domnule, știi ceva ? Toti sunt la fel !”
Observați că subiectul nu poate accepta eroarea de apreciere ! Mergem mai departe .
Etapa a treia . După o analiză mai profundă completată cu știri noi și o imersiune în istoricul evenimentelor, omul conștientizează în sfarșit și fară niciun dubiu stupiditatea ideilor și pozițiilor susținute pană atunci. Și totusi nici acum nu-și recunoaște rătăcirea și apelează la o retorică nouă :
„ -Domnule, știi ceva ? Nu mă mai interesează nimic ! Nu mai vreau să aud de ei !”
Persoana trecută prin etapele de mai sus știe ce eroare a facut lăsându-se manevrată timp îndelungat. De ce nu poate accepta și in fata cercului de cunoștinte că a evaluat greșit realitatea și personajele politice ? E greu de spus !
Etapizarea comportamentală prezentată poate functiona ca un algoritm parametrizat și in cazul atitudinilor pozitive sau negative vis-à- vis de o persoană cu mare expunere publică.
Sa facem un exercitiu mental si să ne imaginăm ce impact ar avea asupra societății noastre dezbinate si debusolate dacă unul – only one – dintre celebrii condamnați definitiv Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Relu Fenechiu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Antonie Solomon etc. ar avea determinarea necesară să recunoască :
„ -Dragi compatrioti, am greșit ! Îmi pare nespus de rău ! Am primit o pedeapsă meritată! Iertați-mă !”
În pofida faptului că persoanele amintite sunt infractori dovediți, efectul apostaziei lor ar influența pozitiv mentalitatea si atitudinea fiecarui român in legatură cu actul de justiție și ar consolida, spre binele tuturor, încrederea în instituțiile statului. Pană la urmă – chiar daca sună hilar – ar fi , din partea lor, un act de patriotism. Știe cineva pe vreunul care să fi încercat măcar să-si ceară scuze ? Nu cred ! Cu toții spun, când au ocazia, că sunt nevinovați si victime politice.
Annette Schavan, ministru al educației și colaboratoare apropiată a Angelei Merkel, a demisionat in ianuarie 2013. Universitatea din Dusseldorf i-a anulat titlul de Doctor obținut în urma cu 33 ani, dovedind plagiatul. Karl Theodor zu Guttenberg ( ce nume !), ministrul german al apărării, a demisionat in 2011 pentru că a inclus in teza de doctorat fragmente copiate din alte surse. Universitatea din Bayreuth i-a retras titlul academic de Doctor în Drept pe motiv dovedit că a inclus în conținutul tezei o creație intelectuală care nu era a sa, adică a plagiat.
Ambii au avut tăria să-și ceară scuze , să recunoască furtul intelectual și s-au retras din viața politică.
Noi , … îl votăm !
Democrația functionează și dă rezultate in cadrul societăților maturizate. Democrația, prin definiție, reprezintă puterea de decizie a majorității poporului. Societățile umane au evoluat spre forme de manifestare complexe si imprevizibile. Regula majorității , în anumite situații, genereaza anomalii în luarea deciziilor. Așa a apărut conceptul de “stat de drept” concretizat in practică prin instituțiile statului de drept. Ce fapte abominabile s-ar petrece intr-o comunitate dacă majoritatea ar vota că violul și furtul sunt permise și nu se mai încriminează ca pană atunci ! Statul reprezentat de instituțiile sale (Curtea Constitutională, Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul, Agenția Natională de Integritate, Direcția Naționala Anticorupție etc. ) intervine, prin pârghiile prevăzute in legile de funcționare, și invalidează deciziile aberante, chiar dacă au fost stabilite de o majoritate. Sincretismul nu este o caracteristică a tandemului democrație – stat de drept.
Într-o societate în care incălcarea legilor este ințeleasă ca o virtute, singura cale pașnică, fără convulsii sociale, de revenire la normalitate o reprezintă funcționarea corectă a instituțiilor si respectarea independenței celor trei puteri ale statului (puterea legislativă –Parlamentul, puterea executivă – Guvernul, puterea judecatorească –Parchet, Judecatorii, Tribunale, Curti de Apel, Inalta Curte).
Introducem în această construcție logică si factorul politic – politicienii organizați in partide politice. Ei produc si promovează seturile de legi și norme necesare reglementării statului de drept. Si societatea functionează.
Sursa: EVZ
Priviti-l pe Catalin Voicu cum votează cu ambele mâini suspendarea Președintelui Băsescu !
Dar atunci cand se constituie o masă critică de politicieni cu tendinte infracționale sau chiar infractori, statul de drept este in pericol să se dezintegreze. Asta s-a întamplat in vara anului 2012 în România când un grup politic eterogen, majoritar in Parlament, a reușit în mod democratic, în prima etapă, să-și impună propriul guvern. Astfel , prin moțiune de cenzură, a căzut guvernul Ungureanu și a fost numit un nou executiv condus de Victor Viorel Ponta.
Acțiunile ulterioare și anume schimbarea președinților celor doua camere din Parlament, demiterea avocatului poporului, Hotărârile de urgență ale Guvernului de îngrădire a prerogativelor Curții Constituționale, declanșarea referendumului de demitere a președintelui Basescu, toate fiind demersuri ilegale, au fost atacuri succesive ale unei majorități cu caracter infracțional asupra instituțiilor care formează statul de drept. Statul de drept a fost pus între paranteze !
O nouă mineriadă a cuprins România ! Fiorii au traversat fulgerător granițele provocând în Europa și SUA perplexitate și indignare.
“Lupta politică nu poate fi o justificare pentru călcarea în picioare a principiilor democratice esențiale “. (Jose Manuel Barroso – presedintele Comisiei Europene).
Din fericire unele instituții ale statului de drept au rezistat, planul lor a fost fracturat, dar majoritatea parlamentară cu înclinări infracționale si guvernul sprijinit de ea au ramas la putere.Se pare că-și vor definitiva opera un pic mai târziu !
Rămâne de văzut câți dintre cetățenii cu drept de vot vor pune umărul la demolarea firavei democrații românești ! Și după ani și ani , noi, urmașii noștri și urmașii urmașilor noștri , vom da vina tot pe soartă, divinitate și popoarele migratoare !
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
omul crede doar ceea ce vrea sa creada
Sau ” lumea este așa cum reușești tu să o vezi nu cum este de fapt !”
Adevarat.. Suntem mai multi decat cei care ar prefera plagiatul si incalcarea statului de drept in fata sinceritatii si al bunei functionari a institutiilor statului. Dar procesul incet si sigur manifestat prin cele trei etape pe care le-ati enumerat a avut un rezultat greu de rasturnat: lipsa de la urne. Cei dezamagiti si cei inselati si-au luat gandul de la posibilitatea de schimbare si nu mai incearca. Cei care au minte sa isi puna intrebarea cu cine voteaza ajung, in mai multe cazuri decat ne-am dori, sa nu mai voteze cu nimeni. Si nu mai au nici macar forta de a vota cu „raul mai mic”, asa cum il percep ei. In 1990 s-a votat in necunostinta de cauza, in 1996 din dorinta de schimbare, in 2000 de frica „raului mai mare”, in 2004 din dorinta de schimbare, in 2009 din dorinta de a continua progresul… Problema principala este ca acei care au votat din 90 cu Iliescu, ar vota si astazi tot cu el, sau cu ultima personificare a partidului sau, pentru ca altceva nu stiu. Iar cei care au sperat la schimbare nu mai voteaza, pentru ca orice tentativa de schimbare la nivel structural a fost inabusita in fasa tot de el. Asta trebuie schimbat…
Cel mai greu de suportat sunt meritele altuia si cel mai greu de recunoscut sunt propriile greseli. Avem inca proaspat minte exemplul Primului Ministru care si-a plagiat teza de doctorat, apoi pus fata in fata cu dovezile a negat cu vehementa realitatea si s-a straduit din rasputeri sa ne convinga ca lucrarea e ” pe bune „. Credeti ca l-a vizitat macar pentru o clipa ideea de a recunoaste furtul intelectual ? Eu nu cred nici macar ca e o intamplare faptul ca exemplele de apostazie din articol provin din Germania si nu din Romania.
Cat despre punerea in pericol a firavei noastre democratii ” originale ” prin modul in care romanii cu drept de vot isi aleg conducatorii, ne putem deja face o idee : 40,33 % dintre cei care au mers la urne duminica 02.11.2014 l-au cosiderat bun sa fie Presedinte al Romaniei pentru 5 ani pe acelasi Prim Ministru care a furat fara jena munca altuia si s-a mai si laudat cu asta.
Halal sa ne fie !
„Rămâne de văzut câți dintre cetățenii cu drept de vot vor pune umărul la demolarea firavei democrații românești ! Și după ani și ani , noi, urmașii noștri și urmașii urmașilor noștri , vom da vina tot pe soartă, divinitate și popoarele migratoare !” – asta DA, concluzie, dle V Pintilie!
Perfect edificatoare a mentalitatii majoritare romanesti : se critica virulent, abundent dar steril! Orice denunt, cat ar fi de legitim si de bine sustinut, daca ramane intr-o faza contemplativa, nu reprezinta altceva decat o irosire de talent si de energie! Ce folos ca stiti cum, unde si cine greseste, daca nu va preocupa decat etalarea cunostintelor dvs, si nu ceea ce mie, mi se pare esential astazi : eliminarea cauzelor care au generat respectivele abuzuri!
Dialectica schioapata, deoarece ati amputat-o de unica sinteza care, in context, ar fi fost logica si constructiva : indemnul la mobilizare a tuturor fortelor progresiste, sugerarea unor cai concrete de actiune!
In schimb, dvs preferati ca, dupa o analiza pertinenta si bine facuta, sa ramaneti pasiv si defetist ceea ce, in contextul experientei politice privilegiate de care dispuneti, nu este tocmai…deontologic!
Mulțumesc pentru comentariu !
Trebuie să menționez că ” experiența politică privilegiată” , așa cum ați afirmat, a fost construită tocmai prin implicare directă și sacrificiu personal !