joi, martie 28, 2024

Derapaje antidemocratice, între regimul Năstase și regimul Băsescu

1. O chestie de opinie și măsură

Problema cu dezbaterea curentă despre ”dictatură” nu este diferită de cea a altor dezbateri din spațiul nostru public: e săracă în fapte și în afirmații cu caracter obiectiv. Este, în schimb, o dezbatere de păreri, de opinii, de convingeri. Or, nu se poate contra-argumenta o convingere. Putem analiza consecvența și (implicit) sinceritatea celui care își exprimă o anumită opinie, dar aceasta în sine nu e falsificabilă, deci nu are valoare de adevăr. Prin urmare, dezbaterea se rezumă la a împărtăși sau nu convingerea respectivă, și atât. Ca să ajungem la o concluzie, trebuie să ducem dezbaterea în spațiul obiectiv, al afirmațiilor falsificabile, și al faptelor. Mai ales că, afirmație cu care cred că putem fi toți de acord, subiectul este unul cât se poate de serios.

Bun, legat de subiectul în speță, chiar și în rândul politicienilor de opoziție sunt foarte puțini care ar susține ideea că trăim într-o dictatură, chiar și la nivel de opinie e dificil de susținut această afirmație în fața realității. Alternativa la asta, o afirmație mai ”slabă”, și prin urmare care ar fi eventual mai ușor de demonstrat, este că există o evoluție, un ”derapaj” antidemocratic. Analiza obiectivă a acestei afirmații nu ar fi diferită de cea a oricăreia similare: ca să demonstrezi o anumită evoluție îți trebuie trei elemente: a) un criteriu sau un set de criterii după care se face evaluarea, b) momentul de referință din trecut, față de care se evaluează și c) momentul de referință din prezent, care e evaluat. Nu e deloc complicat. De exemplu, putem spune cum a evoluat (derapat) economia noastră anul trecut, luăm un criteriu: PIB-ul să zicem, momentul din trecut de la care se face evaluarea – anul 2010, prezentul evaluat – anul 2011. Se scade, se obține un rezultat obiectiv. Orice altă măsurătoare, derapaj, evoluție ș.a. se poate demonstra, în mod obiectiv, (doar) în același fel : criterii, referința în trecut, situația curentă.

Haide să aplicăm procedeul și apropo de ”derapajele dictatoriale”. N-ar trebui să fie greu de identificat criteriile pertinente pentru această măsurătoare; știm ce caracterizează o dictatură raportat la o democrație: statul de drept e în suferință (respectarea legilor de către autorități), și libertățile personale, mai ales cele legate de exprimare. Bun, haide acum să luăm și un episod din trecut: să zicem, unul petrecut acum 10 ani, sub guvernarea dlui Adrian Năstase (PSD).

2. Un raport scandalos cu Puterea

La începutul lui 2002, mai multe publicații primesc un email anonim, conținând un așa numit Raport Armagedon 2. Textul acuză corupția și transformarea în partid-stat a PSD, conducerea discreționară exercitată de dl Năstase, comportamentul și averea acestuia. Urmează apoi o compilație de afirmații privind legăturile dlui Năstase cu diverși oameni de afaceri. Din câte îmi amintesc, majoritatea ziarelor ignoră inițial materialul, care, repet, e nesemnat. Dl Năstase, însă, nu rămâne indiferent. Premierul declară la o conferință de presă: ”in scurt timp vor exista elemente clare despre cei care se ascund in spatele acestei actiuni”; și are dreptate. Poliția și procuratura se mișcă în timp record și identifică calculatorul și persoana care trimisese emailul, un anume Ovidiu Iane. Dovezile sunt obținute în urma unei percheziții întemeiate, conform autorităților, pe suspiciunea că dl Iane ar avea programe fără licență pe calculatorul personal. După percheziție, dl Iane este acuzat de complicitate la infracțiunea de ”transmitere de date false care pun în primejdie siguranța națională” și procurorii dispun arestarea lui preventivă. Ancheta este scurtă, însă, secvențe filmate din interogatoriu sunt puse la dispoziția presei și sunt difuzate la știri : acuzatul recunoaște rapid vina, indică autorul raportului și ”instigării” (un anume Mugur Ciuvică), și își cere public scuze. Dl Ciuvică este ridicat de pe stradă, după ce poliția percheziționase mai întâi locuința mamei (anchetatorii taie linia telefonică a acesteia) și prietenei sale (care e reținută și anchetată la rândul ei). La acest moment intervine societatea civilă, anchetatorilor li se cere să explice temeiurile legale ale acțiunilor. Nu reușesc. Infracțiunea vorbește de date false, procurorii pretind că nu trebuie să stabilească falsitatea lor. Iar în ce privește celălalt aspect, al primejduirii siguranței Statului, procurorii spun că persoana și familia premierului sunt asimilate instituției guvernului României. Ancheta se oprește după ce dl Toma de la Agenția de Monitorizare a Presei trimite un ”autodenunț” în care admite că se face vinovat de răspândirea acelorași ”informații false care pun în primejdie siguranța națională”. Ulterior, tot pe vremea dlui Năstase (care și-a declarat post factum sprijinul pentru acțiunea lor), unul dintre procurorii cazului va fi decorat, celălalt promovat. Vor ieși din sistem după 2005.

3. O comparație cu termeni lipsă

Bun. Am exprimat criteriile, am dat și punctul de referință din trecut. Ce rămâne pentru măsurătoare este situația curentă. Or, aici mă văd pus în mare încurcătură. Nu cunosc un episod similar, măcar, cu ajutorul căruia să demonstrez și să măsor obiectiv mărimea acestui ”derapaj anti-democratic”. Poate mă ajută cei care susțin că există, în mod obiectiv, așa ceva. Care ar fi episoadele similare? Mai mult, poate că criteriile mele – deși pertinente – nu sunt suficiente, există și altele. Haideți să le dezbatem: care ar fi acestea și cum au evoluat ele?

Sigur, domeniul politicii partizane e prin excelență unul al opiniei. E normal, nu, aș zice chiar că e de datoria opoziției să ”simtă enorm” și să ”vadă monstruos” tot ceea ce face Puterea, nu să noteze în mod sec și imparțial situația de fapt. Acesta din urmă e rolul ziarelor și al societății civile. În măsura în care o afirmație trece pragul dezbaterii între partide și politicieni, în clipa în care afirmații ajung făcute de cei care sunt (se pretind) membri ai societății civile, atunci trebuie să fie justificate, demonstrate în mod obiectiv. Aștept în acest caz răspunsul la întrebările de mai sus.

Distribuie acest articol

110 COMENTARII

  1. Pai, dle Damian, intentia dvs e laudabila, dar institutii si instrumente de monitorizare a democratiei sunt deja si bine studiate. Se ocupa inclusiv de probl dvs. Mi se pare ca ce faceti e sa redescoperiti America, cu mentiunea ca v-ati propus sa plecati de foarte de jos (probabil de acolo unde era cand au gasit-o indienii) :)

    • da exista, dar aproape toate sint sponsorizate direct sau prin dos de patriciu, vintu si voiciorescu felix varanul, unul mai iubitor de democratie ca altul. Este ca matale nu stiai chestia asta? Si deci existind astea, altcineva, cum ar fi doc, nu mai are voie sa faca analize. Tot la fel cum comentarii de presa are voie sa faca numai impanatul badea mircea, comentarii politice numai anal-istii gidea & co, si tot asa. Si atunci s-au inventat ”naivii”, asa ca matale, care tre sa combata pe forumuri orice ”deviatie”. Cum se numeste chestia asta, stii matale mai bine ca mine.

      • Pai, e o tara libera, putem opina, declara, scrie, halucina etc dupa cum poate fiecare. Daca n-ar fi asa, eu n-as putea sa-i spun dlui Damian ca ignora inexplicabil o munca extrem de bine facuta (desi are acces la ea) si de o gramada de institutii precum USAID etc, in timp ce ne propune o alta ridicola, iar dta n-ai putea sa-mi spui nerozia aia cu Patriciu sau Voiculescu. Asa ca te rog, nu te simti frustrat, intentia mea era si e oricum alta :)

    • Dle Balasoiu, sunt sigur ca daca ati sta chiar putin sa va ganditi, n-ati mai gasi acest lucru inexplicabil :-) Sunteti in situatia cuiva care intra la o ora de curs si intrerupe demonstratia unei probleme cu argumentul ca rezultatul l-au gasit altii, demult…

      • Adevarul e ca n-ati pus mana pe niciun material din asta, in text e doar informatie de presa (probabil din memorie) si ceva ce suna destul de logic si/sau echidistant. Daca ati fi facut-o n-ati fi aparut cu discutia asta asa.
        Nu, intentia dvs e foarte buna, cand la Bruxelles Romania e denuntata nu stiu de ce taman pt dictatura. Dar merita mai mult efort. Sa redescoperiti acum roata e ridicol, oricum mi se pare ca nu foloseste nimanui, chiar daca intre cititorii dvs sunt unii care cred ca institutiile astea de monitorizare a democratiei sunt controlate de Vantu sau Patriciu; sper totusi ca nu va imaginati intr-o sala de clasa, e putin cam ciudat :)

          • chiar nu pot fi filtrati […] care pur si simplu bruiaza orice discutie serioasa? In numele unui fals drept la opinie? Asa cum au mai facut-o vor folosi toleranta ca sa se catere, si apoi vor interzice tot ce nu le convine. Sint convins ca stitl fel de bine ca mine chestia asta, ca doar ferma animalelor am citit-o toti.

        • Domnule Balasoiu,
          Imi pare rau, nu ati inteles nimic. Chiar si dupa ce domnul Damian v-a dat exemplu cu ora de curs. V-a sugerat un lucru pe care il ignorati cu incapatanare. Acuzele cu dictatura sunt primitive, simpliste si relativ usor de demontat. A incerca sa filozofezi si sa reiei teoriile politice de la Platon si Aristotel pe acuzele aduse de opozitie sau televiziunile conduse de Vantu si Voiculescu reprezinta o eroare de comunicare, eroare pe care domnul Damian nu o face. Dimpotriva. Cu exemple concrete si printr-un exercitiu de logica facil de inteles demonteaza extrem de usor retorica opozitiei. Suntem in ipostaza de a incepe cu abecedarul democratiei. Si nu din cauza domnului Damian.

        • Cand ii spun dlui Damian ca s-a apucat sa reinventeze roata, dl Damian intelege ca i-am intrerupt demonstratia cu un fleac, in timp ce toti ceilalti inteleg ca eu il apar pe Nastase; altcineva mi-a zis ceva de Voiculescu si Patriciu. E limpede, dl Damian are propriul sau drum, nu vrea sa stie de altii (nici n-ar putea sa spuna toate institutiile astea din memorie de multe ce sunt), iar ceilalti au propriile lor subtilitati, ceva cam incurcate. Ei, asta e :)

  2. Bine punctat, ca de obicei.
    Eu chiar sunt curios daca personajul direct implicat in actiunea din 2002, „un anume Mugur Ciuvică”, poate sa gaseasca vreo asemanare factuala intre ce s-a intamplat atunci si ce se intampla astazi. Si as vrea sa subliniez ‘factuala’, si nu re-interpretari ale unor declaratii sau analiza unor asa-zise intentii.
    Dar banuiesc ca raspunsurile or sa se incadreze in liniile:
    1. controlul presei, adica „presa aservita Puterii” – TVR, EvZ, B1 – versus „presa libera”
    2. abuzurile asupra presei, cu exemplele abuzurilor verbale. De remarcat ca abuzul verbal al politicianului X asupra presei e intotdeauna mult mai grav decat abuzul verbal al presei asupra politicianului X. Pe de o parte avem ‘agresiuni’, de cealalta parte avem ‘figuri de stil’ sau ‘libertate de exprimare’.
    3. aservirea institutiilor: Guvernul, DNA, ANI, Curtea Constitutionala, [introduceti aici orice alta institutie care face ceva care contravine intereselor opozitiei], fac numai ceea ce dicteaza Traian Basescu.

  3. Felicitari pentru reamintirea acestui episod!

    Este o intamplare relativ recenta pe care trebuie sa nu o uitam… si reprezinta un punct de plecare genial in aceasta dezbatere.

  4. Episodul Armaghedon este un exemplu foarte bun. Este un varf al abuzurilor cunoscute de public in regimului Adrian Nastase. Totusi as putea sa-l compar, ca gravitate, cu arestarile pe banda rulanta pe motiv de „protejare a imaginii justitiei in randul opiniei publice” (acest motiv, in sine, este de tip stalinist). Diferenta esentiala este ca atunci s-a starnit un val de revolta, iar acum nu mai este aproape nimeni indignat. Nu despre dictatura la modul absolut este vorba, asa cum nici democratie absoluta nu putem pretinde. Trebuie sa vorbim despre comportamente, atitudini si actiuni nedemocratice sau care ne ingradesc libertatea. Aceste valori nu sunt naturale intr-o societate; istoria ne arata asta. De aceea ele trebuie aparate in fiecare zi, fiindca riscam sa le pierdem incetul cu incetul. Evolutiile istorice pot fi accelerate sau mai lente. Si inca ceva, daca o actiune a statului este profund nedrepta si nedemocratica, iar restul sunt o.k., ce putem spune despre acel regim politic? Si ce putem spune cand in mod regulat apar astfel de elemente? Daca dictatura nu este absoluta, nu acapareaza toata societatea, ar trebui sa stam linistiti? Linistea mea face ca unei alte persoane sa i se poata face o mare nedreptate si nimeni sa nu reactioneze. Pentru aceasta persoana, careia i se poate distruge viata, dictatura este absoluta. Probabil ca regimul Nastase era mai rau decat cel actual; gresesc, sigur era mai rau, dar gresita este tocmai acesta comparare fiindca ii ofera actualului regim cea mai buna justificare ca sa continue cu practicile abuzive si nedemocratice. In mod cert in regimul Iliescu era mai rau, dar mergeam, greu, foarte greu, catre mai bine. Acum e mai bine, dar mergem, destul de vioi, catre mai rau. Si asta e raul cel mai mare! Pentru cineva care a fost in strada in decembrie ’89 si in tot anul 1990, nimic nu poate fi mai ingrozitor decat sa vezi cum societatea regreseaza d.p.d.v. al democratiei, libertatile se restrang usor, usor, controlul statului asupra vietii private devine din ce in ce mai puternic, iar oamenii nu numai ca nu reactioneaza, dar se mai gasesc si destepti care justifica totul foarte logic! Nu spun ca nu aveti dreptate, dar sunteti cel putin inadecvat cu momentul actual. Daca pentru a determina o indreptare exagerarile sunt necesare, nu trebuie evitate. Asta de principiu, insa in ceea ce priveste regimul actual ne cred ca este vorba despre exagerari. Marea problema nu cred ca mai este astazi persoana Traian Basescu, ci mentalitatile profund nedemocratice care bantui intraga clasa politica si disparitia spiritului civic. Daca pe timpul lui Iliescu am mers spre mai bine de frica occidentului si a presei, astazi spiritul critic a disparut din presa, iar occidentul poate avea mari probleme economice si politice care ar putea face ca libertatea si democratia sa aibe mult de suferit. Asa ca eu prefer astazi orice luare de pozitie care apare impotriva derapajelor democratice sau care aduc atingere libertatilor individuale, chiar daca ar fi exagerata, fiindca alt sprijin impotriva statului (care oricat ne-am amagi, nu ne apartine) nu avem.

    • Probabil ca regimul Nastase era mai rau decat cel actual; gresesc, sigur era mai rau, dar gresita este tocmai acesta comparare fiindca ii ofera actualului regim cea mai buna justificare ca sa continue cu practicile abuzive si nedemocratice.

      Aici e un non-sequitur si un proces de intentie. Cu siguranta ca a veni cu un set de criterii obiective de definire al caracterului dictatorial al unui regim nu este un lucru gresit din punctul de vedere al dezbaterii. Exact contrariul e adevarat, evident; vorbesti de practici nedemocratice ale actualului regim, sunt absolut impotriva la asa ceva si eu, dar cum ne-am putea intelege sau te-ai putea intelege cu altii in lipsa explicitarii termenului?. Cum se poate face o dezbatere obiectiva fara sa definim termenii ei? Asta e fractura logica de care vorbeam.

      Iar procesul de intentie este ca as face asta pentru a oferi actualului regim, citez, „cea mai buna justificare ca sa continue cu practicile abuzive si nedemocratice.” – nimic din articol nu sprijina o astfel de afirmatie! Ceea ce spun in articol este ca si cei care aduc acuzatia de tipul asta prefera sa o faca la modul diferential, ca evolutie, de unde si modul in care pun problema.

      • In loc sa filozofam in incercarea de a gasi temeni si criterii de referinta pentru a compara gradul de democratie si de libertate, mai bine ne-am uni eforturile si am sanctiona orice derapaj, atunci cand apare, indiferent daca acesta este mai mult sau mai putin grav. Cred ca e mult mai important si mai simplu.

        • Dle Ivan, am sa repet (o singura data) : cele doua nu sunt in opozitie, din contra, se completeaza reciproc. Nu putem sanctiona orice derapaj, pana nu ne punem de acord, filosofand sau nu, asupra la ce anume reprezinta un derapaj. E o afirmatie de la sine evidenta.

          Apoi, asa cum spuneam in alta parte, eu am si facut chestia asta. Spre exemplu, apropo de criteriul mentionat de un coleg mai jos, am criticat constant schimbarea pe ultima suta de metri si in interes partizan a legii electorale. Doar ca, in timp ce acum sunt in ditamai corul, prin 2007-2008, de exemplu, eram singur. Ca sa vezi cum se schimba convingerile :-)

          • Nici eu nu mi-am schimbat convingerile si am sustinut si la acel moment ca PNL a schimbat regulile in mod incorect la alegerile pentru parlamentul european si a trasat, impreuna cu PSD-ul si UDMR-ul, colegiile uninomonale cum le-a convenit, in dorinta, absolut nelegitita, de a-si crea un avantaj. Eu nu am fost niciodata bagat in transee, adica nu am cautionat un partid sau altul din dragoste. Am propriile mele criterii si valori in functie de care apreciez actiunea politica.
            Democratia nu este si nu a fost niciodata un concept cu valoare absoluta si nu este solutia tuturor problemelor. Cred ca o incercare de stabilire a unor criterii in functie de care sa putem defini o actiune sau un comportament politic ca fiind democratic sau nu, nu va putea, inevitabil, sa acopere tot spectrul de situatii posibile. In orice caz, criteriul democratic nu trebuie privit niciodata in mod singular si absolut, ci trebuie sa-i alaturam valori precum libertatea, dreptatea, adevarul, corectitudinea, etc. Omul nu este masina si viata noastra nu poate fi judecata doar prin scheme logice.

    • cand democratia este definita ca ” oricine poate face orice” (simplificand) incep sa am probleme. Cand maj. locatarilor dintr-un bloc decid sa angajeze o femeie de serviciu si nu un fochist e un act nedemocratic fata de cei ce doreau invers? Cand bunica mea ma strange de nas ca sa-mi dea ulei de ricin (asa era pe atunci) comitea un act nedemocratic? Cand o parte din locuitorii urbei X cred ca e mai bine sa se asfalteze iar ceilalti doresc marirea ajutoarelor sociale cine e nedemocratic fata de cine? de ce devine „lipsa de democratie” singura replica a unora care temporar s-au aflat in minoritate??? PS. chiar crede careva ca in Atena in Pericle (originea democratiei) totul se decidea prin referendum?

    • afirmati ca „Daca dictatura nu este absoluta”…
      Din punctul d-vs de vedere dictatura poate avea mai multe grade? Putem avea 1/2 dictatura, 3/4dictatura sau 3/8dictatura? Parerea mea ca mecanismele disfunctionale dintr-o democratie nu transforma democratia in dictatura.
      Afirmati ca ‘In mod cert in regimul Iliescu era mai rau, dar mergeam, greu, foarte greu, catre mai bine. Acum e mai bine, dar mergem, destul de vioi, catre mai rau. Si asta e raul cel mai mare! ”
      Din pacate ca societate, noi suntem in situatia in care am „fumat” si acum ne trezim ca realitatea e un pic mai diferita decat ne imaginam… ne-am imaginat ca vom avea aceeasi bunastare ca neamtu’, ca francezu’, ca spaniolu’…. Noi trebuia doar sa stam si statul sa ne dea…
      Cat despre „Pentru cineva care a fost in strada in decembrie ’89 si in tot anul 1990, nimic nu poate fi mai ingrozitor decat sa vezi cum societatea regreseaza d.p.d.v. al democratiei, libertatile se restrang usor, usor, controlul statului asupra vietii private devine din ce in ce mai puternic, iar oamenii nu numai ca nu reactioneaza, dar se mai gasesc si destepti care justifica totul foarte logic”…
      Cu tot riscul de a intra in categoria „desteptilor” nu cred ca reglementarea(ceea ce d-vs percepeti ca controlul statului asupra vietii private) asa cum este ea deja in occident se constituie in regres al societatii. Credeti ca exista libertate fara responsabilitate? responsabilitatea este creata social prin reguli – unele placute altele nu. Vrem sa ajungem vestul din urma, ne comparam cu vestul, dar suntem impotriva introducerii reglemetarilor mai ales ca acum vin din partea „regimului Basescu”
      Curata dilema!

  5. Cu toate ca va simpatizez, nu pot sa nu remarc ca retorica dvs e destul de transparenta.
    Atat regulile, cat si momentul ales sunt discretionare.
    Asta nu inseamna ca nu sunt ambele corecte. Validitatea lor insa este nedemonstrata (desi poate chiar sunt valide).

    „Stim ce caracterizeaza dictatura, raportat la o democrație: statul de drept e în suferință (respectarea legilor de către autorități), și libertățile personale, mai ales cele legate de exprimare.”
    dexonline zice altceva: „Instituție politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe violență.”.

    Deci regulile ar trebui sa fie altele.

    Ref la moment, nu e nimeni obligat sa se raporteze la acum 10 ani. Poate lumea se raporteaaz la acum 6 ani, cand presedintele refuza traficul de influenta, fata de acum 2 luni cand condamn pe nedrept procurorii de la DNA.

    • Manwe,

      am dat un exemplu, finalul articolului invita cat se poate de explicit sa imi fie date altele, alte criterii, alte referinte temporare. Dar regulile, aceste trei elemente de care vorbesc, nu sunt „discretionare”, nici nu stiu ce vrei sa spui prin termen; care sunt regulie alternative de care vorbesti ?

      De asemenea, nici criteriile pertinente in acest caz nu ar trebui sa fie o problema. In ce ma priveste, un demnitar care critica o institutie a statului (pe buna dreptate sau nu), nu este un criteriu potrivit. De fapt, oarecum contrariul e adevarat. Intr-o dictatura inaltii demnitari nu prea critica alte institutii, pentru simplul motiv ca le pot controla. In democratii, insa, se intampla constant (dl Cameron se rastea la CEDO zilele trecute…) – uneori pe buna dreptate, alteori batand campii (si fiind taxati public pentru asta, la fel ca in cazul nostru).

      • Nu as vrea sa intru in polemica, pentru ca eu nu cred ca suntem intr-un regim mai nedemocratic decat inainte – chiar dimpotriva.
        Dar linia de dezbatere propusa mi se pare gresita, pentru ca nu cred ca exista:
        a. vreun set de reguli care sa demonstreze pentru orice 2 momente (unul din regimul trecut si unul din regimul actual) intotdeauna regimul actual este mai „democratic”
        b. 2 momente specifice (unul din ele chiar cel din exemplul dvs) in care dupa orice reguli regimul actual este mai democratic. Contraexemplul este dat de Mihai

        Drept urmare, dezbaterea se va pierde in „pe atunci Nuclearelectrica cumpara publicitate in ziare” vs „da, dar pe atunci nu se statea la inchisoare preventiva daca nu exista pericol social real”

        • Manwe,

          orice dezbatere se poate pierde in felul asta :-) Faptul ca institutii de stat cumparau publicitate in ziar era un mod de a cumpara presa, un paravan pentru un act de coruptie, in fapt – dar nu neaparat unul ne-democratic sau anti-democratic, decat daca e o parte a unei actiuni pe scara larga de a aduce sub control intreaga presa. Putem oricand sa luam ce nu ne place (pe buna dreptate sau nu) la un regim sau altul si sa-i plesnim eticheta „anti-democratic”; dar astea nu sunt criterii pertinente, tocmai pentru ca exista definitii si criterii pertinente pe care le putem folosi…

          In fine, inteleg si capcana logica de care vorbesti, a alegerii arbitrare a episoadelor (e ceva de genul „x. nu poate fi criminal pentru ca am luat pranzul cu el si in tot acel timp n-a ucis pe nimeni”). Dar, dupa cum poti vedea, eu nu am „legat” cel de-al doilea termen al comparatiei. Nu am spus ca comparam episodul Armagedon 2 cu unul ales discretionar de mine. Din contra, am invitat comentatorii sa dea cel mai grav, mai bun exemplu din acest punct de vedere, la care se pot gandi.

          In fine, daca tot suntem de acord ca e nu e un regim mai putin democratic decat inainte, voi fi si eu de acord ca sunt o multime de practici – daca nu de-a dreptul nedemocratice atunci cel putin chestionabile – pe care actualul regim le perpetueaza dupa tipicul celorlalte. Am si scris despre asta, de fapt.

          • „Nu am spus ca comparam episodul Armagedon 2 cu unul ales discretionar de mine. Din contra, am invitat comentatorii sa dea cel mai grav, mai bun exemplu din acest punct de vedere, la care se pot gandi.”
            Din nou ma simt nevoit sa fiu de acord atat cu enuntul, cat si cu concluzia dvs, dar nu si cu demonstratia.
            Faptul ca UN EPISOD din guvernarea Nastase este derapaj democratic mai evident decat orice alt derapaj al guvernarii actuale, nu face ca intreaga guvernare Nastase sa fie mai „dictatoriala”.

            Asa cum, in alt plan, de exemplu, este greu de gasit un apelativ la presa mai suburban decat „tiganca imputita”. Cu toate astea, agresiunea la adresa presei a fost mult mai puternica pe vremea lu alalantu.

          • Ah, sunt pe de-a intregul de acord ca orice episod trebuie pus in context, si trebuie vazut daca e parte a unei tendinte generale a unui regim sau doar ceva absolut exceptional. Daca la asta va referiti, suntem de acord. Daca insa negati categoric posibilitatea unei demonstratii pe astfel de criterii, doar pentru ca e un singur episod, ma tem ca va aflati exact in situatia la care ma refeream in comentariul anterior: imi spuneti ca nu putem demonstra ca un om e criminal pe baza la un singur …episod de acest fel. Eu as zice ca se poate :-) La fel, ma tem ca nu as gasi foarte convingator argumentul ca, dupa ce i-au tratat in felul respectiv pe cei doi, autoritatile n-au mai facut asa ceva.

  6. Doua argumente si o premiza diferita.

    Romania lui Nastase nu era un benchmark de democratie functionala, nici pe departe. Basescu a fost ales tocmai pentru a iesi din paradigma partidului stat. Asta e premiza diferita.

    Argumentul 1: Nastase, cate bube si oua a avut si mare inca, nu a schimbat atat de flagrant legile electorale pe ultima suta. Onor regimul de-acum a facut primarii sa fie alesi dintr-un tur, posibil si cu 8%. A incercat sa mareasca mandatele primarilor pe motiv ca se asteapta sa iasa prost la locale. A tergiversat (la fel ca si Nastase) cartile de alegator si a suntat Autoritatea Electorala Permanenta. Si daca mai avem putintica rabdare, ne face Roberta colegii de se aleg juma din parlamentari PDL din trei case una langa alta. Bine asta ultima e proces de intentie, dar am zis sa nu o spun pe-aia ca ne numara Roberta voturile.

    Argumentul 2: s-a incetatenit practica arestului preventiv pe durate extrem de lungi, cu acte din dosar scapate in presa inainte de judecata. Cand oamenii aia ajung gata condamnati de opinia publica inainte sa fi vazut ei insisi propriul dosar. Si vai de judecatorul care indrazneste sa refuze un mandat pentru un individ condamnat deja in presa. Nu zic ca ar fi toti niste sfinti, insa pana la proba contrarie au dreptul la un proces echitabil. Ori nu e echitabil daca sunt scapate documente partial catre presa.

    • Mihai,

      Argumentul 1 este foarte bun in ce priveste criteriile si referinta actuala… dar nu si referinta in trecut. Nu s-au schimbat in trecut legile electorale in acelasi fel? Cand a fost adoptata legea care a guvernat alegerile din 2004? Sau pe cele din 2008? In 2007 PNL si PSD au schimbat legea referendumului la finalul lunii martie, pentru referendumul din mai(!) Cu mai putin de doua luni inainte. Tot in 2007, prin decizie a premierului, data alegerilor europarlamentare a fost mutata cu sase luni mai tarziu. De asemenea, si abuzuri de putere s-au vazut, din acest punct de vedere ce a facut dna Anastase la legea pensiilor nu difera de ce au facut parlamentarii la suspendarea din 2007.

      Sigur, ca sa nu fie prilej de confuzie, faptul ca actuala putere a continuat practicile fostelor puteri este un lucru foarte rau. Am scris articole atat impotriva comasarii cat si impotriva Robertei Anastase.

      Argumentul 2, insa, nu-l inteleg. Ai date ca durata medie a arestarii preventive a crescut in ultimii ani? Fara indoiala ca exista dreptul la un proces echitabil, dar justitia este independenta…

      • Chiar sunteti sigur ca justitia este independenta (in mod real nu formal)? Si daca ar fi asa, cat de independenta trebuie sa fie justitia pentru a ne mandri cu independenta ei? Putem fi mandrii de o justitie independenta de textul de lege, independenta de logica elementara, independenta de bunul-simt? Va rog sa cititi incheierea de arestare a procurorului Balasescu (partea cu pericolul social) care a aparut deja in presa si o sa va cruciti! Inca odata!

        • Vlad,

          depinde ce intelegeti prin „sigur”; e problema clasica a demonstrarii unui negativ (si a generalizarii). E ca si cum m-ar intreba altcineva daca sunt sigur ca in spatele comentatorului „Vlad” nu sta un criminal in serie. Nu, nu pot fi SIGUR – in sensul tare – de asta, pentru ca nu va cunosc, si nici macar daca v-as cunoaste. Si totusi, as putea spune, si in acest caz, ca nu sunteti un criminal in serie :-) – din acelasi motiv pentru care spun ca justitia e independenta:

          Nu am motive concrete sa cred contrariul. Mai precis, nu am niciun fel de temei in fapt care sa justifice o astfel de afirmatie. Nota bene, ma refer strict la dependenta de actuala putere politica, si la cazul general. Am destule motive sa cred ca a existat (si poate mai exista) o dependenta de alte forte politice: vezi cazul retelei senatorului PSD Voicu de la Inalta Curte. De asemenea, cu siguranta ca nu putem fi mandri de independenta justitiei de lege si logica, am scris ultimele trei articole fix pe tema asta. Insa aici discutam despre altceva…

          Nu cunosc detaliile cazului Balasescu, mai mult decat am auzit la stiri: a fost arestat intr-un dosar in care ar fi solicitat bani inculpatilor ca sa ii ajute.

          • Bunul mers al justitiei, ca si al tuturor celorlalte institutii publice, sunt intotdeauna rezultatul vointei si al putintei politice. Intr-o societate ca a noastra justitia nu isi face (sau nu ar trebui) propriile reguli de functionare si nu elaboreaza legile dupa care judeca. Deci chestiunea cu independenta fata de politic este cel putin discutabila, in sensul ca nu cred ca este posibila si nici nu stiu daca e de dorit. Se constata ca politicienii sunt ceva mai receptivi la nemultumirea cetatenilor decat magistratii. Independenta justitiei, in special fata de politic, trebuie inteleasa intr-un mod ceva mai complex si mai nuantat. Altfel este un simplu slogan de pentru prosti. Insa independenta fata de lege si logica este nu numai inacceptabila si in afara oricarei controverse, dar si usor de constatat.
            Iata o mostra (in extrase) la nivel de Curte de Apel:
            „Curtea reţine că lăsarea in libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate in randul societăţii civile.”
            „existenţa pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, intre altele şi din insuşi pericolul social al infracţiunilor de care sunt invinuiţi inculpaţii, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni.”
            „Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stanjenească eforturile autorităţilor in administrarea probelor şi in desfăşurarea procesului penal.”
            „Nu trebuie neglijată imprejurarea că apărarea eficientă a valorilor constituţionale presupune – in unele cazuri – şi condiţii riguros apreciate, restrangerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, in cazurile şi condiţiile limitativ determinate de lege, un astfel de caz fiind şi cel al arestării preventive.”
            „ordinea publică are menirea de a proteja, de a apăra instituţiile şi valorile de bază ale societăţii.
            Orice intervenţie prin care este atinsă ordinea de drept, este de natură de a pune in pericol, de a ameninţa instituţiile şi valorile de bază ale societăţii. De asemenea, desfăşurarea relaţiilor sociale potrivit regulilor de conduită care alcătuiesc ordinea de drept, in mod continuu şi pretutindeni pe
            teritoriul ţării, constituie ordinea publică efectivă.
            Ordinea publică efectivă este un fenomen de viaţă socială, o realitate trăită, acte de conformare la exigenţele regulilor de conduită.
            Realizarea ordinii de drept se face şi prin constrangere constituind o cale de infăptuire indirectă a acestei ordini. Constrangerea nu poate interveni decat dacă o regulă de conduită a fost incălcată in imprejurări care impun restabilirea ordinii de drept.
            In cazul nostru, vorbim de un pericol concret deoarece prin faptele săvarşite incălcand normele care reglementează relaţiile sociale, se aduc atingere instituţiilor şi valorilor de bază ale societăţii.
            In aprecierea existenţei pericolului pentru ordinea publică, Curtea are in vedere mai ales natura şi imprejurările concrete ale comiterii faptelor, calitatea de procuror a inculpatului BĂLĂŞESCU MAXIMILIAN ION, calitate ce potenţează urmările negative ale acţiunilor sale asupra prestigiului de care ar trebui să se bucure orice funcţionar in exercitarea atribuţiilor de serviciu, consecinţele incontestabil negative ale acestui gen de fapte asupra increderii publice in corectitudinea demersurilor funcţionarilor implicaţi intr-o procedură judiciară şi rezonanţa socială a faptelor de corupţie la momentul actual.
            Toate aceste elemente reliefează o gravitate şi un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă în mod necesar luarea unei măsuri preventive, astfel încât să se asigure în mod efectiv sentimentul de securitate ce derivă din promptitudinea reacţiei organelor judiciare în faţa faptelor de corupţie, cât şi buna desfăşurare a urmăririi penale.”

          • Vlad,

            Bunul mers al justitiei, ca si al tuturor celorlalte institutii publice, sunt intotdeauna rezultatul vointei si al putintei politice. Intr-o societate ca a noastra justitia nu isi face (sau nu ar trebui) propriile reguli de functionare si nu elaboreaza legile dupa care judeca

            Cele doua afirmatii ar fi intr-o relatie de cauza si efect doar daca justitia noastra ar respecta strict si permanent („intotdeauna” cum ziceti) legea. Face asta?

      • Concluzia noastra e aceeasi, sa ne intelegem. E aberant sa vorbesti de dictatura, acum.

        Despre derapaje insa, e greu sa stabilesti un sistem de referinta absolut.

        Nu cred ca modificarile de lege din 2004 sau 2008 au fost atat de abrupte ca si cele de acum. Cele de acum imi par mai grave, din multe puncte de vedere. Una e sa prelungesti in 2003 (parca, nu am verificat) mandatul urmatorului presedinte cu un an si cu totul altceva sa maresti cu sase luni mandatele primarilor in functie si pe urma sa fortezi realegerea lor din primul tur.

        Si Tariceanu a facut giumbuslucuri la marimea colegiilor, dar modificarile de acum par a fi mai multe, mai pe fata si mai in dispretul celorlati cu mult. Iar referirea mea la Roberta este sa ne fereasca cine ne-o putea feri de o Roberta la numaratoarea voturilor din alegeri.

        Nu am statistici privitoare la mandatele preventive, cum nu ai nici tu privitor la abuzurile din vremea lui Nastase. Este o apreciere, evident subiectiva. Putem enumera cazurile publice si vedea cam pe unde stam. Perceptie, din nou. De altfel si cazul Ciuvica e o perceptie. Poate este doar exceptia dintr-un sistem beton. Nu cred ca e doar exceptia, sunt de-acord cu tine, insa nu expedia argumentele contrare parerii tale cu argumente care pot si impotriva parerii tale.

        • Mihai,

          Una e sa prelungesti in 2003 (parca, nu am verificat) mandatul urmatorului presedinte cu un an si cu totul altceva sa maresti cu sase luni mandatele primarilor in functie si pe urma sa fortezi realegerea lor din primul tur.

          Aici se afla, zic eu, punctul nostru de divergenta. Dupa parerea mea, schimbarea duratei mandatului prezidential a fost o eroare grava, am argumente pentru asta destule. Dar o „eroare grava” si un „act nedemocratic” (sau chiar antidemocratic) sunt doua lucruri foarte-foarte diferite. Modificarea respectiva nu are nimic nedemocratic in ea, e o gafa mare si perfect democratica. La fel, consider ca trecerea de la vot majoritar in doua tururi la uinul intr-unul singur e o eroare, am scris si despre asta, cu argumente. Dar asta nu face adoptarea ei (legala, nu „fortata”!) sa fie ceva nedemocratic. E o greseala perfect democratica…

          Nu am statistici privitoare la mandatele preventive, cum nu ai nici tu privitor la abuzurile din vremea lui Nastase.

          Pai, in cazul prezentat de mine n-am apelat la statistici, am dat un exemplu intr-o parte si am cerut orice fel de exemplu similar in cealalta… :-) Dar putem discuta si pe arestari preventive, adica, fie si la nivel de perceptie, trebuie sa fie totusi o realitate faptica pe care iti bazezi perceptia. Din cate stiu, nu s-a modificat nimic in ce priveste legea care guverneaza arestarile preventive. Nu a existat nicio interventie de la nivel inalt impotriva acestora (de fapt, as zice din contra – si dl Basescu este, intr-un fel pe buna dreptate, atacat pentru asta). Sigur, astea nu sunt dovezi, sunt doar fapte apropo de aceasta perceptie. E posibil ca sa fie real, sa fi crescut arestarile preventive, nu stiu. Dar trebuie, daca nu imi dai date concrete despre asta, pentru ca e doar o prerceptie, macar sa imi dai date concrete apropo de ce a facut sa ai aceasta pereceptie…

          • Prelungirea mandatelor primarilor e nedemocratica. Au fost alesi pentru 4 ani, nu pentru 4 ani si jumatate. Faptul ca parlamentul e ales democratic nu ii da dreptul sa dea o lege care sa schimbe regulile jocului. Adica parlamentul poate face fapte nedemocratice, aceasta e una dintre ele. Altfel la fel de bine ar putea sa stabileasca mandatul primarilor la 40 de ani, ca doar parlamentarii sunt vointa poporului.
            In 2004 nu s-a prelungit mandatul lui Iliescu cu un an, s-a prelungit mandatul urmatorului presedinte care s-a si dovedit pana la urma a fi altul. Si, daca nu ma insel (adica fara sa verific), s-a prelungit prin modificarea constitutiei, adica si cu vot popular.

            La nivel de perceptie: cinci cazuri, extrem de diferite. (1) Vantu: a facut mai mult arest preventiv decat toate condamnarile la un loc. (2) Voicu: a stat un si ceva in preventiv, nu este inca definitiv condamnat. (3) politistii de frontiera de anul trecut (cei din Naidas): au stat cateva luni (parca) in preventiv, condamnarile definitive inca nu s-au intamplat. (4) Becali cu sechestrarea hotilor, tocmai a fost achitat. (5) DDD TV, arestat, necondamnat.
            Nu discut de vinovatia lor, cu atat mai mult cu cat niciunul nu pare a fi condamnat definitiv. Este socanta insa proportia arest preventiv vs arest definitiv. Asta in conditiile in care s-au scapat in presa, dintr-o singura parte, a acuzarii, suficiente informatii in fiecare caz in parte, incat sa scrii nu un rechizitoriu pentru fiecare, ci un roman.

          • Mihai,

            I.

            Prelungirea mandatelor primarilor e nedemocratica. Au fost alesi pentru 4 ani, nu pentru 4 ani si jumatate. Faptul ca parlamentul e ales democratic nu ii da dreptul sa dea o lege care sa schimbe regulile jocului. Adica parlamentul poate face fapte nedemocratice, aceasta e una dintre ele. Altfel la fel de bine ar putea sa stabileasca mandatul primarilor la 40 de ani, ca doar parlamentarii sunt vointa poporului.

            :-( Divergenta noastra se adanceste.
            1. Parlamentul nu are voie sa schimbe „regulile jocului”? Atunci …cine anume are voie sa le schimbe? Parlamentul nu are dreptul sa dea legi neconstitutionale, asta e clar.
            2. Nu, mandatul primarilor nu poate fi stabilit la 40 de ani, cum spuneam intr-un articol precedent: „Dacă durata unui mandat este prelungită în mod nerezonabil atunci se poate argumenta că se încalcă pasajul constituțional privind caracaterul ales al administrației locale. Dar prelungirea cu șase luni a unui mandat nu poate intra în această categorie…” Iar exagerarea nu ajuta argumentului; as putea la fel de bine sa spun ca un mandat de 40 de ani nu ar incalca constitutia pe baza precedentului: si pana acum mandatele nu erau fix de 4 ani, variau la nivel de zile si ore. Prin urmare, nu ar fi o diferenta daca variaza si cu ~40 de ani…

            In 2004 nu s-a prelungit mandatul lui Iliescu cu un an, s-a prelungit mandatul urmatorului presedinte care s-a si dovedit pana la urma a fi altul. Si, daca nu ma insel (adica fara sa verific), s-a prelungit prin modificarea constitutiei, adica si cu vot popular.

            Sigur ca s-a decis prin modificarea Constitutiei, intrucat durata mandatului prezidential era stabilita in constitutie. Durata mandatului autoritatilor locale, insa, nu este sabilita astfel. Prelungirea s-ar fi putut aplica pentru mandatul presedintelui in exercitiu; ar fi fost o greseala care ar fi compromis sansele de adoptare ale revizuirii, atat in parlament cat si la vot. Dar nu ar fi fost nimic nedemocratic in asta.

            II. Exemplele pe care le dai tu apropo de durata arestului preventiv in raport cu cea a (eventualei) condamnari sunt expresia valida e unei probleme de care am scris, si anume durata nerezonabila a proceselor din RO. Iar asta e o problema cu democratia, desigur, pentru ca vorbim aici de un drept, atat al acuzatului cat si al publicului (in procese penale, unde suntem parte, practic) de a avea o decizie a justitiei intr-un timp rezonabil. Insa nu putem spune ca aici a avut loc un derapaj, din contra. Exista eforturi clare, cu efecte cuantificabile, pentru ca justitia sa functioneze mai rapid. Exemplele pe care le dai nu sunt bune pentru a surprinde o alta problema din domeniu, despre care am vorbit des, inclusiv intr-un articol trecut: usurinta si motivele pentru care justitia din tara asta decide arestarea preventiva. Una e sa arestezi pe un inalt demnitar care conduce o retea de influentare a justitiei la varf (arest preventiv perfect justificat) si cu totul alta e sa arestezi o asistenta pentru o vinovatie din culpa (arest fara nicio justificare democratica).

  7. pt. domnul mihai.. onor regimul de acum, IMPREUNA cu PSD au votat legea cu primarii din primul tur…asta e o prima observatie… olteanu_acum la bnr_ impreuna cu hrebengiuc au desenat colegiile electorale, desenare la care actualul pdl a fost lasat pe dinafara… a doua observatie..

    in rest.. asi fi incantat dc. asi vedea un comentariu al vajnicei luptatoare mungiu..

    • orice argument contra „winner takes all” este specioasa. In Anglia a fost mereu asa! E Anglia nedemocratica? se va replica ca Anglia nu e RO! Adevarat, dar nici nu e Germania, asa ca nu vad de ce e obligatorie copierea modelului german! SI parca nu-mi vine sa repet cliseul cu „democratia originala”, ca ma doare de vreo 22 de ani. PS. si presedintii de Consilii Judetene sunt alesi din 2008 din primul tur si nu am vazut atunci „obiectiile” de azi.

  8. Cat sunt cei de la PSD de porniti cu „Jos”, ei singuri si-au facut-o. Daca nu potriveau ei cu mana Constitutia prin referendumul de pomina din 2003, in toamna asta Basescu se intorcea la popor oricum. Dar nu, Nastase a vrut mandate de cinci ani. Acum mai are trei ani de acumulat in contul primului.

  9. Eu as vedea ca derapaje democratice semnificative asumarile de raspunderi, ordonantele de urgenta foarte frecvente, care sunteaza Parlamentul, si influenta Presedintelui in sistemul judicar, ilustrata prin „show trials”, arestari selective, cazuri destul de grave.
    Iar la categoria derapaje majore, cu siguranta putem vorbi de planul de modificare a legii electorale cu mai putin de un an inainte de alegeri (si aici includ si comasarea, redesenarea colegiilor si schimbarea formulei de vot).
    Cu toate ca le consider nefericite pe toate, iar pe cele electorale de-a dreptul iresponsabile, probabil ca situatia nu se poate compara cu perioada 2000-2004.
    In orice caz, si poate off-topic, cred ca este necesar sa incepem sa discutam un pic despre schimbarile frecvente si iresponsabile ale sistemului electoral, sa spargem putin consensul cu privire la „puritatea uninominalului” si sa evitam inca un derapaj in vulnerabila democratie din Romania.

    • Haide sa le luam pe rand:

      1. Ordonantele de Urgenta au o problema din punct de vedere democratic. Cum spuneam, democratia presupune si stat de drept, mai exact autoritati publice actionand in limitele legii. In cazul acesta vorbim de Constitutie. Or, desi sunt institutii constitutionale, OUG-urile au doua probleme: legea fundamentala spune ca nu pot fi date decat in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata. Cu siguranta ca sunt OUG-uri care se conformeaza acestei cerinte constitutionale, cu siguranta ca sunt destule care incalca prevederea. De asemenea, OUG reusesc *in efect* sa ocoleasca parlamentul. Desi cuvantul final apartine acestuia – care le poate respinge si poate sa reglementeze si legat de efectele juridice ale ordonantelor respinse – in practica OUG-urile ajung sa produca efecte pe care parlamentul nu le poate revoca odata cu respingerea legii. Un exemplu este OUG-ul emis de guvernul Tariceanu in temeiul caruia s-a semnat contractul cu Sterling Resources. OUG-ul a fost ulterior respins, dar, in conditiile in care contractul fusese deja semnat conform legii, acesta n-a putut fi anulat odata cu Ordonanta.

      Am scris nu o data impotriva abuzului de OUG-uri al tuturor guvernelor, am spus ca ele ar trebui fundamental regandite sau chiar eliminate din Constitutie. Daca e sa folosim aceasta metrica, insa, nu constatam un derapaj, din contra: in 2011 au fost emise 127 de OUG, in timp ce in 2008 sau 2002 numarul lor trecea de 200…

      2. Angajarea raspunderii guvernului este de asemenea un instrument constitutional. Nu are problemele OUG, insa, pentru ca nu e conditionata in vreun fel in textul legii fundamentale; si nu intra in vigoare pana nu trece prin parlament. Fara indoiala ca exista argumente pentru care ar trebui folosite foarte rar, sau nu in cazuri specifice; se pot gasi argumente perfect valabile impotriva asumarilor. Dar nu cel ca ar fi antidemocratice.

      3. „influenta Presedintelui in sistemul judicar, ilustrata prin “show trials”, arestari selective, cazuri destul de grave.” Nici faptele aici nu sunt clare (care ar fi show trials sau arestarile selective) si nici temeiul pentru inferenta facuta.

      4. Schimbarea legii electorale: nu cred ca e un derapaj antidemocratic, dar are e o problema serioasa, pe care am explicat de ce aici : http://www.contributors.ro/dezbatere/%e2%80%9dstrivirea-democra%c8%9biei%e2%80%9d/ Tot acolo am afirmat ca e intentia guvernului Boc e grava si inacceptabila. Pe de alta parte, e departe de a fi, si in acest caz un derapaj, o evolutie. Din pacate, si in acest caz avem continuarea unei practici vechi….

  10. Cum domnul Ciuvica este gura-sparta si acum, putem intr-adevar sa il folosim ca etalon pentru derapajele dictatoriale sub numele de Indicatorul Ciuvica: il umfli pe Ciuvica, derapezi, nu il umfli, esti ok.

    Sau ne putem uita la Democracy Index, calculat de The Economist din 2006 incoace. Si avem: in 2006, locul 50, punctaj 7,06; in 2007, la fel. in 2010, locul 56 cu punctaj 6,54 si in 2011 – locul 59 tot cu punctaj 6,54. Scaderea este la Political Participation si la Civil Liberties. Columbia ne-a depasit, iar Ungaria (ca tot se fac comparatii), desi face eforturi sustinute, nu a reusit inca sa stea mai prost ca noi.

    • Cu siguranta ca nu dl Ciuvica in sine conteaza, nici n-am spus asa ceva. Am spus ca daca arestezi pe cineva (oricine) pentru exprimarea unor convingeri politice atunci ai o problema cu respectarea normelor democratice. Am sau nu dreptate? :-)

      In ce priveste indexul cu pricina, se aplica comentariul dlui Balasoiu, precum si replica geniala a lui Chico Marx („pe cine crezi, pe mine sau proprii tai ochi”? ) , desi intrebarea nu e pe ochii cui ne bazam, ci, asa cum spuneam in primul paragraf, daca trebuie sa pastram discutia in termeni de convingeri. Indexul cu pricina e facut pe baza de perceptii, cu tot respectul pentru perceptorii folositi, prefer o demonstratie pe baze obiective – cu riscul sa fiu inexplicabil pentru dl Balasoiu sau pentru tine…

      • regimul Nastase a avut doar un derapaj de la democratie, si anume doar Indicatorul Ciuvica? ar trebui ca pt o comparatie cat de cat exhaustiva sa aduci in discutie o baza putin mai larga decat acel exemplu. daca nu, ajungem la simplificare mea: l-a bagat la zdup o zi pe Ciuvica, deci Nastase a fost dictator, nu l-a bagat nici o zi la zdup pe Ciuvica (sau pe vreun alt Ciuvica), Basescu este un presedinte fara derapaje dictatoriale, chiar unul democrat. Din punctul asta de vedere, regimul Iliescu ’92-96 a fost si el la fel de democrat ca regimul Basescu. Inca o data: vorbim de un singur caz.

        Daca nu avem o astfel de baza de la care sa pornim, eu prefer perceptia celor de la The Economist, care cat o fi ea de perceptie, porneste de la alta baza (reala si ea, dar mult mai larga) decat exemplul cu Ciuvica.

        • Pafnutie,

          continui argumentatia pe baza „hai sa ma fac ca nu inteleg”; tinand cont ca in ce priveste „Ciuvica” trebuie sa ma repet, continuarea dupa acelasi tipic va fi moderata ca non-dialog. Eu am dat un indicator in articol, am invitat comentatorii sa dea altele pertinente, daca au. Unii au reusit, dupa cum vezi : mi-au dat exemple valide in schimbarea dupa un anume tipic a legilor electorale sau emiterea de OUG. Tu persisti in a … nu reusi sa citesti ce am scris. In regimul Iliescu nu stiu cati adversari politici au fost arestati de autoritati, stiu insa ca autoritatile au chemat minerii pe ei, si presedintele i-a folosit ulterior ca sa scape de un guvern. Am si alte criterii, daca le vrei. Contra-exemplul tau e ridicol.

  11. Eu cred ca cel mai grav derapaj democratic al actualului regim este sustinerea inconstienta si iresponsabila a ACTA; cand va veni USL la putere nu numai ca nu or sa o abroge,dar vor spune si bogdaproste de o asa mana cereasca. E mai grava decat cazul Ciuvica deoarece poate fi folosita pentru a ingradi masiv internetul. Argumente ca nu va fi asa nu sunt, totul e lasat la indemana autoritatilor si a bunei credinte a furnizorilor de internet.. asa ca le urez PDL-istilor opozitie linistita mai ales ca au si creat conditiile pentru a sta 12 ani in opozitie. Sa vad cine o sa-i mai sustina pe net cand toata presa e coruptibila. Nu de alta dar eu unul nu o sa mai am chef sa scriu mesaje pro PDL stiind ca pe baza unei sesizari RDS poate sa imi navaleasca in casa oricand un comando de mascati, sa-mi ia calculatorul la procuratura si daca cumva imi gasesc nu stiu ce aiureala de plug in sa imi dea vreo zece mii amenda.

  12. E clar ca episodul relatat de d-tra d-le Miron Damian e un atac grav la democratie. Dar faptul ca eu, si foarte probabil si d-tra, ne ferim din ce in ce mai mult sa vorbim la telefon anumite lucruri cum se numeste? Intre cele doua, al doilea caz e mult mai grav, tocmai pentru ca se incadreaza in stilul Securitatii de culegere de informatii, si ne transmite sentimentul ca suntem potential urmariti de cineva care aduna date ce intr-o buna zi vor putea fi folosite impotriva noastra. Diferenta intre cele doua stiluri e data de faptul ca al doilea actioneaza in profunzime, cu bataie lunga, fara o expunere prosteasca precum cel dintai care e rezultatul unei actiuni revansarde. P. S. Daca va ganditi sa-mi puneti placa cu oamenii cinstiti care nu au motive de ingrijorare pentru ca le sunt ascultate convorbirile telefonice, … m-ati pierdut!

    • „Dar faptul ca eu, si foarte probabil si d-tra, ne ferim din ce in ce mai mult sa vorbim la telefon anumite lucruri cum se numeste? „

      Sunt foarte, foarte tentat sa dau un raspuns la cele doua intrebari: de ce va feriti sa vorbiti la telefon, si de ce sunteti convins ca si eu sunt in aceeasi situatie. Insa raspunsul nu ar avea legatura cu articolul…

      • Probabil pentru ca domnul in cauza are ceva de ascuns, nu-i asa? Cam asta ar fi imbatabilul si impecabilul rationament….

      • Sunt de acord cu punctu dvs. de vedere, insa nu si de data asta.
        Scenariu: copilul a fost diagnosticat cu o boala grava, trebuie operat si sunt putini chirurgi de calitate care nu au parasit (inca) Romania. Operatia trebuie efectuata urgent, dar programarea este peste o luna. Iau in consideratie sa dau spaga medicului pentru a imi face o programare pentru zilele urmatoare. Pentru asta, dau mai multe telefoane prin care incerc sa gasesc un intermediar in care dl. doctor are incredere. Actiunea mea este o reusita. Copilul este operat la timp. Telefonul imi este ascultat si sunt condamnat pentru dare de mita, medicul chirurg pentru luare de mita.
        Intr-o tara ca Romania, exista numeroase alte exemple in care cetateanul este constrans sa apeleze la mijloace mai putin „ortodoxe” pentru a rezolva situatii critice, asa ca rugati-va la Dumnezeu sa nu ajungeti intr-o situatie similara.

        • Cunoasteti astfel de cazuri? De oameni cu telefonul ascultat si condamnati la mita pentru ca au incercat sa rezolve problema unui copil bolnav?

          Eu cunosc o multime de cazuri de dosare instrumentate (si) pe baza interceptarilor telefonice, dar cele pe care le stiu se refera in general la infractiuni mai grave comise de politicieni/magistrati. Nu vorbesc aici la modul retoric, efectiv nu stiu un caz cum e cel pe care il prezentati. Daca as fi procuror, as decide neinceperea urmaririi penale intr-un astfel de caz, pe motivul lipsei evidente de pericol social.

      • Consecvent principiului ca dialogul este cea mai la indemana si cea mai sigura cale de rezolvare a conflictelor, trec peste tonul d-tra ironic si va spun ca fiecare dintre noi are o zona de intimitate in care nu doreste sa lase pe nimeni, cu atat mai mult oameni necunoscuti. Aici nu e vorba nici de lipsa de curaj, nici de paranoia, ci doar de dorinta individului de a-si proteja intimitatea. Nu ne ducem sa murim in piata mare a orasului, ne retragem intr-un colt si-i lasam langa noi doar pe cei fata de care suferinta noastra nu e subiect de stiri de la ora cinci. Eu pot intelege ca tineretea d-tra va da dreptul si va si obliga in acelasi timp la expansivitate. D-tra, ca tanar, n-aveti ce apara. In codul d-tra genetic, mult mai important e sa cuceriti lumea, si multumim lui Dumnezeu ca lucrurile stau asa. Eu, am trecut, poate, de varsta la care sacrificiul era element de viata cotidian, de varsta la care asumarea de riscuri facea parte din viata. Am fost ca d-tra, iar d-tra veti fi ca mine. Doar timpul e-ntre noi. Indiferent daca in aceasta mica disputa de idei adevarul e de partea d-tra sau de partea mea, mult mai important e ca fiecare dintre noi sa respecte punctul de vedere al celuilat. Daca nu intelegeti asta, cu regret, trebuie sa ma retrag din disputa.

        • Dle Vlad,

          nu stiu la ce va referiti. Eu n-am spus absolut nimic, decat ca raspunsul meu la intrebare n-ar avea legatura cu discutia. Poate ca, tot de dragul dialogului, in loc sa intrebati retoric (apropo de Dvs.) si sa speculati salbatic (apropo de mine – nu, chiar nu ma tem sa vorbesc la telefon)., ati putea pur si simplu sa explicati :-) Sunt gata sa respect un punct de vedere, sunt gata chiar sa dau oricand dreptate atunci cand ne aflam intr-o zona obiectiva, a faptelor si deductiilor. Insa trebuie sa le expuneti ca atare…

    • După 6 ani de anchete și procese, mutate și strămutate în 4 localități, procurorul Alexandru Lele a fost despăgubit de statul român, reprezentat de Ministerul de Finanțe- Direcția Finanțelor Publice, cu peste jumătate de milion de euro ( daune morale și despăgubiri materiale).
      Statul dictatorului ar trebui să inițieze acțiune în regres împotriva magistraților vinovați, ca să recupereze banii achitați lui Lele (pentru nicio zi de munca, suspendată). Ar merita să răspundă în solidar și Sanda Stănoiu, pentru merite deosebite: ea a dispus suspendarea din funcție a lui Lele, prin ordin al ministrului justiției.
      „Fosta-ai Lele cât ai fost… necondamnat”-ultimul actor din serialul TV „Condamnațíi”- merită să ia în recurs premiul Coțcar, 2 ani consecutiv, și titlul de doctor în arătarea dictaturii pierdute… la mustață, în alegerile prezidențiale din 2004.

        • Ei, ce vremuri… pașnice! Atunci a fost înregistrat cel mai tare protest invizibil al magistraților, săritori în apărarea independenței magistratului Lele. Ar fi sărit, săracii, și în viața reală, dar atunci nu mișca nimeni în front… fiindcă nu s-a pomenit nicio formă de dictatură în Frontul Salvării Naționale. Din contra, tocmai li se administraseră prafuri de liniște magistrală în spor de sporuri și nu mai aveau vlagă pentru proteste.

  13. Nu gasiti termen de comparatie Domnule Damian pentru ca actualmente si in toti cei sapte ani dacand Dl. Basescu este Presedinte nu existat nici pe departe un fenomen care sa poata fi folosit ca atare. Dl. Basescu le-a dat inapoi onoarea vinduta a unora, sau furata altora, atat ziaristilor cat si judecatorilor cat si fiecarui cetateam adica mie si Dvs. Si ce a primit in schimb: Un sir neintrerupt de insulte si etichetari care intr-o dictataura nici in vis nu ar fi fost exprimate. Ce ma mira pe mine este faptul ca acest Ciuvica este astazi unul din cei mai abjecti colportator de afirmatii false la adresa Presedintelui si al acestei guvernari. Articolul Dumneavoastra ar fi trebuit sa fie o replica a actualei puteri la minciunile si pretentiile opozitiei rosii. Pe scurt pe mine ma mira seninatatea celor de la putere afisata fata de pumnii incasati zilnic de la cei din opzitie. Au la dispozitie un intreg arsenal de fapte grave ce depasesc penalul obisnuit pe care ar putea sa il foloseasca pentru lamurirea maselor de alegatori in cine isi pun speratnta si nu il folosesc. Bancorex, Banca religiilor, Caritas, FNI, Marile privatizari care au spoliat pur si simplu averea tarii si cate si mai cate potlogarii. Nu ii inteleg de ce se lasa balacariti zilnic in tara si iata acum mai nou si peste hotare de catre unii care nu vor sa ajunga la putere de dragul meu ca alegator ci doar pentru faptul de a incaleca din nou justitia pentru a-si apara penalii de tavalugul legii.

  14. Dle Damian,

    O astfel de dezbatere este absolut inutila. Pe motiv ca subiectul nu exista. Chair credeti ca cei din opozitie cred cu adevarat ca in Romania e dictatura? E doar un subiect fabricat in laboratoarele bolsevice de dezinformare, aruncat si intretinut pe „piata” prin metodele bolsevice de propaganda. Dan Voiculescu si tovarasii din PSD, autorii intregii campanii, cunosc foarte bine manualul NKVD. Doar le-a fost biblie intreaga viata.
    Ce sa argumentezi? Cum poti aduce contra-argumente urii in stare pura? Sau, mai precis, ura poate fi combatuta prin logica, asteapta ea dezbateri logice?

    • Scippio,

      nu scriu articolul acesta pentru cei din opozitie :-) Cum spun in finalul articolului, o masura de …exagerare din partea lor la adresa puterii e naturala si poate chiar benefica. Pe de alta parte, ei sunt politicieni de partid. Daca ONG-uri, presa, comentatori vor sa faca politica de partid, atunci macar ar trebui sa o spuna :-) Pentru ei e articolul.

  15. Deci sa rezumam: Regimul Nastase era mai dictatorial decat Regimul Basescu pentru ca, carevasazica, l-a abuzat pe cetateanul Ciuvica.

    Este? Nu, nu este.

    Sa incepem cu cel mai important aspect care anuleaza aproape total argumentul adusde autor: Nastase, sau ma rog, regimul lui, o fi vrut sa il bage pe atunci anonimul Ciuvica Mugur la inchisorare abuziv dar, si e vorba de un imens dar aici: nu a putut. Adica o fi avut Nastase avant opresiv dar cand a fost sa conteze i sa blegit dictatura. Presa, societatea civila, etc au reactionat si „crunta dictatura” a dat imediat inapoi. Ba dimpotriva abuzul intentionat a servit pana la urma drept incurajare, facand dintr-un necunoscut un star media peste noapte.

    In rest nu stiu in ce tara traieste domnul autor dar eu nu tin minte deloc ca sub nici un regim vointa unilatereala unei singure persoane sa fi avut un asemenea impact asupra politicilor publice ca in regimul Basescu. Nici macar pe departe.

    Iar in ce priveste deficitul de democratie hai sa comparam: Nastase a incercat sa bage pumnul in gura unui jurnalist incomod si n-a reusit decat sa il faca celebru si bogat in timp ce Basescu a vrut guvern obedient si pentru asta a deturnat asa, un mizilic, voturile a catorva sute de mii de romani (spre milion) care au pus stampila pe un Giga oarecare de la PSD si s-au trezit reprezentati in parlament de acelasi Giga dar de la UNP(DL)R . Bine, as putea si crede ca votantii polonicarilor lui Oprea i-au votat pei ei personal pentru imensa lor valoare si carisma individuala si nu s-a comis nici un abuz dar ar trebuii sa fiu lobotomizat si nu sunt.

    • Deci sa rezumam: Regimul Nastase era mai dictatorial decat Regimul Basescu pentru ca, carevasazica, l-a abuzat pe cetateanul Ciuvica.

      Sa incepem cu cel mai important aspect care anuleaza aproape total argumentul adusde autor:

      Ce anume rezumi? :-)

      Nastase, sau ma rog, regimul lui, o fi vrut sa il bage pe atunci anonimul Ciuvica Mugur la inchisorare abuziv dar, si e vorba de un imens dar aici: nu a putut

      Irelevant si stupid. E ca si cum ai spune ca temeiul unei actiuni penale impotriva unui hot poate fi „anulat aproape total” daca hotul n-a reusit sa se imbogateasca din furturi. Sau daca cel furat a castigat ulterior la loto.

      In rest nu stiu in ce tara traieste domnul autor dar eu nu tin minte deloc ca sub nici un regim vointa unilatereala unei singure persoane sa fi avut un asemenea impact asupra politicilor publice ca in regimul Basescu. Nici macar pe departe.

      In Franta sau in SUA, ca sa dau doua exemple, vointa unui demnitar ales in aceeasi pozitie are un impact cel putin similar asupra politicilor publice. Or fi si astea dictaturi.

      Basescu a vrut guvern obedient si pentru asta a deturnat asa, un mizilic, voturile a catorva sute de mii de romani (spre milion) care au pus stampila pe un Giga oarecare de la PSD si s-au trezit reprezentati in parlament de acelasi Giga dar de la UNP(DL)R .

      Exista o liberate de afiliere partizana, inclusiv acordata parlamentarilor. La fel, votul nu poate fi imperativ. Sunt concepte constitutionale. Ca tu le vezi ca „deturnari”, e problema ta.

  16. in 2003 se zvonea ca nastase avea un miliard de dolari avere.acum este anchetat ptr niste termopane si condamnat ptr ceva cu prejudiciu zero.
    si pe vremea lui nastase si acu sefii de deconcentrate si prefectii sunt niste mici dictatori locali care baga pumnul in gura subordonatilor si care pun poterea pe cei anti. si pe vremea lui nastase si acum, functionarii publici se misca ca niste iepuri de camp prin birouri iar diferenta fata de acu 8 ani este ca atunci mai aveau curaj sa vorbeasca la telefon.acum se asigura si in parc, ca nu e nimeni cunoscut in spatele lor dupa care isi dau drumul la gura.
    pe vremea lui nastase se furau intreprinderi,active,etc…acu se fura in contractele cu statul la orice nivel. pe vremea lui nastase pib-ul romaniei era 40 de miliarde de euro, astazi bugetul romaniei este de 40 de miliarde de euro. si atunci si acum functionarii publici nu ii controlau pe ai nostri.
    pot sa insir din astea …pana ne plictisim toti.

    • in 2003 se zvonea ca nastase avea un miliard de dolari avere.acum este anchetat ptr niste termopane si condamnat ptr ceva cu prejudiciu zero.

      Ar trebui trimis in justitie dl Nastase (sau oricine altcineva) pe baza unor zvonuri? Ca sa nu fie derapaj anti-democratic? :-)

      si condamnat ptr ceva cu prejudiciu zero.

      Ar trebui scoase din codul penal orice infractiune care nu are prejudiciu material?

      si pe vremea lui nastase si acu sefii de deconcentrate si prefectii sunt niste mici dictatori locali care baga pumnul in gura subordonatilor si care pun poterea pe cei anti

      Exemple?

      si pe vremea lui nastase si acum, functionarii publici se misca ca niste iepuri de camp prin birouri iar diferenta fata de acu 8 ani este ca atunci mai aveau curaj sa vorbeasca la telefon.

      Despre ce anume sa vorbeasca? Despre, sa zicem, ultimele rezultate la fotbal? Sau despre aranjarea vreunui furt din banul public? :-)

      pe vremea lui nastase se furau intreprinderi,active,etc…acu se fura in contractele cu statul la orice nivel

      O fi, dar pe vremea lui Nastase singurul corupt bagat la parnaie era un amarat de consilier guvernamental, acum vedem primari, parlamentari si ministri condamnati. Dar nu sunt sigur ca pentru tine asta e un derapaj anti-democratic sau nu. Vezi intrebarea anterioara.

      pe vremea lui nastase pib-ul romaniei era 40 de miliarde de euro, astazi bugetul romaniei este de 40 de miliarde de euro.

      E o evolutie antidemocratica asta? De ce?

      si atunci si acum functionarii publici nu ii controlau pe ai nostri.

      Cine sunt „ai nostri”?

  17. Foarte oportuna amintirea acelui abuz represiv, astazi, cand Adrian Nastase este inca presedinte al Consiliului National al PSD, partid initiator al dezbaterii din Parlamentul European cu tema: „Derapajele antidemocratice din Romania”. Ar fi de amintit si episodul directorului Bibliotecii Nationale, incatusat mintenas dupa o contradictie fatisa cu atotputernicul fost premier. Tacerea vinovata a presei independente, indopata cu publicitate de stat, e o alta amintire trista a regimului Nastase.
    Insa acest articol poate fi si o provocare, la adresa celor care infameaza abuzurile dictatoriale ale actualei puteri. Cazurile Patriciu, Vantu, Nastase sunt sau nu manifestari ale puterii absolute? Asteptam replica, cu interes.

    • Poate ar trebui sa ne amintim si de raidul de tip Gestapo impotriva yoghinilor lui Bivolaru, chiar daca multora dintre noi nu le place ce fac si cum se comporta. Totusi s-a intrat cu mascati, cu pusti si cu pistoale, cu spart usile si geamurile, in niste case in care erau unii dezbracati, pe care i-au tinut cu pistolul la tampla si fata la podea ore intregi. Au fost retineri, arestari propaganda la greu; eram in fata celei mai mari retele de crima organizata descoperita si anihilata vreodata. Toate combinate cu interceptari si servicii secrete. O facatura pentru care nimeni nu a platit inca.

  18. știm ce caracterizează o dictatură raportat la o democrație: statul de drept e în suferință (respectarea legilor de către autorități), și libertățile personale, mai ales cele legate de exprimare.
    Acel „si” imi da batai de cap: trebuie ca ambele conditii sa fie simultan indemplinite pentru a afirma despre un regim ca e dictatorial? Exemplu Ceausescu n-ar fi din acest punct de vedere o dictatura, intrucat legea nu era incalcata de autoritati, cel putin nu cu voie de la centru.

    Exemplu din regimul Basescu: incercarea de a provoca alegeri anticipate printr-un joc „legal”, adica solicitarea demisiei premierului Tariceanu, pentru eliminarea „solutiei imorale” reprezinta o interpretare nedemocratica a Constitutiei.
    Faptul ca nu s-a infaptuit, cred ca nu scuza intentia.

    • Hantzy,

      1. Pasajul respectiv introduce (explicit) o enumeratie de caracteristici, nu o conjugare de conditii.

      2. Nu stiu de ce dorinta unui politician de a provoca alegeri anticipate ar fi nedemocratica. Nu vad cum i-as putea reprosa asa ceva dlui Basescu in 2007, sau dlor Ponta si Antonescu in 2011-2012.

      • 1. Sorry pentru ca m-am grabit, dar dilema ramane: este dictatorial un regim care are numai una din cele doua caracteristici enumerate?

        2. Sa-ti doresti anticipate cand punctajul din sondaje este net peste situatia din parlament este una, dar sa pervertesti proceduri constitutionale pentru a le forta este alta. Alegerile anticipate sunt o solutie pentru rezolvarea unei crize adimnistrative, dar asta nu inseamna ca poate fi provocata artificial o astfel de criza pentru a ajunge la anticipate. Ciocanelul de spart geamul in autobuz e necesar in caz de incendiu, dar asta nu inseamna sa dai foc autobuzului de dragul de a folosi ciocanelul.

        Sa presupunem un scenariu: in 2012 USL, cf previziunilor lui Lazaroiu, ia 40% si adio guvernare. Insa revirimentul economic intarzie si in 2014 un opozant castiga prezidentialele. Ca prin minune o parte din perlamentarii puterii trec de partea cealalta. Serviciile fidele noului presedinte ii „gasesc” o neregula premierului, ii deschid dosar de UP, iar noul presedinte procedeaza precum cel vechi in cazul Athanasiu si il suspenda. Noul premier, sustinut de noua majoritate parlamentara abstinenta de la vot, imparte la greu pomeni electorale, iar apoi demisioneaza si se ajunge la anticipate, pe care le castiga covarsitor puterea, consolidandu-si astfel parghiile de decizie. Perfect legal! Ei, intrebarea este daca astfel de trucuri pentru a concentra puterea mai mult decat s-a obtinut prin votul la termen, sunt sau nu „derapaje nedemocratice”.

        • 1. Nu, desigur :-) O dictatura poate respecta perfect, spre exemplu, statul de drept.

          2. Pasajul e confuz. Ce inseamna „criza administrativa” ? Ce proceduri constitutionale ar fi fost pervertite, si cum? Care e, de fapt, diferenta intre cele doua cazuri?

          • Imi asum neclaritatile comentariilor mele: nu particip decat dintr-un capriciu, mai mult pentru destindere, intre doo sorbituri de vin si o sueta cu nevasta. N-am deci pretentia unor analize perfecte, a unor lucrari elaborate sau a unor termeni perfect alesi. Asta o fac pe bani la slujba.

            Criza administrativa = criza guvernamentala
            Asa cum spuneam, din procedura descrisa in constitutie in cazul unei vacante guvernamentale se observa ca se incearca a se evita pe cat se poate anticipatele. Scopul e, banuiesc, continuitatea administrarii tarii. Daca nu se poate si nu se poate, presedintele poate dizolva parlamentul, dupa ce discuta cu sefii camerelor. Ei bine, in 2007 se dorea provocarea artificiala a unei astfel de crize. Iar pentru a trece de forma prin procedura constitutionala, s-ar fi facut niste numiri doar ca sa fie respinse si s-ar fi fortat anticipatele. Legal, dar am cazut de acord la punctul 1 ca si un regim care respecta legea, poate fi nedemocratic. Ramane de stabilit daca utilizarea procedurii respective in scop contrar celui prevazut este democratica sau nu.

            PS. Tocmai ca nu era nici o diferenta intre cele doua cazuri, dar uneori e folositor pentru interlocutor sa privesca aceeasi sceneta cu actorii in roluri inversate.

          • Hantzy,

            „Tocmai ca nu era nici o diferenta intre cele doua cazuri, dar uneori e folositor pentru interlocutor sa privesca aceeasi sceneta cu actorii in roluri inversate.”

            Iata un enunt in care ne intelegem absolut perfect: intreg articolul e construit fix pe premisa asta. Haide sa lasam actorii la o parte si sa ne uitam la fapte, lucruri concrete. Sa vedem cum raman acestea daca inversam actorii politici. E cel mai bun, daca nu chiar singurul ghid de obiectivitate si impartialitate in acest tip de dezbatere.

            Spre exemplu, uita-te cum – nu, uita-te cata lume a protestat atunci cand dl Tariceanu muta data unei alegeri dupa plac, sau modifica semnificativ legea electorala printr-un OUG, dat la 3 luni inainte de alegeri. Alti actori, fix aceeasi schema. Uita-te cati pirvulesti si oengisti au protestat si au zis ca ni se distruge democratia. Cum spuneam, e un test excelent.

            „Legal, dar am cazut de acord la punctul 1 ca si un regim care respecta legea, poate fi nedemocratic.”

            Da, in masura in care, prin lege, incalca drepturi si libertati fundamentale ale indivizilor. Altfel definitia devine fara sens.

            Ei bine, in 2007 se dorea provocarea artificiala a unei astfel de crize.

            Care e definitia termenului „artificial” in context?

          • Doc, nu doream a te testa tocmai pe tine. :-)

            La vremea cand Tariceanu dadea acea lege eu le spuneam altor conforumei ca acelasi lucru l-ar fi facut si pedeleii, ba chiar ii asiguram ca o vor face-o la proxima ocazie. Toata retorica de atunci cu anticoruptia si antiincompetenta era doar un pretext pentru inlocuirea unora cu altii agreati, dar la fel de corputi si incompetenti.
            Pe subiect s-ar putea spune inca multe, dar in niciun caz nu pot face afirmatii de ce atunci n-au existat proteste ca cele de azi. Aia au vandut vot proportional drept uninominal, astia comasate drept ieftine. Cum interesul pentru votul uninominal era redus, presupun ca au acceptat mai usor pacaleala de atunci.

            Da, in masura in care, prin lege, incalca drepturi si libertati fundamentale ale indivizilor. De acord.

            „artificial” in sensul de „intentionat”, „dinadins”.
            Nu cred ca n-ai inteles, mai ales ca dadusem exemplul cu incendiul in autobuz.

          • „La vremea cand Tariceanu dadea acea lege eu le spuneam altor conforumei ca acelasi lucru l-ar fi facut si pedeleii, ba chiar ii asiguram ca o vor face-o la proxima ocazie”

            Nu ma indoiesc ca acum le spui conforumeilor care se indigneaza de acte date de guvernul Boc ca la fel ar fi facut si uselistii, si ca o vor face cu proxima ocazie :-D Sigur ca testul mi-l aplic si mie, nu vad de ce m-as exclude de la el. Din contra!

            “artificial” in sensul de “intentionat”, “dinadins”

            Cu definitia respectiva ma tem ca enuntul devine oarecum fara noima: inca nu am auzit de alegeri anticipate care sa fi fost declansate spontan, intamplator si fara intentie. :-) Toate se fac intentionat.

          • Ma bucur pentru atmosfera distinsa: e cea mai potrivita pentru o amiaza foarte geroasa de duminica.
            Desigur ca o spun: uselistii ar face, daca constitutia le permite, la fel cu proxima ocazie. Iata de ce eram, nu demult, intru totul de acord cu includerea in Constitutie a unei prevederi pe aceasta tema.

            Nu la provocarea anticipatelor se referea acel atribut, ci la provocarea crizei guvernamentale, fara alt motiv decat ca vrei sa ajungi in cele din urma la anticipate. Si vei fi de acord ca astfel de crize pot apare cand are succes vreo motiune de cenzura, cand partenerii de guvernare nu-si respecta angajamentele sau cand, prin plecarea unui dintre ei, se pierde sustinerea parlamentara.

            In analogia mea, in care autobuzul il puteam considera Romania:
            incendiul era asimilat crizei guvernamentale (adica situatia nedorita)
            ciocanelul – anticipatelor (adica solutia ultima)
            parbrise-ul – parlamentul (adica sacrificatul de dragul iesirii din impas)
            Spargerea geamului e, desigur, intentionata si legitima, dar incendierea premeditata nu prea.

            Fara a incerca sa sugerez ceva de genul ad nauseam, hai sa lasam exemplul asta si sa luam altul: numaratoarea efectuata de Anastase in Parlament.

  19. Domnule Miron Damian,

    Nu cunosc nici eu un episod similar cu cel al anchetei din cazul Armaghedon. Este acesta un argument suficient pentru a demonta acuzele de „dictatură” sau „derapaj anti-democratic”? Se rezumă derapajul anti-democratic la anchetarea vocilor anti din vremea lui N[stase? Categoric, nu. Elementele ce constituie o democraţie funcţională sunt mult mai multe şi mai diverse.

    Ceea ce am observat în multe comentarii despre „dictatura” actualei guvernări, pro sau contra, este că se adună mere cu pere. Mai precis, se uzează de falsa analogie dintre dictatura ca regim politic şi dictatura sau tirania majorităţii politice. Subiectul în discuţie este legat de cel de-al doilea sens.

    Într-o democraţie reală, „domnia majorităţii este doar o formulă stenografică pentru domnia majorităţii limitate, pentru o domnie restrânsă a majorităţii ce respectă drepturile minorităţii”, după cum spune Sartori, în Teoria Democraţiei Reintrepretată. Şi citându-l pe Ferrero, prezintă într-o formă concisă întreaga situaţie: „În democraţie, opoziţia este un organ al suveranităţii poporului la fel de vital ca şi guvernul. A suprima opoziţia înseamnă a suprima suveranitatea poporului.” Când majoritatea se manifestă discreţionar, nu mai avem o democraţie reprezentativă, ci una aritmetică. În această ipostază rolul parlamentului ca for deliberativ este diminuat sau chiar suprimat.

    Vă rog să nu vă repeziţi să-mi cereţi „Să se facă dovada, dovada!” pe post de contraargument. Argumentul se regăseşte în metoda de a răsturna în parlament înţelegerile şi rapoartele din comisiile de specialitate, pentru ca ulterior, în funcţie de alte interese conjuncturale să se repună aceeaşi problemă pe tapet, în metoda ordonanţelor de urgenţă amânate de la dezbaterea parlamentară, în metoda repetatelor angajări de răspundere ale Guvernului pe probleme de interes naţional, convocări la dialogul surzilor, la care Guvernul sau Preşedintele se află pe poziţii inflexibile sau la „consultări” post-factum.

    Şi acestea sunt doar o mică parte din derapajele de la democraţie. N-am pus în discuţie, de exemplu, rolul de iniţiator legislativ pe care şi l-a luat preşedintele şi cel de a face agenda guvernamentală prin subordonarea, chiar dacă informală, a Guvernului. Şi nici demonizarea opoziţiei ca politică de stat. Poate vi se par nesemnificative sau chiar inexistente. Mie unuia, nu.

    • Dle Pana,

      nu vad niciun fel de suprimare a opozitiei politice in regimul actual, nici in presa, nici in strada si nici macar in parlament. :-) „Demonizarea” se petrece de ambele parti, nu stiu de ce alegeti sa vedeti doar una – m-am referit la asta in ultimul paragraf din articol.

      Despre OUG-uri am raspuns mai sus, la fel si despre angajarea raspunderii.

      Presedintele nu are drept de initiativa legislativa. Nu cunosc o singura lege care sa fi intrat in dezbaterea parlamentara care sa fi fost initiata de Presedintie.

      • Stimate d-le Damian,

        Când rolul opoziţiei politice este pur formal, când ea contează doar la constituirea covrumurilor despre suprimare vorbesc. Şi numai în acest sens. Vocea opoziţiei de la televiziuni nu suplineşte rolul pe care îl are într-o democraţie, dar nici majoritatea aritmetică, cum spuneam, fudulă şi discreţionară.

        Formal, preşedintele nu are iniţiativă legislativă. Legat de iniţiativa legislativă a preşedintelui aveţi însă doar parţial dreptate. Proiectul legii Sănătăţii, de exemplu, n-a intrat în dezbatere parlamentară, ci doar publică. Dar originea ei este la Preşedinţie. Nu puteţi contesta asta, dacă n-a contestat-o preşedintele. În plus, majoritatea iniţiativelor de politici publice au avut ca sursă preşedinţia şi nu parlamentarii puterii, fapt care iarăşi nu poate fi contestat, preşedintele chiar mândrindu-se cu asta. Iar Guvernul a reacţionat mai întotdeauna după ce a glăsuit preşedintele. Şi când Guvernul sau majoritatea parlamentară au luat decizii de capul lor au fost repede puşi la punct şi votul lor dintr-o Cameră a fost întors la 180 de grade în cealaltă.

        • Dle Pana,

          ce rol credeti ca ar trebui sa aiba Opozitia si care acum i-ar fi negat?

          Formal, preşedintele nu are iniţiativă legislativă.

          Exact. Poate ca nu ne convine ce proiecte de lege sustine guvernul acesta, sau altul, si din partea cui vin ele. Dar a spune ca asta e nedemocratic e fara noima.

  20. pe vremea lui nastase a fost adevarata dictatura. nu puteai sa spui nimic rau la adresa puterii. imi aduc aminte de unu care a fost arestat doar pt faptul ca a trimis un mail in care il critica pe Nastase (ciuvica mi se pare), iar acum apara cu strasnicie opozitia.ce caracter are si omul ala. iar acum vin cei din opozitie sa ne spuna noua, romanilor ca acum este dictatura?uned s-a mai vazut sa injuri de dimineata pana seara presedintele si sa nu patesti nimic?

  21. nastase trebuie arestat pe viata. el a fost adevaratul dictator impreuna cu tovarasul iliescu. sa nu ne spuna ei acum ca nu a fost asa si ca defapt acum e dictatura. Sa le fie rusine!sunt niste oameni de nimic!!!

  22. Lasand glumele deoparte, ce parere aveti de „mijloacele” prin care indivizi (ma feresc sa folosesc termeni mai plastici) precum Michi Spaga (ma scuzati, am vrut sa spun Serban Mihailescu), Morega ot Gorj si multe alte nume care si-au descoperit brusc vocatia reformatoare si au migrat in masa catre UNPR, deci cam care este opinai dvs. despre mijloacele prin care astfel de indivizi au fost „convinsi” sa vada luminita de la capatul tunelului? Sa fie vorba de ceva dosare de praduiala? Daca da, de ce nu sunt in instanta? Sa fie vorba de niste dosare de dinainte de 89? Ceva mici turnatorii pe la SECU? Atunci hai sa desfiintam CNSAS-ul… Cam care o fi fost pretul „tradarii”? Un armistitiu nu cred. O intelegere din logica lui „o mana spala pe alta”?

    • Emil,

      asa cum spun si in articol, de dragul dezbaterii evit pe cat posibil sa pronunt pareri, opinii, convingeri, speculatii etc. Sau macar le identific ca atare, iar in rest ma rezum la fapte. Spre exemplu, apropo de ce scrii, dl Mihailescu are dosare in instanta, iar dl Morega a primit sentinte, una de condamnare, una de achitare. Astea sunt fapte, si iti contrazic premisele intrebarilor. De asemenea, alt fapt ar fi ca discutia e inafara subiectului.

  23. Traian Basescu a facut aproape tot din ce a promis in campaniile electorale pe cand Adrian Nastase nu a facut altceva decat sa nenoroceasca tara si sa politizeze cu nesimtire institutiile statului, iar ce a mai ramas de distrus a distrus Tariceanu.

  24. Doc, stai că nu e chiar așa. Ca să faci comparație ai nevoie și de o oarecare definire a termenilor. Ca să nu mai vorbim că ce faci tu e atât de selectiv încât nici măcar criteriile evocate de tine nu le respectă. Nu că nu avea dreptate și nu că guvernarea Năstase ar fi model de democrație perfectă. Din păcate, a fost tare departe de o astfel de realitate. Problema este că se întămplă în ultimii ani o revenire spre ce a fost. Doar că, momentan, mijloacele sunt un pic altele. Ca exemple guvernul și-a subordonat parlamentulul, schimbările electorale pe care încearcă să le impună puterea sunt menite a scădea și mai mult puterea de reprezentare a cetpțenilor (știu că ești fan al sistemelor majoritare de vot și toate celelalte doar că nu democrația suplimentară e argumentul lor. ci simplificarea scenei politice), guvernul ignoră cu bună știință și nu respectă decizii ale instanțelor. Asta doar așa, ca exemple generale de lută vajnică împotriva democrației. Ca să nu mai spunem că faptul că pe vremea lui Iliescu și Năstase a fost rău nu e o justificare ca să fie rău și acum.

    • Andrei,

      in general pentru orice dezbatere e nevoie de definire a termenilor, ma tem ca asta e problema noastra majora. Am incercat, cu riscul sa ma fac de neinteles pentru unii (vezi primele comentarii) sa aduc definitii in discutie, am definit – spre exemplu – caracteristicile prin care o dictatura si o democratie difera. Din pacate, tocmai comentariile par sa aiba o problema cu definitiile. Ce inseamna „subordonarea” parlamentului fata de guvern? De ce ar fi nedemocratica? Ce inseamna „reprezentativitatea” („puterea de reprezentare a cetatenilor”) apropo de un sistem de vot?

      Care sunt deciziile instantelor nerespectate de guvern?

      • Uf. Subordonare – un raport ierarhic dintre doua, institutii in cazul nostru, in care una (guvernul, pentru noi) are putearea e a determina si controla activitatea celeilate (parlamentul). E nedemocratic pentru ca se incalca doua principii democratice (echilibru si controlul reciproc all puterilor si premeninenta parlamentului fata de restul autoritatilor publice – scrie, de altfel, si in constitutie). Despre restul, am mai discutat. Inclusiv despre decizii ale instantelor nerespectate. E pacat ca te fac ca nu stii. Inca astept definitia democratiei. Pentru ca, pana una alta, tu ai pretins ca faci o comparatie bazata pe criterii.

        • un raport ierarhic dintre doua, institutii in cazul nostru, in care una (guvernul, pentru noi) are putearea e a determina si controla activitatea celeilate (parlamentul).

          Excelent. In acest caz, nu vad unde e subordonarea acestui parlament fata de guvernul curent.

          Ah, de dragul celor care (poate) mai citesc aceste comentarii, haide sa nu recurgem la retorica de tipul „nu te face ca nu stii”, pot raspunde la fel ;-) . Ei, cu siguranta, nu stiu. Care sunt exemplele de decizii ale instantelor ignorate de actualul guvern?

          • Uf. Dar de dragul comentariilor. Subordonarea parlamentului fata de guvern se observa atunci cand, cazul nostru, parlamentul adopta exact legislatia dorita de guvern si cand nu controleaza guvernul (refuzul ministrului Igas de a merge la comisia pentru aparare din camera , desi a fost chemat,pentru ca avea alt program e un exemplu mai recent). Exemplu arhi-cunoscut de ignorare a unei decizii a instantei – continuarea recalcularii pensiilor speciale dupa ce isnata a suspendat hotararea de guvern care cuprindea normele metodologice. Da, stiu, a fost dat un OUG dar, daca il citesyte, vezi ca are exact acelasi continut cu al HG0ului suspendat.

          • Pai, nu aplici propria ta definitie! Ai zis ca subordonarea e atunci cand o entitate (cea care subordoneaza) are puterea de a determina activitatea celeilalte (cea subordonata). Nu ai aratat acest lucru :-) Ca sa iti dau un exemplu, cineva ar putea sa observe ca eu fac exact ce doreste medicul pe care l-am ales. Sa insemne asta ca sunt intr-o relatie de subordonare? Nici vorba, e ridicol. Fac ce imi zice medicul ales pentru ca de asta l-am ales, ca sa imi spuna ce sa fac (in ce priveste domeniul lui, fireste). Daca nu imi convine ce imi cere sa fac pot oricand sa aleg altul. Eu pot sa il schimb, el nu are nicio putere in ce ma priveste. Nu e diferit exemplul de relatia guvern – parlament. De vreme ce parlamentul a investit acest guvern, e normal sa adopte legislatia pe care i-o cere acesta. Cand nu va mai fi de acord cu ea, are puterea sa il schimbe. Simplu. Poti sa verifici. Daca asta e dictatura, atunci prin toata Europa e dictatura…

            Al doilea pasaj e confuz. Suspendarea unui act administrativ este diferita de anularea lui. Suspendarea unui act administrativ nu opreste autoritatea emitenta sa adopte alte acte de aceeasi natura. Nu e cazul unui OUG, acesta nu e un act administrativ, ci reprezinta – pentru toate scopurile formale – un act legislativ. Nu poate fi suspendat de instanta…

      • Ei, hai. Faptul că Parlamentul adoptă acte normative în forma dorită de Guvern sau că membrii Guvernului refuză să se supună legislației cu privire la controlul Guvernului de către Parlament fără să pățească nimic e similar cu urmarea unei indicații a doctorului. Dar dacă tu spui… Iar ca exemplu ilustrativ: din neatenția parlamentarilor PDL, se respige un proiect de lege în Camera Deputaților. Peste 5 minute, Mircea Toader anunță de la microfon că a primit un telefon de la Emil Boc prin care i se cere să adopte, totuși, proiectul, că are Guvernul nevoie de el. Te las să ghicești ce a spus apoi Roberta Anastase.
        Apoi, suspendarea nu e similară cu anularea. Evident. Dar pe perioada suspendării se presupune că prevederile respective nu se aplică, doar ca Guvernul le-a aplicat. Iar, dacă tot facem curs de drept administrativ, suspendarea implică faptul că Guvernul nu mai poate emite un act de același rang. E drept, a dat o OUG în locul unui HG, doar că efectele OUG–ului sunt aceleași cu ale HG-ului.

        • Deci tu spui ca exista derapaje dictatoriale pe baza unei speculatii? E dictatura daca premierul da un telefon sefului de grup parlamentar? Sigur, daca te referi la „numaratoarea” de tip Anastase aia chiar e o problema cu respectarea legii. La fel, fix la fel s-a intamplat in 2007, la suspendare. E rau? Da, sigur, in ambele cazuri. E derapaj? Nici vorba.

          Nu, guvernul nu a aplicat o HG suspendata. Guvernul a continuat calculul pensiilor pentru ca acesta era prevazut ca atare de o lege aflata in vigoare.

          • De-aia spuneam că e important să definim termenii. Nu am spus că e neapărat dictatorial ce se îmtâmplă cu relația guvern-parlament, doar că această subordonare a parlamentului este o dovadă privind slăbirea caracterului democratic al statului. Apoi, guvernul nu a aplicat o HG suspendată ci a aplicat aceleași prevederi din HG, introducându-le într-o OUG. Curat, murdar, cum ar veni.

          • Pai, nu pot decat sa repet ce am zis mai sus: nu e vorba de nicio subordonare. Parlamentele din toata europa adopta legile guvernelor pe care le-au pus in functie, pentru ca de asta le-au pus in functie. In fine, un act administrativ e suspendat pentru presumtia ca s-ar putea sa nu fie legal. Un OUG e un act legislativ. Nu poate fi ilegal, desigur. Nu e nimic ilegal in asta, cum definesti tu ”murdar”, asta nu mai stiu.

  25. Premise: Problema cu analiza „democratiei” vine din imposibilitatea existentei „democratiei” (asa cum este ea definita in DEX: „forma de organizare si de conducere politica a societatii, care proclama suveranitatea poporului”) pe baza de reprezentativitate. Alesii poporului voteaza subiectiv ceea ce cred ei ca este dorinta poporului (in cazul fericit in care voteaza cu gandul la popor). Doar „democratia participativa” poate fi una reala (conform definitiei din dictionar), insa aceasta este de dorit doar in cazul in care „poporul” este foarte bine informat si voteaza in cunostinta de cauza.

    Concluzii: Datorita faptului ca „democratia” este un concept relativ (intre anumite limite) si definerea „dictaturii” sau a „derapajelor democratice” sunt tot relative (tot intre anumite limite). Functionarea optima a „democratiei reprezentative” depinde foarte mult de „buna credinta” a celor alesi.
    Un exemplu edificator ar fi acceptarea amendamentelor opozitiei. La extrem, daca se accepta toate amendamentele opozitiei, legea in cauza poate sa isi piarda coerenta si sa nu mai exprime viziunea initiatorilor ei. Pe de alta parete, daca nu se accepta nici un amendament al opozitiei (ex. si prin asumarea raspunderii), o buna parte a populatiei nu va mai fi reprezentata (considerand ca acele amendamente ar fi si dorinta acelei parti a populatiei). Cazul al doilea este mult mai probabil decat primul. Acest comportament al puterii ar putea fi generat de aroganta (sau interesele) politicienilor ei sau ar putea fi generat chiar de catre o opozitie rau-voitoare, care ar depune un numar imens de amendamente cu scopul blocarii actului legislativ. Argumentele nu vor mai avea nici o valoare in lupta politica iar frustrarea opozitiei va avea ca rezultat acuzatia de comportament dictatorial la adresa puterii, acuzatie cu valoare de adevar relativa.
    Alt exemplu este o campania mass-media dusa cu rea credinta de o viitoare „opozitie” (care detine majoritatea canalelor de stiri influente), inca din timpul campaniei electorale. Aceasta campanie va radicaliza viitoarea „putere” care va refuza toate propunerile opozitiei si va profita de majoritatea parlamentara pentru a-si impune puntul de vedere.
    Aceste exemple reprezinta niste „cercuri vicioase” din care pare imposibil de iesit.

    Solutii: Romanii trebuie sa invete respectul reciproc, respectul valorii, arta compromisului si a dialogului cu argumente, sa practice bunul simt si sa isi (re)cunoasca limitele individuale. Pentru asta este nevoie de o alta sacara a valorilor, de un alt nivel de cultura generala, politica, economica etc. Este nevoie de un alt model de educatie. Doar atunci politicienii alesi vor fi atenti la ceea ce spun si fac, fiind constienti de faptul ca vor fi taxati pentru neprofesionalism, coruptie, populism sau extremism. Doar atunci „democratia reprezentativa” va functiona optim (nu perfect) si nu vor mai exista confuzii cu privire la notiunea de „dictatura”.

  26. Diferenta este foarte mare intre cele 2 guverne.Practic Basescu trebuie sa repare si sa raspunda pentru ce a furat si privatizat Nastase.Tocmai de aia Nastase e unde e si Basescu e la locul lui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro