luni, decembrie 6, 2021

Derută, mediocritate şi lipsă de soluţii credibile la Chişinău. Ce şanse reale mai are occidentalizarea Basarabiei?

Idei şi puncte cheie:

  • Presupunând că va obţine învestitura în Parlament, cabinetul Valeriu Streleţ porneşte la drum fără a beneficia de entuzismul societăţii moldoveneşti (al Uniunii Europene şi Statelor Unite rămâne încă de văzut, dar aş fi mai degrabă precaut în aşteptări), părând o soluţie mediocră, un compromis politic cenuşiu, care are singurul merit de a fi fost acceptat de liderii ofiliţi ai celor trei partide ale Alianţei pentru Integrare Europeană nr. 3;
  • Episodul Maia Sandu este un eşec (instrumentat?) de imagine al AIE 3, care va costa scump coaliţia şi va avea o anumită relevanţă pe termen mediu (e limpede că Maia Sandu a devenit peste noapte „un nume”, justificat sau nu, un lider deja regretat şi aşteptat să revină în politica locală, dar când şi în ce context?…), întreaga poveste a propunerii şi respingerii ei de către partide, sau al refuzului de a discuta serios, părând tot mai mult o cacealma care ne dă serios de gândit asupra manevrelor politice, onestităţii şi bunelor intenţii ale celor care fac jocurile în politica de la Chişinău;
  • Faptul că AIE 3 reuneşte din nou cele trei partide pro-europene (PLDM, PDM şi PL) şi că exclude din arcul puterii partidele anti-reformiste, anti-româneşti şi anti-occidentale (în principal PCRM şi PS) este în principiu un lucru bun, dar insuficient pentru garantarea succesului guvernării şi recâştigarea încrederii europene;
  • Dincolo de numirea foarte probabilă a acestui nou guvern declarat pro-european, Chişinăul se afundă, de fapt, tot mai mult într-un impas al opţiunilor şi soluţiilor de reformare şi occidentalizare reală a republicii (termenul de „integrare europeană” a devenit deja cam nerealist), pierzând momentul bun, suflul, simpatiile europene şi credibilitatea pe care micul stat post-sovietic le câştigase din 2009 până în 2014;
  • În lipsa unor succese relativ rapide şi vizibile ale guvernării, reflectate în standardul de viaţă al cetăţenilor de peste Prut, există pericolul scăderii opţiunilor pro-europene sub pragul critic al majorităţii populaţiei, ceea ce ar putea compromite grav perspectivele electorale şi politice de la Chişinău, în viitoarea legislatură;
  • Prioritatea absolută a noului guvern este deblocarea finanţării internaţionale, urmată de reforma credibilă a justiţiei;
  • România se află în faţa unei dileme de poziţionare care va creşte în intensitate în anii următori, neputând nici întoarce spatele unui guvern care se autointitulează pro-european, nici legitima o eventuală lipsă de voinţă politică în a face reforme esenţiale (justiţie, economie, administraţie publică, educaţie). Probabil că Bucureştiul va trebui să ia mai în serios semnalul transmis de cancelarul Angela Merkel imediat după victoria preşedintelui Klaus Iohannis, în noiembrie 2014, anume că mizează pe un rol politic mai substanţial al României în susţinerea eforturilor Republicii Moldova de apropiere de Uniunea Europeană şi în definirea relaţionării Bruxelles-ului cu Chişinăul.

*

Cu o majoritate fragilă de 52 de deputaţi din cei 101 ai Parlamentului de la Chişinău, liberal-democraţii, democraţii şi liberalii (iată, inclusiv denumirile încălecate ale acestor formaţiuni sugerează confuzia şi ineficienţa sistemului local de partide, în special pe segmentul pro-european, la care se mai adaugă, separat de alianţă, şi noua grupare a lui Leancă) vor reuşi probabil să impună guvernul Streleţ.

În principiu, formarea unui nou guvern pro-european, cu atât mai mult cu cât reuneşte tripleta partidelor consacrate, considerate favorabile apropierii de Uniunea Europeană, este un lucru bun. Liberalii revin în guvern iar comuniştii au fost eliminaţi din arcul majoritar. Momentan cel puţin aşa vor sta lucrurile, însă doar până la alegerea Preşedintelui Republicii în primăvara anului viitor, în caz că rămâne nemodificată necesitatea constituţională a actualei majorităţi calificate de minim 61 de voturi, care face obligatorii negocierile dificile dincolo de arcul guvernamental.

Dar, chiar şi după aprobarea previzibilă a cabinetului în Parlament, o mulţime de probleme structurale ale politicii moldoveneşti rămân în picioare. Aşa cum rămâne, ca o bombă cu efect întârziat pentru actuala coaliţie, ideea că Maia Sandu ar fi cerut, ca o condiţie pentru asumarea funcţiei, demisia (demiterea) guvernatorului Băncii Centrale şi a procurorului general, pentru proasta gestionare a hipermediatizatului caz al „miliardului furat din bănci”… Şi dacă nu a fost aşa, ideea tot a rămas.

Cine este, deci, Valeriu Streleţ? Informaţiile publice existente până în prezent nu sunt foarte concludente. Pare, la prima vedere, un politician oarecare, „nici prea prea, nici foarte foarte”, scos în ultimul moment din pălăria unor negocieri prost văzute public, după episodul ratat Maia Sandu. Un deputat de 45 de ani care a făcut „ceva avere” într-o ţară săracă (nu ar fi primul, nici ultimul caz de acest gen, nici prea mare, dar nici mic), în fine, o figură destul de ştearsă ca profil public şi fără prea mari realizări politice, care a fost acceptată de liderii celor trei formaţiuni membre ale AIE 3, probabil pe principiul că va deranja cel mai puţin „sistemul” şi va răspunde prompt cerinţelor partidelor. În plus, şi-a postat diplomele pe internet şi par reale. Nici nu se putea un premier care să ne lase mai în ceaţă. Pur şi simplu ridicăm din umeri, neavând nimic de zis în această etapă a CV-lui (poate ştiu alţii mai multe), aşteptând să vedem ce va face concret guvernul, fiindcă performanţele contează, la urma urmei, mai mult decât persoana în sine a premierului.

Împărţirea portofoliilor se va face cumva. Nu anticipez, de data aceasta, un blocaj pe tema ministerelor şi agenţiilor, chiar dacă cele trei partide au o lungă tradiţie a ştiinţei de a distruge totul, pentru neînţelegeri punctuale. În fine, discuţiile în contradictoriu şi negocierile tensionate vor continua cu certitudine şi după votul de încredere, pentru eşaloanele inferioare ale puterii şi pentru alte funcţii, ca de obicei în ultimii ani, dar cel puţin cabinetul se va putea apuca de lucru, pe temele mari. Atâta lucru măcar au înţeles cu toţii, că ţara are nevoie imediat de un guvern funcţional.

Prioritatea o va constitui deblocarea finanţării internaţionale pentru Republica Moldova, a cărei economie este pe buza prăpastiei. România va trebui, cred, să-şi dea întreaga măsură a influenţei politico-diplomatice şi a capacităţii de susţinere pentru ca acest lucru să se realizeze rapid iar venirea iernii să prindă economia Moldovei cât de cât stabilizată.

Dincolo de aceste considerente, rămâne impresia generală cenuşie a mediocrităţii politice de la Chişinău, a lipsei de soluţii credibile şi de voinţă politică. Uniunea Europeană va trebui să lucreze cu acest guvern iar oamenii de peste Prut să creadă că impasul poate fi depăşit, deşi nimeni nu (mai) debordează de entuziasm. Bula de speranţă de acum câţiva ani s-a spart. Opţiunea retrogradă pro-rusă reîncepe să fie o ameninţare politică peste Prut, chiar dacă primarul liberal reales al capitalei, Dorin Chirtoacă, un lider politic în devenire, le cere moldovenilor să rămână optimişti, şi bine face. Se joacă, în fond, ultima carte pentru Republica Moldova în Europa, la orizontul generaţiei noastre, iar cartea aceasta nu poate fi jucată, onest, decât împreună cu România, chiar dacă unora le pare doar o vorbă în vânt.

Occidentalizarea profundă şi reală a Basarabiei rămâne însă o perspectivă destul de îndepărtată, înviorată din când în când de mica dar inimioasa mişcare a tinerilor care cer apropierea fără echivoc de România. Acţiunile lor recente, aici cel puţin, s-au simţit, spre disperarea lui Voronin şi a adepţilor moldovenismului nesustenabil. Am reţinut cu toţii şi tăcerea jenantă a liderilor politici ofiliţi de la Chişinău, care nu mai pot oferi ţării, se pare, decât derută, jumătăţi de măsură, corupţie menajată şi formule expirate.

Înnoirea politică urgentă a reprezentării pro-europene, reducerea masivă a corupţiei politico-administrative de la Chişinău şi reconstrucţia partidelor reformiste au devenit condiţii sine qua non ale resuscitării speranţelor peste Prut, precum şi ale evitării instalării viitoare a comuniştilor sau socialiştilor rusofoni la putere.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Nici una.
    Nu au reusti in 20 de ani sa isi indrepte corabia cate un port mai bun nu cred ca o sa reuseasca in conjunctura actuala.

    Atentie catre ce taramuri alege sa mearga mai inainte si RO.
    Frica ar trebui sa pazeasca pepenii, dar …

  2. Cam aceleasi cu sansele de occidentalizare a unei Romanii unde e mai usor sa te rogi pentru ploaie decat sa faci canale de irigatii, unde plagiatul si furtul in general sunt privite cu o dulce intelegere usor invidoasa, unde boborul vorbeste la iPhone din colibe de chirpici, unde, unde, unde..

    Voiam sa zic: ZERO!

  3. Valeriu Strelet e un om serios si muncitor. Este pentru economia de piața si are valori morale sănătoase. Este pro-european si suficient de inteligent ai capabil sa unească forțele bune. Ar trebui sa fie mai atenți comentatorii cu promovarea defetismului. Promovarea ideii ca nu se poate face nimic nu folosește decât intereselor rusești. Daca nu știi exact situația cred ca e mai bine sa nu te pronunți. Valeriu Strelet a mai fost vehiculat ca varianta de PM. Are sprijin in Germania si in cercuri din USA. Are capacitatea si curajul de a face lucruri importante. Ar trebui ca forțele romanești responsabile sa pună umărul la consolidare Guvernului si la sprijin economic condiționat de orientarea atlantista si profund democratica. ConsolidArea democrației, asanarea economiei si privatizarea rapida cu capital sănătos ar trebui sa fie priorități. Eliminarea activelor toxice si mafiei financiare rusești ar trebui sa fie tema următoarelor luni.

    • Nu are nimeni nimic impotriva domnului Strelet. Nu putem decat sa speram ca este un om integru si capabil sa indeplineasca ceea ce si-a propus. Problema e alta, si anume ca fortele politice par sa fie rupte realita, nu par sa realizeze gravitatea situatiei si faptul ca usile nu raman deschise la infinit.
      Moldova trece astazi prin ceea ce a trecut Romania in anii 90. Am fi vrut si cu americani, si cu europenii, dar am fi vrut si socialism cu fata umana. Vroiam privatizare, dar totusi bunurile sa ramana ale poporului. Am fi vrut justitie, dar pentru cei mici, nu pentru cei de la putere. Romania a pierdut enorm datorita acestei atitudini, dar a avut norocul de a fi impinsa de la spate de catre aliati, si de voie de nevoie, a reusit sa iasa din mlastina.
      Moldova nu are norocul asta, ba mai mult e trasa inapoi de Rusia. Daca n-ar fi legatura cu Romania, Europa ar fi lasat demult Moldova in voia soartei (a Rusiei), asa cum a lasat Belarus, Armenia sau chiar Georgia. Daca politicienii nu se trezesc la realitate exista riscul real ca europenii sa se sature si sa puna Moldova langa Turcia si Serbia, tari care formal vor sa adere la UE, dar toata lumea stie ca asta nu se va intampla. Iar atunci Romania nu va mai putea face nici macar putinul pe care il poate face acum.

    • Sigur, apreciez ca in sfarsit exista un premier desemnat de fortele progresive, pro europene.
      Dar imi pun intrebarea fireasca daca nu cumva era mai bine cu dra decat cu dnul ca PM?

      O apreciere venita dn partea unui american care este mai mereu intre Moldova si RO m-a lasat serios pe ganduri: Dnul Strelet nu a spus nimic despre furtul din bancile din Moldova, deci…

      Pe de alta parte nici RO nu a facut mai mult si mai consistem pentru Moldova.
      Interesele politice si probabil nu numai sunt mult ma importante decat interesul care ar trebui sa adune cele doua tari: apararea lor impotriva unei serioase amenintari venite de la Moscova.

  4. Cand PLD si PD semnau acordul de sustinere guvernamentala cu PC s-a spus ca PL, exclus din combinatie, este o forta autentic pro-europeana, pro-reformista si pro-justitie.
    Prin opozitia crunta fata de numirea Maiei Sandu, Mihai Ghimpu, presedintele PL, a lamurit situatia si a spulberat aceste iluzii.
    https://www.youtube.com/watch?v=YEIotGcAyDc

  5. Rusia nu „lucreaza” doar cu o singura forta politica. Ceva imi spune ca partidul cu cea mai putina influenta de la Moscova ar fi de fapt comunistii, iar motivul e destul de pragmatic, sunt singurul partid care declarativ nu vrea sa traga Moldova in vreo anume directie. Ei vor doar mentinerea unui status quo de tip republica bananiera, cu grosul populatiei mentinut in saracie si educatie precara si cu o elita de tip „extractiv” care sa aiba controlul real asupra resurselor.

  6. Moldovenii din R.M. ar trebui ajutaţi să-şi regăsească identitatea, demnitatea şi libertatea. În lipsa acestora, deruta, sărăcia şi dependenţa vor câştiga teren şi vor imprima mersul sinuos şi fără ţintă al societăţii. Poate că voinţa şi elanul tineresc vor insufla un nou avânt, ce va reuşi să învingă inerţia şi deruta celor dezamăgiţi şi resemnaţi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu este profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj şi preşedintele think tankului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE). Din 2015, expert independent al Comisiei Europene în domeniul relaţii internaţionale. A fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2005-2007) şi consul general al României la Toronto (2008-2012). Printre cele 17 cărţi publicate: The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Politica marilor puteri în Europa Centrală şi de Est: 30 de ani de la sfârşitul războiului rece (Humanitas, 2019), România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018 (Polirom, 2018), Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în Era Trump (Trei, 2017), Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World (Cambridge Scholars Publishing, 2014).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro