Degringolada politică a Europei cunoaşte, din Franţa, Marea Britanie, Germania, Polonia sau Ungaria până aici în jurul nostru, reflecţii dintre cele mai bizare. Lucruri care păreau până mai ieri clare astăzi se văd în ceaţă, valorile şi adevărurile se relativizează dincolo de orice limite, principii peste care nu se putea trece acum câţiva ani sunt puse în prezent la îndoială, „reevaluările” sunt la ordinea zilei, volatilitatea în creştere a ordinii politice şi morale liberale a lumii occidentale postbelice naşte mai nou experimente şi tentaţii electorale ameninţătoare, oameni dezavuaţi nu demult pentru opţiunile lor politice sunt mai nou promovaţi (uneori chiar de aceleaşi partide care îi criticau) pentru cele mai înalte demnităţi publice, ceea ce părea ieri rău pare azi bun şi ceea ce părea bun a devenit rău.
Pierderea busolei morale şi intelectuale a partidelor fost întotdeauna semnul premonitor al marilor crize de pe continent. Orice privire în istorie, cât de simplă, ne arată că eşecul partidelor de esenţă liberal-democratică (indiferent de denumirea şi nuanţa lor ca facţiune parlamentară, de la o ţară la alta), cedarea marilor piloni politici ai societăţii în faţa tentaţiilor populiste şi a crizelor de moment (fie ele crize structurale, de idei, de soluţii, uneori crize de oameni potriviţi), oportunismul şi compromisurile, abandonarea principiilor şi valorilor care au fundamentat sistemul clasic de organizare politică şi socială a Occidentului în secolul XX, au condus în final la dezastre naţionale şi europene. Toate aparentele soluţii salvatoare născocite de complexele (de superioritate sau de inferioritate, de la caz la caz) ale popoarelor Europei, născute din „spuma mării” pe câte un val trecător de charismă şi/sau frustrare populară, au răvăşit ţări şi regiuni, au comis abuzuri, au distrus instituţii, tradiţii şi sisteme verificate în timp, au creat şi au vândut iluzii.
Pentru a lua în considerare doar epoca emancipării individului, de la Renaştere şi Iluminism încoace, nimic altceva nu a adus, pe termen lung, mai multă pace şi prosperitate oamenilor obişnuiţi, şi nu elitelor privilegiate ale regimului, decât paradigma liberalismului. Toate proiectele şi utopiile politice non-liberale, în schimb, au eşuat, mai devreme sau mai târziu. Toate proiectele venite din alte zone de inspiraţie intelectuală (naţionaliste, fundamentalist religioase, autoritariste de esenţă fascistă, nazistă, marxist-leninistă sau stalinistă etc.) au sfârşit prin a provoca războaie, fierbinţi sau reci. Războaie pe care, e adevărat, le-au pierdut, fără excepţie, căci liberalismul a câştigat toate războaiele lumii moderne, dar care au produs pagube imense societăţilor care au dat crezare alternativelor la gândirea liberală.
Europa traversează din nou un astfel de moment crucial, de derută şi descumpănire politică, intelectuală şi morală. Nu mai ştim dacă trebuie să fim „europeni” sau „naţionali”, să fim solidari cu cei din jur sau să ne gândim doar la siguranţa noastră, să fim toleranţi sau intoleranţi, deschişi sau protecţionişti, să avem un stat laic sau să absorbim religia în normele şi viaţa publică, să apărăm libertăţile Spaţiului Schengen sau să ridicăm garduri de sârmă ghimpată, să ne integrăm sau să ne dezintegrăm. Dilemele Europei se ţin lanţ. În ochii unora, ordinea politică şi morală de inspiraţie liberală, integratoare, trebuie înlocuită urgent cu soluţii intransigente, de forţă, de impunere, de control, de autoritate crescută, de excludere a alogenilor, de apărare a identităţii naţionale. Argumentele şi contra-argumentele vin din toate direcţiile. Confuzia şi anxietăţile europenilor se adâncesc. Viktor Orbán de exemplu are, de câteva legislaturi, un succes electoral masiv în Ungaria, după ce a trecut de la liberalism la „democraţia iliberală”. Polonia a schimbat anul trecut un regim liberal cu unul conservator şi eurofob. De ceva vreme, până şi vechiul liberal Crin Antonescu are replici binevoitoare şi parcă discret apreciative faţă de Viktor Orbán, virajul doctrinar culminând cu susţinerea candidaturii lui Marian Munteanu la Primăria Generală a Capitalei, candidatură care vine incontestabil din aceeaşi zonă tulbure, a denunţării principiilor şi valorilor fundamentale ale liberalismului, pe care tot mai mulţi îl consideră o cauză pierdută. Acelaşi Crin Antonescu îl aducea, cu ani în urmă, pe Gigi Becali pe listele de parlamentari ai PNL, anunţând incredibila inconsistenţă şi derivă de mai târziu a fostei speranţe a liberalismului românesc.
Excelentul articol al lui Andrei Cornea[1] (Revista 22, 19 aprilie a.c.) demantelează cât se poate de lucid şi de tăios gândirea submediocră care a dus la propunerea PNL pentru a doua funcţie publică din România, ca număr de voturi, după cea de Preşedinte al Republicii. Căci, aş adăuga eu, a-l propune pe Marian Munteanu la Primăria Capitalei înseamnă că „marele partid liberal” a scos ce-a avut el mai bun în prezent, după Klaus Iohannis, de oferit societăţii româneşti. Toţi ceilalţi membri liberali sunt, înseamnă, sub valoarea politică, intelectuală, morală şi electorală a lui Marian Munteanu, din vreme ce aceasta a fost propunerea finală, la a treia încercare. Nu persoana lui Marian Munteanu contează aici (omul poate chiar a muncit corect în firmele pe care le-a înfiinţat, aşa cum spunea într-un interviu recent), cât simbolistica dezastruoasă a acestei candidaturi, asociată cu figuri nefrecventabile şi categoric „iliberale” ale vieţii politice româneşti, din perioada pre şi post-comunistă. Dacă nu a fost convingere ideologică profundă a fost oricum prostie şi ignoranţă, dar tot nu este scuzabil, la un asemenea nivel de candidatură. Orice ar face acum, Marian Munteanu nu mai poate veni astăzi în faţa electoratului cu imaginea liderului studenţilor din Piaţa Universităţii, din primăvara lui 1990 (eveniment care marca o primă şi destul de simplistă împărţire a societăţii postcomuniste), ci cu cea a politicianului adult care a făcut opţiunile şi declaraţiile discutabile din anii de mai târziu. Între timp, au mai apărut şi alte criterii de analiză iar evaluările de astăzi trebuie să fie şi sunt, fireşte, mai sofisticate. Pe scurt, nu toţi anticomuniştii de acum 25 de ani sunt de promovat în funcţii de demnitate, iar Piaţa Universităţii nu mai este demult un criteriu suficient de validare în funcţii publice, oricât de necesar a fost atunci mesajul de rezistenţă al tinerilor faţă de regimul Iliescu.
Şi pentru PNL, ca şi pentru celelalte partide politice ale României de astăzi, ceasul răbdării oamenilor ticăie. Mediocritatea, corupţia, şmecheria, impostura, non-valoarea ajunsă pe podium, ruptura tot mai adâncă de societate, puterea şi influenţa exercitate în cercuri închise, criza leadership-ului, toate acestea aruncă o umbră de îndoială asupra capacităţii reale a sistemului de partide de a reprezenta onest şi demn interesele şi opţiunile noastre. În întrega Europă, reconstrucţia partidelor şi resetarea vieţii politice, care să readucă încrederea oamenilor în Proiectul European şi Liberal pe care se fundamentează Uniunea, au devenit imperative.
Episodul PNL-Marian Munteanu, indiferent dacă va rămâne sau nu în această nefericită asociere (la ora la care scriu acest articol, Marian Munteanu este încă reprezentantul desemnat al „marelui Partid Naţional Liberal” în competiţia pentru Primăria Generală, din „multele resurse umane ale partidului” de care vorbea co-preşedinta Alina Gorghiu cu doar câteva zile în urmă), nu este decât un alt pas, mic dar elocvent, în procesul de deteriorare continuă a calităţii vieţii politicii şi în declinul partidelor liberale (şi nu numai liberale, dar de la acestea aveam totuşi cele mai mari pretenţii, ca moştenitoare ale unor ilustre tradiţii) în Uniunea Europeană.
Cineva îmi spune: dar, totuşi, dacă Marian Munteanu ar putea câştiga? Îi răspund fără dubii: nu contează. Tot nu ar trebui să fie candidatul Partidului Naţional Liberal. Pentru că victoria în alegeri nu este un scop în sine (cum cred, din nefericire, majoritatea celor implicaţi în politica de partid) ci doar un mijloc de a-ţi pune în aplicare programul, valorile, convingerile. Dacă nu ai un astfel de program, mai bine te pregăteşti corespunzător pentru următoarea competiţie. În ce mai cred astăzi, de fapt, partidele? Ce-i mai uneşte pe membrii lor?
[1] http://revista22.ro/70253347/incontiena-pnl.html
____________________
RRedirecționează 2% din impozitul pe venit pentru Asociatia Societatea Online.
Asociatia Societatea Online editeaza Contributors.ro.
Pentru anul fiscal 2015, termenul limita de depunere este 25 mai 2016.
Descarcati formularele :
- Formularul_230 – pentru cei care au venituri din salarii
- Formularul 200 -pentru cei cu venituri din alte surse
ASOCIATIA SOCIETATEA ONLINE
Cont bancar (IBAN) RO40RZBR0000060013461721
Cod de identificare fiscală entitate nonprofit: 28368429
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Articolul se bazează pe două sofisme:
1. Partidele naţional-creştin-conservatoare şi populiste din Europa de azi ar fi cam acelaşi lucru cu fasciştii şi naziştii de ieri.
2. Liberalismul bleg şi politicaly correct de azi ar fi acelaşi cu liberalismul clasic.
Se incearca inducerea acestor asociatii in mintea publicului. Orice alternativa la sistemul actual ‘liberal’ e etichetata drept fascism si totalitarianism. O strategie propagandistica, e discutabil insa ca va reusi sa salveze acest sistem perceput de tot mai multi ca falimentar.
Marea majoritate a europenilor (romanii se numara printre ei) nu isi doresc sa renunte la drepturile cetatenesti dobindite in ultimile 4,5 decenii (i.e. protectia libertatilor si drepturilor individuale, creativitatea si responsabilitatea individuala, garantarea propietatii private, egalitate in fata legii, libertatea de gandire si liberul schimb de idei, etc).
Economia libera de piata pe baza initiativei private confera mediului economic o mare diversitate de centre de activitate economica, motiv pentru care, putem spune ca economia liberala este diversificata si descentralizata. Ce perspective ofera partidele de gen Pegida in Germania, Front National in Franta, partidul lui Geert Wilders? Putin de exemplu nu a facut mare brinza in Rusia (a dat o palma la un arici cu monopolizarea capitalului autohton). Libera circulatie a marfurilor si a capitalului intareste concurenta (concurenta determina anteprenorii sa faca investitii in calitatea produselor si a serviciilor, in cresterea productivitatii, etc) in toate ramurile si nisele economiei. Vorba neamtului- Die Konkurrenz belebt das Geschäft!
Si mai ceva: pe linga criteriile enumate mai sus, modelul liberal occidental include si „sistemul transparent de guvernare”. Din pacate, in Romania a lipsit acest criteriu – cu desavirsire.
Occidentul are “sistemul transparent de guvernare”? asta doar in teorie, sau mai bine zis este mai transparent decat regimurile totalitare. De ex. politica corecta, tocmai asta face, baga sub pres toata mizeria si baga pumnul in gura.
Raspunsurile la ultimele doua intrebari sunt usor de gasit uitandu-te peste declaratiile de avere de la intrarea in politica si cele de astazi si la rubrica „studii”, de dinainte si de dupa intrarea in politica, din CV-uri. Situatia este identica pentru ambele: saracie mare, inainte si belsug, dupa. Cu alte cuvinte, nimeni in drum inainte de functiile politice si nimeni in drum (sau in puscarie, dupa caz), daca nu ar mai avea functii politice. Asta ii uneste.
Val trecator?
Un lucru e sigur, frustrarea populara nu va trece cata vreme mor europeni in atacuri teroriste, si cata vreme politicienii primesc cu bratele deschise oameni printre care unii sunt plini de ura la adresa mea si a dumneavoastra. Acestea sunt cauzele frustrarii populare, si nici vorba de sentimente anti-europene. Aduceti-va aminte ca romanii sustin proiectul european in proportia cea mai mare din uniune, 80%-90%, deci despre ce vorbim?
Sigur ca putem sa discutam daca frustrarea populara poate reaprinde fantomele trecutului, dar acestea sunt moarte si nu se mai pot intoarce niciodata. Cine va mai incerca asa ceva doar se va face de rasul tuturor, va fi un paria si un bufon. In loc sa ne temem de umbre demult disparute haideti mai bine sa ne ocupam de problemele actuale.
Faceti aceasta confuzie de a pune egal intre frustrarea populara si antieuropenism, constient sau nu, confuzie pe care am remarcat-o insistent in ultima vreme in toata presa. Este genul de confuzie care genereaza degringolada politica despre care vorbiti.
@xan
Incercati sa priviti lucrurile in perspectiva. Mor probabil zilnic mai multi romani din cauza soselelor execrabile decat europeni intr-o luna din cauza terorismului. Si totusi romanii sunt frustrati din cauza ca vin refugiati?
Romanii sunt frustrati pentru ca sunt dezinformati, needucati si cam xenofobi din fire. Desigur, vorbim de problema europeana, nu de Marian Munteanu.
Un alt motiv e memoria scurta. Au uitat ce bine era sub aripa autoritara a estului…
Ziceti ca romanii sunt ” xenofobi din fire”?, deci coreenii si chinezii s-au convertit la crestinism cu milioanele iar in europa milioane sunt interesati de practici ca yoga si invataturi orientale. Unicii care nu vezi nici o convertire sunt musulmanii, care probalil se cred cei mai superiori, si deasemenea vad un vid de analiza a problemei de catre intelectualii nostrii, mai toti fara curaj de a iesi din canoanele stabilite.
Cita vreme au mai trăit cei care fuseseră membri, înainte de război, ai acestui partid, un astfel de partid cu o astfel de istorie si nume a avut un sens. Pentru populația de tineri activiști – intru totul identici ca ” pregătire intelectuală ” cu activiștii lui Ceaușescu – care se înghesuie sub pulpana unei denumiri, liberalismul nu înseamnă nimic. Sint zdrobitor de inculți.
„Polonia a schimbat anul trecut un regim liberal cu unul conservator şi eurofob.”
EUROFOB?…Sa vedem…
Care sunt liniile directoare ce vin de la Bruxelles prin intermediul stimabilului Jean-Claude Juncker?
– promovarea prieteniei cu Putin; preşedintele Comisiei Europene (CE), cere sa tratam Rusia cu „decenţă”, in special pe presedintele rus, Vladimir Putin.
– condamnarea „diktatului” american in Europa; Juncker vorbeste despre „necesitatea încetării influenţei americane asupra Europei şi de mai mult respect acordat Rusiei”
– promovarea ideologiei islamice, a islamizarii accelerate a Europei precum si sustinerea agresiva a invaziei adeptilor „religiei pacii” (prin suspendarea regimului de forntiera ce li se aplica acestora, suspendarea legii penale ce li se aplica acestora, punerea la dispozitia acestora a mijloacelor logistice necesare pt. desavarsirea invaziei precum si acordarea de sprijin oprganizatoric pt. schimbarea status quo-ului acestui continent, pedepse penale pt. cetatenii europeni ce se opun invaziei islamice, etc.)
Trebuie sa recunoastem ca guvernul polonez PiS este:
– anti-putinist
– pro-american
– anti-islamic.
Aplicand un simplu silogism, rezulta fara echivoc ca intr-adevar noul regim din polonia este eurofob. Are dreptate domnul Naumescu!
Ce nu spune domnul Naumescu este ca nu Polonia încalcă regulile și tratatele UE, ci Germania, care, dintr-o vorbă a lui Merkel (papusarul lui Juncker), invită masele de imigranți în Europa, suspendă orice reguli UE de control al frontierelor, apoi forțează, fără vreo bază legală UE, celelalte țări membre să accepte „cote” – pentru ca, în curând, să aibă și ele aceleași probleme cu noii veniți ca Germania; și tot Germania pune la colț Polonia, se pronunță fără reținere în problemele ei interne, folosindu-se de UE și călcând în picioare legislația europeană – care nu prevede vreun drept al structurilor UE de a interveni în disputele politice din țările membre.
Dar probabil astea sunt detalii irelevante…
Excelenta analiza si buna de inchis gura trepadusilor birocrati europeni
D-le Naumescu,
„Pentru că victoria în alegeri nu este un scop în sine (cum cred, din nefericire, majoritatea celor implicaţi în politica de partid) ci doar un mijloc de a-ţi pune în aplicare programul, valorile, convingerile. Dacă nu ai un astfel de program, mai bine te pregăteşti corespunzător pentru următoarea competiţie. În ce mai cred astăzi, de fapt, partidele? Ce-i mai uneşte pe membrii lor?”
Ce spuneti mai sus se aplica si d-lui Ciucu, candidat din partea partidului M10 (neimp[licat in politica de partid?)?
A se vedea articolul intitulat :
„Soluția pentru a scuti Bucurestiul de cuplul Firea-Pandele. Cer PNL sa ma susțina, cer USB sa accepte alegeri primare”
De ce d-l Ciucu CERE PNL sa-l sustina si CERE USB sa …..”
De ce nu cere locuitorilor din Bucuresti sa-l voteze ? Se declara independent dar cere sprijin de la (alte) partide. Cumva spune indirect ca „votantii” nu conteaza? Nu trebuie sa-i convinga ca ceea ce doreste sa faca este si ceea ce au nevoie „votantii” ?
Gresiti domnule Naumescu ! Profund, „in omissio” (ori, „per saltum”), nepermis si (incerc sa cred ca) neintentionat.Romania de zi, cu varful de lance Marian Munteanu este rezultatul statului minimal, „dar care nu este slab”, ba chiar „este puternic si autoritar” (scriau unii, mai ieri pe aceasta platforma) !
Romania de azi este si rezultatul nemultumirilor modului
– in care CSM nu se implica in rezolvarea plangerilor ;
– in care esti controlat de fisc, sanctionat si tratat la modul : „ia sanctiunea, iar daca esti nevinovat, du-te dom’le in justitie, plateste taxa de timbru de ~ 10% si cautiune de 20 % si demonsteaza-ti nevinovatia”. In schimb, „Sindicatul Functionarilor Publici sustine ca a crescut numarul cazurilor in care inspectori fiscali ajung in fata instantei, in dosare in care sunt dati in judecata de persoane pe care le-au controlat, si cere Ministerului Finantelor si ANAF sa promoveze un act normativ care sa reduca amploarea acestui fenomen, scrie Mediafax”. Ce nenorociti acesti contribaubili !;
– in care justitia trateaza evaziunea fiscala, emitand astfel de motivari in sentinte :”nu este nevoie sa emita factura fiscala(asta cu factura fiscala e cool;astia nici la 9 ani de la intrarea in UE nu stiu ca nu mai este fiscalizata)”; „neinregistrarea sumelor in contabilitate nu are nimic de a face cu obligatia de plata ce ii incuba”; „instanta nu va avea in vedere acuzatia ca plata a X0.000,00 lei fara a elibera chitanta fiscala si fara a fi evidentiata in contablitatea firmei”; „chiar daca creditorul nu a emis si exemlarul … al facturii, obligatia de plata tot ii incuba debitorului”; „faptul ca dauna/prejudiciul nu este reflctat in contabilitatea firmei nu poate determina instanta sa nu acorde plata sumei de X00.000 lei cu titlul de despagubiri”, … etc.;
– in care o procuroare vorbeste porcos cu justitiabilii, iar niste judecatoare se adreseaza cu „ce dracu’ credeti ca este aici?”; „nu conteaza ce spui, ca oricum nu vei fi luat in seama”(asta lucreaza si in minister acum!); „ai putea lasa si tu de la tine in dosarul asta, ca ai castigat destule procese”, … ;
– in care niste judecatori calculeaza cum „30.000 lei+80.000 lei,dau sub 100.000 lei,deci se ataca cu…” ;
– in care un tribunal si o curte de apel, constata ca nu exista o lucrare pentru care exista 24 fotogafii + 2 foto din satelit (refuzand si o ceretare la fata locului);
– in care un procuror da solutia de neincepere a urmariri pentru accident pe trecerea de pietoni !;
– in care un complet de apel obliga apelantul sa mai plateasca inca o data expertiza, cu titlul de completare fata de cea din fond, desi are fix aceleasi obiectiuni (20.000 lei);
– in care un inculpat este condamnat pentru operatiuni fictive, desi nici o proba din dosar nu releva direct sau indirect asa ceva ;
– in care un client este trimis in judecata pentru fapte ce constituie contraventii ;
– in care un faptuitor nu este trimis in judecata pentru ca a omorat o persoana dand cu spatele in marsarier ;
– in care un particpiant pierde procesul ca nu a adus o decizie a fiscului, ce nu fusese eliberata ;
– in care se face justitie „privata” in salile de judecata .
Romania de azi este si rezultatul :
– actelor intocmite de notari judecati si condamnati ;
– avocatilor si parlamantari judecati si condamnati ;
– arestarilor zilnic de procurori, politisti, judecatori,
– implicarii ofiterilor SRI in infractiuni,
– spagii neeradicate, spaga de orice fel, generalizata,
– de bani ceruti de profesori, de om de serviciu, de cel de la parcare, de … oricine,
in statul minimal, nimeni nemaifacand nimic pentru care isi ia salariul .
Nici nationala de fotbal nu mai avem, nici tenis, nici gimnastica, … nimic, nimic, nimic. Nici protectia consumatorului, nici inspectorat in constructii, nici sanatate.
In acest context, al unei populatii imbatranite ce nu se mai poate apara, solutia extremismului cu fata umana, care :
– infiinteaza potere locale;
– au grija de batrani – ii trec strada, ii feresc de agresori, … etc. ;
– controlul actelor si al modului in care se face comertul ,
va capata zilnic forme, chipuri si fete noi.
Marian Munteanu este numai incercarea . Peste 6 luni va fi adulat, iar in 1 an vor fi majoritari. In 10 ani vor fi istorie, insa se v vorbi despre ei, ca despre ceilalti .
A apărut Garda lui Vlad Ţepeş, prima grupare paramilitară …
http://www.realitatea.net/a-aparut-garda-lui-vlad-tepes–prima-grupare-paramil...
25 ian. 2016 – E condusă de un luptător K 1. … naţionalistă este infiinţată de campionul K1, Daniel Ghiţă, care este şi membru al Partidului România Unită.
Cel mai puternic luptător MMA din România, de două ori …
spynews.ro/…/cel-mai-puternic-luptator-mma-din-romania-de-doua-ori-t…
Ca sa aiba o sansa de a da primarul, in cazul alegerilor intr-un singur tur, „dreapta” trebuie sa macine „stanga”. Voturile de pe „stanga” trebuie sa se imparta.
Din punctul meu de vedere, orice candidat de „dreapta”, susceptibil a fi votat de alegatori ai „stangii”, este binevenit. :)
Este prea putin probabil ca un alegator de „dreapta” sa voteze pentru un candidat de „stanga”. Dar un candidat sustinut de „dreapta”, ce pare a impartasi unele valori de „stanga”, are sanse sa primeasca voturi de la alegatori de „stanga”. :)
Eu cred ca Marian Munteanu are potential sa rupa voturi de „stanga”. Si domnul Severin poate fragmenta voturile „stangii”, ajutat de domnul Vanghelie… Iar daca alegatorii de „dreapta” ies la vot in numar mare si nu voteaza candidatul P.N.L., un candidat de „dreapta” bine plasat are sanse sa ajunga primar.
Dar discutiile pe tema primarului Bucurestiului sunt premature. Deocamdata, inteleg ca doar doamna Firea si-a depus candidatura, oficial. Sa vedem daca mai apar candidati-surpriza si cati candidati vor reusi sa stranga semnaturile necesare validarii candidaturii.
E o vorba care spune ca cei ce starnesc pasiuni sunt destinati sa conduca. Nu stiu daca e destinat sa conduca (si nu cred ca mi-as dori asta), dar, in mod cert, Marian Munteanu a starnit „pasiuni”. :)
Înseamna ca ați greșit toate analizele de pana acum. Ii tot înfierați pe preliberali si ii apreciați pe liberali. Uite ca liberalii au facut-o de oaie, si tot conservatorii sunt de vina. Nu aveți decât o singura idee: liberali gigea – restul kâh. Chiar nu iese nimic constructiv si logic din asta.
Ce ar fi sa va informați mai specific?
Degringolada politică a Europei cunoaște, din Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia sau Ungaria până aici în jurul nostru, reflecții dintre cele mai bizare. Chiar seamăna atât de mult încât să nu le deosebească decât reflecțiile? Nu e cam simplu?
Lucruri care păreau până mai ieri clare astăzi se văd în ceață, valorile şi adevărurile se relativizează dincolo de orice limite. Asta chiar că mă uimește! Cum adică adevărurile se relativizează dincolo de orice limite??? Care adevăruri? Ce e adevărul?? Valorile? care sunt limitele relativizării lor?? De ce sa punem limite relativizării adevărurilor??
De ce nu vă adresați tuturor în mod clar? Nu trebuie să subînţelegem noi aceste lucruri. Doar vedeți că cititorii nu au doar opinii diferite, ci viziuni de viață diferite. Sau ati devenit si dvs conservator, adică fascist, populist, etc. şi vreți să îi oferiți argumente facile lui Marian Munteanu.
Ce are in comun candidatura lui MM si Mos Craciun?
Amandoi au barba! :-)
Stirea asta cred ca reflecta bine deruta:
„Justitia norvegiana i-a dat castig de cauza miercuri extremistului de dreapta Anders Behring Breivik, care a ucis 77 de persoane in 2011, in cadrul procesului intentat statului norvegian in care a invocat conditii de detentie „inumane”, transmite AFP.”
Imi depaseste puterea de intelegere: statul norvegian este o marioneta in miinile unui criminal a 77 de persoane.
Iti ia copiii, dar ii e mila sa pedepseasca un criminal odios.
Nu poti face desosebire de conditii de detentie care trebuie sa fie aceleasi pentru toti detinutii si care trebuie sa fie umane, ca nu suntem la nivelul Turnului Londrei sau al altor puscarii din Venetia evului mediu si de aiurea si ca asta nu are legatura cu crima lui Breivik pentru care el a fost condamnat odata, poate ca nu suficient, dar asta este alt ceva?
Daca tu crezi ca unul care a macelarit 77 de tineri si a mai si ranit vreo 300 trebuie tratat ca orice alt delicvent (uman), nici nu e de mirare ca niciun descreierat nu se sperie si continua sa-si puna in aplicare viziunile „umaniste”.
Nu mai fi tu uman pe suferinta altora!
Cred ca trebuie tratat legilor care actioneaza in tara sa . juridic vorbind. Daca ma intrebi pe mine ca persoana, cred ca daca aveam o arma si-l intalneam il lichidam fara sa-l intreb ceva ca pe un caine turbat. dar eu nu amestec una cu cealalta ceea ce se pare ca pentru tine este o sarcina prea grea. ;)
Fara suparare.si orgoliu inutil .
Daca vei incerca sa intelegi ce spu n eu imi vei da dreptate daca ai si forta morala sa dai in mod public dreptate cuiva care o are in timp ce tu nu ai avut-o.:)
Erata:……… tratat conform legilor care…..
„Cineva îmi spune: dar, totuşi, dacă Marian Munteanu ar putea câştiga? Îi răspund fără dubii: nu contează.”
Sper sa nu ajungeti niciodata sa aveti subordonati sau, Doamne fereste, vreo functie de conducere in statul roman.
Derută morală, confuzie politică și intelectuală, eșecul partidelor..
http://inliniedreapta.net/cozmin-gosu-miscarea-eurasia-si-ascensiunea-lui-marian-munteanu/
Chiar asa!Mai ai un reper ,sa te agati de ceva sa fii optimist….in afara de fluturasul de salariu sau cuponul de pensie si emisiunea „Te cunosc de undeva” ?
PNL este complet putred, este o coajă cu un nume istoric ce acoperă o grămadă de mediocrii, fripturiști, indivizi lipsiți de orice fel de integritate și profesionalism. Dacă Iohannis, Orban, Munteanu si Predoiu reprezintă „crema” partidului, mai veche sau mai nouă, e simplu de priceput ce formează grosul. De altminteri, comunicatul de marți, 19 aprilie, mustește de tâmpenie crasă și limbaj de lemn. Aduce mai degrabă a comunicat de pe vremea lui Ceau. Oamenii acestia nu au invatat nimic in 26 de ani: nu au invatat cum sa se prezinte, cum sa comunice articulat, cum sa se apropie de elctorat, cum sa transmita un mesaj. O totală lipsă de leadership si prestanță, de judecată limpede. Îsi merită soarta.
e adevar in tot ce spuneti. Dar noi ne-o meritam? Exact cum spune Dl. Cornea, nu avem de fapt alternativa la PSD, nu avem opozitie la cel mai corupt partid. Pur si simplu, cu persoane de „calitatea” celor care sunt acum la varf in acest „PNL” – mai putin Predoiu – suntem condamnati („doomed”).
Dar noi ne-o meritam?
Grosso-modo, poporul român și-o merită. E limpede că în 26 de ani transformările sunt modeste la nivel general. În același timp, există categorii de români care desigur nu merită asa ceva, sunt oameni onești, judecă bine, nu sunt reprezentați de politicieni, vor o țară decentă, vor să își crească familiile la ei acasă. Din nefericire, astfel de români sunt minoritari în țara lor. Și vor fi pentru o lungă perioadă de vreme. Indobitocirea este generalizată și nu cunosc soluție la actualul dezastru la care au contribuit toate partidele care s-au perindat pe la putere. Fără excepție. Minciunea, prefecătoria și falsitatea sunt foarte bine primite în România si se pare că românul de rând e dispus să le accepte în continuare cu aceeași seninătate cu care le practica în Epoca de Aur.
Anarhia Europei vine din scăfârliile elitelor iresponsabile.Uitați-vă în România,nu se înțelege om cu persoană,parcă am înnebunit.Toți urlă că nu mai este nimeni bun și cinstit,dar cine este bun și cinstit nu spune nimeni.Nu știu dacă se sesizează periculozitatea situației pentru stabilitatea internă a statului român.
Cred ca analiza scapa din vedere efectul pe care l-a avut comunismul asupra societatilor, efecte care vedem nu se sterg in 26 de ani. E suficient sa ne uitam la Ungaria, Polonia, Romania, Ucraina.
Crizele politice din Romania: martea neagra, plagiatele, esecuri administrative, arestari televizate, o justitie la limita sau amanata pana la prescriere a evenimentelor importante: dosarul revolutiei, dosarul mineriadei, o condamnare derizorie a comunismului si o albire a ierarhiei politice comuniste, o recunoastere tardiva si anemica a disidentilor reali (Paul Goma), precum si a elitelor reale din vremea comunismului, spirituale (Arsenie Boca), culturale (Constantin Noica) dau o masura a capacitatii de evaluare si raportare la un barometru moral. Pentru ca pana la urma ce regleaza si formeaza acest barometru daca nu niste modele morale si de constiinta care au participat sau participa activ la formarea constiintei societatii in care traim ?
Aceste dezechilibre bine cunoscute din societatea romaneasca post-comunista, provenite si intretinute de o structura sociala viciata, rezultatul unor inginerii fundamentate ideologic au avut efecte relativ cunoscute publicului larg si elitelor reale: Ion Ratiu, Corneliu Coposu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Traian Basescu si sigur si a altor oameni obesti si corecti care si-au pus o amprenta asupra dezvoltarii constiintei romanesti si universale, au creat crizele mai sus mentionate si au intretinut si zic eu intretin, o anumita falie care incetineste mecanismele de vindecare ale societatii. Daca e sa adaugam contextul european, geopolitic si economic global cu criza refugiatilor, valorile multiculturale si religioase care au lasat si lasa discursuri cu caracter indoielnic pe alocuri chiar xenofob si intolerant chiar la nivel politic european atunci imaginea devine mai clara si explica ascensiunea partidelor de sorginte nationala din tari ca Franta, Grecia adica democratii mai vechi dar care vedem ca expuse unor crize de anvergura se lasa seduse de aceste idealuri.
Nu in ultimul rand trebuie sa ne intrebam daca rolul statului in contextul global si tehnologic nu ar trebui re-evaluat si adaptat evolutiei constiintei lasand oamenilor o flexibilitate crescuta a optiunilor.
Traian Băsescu enumerat lângă Corneliu Coposu?!Se zvârcolește Seniorul în mormânt.
Ei nu mai spune; doar daca ar fi tot atit de otravit ca tine.
dar tu de unde stii ca se zvircoleste, esti scormonitor de morminte profesionist?
Nu va legati de “sfantul” Traian Basescu, presedinte pentru alte coordonate istorice, cum l-a numit o persoana importanta.
Ehei, daca se continua regimul de trista amintire TB, cu siguranta ajungea mare (daca nu cel mai iubit fiu al poporului) in ierarhia de partid si de stat; ascensiunea deja incepuse, in 1989 el fiind mare inspector cu aprobare de la CC al PCR, fiind un tovaras de nadejde cu un dosar foarte bun.
Adulatorii lui nu se deosebesc cu nimic de cei ai celui dintai presedinte al Romaniei.
Articol lucid, articol corect iar intrebarile din final de toata frumusetea in esentialitatea lor.
Ce sa spun, ne-ar trebui mai multi ganditori politici de talia acestui clujean si poate nu este o intamplare ca este clujean. Poate ca uneori am mai spus-o si anume ca nu-si duce analizele pana la ultima lor consecinta, dar scopul dsale este atat de formator de opinie dar mai ales didactic fiind in primul rand profesor, adica ar dori sa dea elementele necesare unei opinii chiar si contrare cu a dlui si aici sunt si din astea, dar mai degraba mediocre iar cele care ii dau dreptate se pierd apoi in elemente neesentiale care ar intra in cadrul sferei discutiei deschise de dsa la capitolul note per accidens.
Revin la intrebarile finale care ar putea sa fie ele insele un articol de sine stator, adica o deschidere de porti pentru cei care ar dori sa intre dincolo de ele si le retranscriu, mentionand ca a raspune nu presupune neaparat stufosenia unui hatis de alte intrebari, care iarasi desi nu ar fi eronate ne indeparteaza de esentialitatea subiectului.
Asadar intrebarile esentiale ale dlui Naumescu:
1)….: dar dacă Marian Munteanu ar putea câştiga? Raspuns:nu contează. Tot nu ar trebui să fie candidatul Partidului Naţional Liberal.Pentru că victoria în alegeri nu este un scop în sine (cum cred, din nefericire, majoritatea celor implicaţi în politica de partid) ci doar un mijloc de a-ţi pune în aplicare programul, valorile, convingerile.si daca nu ai un astfel de program, mai bine te pregăteşti corespunzător pentru următoarea competiţie .
Asa este dle Naumescu si aici constat ca spuneti aproape ce am mai scris si eu pe aceata platforma citand ideea unui bun prieten de al meu (daca aunci am uitat sa spun asta sa fiu scuzat) care poate ca nici nu-i apartinea, dar eu nu am verificat pe atunci:
,b>Puterea se cucereste, se pastreaza si se exercita
Evident ca este o fraza demna de un Machiavelli nu in sensul acelui arhicunoscut dicton care cam in mod fals i se pune in sarcina, dar in sens politic prin excelenta.
Asa este si eu adaug ca trebuie cucerita si pastrata prin mijloace democratice daca suntem un stat de drept si ,exercitata …ei aici este aici, adica in interesul cui trebuie ea exercitata? si de raspunsul la aceasta intrebare depinde intreg esafodajul structurilor si actiunilor politice.
Este evident ca sunt doua posibilitatI; fie in interesul celui care a ajuns sa o aiba si desigur al celor care-i permit sa o pastreze in continuare si atunci iesim din cadrul democratic chiar daca obtinerea se realizeaza democratic, fie in interesul celor care i-au conferit-o adica o majoritate din populatie, din cei care voteaza , asta realizandu-se prin indeplinirea cat mai intocmai a programului cu care alesul este creditat de alegatori.
Asta spuneti dvs dle Naumescu si eu am incercat aici sa explicitez acestea foarte, foarte importante idei, desi poate ca pot parea banale adaugand insa ca in situatii de schimbari fundamentale de paradigma lucrurile pot pretinde si un program minimal cum de ex in decembrie 1989 asa ceva a fost programul scris de prof Mazilu(?) si insusit de dl Iliescu cu unele amputari esentiale si completat apoi de Proclamatia de la Timisoara care erau ultra suficiente daca erau indeplinite atunci. Azi suntem totusi ceva mai avansati si putem cobora si la detlii de tipul bunelor practici administrative, legislative, judiciare si judecatoresti.
2) În ce mai cred astăzi, de fapt, partidele? Ce-i mai uneşte pe membrii lor?
Intrebare deasemeni esentiala dar devenita oarecum retorica caci cred ca toti cam stim raspunsul.
Imi permit totusi sa raspund explicit dupa cum cred eu ca este raspunsul remarcand ca raspunsul la aceasta are legatura cu raspunsul la prima caci scrieti ca accederea la putere, caci asta inseamna victoria in alegeri este un scop in sine si deci acesta este crezul lor, dar scopul fiind in sine are cum aratam si conotatiile lui de folosinta si anume interesul material al competitorului si sustinatorilor apropiati si uneori mai mult, adica dornta de a-i stapani, de a te impropietarii pe libertatea celorlalti acesta fiind acel moment la care ajungi atunci cand puterea te corupe absolut dar si cand o doresti (si doar tu stii asta) exact in acest scop si aceasta este dorinta de putere ca scop in sine.
Ce-i mai uneste pe membii lor ? Doar intresul personal pe ntru marea majoritate dorinta de a acede la resure gratuie si pe cativa propria lor dorinta de putere (acestia sunt cei care dupa victoria liderului se canibalizeaza intre ei sau sant eliminati de lider pentru a nu fi si el dat jos. Un lider dictotor calauzit de setea oarba ,irationala de putere are un miros foarte fin ppentru a-i depista pe cei care asemni lui au acelasi scop nedeclarat si-i elimina rand pe rand, istoria fiind plina de astfel de exemple.
Cei care inteleg acestea si cei care cred ca puterea trebuie exercitata in primul rand in folosul celor care te-au votat (si de regula daca o exerciti in interesul acestora o exerciti de fapt in interesul tuturor, cum ar fi cazul Bucurestiului daca am compara promisiunile si programele candidatilor) ar trebui sa se poata recunoaste intre ei si sa se poata coagula intr-o forta politica.
Discutia despre solutii este vasta dar nu se poate face aici si de exemplu in locale as putea spune ca poate apartenenta politica nu este cea mai importanta pentru cei deja aflati in functii ci in primul rand cum le-au indeplinit si daca au actionat in interesul generl al cetatenilor ei trebuie alesi din nou, Astept un partid care sa poata recomanda pe baza de informatii sprijinirea pentru realegere a unui candidat care a actionat pentru binele comunitatii . Astept dar nu stiu daca voi si vedea asa ceva tinand cont de raspunsul dat la intrebarile de mai sus.
Ps Dar ce raspuns da media la aceste intrebari cand in aproape toate emisiunile atat moderatorii cat si reprezentantii ei cat si oamenii politici invitati discuta dupa pozitia raspunsului antisocial, ca fiind normalitata si chiar ca ceva dezirabil si de acceptat si asta fara jena si rusine si fara sa-i puna cineva la punct. Dar ce sa facem daca un domn Naumescu si altii la fel nu ajung in emisiuni sau daca ajung se timoreaza uita esentialul, sunt atrasi(manipulati) in discutii inutile si care le blocheaza mesajul.
Aceste doua intrebari eu unul le-as repeta la nesfarsit intr-o emisiune la care as participa, astfel incat sa nu se mai poata face dlor ca nu le aud, ca nu le observa si publicul ar intelege multe din asta.
:
Articolul ar fi lucid daca ar spune si cateva cuvinte despre cealalta candidatura: Firea-Pandele.
Asa, este doar desfintarea unei candidaturi cu niste afirmatii discutabile: ingrijorare pentru situatia Europei, intransigenta totala fata de un posibil candidat dar totala lipsa de pretentii fata de ceilalti(majoritatea chiar penali), desfintarea unui partid politic-nici un cuvant despre celelalte partide, etc…
Este o manipulare ordinara.
Oare de fapt aceasta candidatura a dlui Munteanu nu a fost(este) o ampla campanie de promovare . Cati il mai stiau acum o luna si cati il stiu azi ca pe un vajnic nationalist, sidaca in trecut a cochetat cu candidatura la presedentie(nici nu mai conteza pe langa cine) dar asta nu cumva inseamna ca o viitoare candidatura ar fi ceva destul de natural? etc etc :)
Da, există multă confuzie în politica actuală. Ar trebui limpezite lucrurile. Sunt doctrine sau curente politice care formează perechi, în contrapondere: socialismul şi liberalismul, integrismul şi conservatorismul, elitismul şi populismul, etc. Nu există o unică doctrină care să deţină adevărul. Există puncte tari şi puncte slabe la toate doctrinele. Liberalismul are multe puncte tari, dar are şi puncte slabe. Din cauza asta au existat şi încă se încearcă diverse hibridări, de exemplu liberalii au preluat puncte doctrinare de la social-democraţi, cum ar fi asigurările medicale şi altele, sau metisajul dintre liberali şi conservatori în pregătirea campaniei pentru primăria Bucureştiului. La fel, integrismul şi conservatorismul pot să ajungă la o linie de echilibru, astfel încât integrismul să nu fie dizolvant, iar conservatorismul să nu fie autarhic, izolaţionist. Linia aceasta de echilibru ar pune capăt torentului de acuzări reciproce: integriştii care acuză conservatorii că distrug Uniunea Europeană, iar conservatorii ce acuză pe integrişti că dizolvă naţiunile şi popoarele într-o masă amorfă. În fond, nici unii, nici alţii nu sunt anti-UE, doar că o văd diferit. Culmea că mai anti-UE se dovedesc a fi englezii, cu Brexit-ul lor ce dă bătăi de cap la Bruxelles.
De la pierderea busolei morale şi intelectuale a partidelor politice la cultul lui Putin
Articolul recent al profesorului Valentin Naumescu este un bun exemplu pentru a demonstra aforismul din vechea filozofie greaca conform caruia cele mai multe probleme ale oamenilor nu vin de la lucruri ( fapte) ci de la parerile lor despre lucruri :
„Europa ( cu atat mai mult Romania ! –s.n. ) traversează din nou un astfel de moment crucial, de derută şi descumpănire politică, intelectuală şi morală. Nu mai ştim dacă trebuie să fim „europeni” sau „naţionali”, să fim solidari cu cei din jur sau să ne gândim doar la siguranţa noastră, să fim toleranţi sau intoleranţi, deschişi sau protecţionişti, să avem un stat laic sau să absorbim religia în normele şi viaţa publică, să apărăm libertăţile Spaţiului Schengen sau să ridicăm garduri de sârmă ghimpată, să ne integrăm sau să ne dezintegrăm.”
O solutie posibila pentru iesirea din acest impas ar fi schimbarea perspectivei :
„Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice.
O altă temă pe care prezentul o preia din istorie, istoria relativ recentă de data aceasta, este aceea a poziției față de ideea națională. Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”.
„Ura, ca un combustibil al istoriei, nu este o descoperire de dată recentă: ura comunistă de clasă şi ura nazistă de rasă sunt conectate prin legături periculoase la ura sinucigaşă de tip mărturisit religios a teroriştilor. Amintiţi-vă că deschiderea, chiar parţială, a arhivelor sovietice a arătat că teroriştii anilor ’70, ’80 se antrenau în poligoanele ţărilor din Est şi că în atentatele din Irlanda, din Ţara Bascilor sau din Orientul Mijlociu se găseau mereu arme de producţie cehă sau sovietică.”
http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf
In sfarsit, in cazul Romaniei mai exista o problema de interpretare a istoriei recente . La nivel politic , cea mai mare problema pe care o au partidele este criza de legitimitate morala care practic le desfiinteaza in fata propriului electorat :
„În ce mai cred astăzi, de fapt, partidele? Ce-i mai uneşte pe membrii lor?”
Dincolo de aceasta, exista o problema si mai grava legata de raportul dintre starea de drept si starea de fapt, dintre starea formala si starea reala. Explicatia acestei fracturi politice , sociale si morale o gasim in anii `89-90 atunci cand prin frauda frauda politica, sociala si morala s-au amestecat in mod intentionat criminalii cu victimele, infractorii cu oamenii cinstiti, etc. iar societatea romaneasca a devenit o societate duplicitara de gradul doi sau o societate a diversiunii in care , dupa modelul politic, „sub ceva se poate ascunde altceva”.
Din nefericire autorul eludeaza exact acest aspect :
„ Orice ar face acum, Marian Munteanu nu mai poate veni astăzi în faţa electoratului cu imaginea liderului studenţilor din Piaţa Universităţii, din primăvara lui 1990 (1) (eveniment care marca o primă şi destul de simplistă împărţire a societăţii postcomuniste)(2)”.
Afirmatia (1) este perfect adevarata cu mentiunea ca in 1990 Marian Munteanu a deturnat de fapt sensul miscarii din Piata Universitatii lipindu-i o eticheta ( „Miscare Legionara”) pe care nu o ceruse nimeni , deoarece tinerii de atunci habar nu mai aveau cine erau legionarii care timp de 50 de ani au fost decimati si interzisi. In realitate , scopul acestei etichete a devenit exact indicarea tintei respectiv ce urma sa invoce Ion Iliescu si ce trebuiau sa vaneze dupa aceea minerii lui Miron Cosma si unii din SRI care ar fi actionat „in nume propriu si fara stiinta institutiei” dupa declaratiile sefului lor de atunci.
Pe de alta parte , afirmatia (2) este absolut surprinzatoare din partea unui autor care ne-a surprins in atatea randuri prin profunzimea analizelor sale si prin complexitatea informatiei si documentarii . Ce inseamna in acest caz „simplist”?
Ca sa spunem lucrurilor pe nume , Piata Universitatii a fost fenomenul care daca ar fi continuat , ar fi devenit pentru unii chiar mai periculos decat Revolutia pentru ca ar fi initiat realinierea Romaniei la sistemul de valori morale, democratice si europene. El ar fi delegitimat politrucii si ar fi separat din punct de vedere moral graul de neghina , ceea ar fi fost un pericol mortal pentru unii care acum au devenit de neatins . De aceea acel fenomen trebuit distrus din radacina indiferent de riscurile asumate atunci si la lumina zilei , iar prin stoparea lui Romania a pierdut a doua sansa istorica.
Dupa mai mult de un sfert de secol de la acele evenimente, exista inca motive foarte puternice pentru a mentine societatea in starea de parabioza si de confuzie morala care a devenit raiul pescuitorilor in ape tulburi. Cu toatea acestea , diversiunile si dezinformarile politicienilor care au mizat mereu pe asa-zisa lipsa de memorie sociala a populatiei care ar face-o usor de prostit, devin din ce in ce mai clare pentru ca au inceput sa incurce mastile , costumele, rolurile , piesele , replicile , si in final chiar epocile . Dovada recentul spectacol din Partidul Liberal oferit de catastrofala candidatura a lui Marian Munteanu .
Este exact ocazia asteptata de multa vreme de cei care stau la panda deoarece razboiul hibrid facut cadou Europei de catre prietenul ei de la Rasarit a intrat deja in linie dreapta (http://adevarul.ro/news/eveniment/razboiulhibrid-componenta-psihologica-romania-1_571748975ab6550cb82c6392/index.html ).
Dupa spectacolul politic trivial si deprimant al unei clase politice care tine cu ghearele si cu dintii de scaunele ei pentru ca a facut deja si carare, si coada pana la DNA , nu este de mirare ca la noi apar „rezistentii” si „miscarile de rezistenta” care vor sa scape de toti si de toate dar in special de americani, NATO , FMI, etc. si capitalism ca sa aduca pe altii in loc.
In acest context nu mai este pentru nimeni o surpriza ca in fisurile edificiului social de la noi au fost deja plantate bombe cu explozie intarziata al caror cronometru poate fi declansat in orice moment.
Aceste „miscari de eliberare nationala” gen REZISTENTA National Crestin Socialista ( http://www.rezistentaonline.com/ ) se raspundesc pe retelele sociale ca o tumoare maligna ( https://www.facebook.com/groups/618093511624981/ ) prin strategii de tipul „Events and Plans” si au tendinta de a acoperi intreg teritoriul tarii prin „Closed Groups”.
Cand aceste miscari „patriotice” declara in mod sfidator crezuri politice de genul „…stoparea ocupației americane în România, ieșirea din NATO ,”Suntem alături de Federația Rusă și de președintele Vladimir Putin, orice postare ce contravine acestei poziții este interzisă. ( https://www.facebook.com/groups/618093511624981/) , care pot fi preluate oricand sub aripa unui partid politic , respectarea Constitutiei devine deja o prioritate nationala.
Chiar daca aceste lucruri sunt cunoscute de multa vreme , surpriza recenta este aparitia la noi a unui sondaj …pro-Putin ( https://petitieonline.net/sondaj/ati_vrea_un_presedinte_ca_vladimir_putin_-s17113043.html) care semnaleaza faptul ca am trecut in mod cert din zona gri in zona razboiului hibrid si in cea mai toxica formula a lui (http://sergiusimion.blogspot.ro/2016/04/razboiul-hibrid-si-cultul-lui-putin-in.html).
Esti utopic:
– „Ar trebui limpezite lucrurile. Sunt doctrine sau curente politice care formează perechi, în contrapondere: socialismul şi liberalismul, integrismul şi conservatorismul, elitismul şi populismul, etc.
„Limpezirea” o voia si marxismul:sa fim singuri :P
– ” În fond, nici unii, nici alţii nu sunt anti-UE, doar că o văd diferit. Culmea că mai anti-UE se dovedesc a fi englezii, cu Brexit-ul lor ce dă bătăi de cap la Bruxelles.”
Adica englezii nu au voie „sa vada diferit”, ci ei sint considerati anti pur si simplu.
De cind e Bruxelles-ul infailibil? sau de cind doar unii au voie sa vada diferit?
Nimeni nu ar vota alternativa daca casta politica nu ar fi semanat dezastrul. Si cand zic dezastru nu ma refer la ghetorurile musulmane de azi, ci la cele de maine intr-o europa cu mai putini autohtoni decat azi. Domnilor, unde este costul politic ? Aparatorii drepturilor omului nu pot cadea in populism ? Statul social functioneaza doar cand avem un procentaj de populatie sclavizata si impozitata dur ca sa mentinem „depturile progresistilor”. Sunt o gramada de tari europene unde nici stanga si nici dreaptea nu apara clasa medie, isi mai aduce aminde cei de dreapta in campanie asa putin. Guvernele europene ascund informatiile si statisticile negative despre musulmani, cu asa informatii si conditii autocenzura pe post, sincer nu vad rostul dezbaterilor si nici multa diferenta nu-i cu regimurile totalitare actuale care si ele mai mimeaza dezbaterea sau alegeri. Democratia europeana si-a atins limita sau a cazut pe mana unor incompetenti. Belgia de exemplu a trimis mai multi luptatori ISIS decat multe state musulmane africane, semn ca au fost super lejere cu predicatorii urii, dar foarte dure cu protestele anti-islamice, repede le-au udat cu apa. Haideti domnilor, europa este si a noastra, parerea noastra este legitima si noi preferam nebunii nostrii decat nebunii altora.
Cum evaluăm trecutul, astfel vom fi în viitor
Tot mai frecvent, pe FACEBOOK, dar și în librării, în reviste apar intervenții, aprecieri din ce în ce mai eronate, cu orientare radicalizată spre dreapta. Fenomenul nu este tipic românesc, ci general european. Mi se pare ciudat, în condițiile unei pseudo-invazii islamice, cu efecte îngrijorătoare pentru civilizația Europei. În primul rând aș vrea să afirm cu orice risc de a fi catalogat cumva altfel decât mă consider în realitate – secolul XX a fost dominat de ascensiunea comunismului stalinist și a fascismului cu nuanțele sale – nazist, mussolinian, legionar. Efectele se cunosc, mi se par ridicole contabilizările, care din cele două rele a fost mai mare. Este nedemn pentru umanitate să contabilizezi numărul de morți, de schingiuiți. Asumarea trecutului ține de gradul de conștientizare acestui trecut. Mă voi referi la istoria României din secolele XIX-XX, strict pe tema relațiilor interetnice. Prezența evreilor pe teritoriul daco-roman este atestată în urmă cu două milenii, dar numărul lor a devenit semnificativ în ultimele două secole. Eminescu se întreba, ca jurnalist – de ce vin la noi și nu se duc înapoi în Rusia, ori în Austro-Ungaria, Germania, America? Din Rusia este simplu de răspuns – pogromul este un cuvânt rusesc, o realitatea a țarismului rus, iar obligativitatea serviciului militar de 20 de ani ducea la distrugerea familiilor și comunităților evreiești, unde bărbatul susținea familii numeroase, copii, femei, bătrâni. Timp de secole, evreilor li s-a interzis cumpărarea de pământ, portul armelor, accesul la anumite slujbe, astfel că lor le-a rămas liber micul și marele comerț, finanțele la nivel local și internațional, medicina, activități notariale, birocratice, ca și luarea în arendă. Alecsandri, cu antecesori evrei, se pare, din Italia, nu a înțeles rolul evreilor la sate, numindu-i „lipitori”. Antisemiți la noi au fost A.C. Cuza, un profesor ratat, apoi liderii Mișcării Legionare ( v. Cărticica șefului de cuib, ș,a) , Guvernul Goga-Cuza care a anulat dreptul la cetățenie câștigat prin Constituția din 1923, apoi a urmat regimul lui Ion Antonescu, cu deportări ale evreilor în Transnistria, unde nu s-a trăit bine, cum susțin unii ignoranți, ci s-a murit pe capete, prin împușcare, foamete, boli, frig, etc. Dacă evreii au fost acuzați de plutocrație capitalistă ( v. Mein Kampf a lui Hitler), a urmat acuzația de a fi purtătorii comunismului marxist-leninist-stalinist. Trebuie spus foarte limpede, comunismul a fost adus în România nu de un partiduleț de 900 de membri, din care 600 minoritari evrei, unguri, ucrainieni, ci de TANCURILE SOVIETICE, conform înțelegerii de la Ialta. Fără prezența sovietică în România, nici nu ar fi existat dictatura peceristă, dejistă și ceaușistă, mai târziu, când PCR avea peste trei milioane de membri. Se dau cu insistență nume de evrei care au condus diverse sectoare în RPR-RSR. Ok, dar se uită că din 800.000 de evrei câți erau în 1938, azi sunt circa șase mii, adică de o sută de ori mai puțini. Unde s-au dus ei? Parte în cuptoarele de la Auschwitz și în alte lagăre naziste, datorită fascismului maghiar, parte în gropile din Transnistria. Datorită așa numit salvatorului –mareșal Ion Antonescu, parte în URSS, refugiați sau deportați în Siberia, ca burghezi, parte în Occident, iar circa 400.000 de evrei au devenit israelieni. Au apărut diverse legi care au menirea să limiteze manifestările urii de rasă ( deși nu există o rasă evreiască). Ultima lege, despre care se discută cu înfierbântare fără ca mulți să o fi citit, se referă la promovarea valorilor /nonvalorilor legionare. A se citi clar, nu se interzice nicidecum publicarea operele unor mari scriitori, filosofi, nu s-a pornit „o cruciadă împotriva valorilor naționale”, sunt vizate numai cultul și propaganda pro-legionară. Atât în Franța, cât și în Germania sunt publicați scriitori, filosofi care au colaborat cu nazismul, v. Celine, ș.a. în Franța, Heidegger, ș.a. în Germania. Cine ar îndrăzni să nege valoarea unui Cioran, Eliade, ș.a. numai că au purtat un timp cămașa verde legionară? Mi se pare curioasă această fierbere chiar din partea unor intelectuali de prestigiu. Într-un anticariat am văzut la vânzare, fără a fi căutată, cartea lui Hitler, „Mein Kampf”, în romînă, publicată la noi în 1993. Deși această carte nu are decât o valoare documentară. Nimeni nu a interzis-o, deși în alte țări ea este interzisă. Despre ce vorbim? Este destul să amintești de crimele Legiunii ( asasinarea a trei foști prim-miniștri, a 60 de politicieni la Jilava, Rebeliunea și Pogromul din ianuarie 1941), despre politică genocidară a mareșalului Antonescu, că ești taxat imediat de bolșevic. S-a ajuns la afirmații aberante că stalinismul a fost singurul flagel al secolului XX, hitlerismul fiind chiar necesar. O, sancta simplicitas. Să ne fi „fericit” pe noi, toți, indiferent de etnie, o domnie a celui de al Treilea Reich!!!. De Stalin , Dej, Ceaușescu am avut parte. O știm, dar cu Reichul nazist cum ar fi fost? Petrolul românesc s-ar fi scurs nu în URSS, ci în Germania. La Cotul Donului au murit de frig, foame, circa 400.000 de militari români. Ce căuta armata română la Cotul Donului? O fi o explicație, eu nu o înțeleg. În încheiere aș vrea să aduc elogii celor care au editat în 2005-2006 trei cărți ce merită recitite – „ Totuși, n-au fost singuri” ( Maria Marian)-Ed. Universal Dalsi, ”Scriitori evrei în România” de Ovidiu Morar și „ Problema evreiască”, ambele editate de Aura Christi la Ed. Ideea Europeană. O întreagă literatură este la dispoziția celor ce vor să înțeleagă necesitatea dialogului interetnic, multietnic, vor să fie oameni, să iubească deopotrivă cultura națională și universală.
BORIS MARIAN MEHR