vineri, mai 20, 2022

Descotorosirea

Zilele trecute redacția României libere își lua rămas bun, exprimând ipocrit regrete, de la veterana Ondine Gherguț, jurnalistă de investigație de excepție, premiată pentru curaj de Ambasada SUA, și de la coordonatorul edițiilor electronice, incisivul Mălin Bot.”Motivul despărțirii este cât se poate de obiectiv: trebuia să facem reduceri financiare ca să rezistăm. Nu e ușor, știu, dar așa funcționează economia de piață. Nu putem trăi la nesfârșit din banii primiți de undeva”, argumenta pe Facebook redactorul-șef, Sabin Orcan, la o zi după ce jurnaliștii fuseseră deja îndepărtați fără prea multe explicații. Referirea la”banii primiți de undeva” sugerează că dispariția vechiului patron, Dan Adamescu și problemele cu justiția pe care le are fiul acestuia și actual patron, Alexander Adamescu, au subțiat finanțarea ziarului, așadar reducerile de personal sunt inevitabile. Selecția, în acest caz și în multe altele, indică un fenomen chiar mai grav decât restrângerea finanțărilor. L-aș numi ”descotorosirea”. Anterior de la România liberă a fost împins să plece Cristian Câmpeanu, editorialist intransigent care n-a făcut caz. O întreagă echipă a părăsit recent Evenimentul zilei, Mircea Marian, Silviu Sergiu, Mălin Bot, iar Andreea Udrea a optat pentru PR. Și ziarul Adevărul a înregistrat recent ieșirea din scenă incomplet lămurită a unei jurnaliste. B1 TV a sistat brusc prin 2015 emisiuni excelente ca Butonul de panică a lui Cătălin Prisecariu și a scos din grilă emisiunea Sorinei Matei, Actualitatea românească, care asigura dezvăluiri inedite. Daniel Befu, jurnalist de investigații, s-a refugiat pe diverse proiecte, nefiind dorit prin redacții. Televiziunea și radioul public se descotorosesc periodic de incomozi, având la activ o pleiadă de jurnaliști eliminați în timp fiindcă n-au fost obedienți. Mulți se întorc și se reîncadrează cu sentință, însă instituțiile au scăpat de ei 2-3 ani cât durează procesul.

Îndepărtarea jurnaliștilor consacrați, a celor care dispun de experiență dublată de memoria istoriei recente și preferința pentru jurnaliști foarte tineri, ilustrează cât de permeabilă este politica redacțională la nevoile patronatului și la concubinajul cu puterea politică. Se vede cu ochiul liber că Evenimentul zilei și-a acomodat agenda editorială după ce patronul a încurcat-o cu legea: a început să muște justiția și să abordeze teme pe placul, tonul și muzica PSD. Un scurtcircuit s-a petrecut și la nivelul finanțărilor din umbră. Dacă nu s-au adaptat, jurnaliștii critici au plecat. România liberă schimbă și ea macazul în raport cu subiectele legate de justiție, sărind în ajutorul patronului (vezi art. Arestarea lui Alexander Adamescustudiu de caz în Europa.Mandatele europene de arestare emise în România ar trebui reverificate de judecători din UE, publicat în 23 februarie), dar păstrând discursul critic în legătură cu politicienii, mai ales cu PSD. În mod ironic, pe 20 februarie, ziarul lansase petiția”Sprijiniți libertatea și independența ziarului România liberă!”, cu argumentul că”astăzi, instituții care maschează interese politice vor să preia sau să reducă la tăcere vocea unui ziar etalon”.

Se pune întrebarea de ce nu există o reacție de solidaritate în interiorul redacției, de ce tac colegii care au trecut prin experiențe asemănătoare. Excluderea de la o conferință de presă a Casei Albe a publicațiilor New York Times, Politico și a televiziunii CNN a produs pe loc solidaritate prin boicotul conferinței. Solidaritatea de breaslă nu are practici notabile în România, indicând una dintre marile vulnerabilități morale ale sale. Jurnaliștii își prezervă jobul și își găsesc scuze simple să nu reacționeze, astfel patronii își păstrează fără dificultate ascendentul și controlul. ”Descotorosirea” de jurnaliștii prea vocali, care știu multe, care nu cedează, are cale liberă. Adesea ei nu se pot adresa instanței fiindcă au contracte minimale, de colaborare sau de copyright, cu clauze defavorabile. Jurnaliștii rămași pe dinafară apelează la puținele organizații media care le pot lua apărarea – ActiveWatch, CJI, AZIR/AEJ, COM – care semnalează cazurile și le includ în rapoarte. Rămâne compensatoriu blogul, Facebook pentru exprimare liberă, însă aceste soluții nu rezolvă nici statutul profesional, nici situația de viață a celor eliminați din meserie. Ei devin, involuntar, sperietoare pentru breaslă și, implicit, agenți ai obedienței, în loc să fie exemplul frumos de rezistență etică.

Există în contrapondere cooptări de jurnaliști oportuniști, de cele mai multe ori achiziții nefericite ca grobianul Laurențiu Botin la B1 TV, Denisa Pascu la RTV, folosită pentru interviurile umile cu Liviu Dragnea, Denise Rifai la Realitatea TV mimând inadecvat colțoșenia, sau arlechinul Ionuț Cristache la TVR 1, împrumutat de la Antena 3. Mișcări redacționale se pot observa și la Cotidianul sau Jurnalul național etc. Există o divizie de așa numiți comentatori (Cristoiu, Chireac, Nistorescu, Dragotescu, Andronic, Stan etc.) care trec dintr-un studio în altul, pentru a asigura distribuirea mesajelor manipulatoare provenite din mediul politic cum sunt: protestele sunt plătite, Soros și multinaționalele-inamicii României, lichidarea DNA, ”binomul”ș.a.m.d. Garda de ”păreriști” indispensabili din studiourile Antenei 3, RTV, B1 TV și Realitatății TV (cu unele excepții), indiferent de care parte se situează, face parte din divizia bine antrenată de dezinformare, manipulare, influențare, deci nu intră în subiectul de față. Din contră.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Dezolanta situatie.
    Cunosc starea ziaristilor incomozi, subiectii descotorosirii, cind nu ai dreptul sa iti spui opiniile, daca nu esti pe linie. Se practica si in partea „buna” a presei.
    Vae victis! Am pierdut doua rinduri de alegeri, umilitor chiar, si dam vina pe „stirbi”.
    Esecul dreptei are izvorul si in atitudinea ziaristilor de partea buna a baricadei.
    Dar nu e bine s-o spui, caci nimeni nu e vinovat.
    Doar Haznaua 3 si Guita tv.

  2. Hidoasa manevra intr-adevar. Nu stiam ca dl. Campeanu a fost alungat de la RL, am presupus ca s-a mutat la Revista 22 odata ce linia RL a devenit tot mai tulbure.

    in orice caz alungarea unei ziariste de mare valoare prrecum Ondine Ghergut e o meschinarie de-a dreptul ticaloasa si de o lasitate gretoasa. Mai ales cand vedem ce fauna (afara de Malin Bot si Mircea Marian pe care-i apreciez) s-a adunat in ultima vreme la RL. Adica parale de adus mediocritati dubioase sunt, dar in acelasi timp se alunga oameni de valoare pe motiv ca trebuie stransa cureaua. Jalnic….

  3. Romania Libera a incetat sa fie ziarul pe care il stiam. Un desant aeropurtat dinspre Realitatea tv si B1 tv a ocupat pozitiile-cheie ale ziarului si i-a alungat pe toti ziaristii valorosi, cu adevarat independenti, care nu raspundeau decat in fata constiintei proprii. Cristian Campeanu si Ondine Ghergut se numarau printre acestia. Au supravietuit putin si numai oportunisiti. In timp ce colegii ii erau dati afara, Sabina Fati facea turul Marii Negre (cu ce bani?) si apoi il publica intr-o carte (cu ce bani?).
    Atatia ziaristi incomozi au ramasi pe drumuri, ca sa zic asa, incat ar trebui sa se gandeasca la un ziar nou, fie si numai online.

    • Daca cititi exceptionala carte a Sabinei Fati despre Marea Neagra veti afla si din ce sposorizari a facut, cu greu, din putin si cu mari riscuri, aceasta calatorie care ne arata ce nu putem afla de la TV. Nu ea e acolo dintele stricat, dimpotriva.

  4. Nu pot să nu fiu de acord cu autoarea articolului și cu preopinenții mei care vorbesc despre manipulare prin mass-media, ceea ce astăzi nu este în fond altceva decât un instrument al sistemului oligarhic. Prin urmare, excepțiile de onestitate în presă sunt remarcabile și merită din plin susținerea din partea publicului. Dar, trebuie să recunosc că derapaje apar, inclusiv la cei care ne-au câștigat încrederea. Îmi amintesc cu regret, spre exemplu, de realizatoarea „Memorialului durerii” și comparația procesului d-lui A Nastase cu cel al lui I Maniu, ori a Antenei 3 cu Radio Europa Liberă.

    În prezent, jurnalul finanțat de dl Adamescu, o persoană mega-bogată, (despre dl D Adamescu și apropierea sa de diverse „servicii” presa a scris îndelung, nu insist) reia campania de deconspirare a colaboratorilor Securității. Aceasta, în condițiile în care oligarhia românească s-a format tocmai pornind de la eșaloanele secunde ale Securității și PCR. Personajul asupra căruia se îndreaptă astăzi atenția ziarului este guvernatorul Băncii Centrale. Dincolo de veșnicul conflict dintre masoni, bilderbergi și iluminați, dl Isărescu a fost adesea atacat de facțiunea ultranaționalistă din fosta Securitate (apropiați ai PRM etc.). Ori, nu putem să ignorăm faptul că BNR a reprezentat în ultimii ani, indiferent cărei grupări aparține guvernatorul, dacă aparține vreuneia, sau dacă a colaborat (nu spun că nu contează, dar este alt subiect), un punct de reper pentru economia României și o bornă de stabilitate.

    Flexibilitatea extrem de limitată a guvernatorului (și a CA al BNR, în plan secund) la solicitările diverselor guverne ne-a păstrat în limitele unor valori ale indicatorilor macroeconomici care ne-au permis menținerea stabilității României. Ar fi deosebit de riscant pentru întreaga națiune să fie destabilizată BNR într-o perioadă de sensibilitate economică și politică [cel puțin] la nivel european, precum cea pe care o parcurgem. Spre exemplu, înlocuirea șefului Băncii Centrale și plasarea [informală] la dispoziția guvernului a acestei instituții ar putea în anumite condiții să permită realizarea cu brio a tuturor promisiunilor din programul de guvernare, inclusiv dublarea salariilor anunțată de ministrul muncii. Consecințele asupra întregii țări ar fi înfiorătoare, iar eu mă aflu la o vârstă la care nu aș mai vrea să părăsesc definitiv România, eventual cu destinația Venezuela.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro