miercuri, februarie 1, 2023

Desemnarea noii Comisii Europene – un exercitiu de „delegitimare” in trei etape

Alegerile europene din 25 mai, pe langa faptul de a aduce in scena un nou Parlament European, reprezinta si prima participare electorala ale carei rezultate influenteaza numirea presedintelui Comisiei Europene. O laudabila consacrare democratica a votului exprimat de o majoritate a europenilor, intr-un moment in care legitimitatea institutiiilor si a proiectului comunitar in ansamblul sau se cere reconfirmata si consolidata – este – s-ar putea spune/crede in primul moment. Este suficient sa privim insa desfasurarea efectiva a desemnarii presedintelui Comisiei, precum si a colegilor sai, pentru ca problema legitimarii/legitimitatii institutiei sa apara intr-o lumina prea putin favorabila.

Mai intai a fost problema interpretarii pe care diferiti lideri politici au dat-o articolului prin care Tratatul de la Lisabona consacra tocmai principiul democratic amintit mai sus (Tinand seama de alegerile pentru Parlamentul European si dupa ce a procedat la consultarile necesare, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de presedinte al Comisiei (…) ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun). Acesta nu impune Consiliului nicio obligatie juridica de a tine cont de avizul emis de Parlamentul European cu privire la candidatul desemnat pentru sefia Comisiei, deci suficient pentru a permite unor lideri „cu greutate”, precum Angela Merkel, sa sublinieze ca votul Parlamentului este pur indicativ. Sau presedintelui Consiliului, Herman von Rompuy, sa reaminteasca faptul ca puterea de decizie se afla in mainile institutiei sale.

Sa incerci sa ii convingi pe cetatenii europeni sa participe la vot fiindca opinia lor va influenta direct orientarea viitoarelor politici europene, pentru a ignora apoi rezultatele acestui vot, pare o abordare putin obisnuita de a incerca sa consolidezi legitimitatea unor institutii si asa subrezite in ochii cetatenilor.

Un al doilea element care a aratat dificultatile pe care le are Europa in a gasi, pe de o parte, personalitati care sa se impuna drept creatoare si purtatoare ale unui veritabil proiect european, si, pe de alta parte, un consens intre liderii politici nationali privind viitorul Europei, sunt discutiile care au insotit insasi numirea lui Jean-Claude Junker in fruntea Comisiei Europene. Desi bine cunoscut in cercurile de la Bruxelles, fostul prim-ministru luxemburghez si presedinte al Eurogrup nu parea a fi du goût de tout le monde. Mai intai a fost nevoie sa fie indepartate reticentele cancelarului german, Angela Merkel, in timp ce David Cameron s-a aratat pana la final un convins opozant al viziunii europene mult prea federaliste a luxemburghezului. De asemenea, prim-ministrul ungur, Viktor Orban, s-a opus ferm numirii lui Junker. Intr-un tweet din 27 iunie, David Cameron afirma: „Le-am spus liderilor UE ca vor regreta toata viata noul proces de desemnare a presedintelui Comisiei”. Desi in cele din urma Jean-Claude Junker a obtinut sustinerea Consiliului si votul favorabil al Parlamentului European, nu este mai putin adevarat ca toata efervescenta creata in jurul numirii sale a lasat impresia ca, dincolo de competente, viziune si/sau program politic, aceasta desemnare a fost (si) rezultatul unui intens joc de culise. Ceea ce nu pledeaza, desigur, in favorea imaginii viitoarei Comisii si a presedintelui sau.

In fine, cel de-al treilea si, probabil, cel mai „greu” element care poate pune Comisia Europeana intr-o lumina defavorabila nu numai in fata propriilor cetateni, ci si a celorlalti actori de pe scena internationala, este „echipa Junker”. Nu voi aminti aici dezbaterile interne, mai mult sau mai putin aprinse, cu privire la candidatii propusi de guvernele nationale pentru postul de comisar, ci doar despre ceea ce lasa Bruxelles-ul sa se vada sau sa se inteleaga.

In saptamanile din urma, culoarele si salile Parlamentului European au cunoscut tensiunea audierilor noilor comisari desemnati. In conformitate cu prevederile tratatelor, fiecare membru al viitoarei Comisii este invitat la o audiere publica in fata comisiilor parlamentare de specialitate, in rapot cu portofoliul atribuit. Desi la finalul audierilor Parlamentul isi da (sau nu) acordul asupra Comisiei in totalitatea sa si nu in mod individual asupra candidatilor, schimbul de vederi asupra prioritatilor si competentelor acestora din timpul audierilor poate fi vazut ca un prim test care contribuie la legitimarea viitoarei institutii.

In cazul „echipei Junker”, acest prim test a cunoscut cateva rateuri remarcabile (este drept, nu doar competenta si integritatea candidatilor este de vina, ci si obisnuitul joc de putere dintre institutii, pe de o parte, precum si dintre principalele grupuri politice, pe de alta parte). Astfel, britanicul Jonathan Hill (portofoliu atribuit: Stabilitate financiara, Servicii financiare si Piata de capital) a fost supus unei a doua audieri, cehoaica Vera Jurova (portofoliu: Justitie, Consumatori si Egalitatea de gen) si ungurul Tibor Navracsics (portofoliu: Cultura, Educatie, Tineret si Cetatenie) au primit intrebari scrise suplimentare din partea europdeputatilor (in cele din urma, doar pentru Navracsics s-a dat un aviz pe jumatate negativ, el fiind considerat capabil sa asume functia de comisar, dar nu si portofoliul atribuit), pentru spaniolul Miguel Arias Cañete (portofoliu: Energie si Schimbari climatice) s-a cerut reexaminarea declaratiei sale de avere de catre comisia juridica si a fost criticat cu privire la un posibil conflict de interse (in final a primit aviz favorabil, dar dezvoltarea durabila a fost plasata sub „coordonarea” vicepresedintelui  Frans Timmermans, o modalitate de a-l tine deci pe posibilul viitor comisar spaniol sub supraveghere). Un alt moment delicat al acestor audieri l-a constituit si respingerea slovenei Alena Bratusek (pentru slaba cunoastere a dosarelor din domeniul uniunii energetice, portofoliul ce-i fusese atribuit), generand, pe moment, reactii incoerente: pe de o parte, Junker a declarat ca, din punctul lui de vedere, Bratusek ramane comisar candidat, pentru ca slovena sa isi anunte, la scurt timp, demisia.

Raspunsul definitiv asupra Comisiei Junker il va da Parlamentul European printr-un vot in plen, probabil in cursul sesiunii sale de la Strasbourg, de la sfarsitul acestei luni. Indiferent de rezultat (dupa cate se pare, favorabil), raman intrebarile asupra credibilitatii acestei echipe si a capacitatii sale de a reprezenta cel mai bine interesele Uniunii, precum si a jocului de putere dintre si din interiorul institutiilor. Cui ii folosesc toate aceste „turbulente” in apele si asa nu foarte limpezi ale proiectului european? Parlamentul European a reusit sa obtina desemnarea candidatului „sau” in fruntea Comisiei, o modalitate – cel putin teoretica – de a diminua atat de des invocatul „deficit democratic”, dar atat procesul numirii sale, cat si al formarii intregii echipe seamana mai degraba cu un meci in care fiecare dintre combatanti (cele trei institutii comunitare, grupurile politice) incearca mai degraba sa isi arate muschii decat sa umple gaurile din mantia de imagine a Uniunii. Dupa cum au decurs negocierile, dupa cum s-au pozitionat diferitii actori, intre jocuri de culise si nefericite „balbe”, viitoarea Comisiei Europeana va pleca la drum cu un important handicap de credibilitate. Nu ne ramane decat sa speram ca el va fi repede uitat in fata unor politici indraznete, care sa repuna Europa pe drumul reusitei.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alina Dinu
Doctor in drept public - Universitatea Robert Schuman, Strasbourg, consultant in afaceri europene

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro