Anul universitar 2018-2019 a debutat cu un record negativ pentru România: portofoliile de miniștri ai Ministerulului Educației Naționale și ai Ministerului Cercetării și Inovării sunt ocupate de interimari, soluții de avarie pentru înlocuirea a doi miniștri demisionari. Acești indicatori reprezintă doar cireașa de pe tortul problemelor cronice cu care se confruntă educatia. Însă hai să ne imaginăm situația în care următorii miniștri vor avea susținerea politică, priceperea și bugetul necesar pentru a face o schimbare pozitivă. De unde ar începe? Care sunt resursele pe care se pot baza în luarea deciziilor? Ce pot face pentru o dezvoltare sustenabilă a educației in România?
În țările care au un sistem de educație avansat, politicile educaționale sunt făcute pe baza rezultatelor cercetărilor din domeniul știintelor educației (“research-based education”). Inițiative politice la nivelul Uniunii Europene susțin cercetările avansate iar studii empirice confirmă utilitatea lor. Dar cum stă România în acest domeniu? În ce măsură și unde se face cercetare avansată în domeniul științelor educației? Există “focare” / laboratoare de cercetare avansată în România care să ofere soluții validate științific la numeroasele probleme cu care se confruntă?
Pentru a răspunde acestor întrebări, e cazul întâi să definim sintagma “cercetare avansată”. Aici, e destul de simplu. UEFISCDI (subordonat Ministerului Educatiei Naționale) premiază anual cercetători și cadre didactice universitare care publică în jurnale indexate în Web of Science și cotate în zona galbenă (top 50%) și zona roșie (top 25%). Premiile pot fi considerate importante și încurajatoare (2000 RON pentru un articol din zona galbenă și 6000 RON pentru un articol din zona roșie). Asta cu atât mai mult cu cât în multe universități de top din străinătate, nu doar că nu ești premiat, ci chiar riști să îți pierzi titulatura dacă nu faci cercetare avansată. Deci dacă suntem cinstiți cu noi înșine, avem circumstanțe care să motiveze activitățile de cercetare avansată în acest domeniu. Dar cum stăm la capitolul acesta?
Hai să ne uităm în baza de date Web of Science pe domeniul Education & Educational Research. Pentru ca rezultatele să nu fie complet deprimante, vom filtra căutarea focalizându-ne pe instituțiile mari de cercetare. Astfel,vom analiza strict cele 4 mari universități din țară din Consortiul Universitaria (excluzând Academia de Științe Economice, care datorită profilului, nu ar avea focalizare pe științele educației): Universitatea Bucuresti, Universitatea Babes-Bolyai, Universitatea Alexandru Ioan Cuza și Universitatea de Vest. Mai departe, hai să ne uităm la articolele de cercetare avansată din ultimii 5 ani (cei care au urmat publicării legii 1/2011, care încuraja cercetarea avansată). Ce constatăm?
Tabel1: Articole publicate între 2012 si 2017 in jurnale prestigioase avand ca prim autor afiliat la universitătile de top din Romania
| Universitatea | Facultatea / Departamentul | Top 25% | Top 50% |
| Babes-Bolyai
(N = 8) |
Psihologie | Dolean (2016) | Buta et al (2015)
Dolean (2014) Craciun et al (2012) Stefan et al (2012) |
| FSEGA | Deaconu et. al. (2017) | Dabija et al. (2017) | |
| Sociologie | Pantea (2015) | ||
| Stiintele Educatiei | N/A | N/A | |
| Pregatirea personalului didactic | N/A | N/A | |
| Didactica stiintelor socio-umane | N/A | N/A | |
| Didactica stiintelorexacte | N/A | N/A | |
| Pedagogie si didactica aplicata | N/A | N/A | |
| Pedagogia aplicata in limba germana | N/A | N/A | |
| București
(N = 2) |
Journalism si stiintele comunicarii | Cmeciu et. al (2016)
Drula (2015) |
|
| Stiintele Educatiei | N/A | N/A | |
| Pregatirea personalului didactic | N/A | N/A | |
| A.I. Cuza
(N = 2) |
Economie si administrarea afacerilor | Roman et al. (2017) | |
| Pregatirea personalului didactic | Ghiatau et al (2015) | ||
| Stiintele educatiei | N/A | N/A | |
| Vest
(N = 1) |
Pregatirea personalului didactic | Ilie (2014) | |
| Stiintele educatiei | N/A | N/A |
Nu doar că suntem o mână de oameni afiliați la aceste instituții care au publicat ca și prim / unici autori un număr infim de articole de cercetare avansată în acest domeniu (13 mai precis, în ultimii 5 ani), dar nici unul dintre noi nu are afiliere la un department responsabil în mod direct cu cercetarea în domeniul știintelor educației. În acest caz pe ce nucleu de experți autohtoni în științele educației se poate baza viitorul ministru (vă aduceți aminte, acela susținut politic, priceput și finanțat masiv)? Cum putem ști că deciziile în domeniul politicilor educaționale nu vor fi luate arbitrar?
Cum poate Romania avansa fara cercetare avansată în știintele educației?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Asta este o problemă adevărată a sistemului de învățământ!!! Dar sistemul nu se va îmbunătăți de la vârf. Dacă crește numărul de citări ale autorilor din departamentele de profil ale universităților, credeți că va crește calitatea absolvenților de liceu? Și credeți că miniștrii sunt chinuiți de setea de-a citi studii de specialitate?
Ar fi fost posibil, în anul manualelor distructive, să avem mai multe lucrări în „zona roșie”, nu? Da, dacă niște singuratici și-ar fi rupt mai mult timp și energie de la ei, pentru o încâlceală de interese, cumetrii, șmenuri etc. numită pompos „sistem”. Ne refugiem în cifre, conformare, standardizare și ne tragem de păr în sus ca să părem mai înalți.
Pentru lumea și România de mâine, ar trebui ca cei mai buni specialiști în educație să lucreze la grădiniță și să fie plătiți ca profesorii universitari. Altfel, ne schizofrenizăm: elevii vor să intre în top 50% promovați la bac, iar profesorii de facultate în top 50% publicații. Înainte de și între, Dumnezeu cu mila, improvizația de moment și, de restul, pustiu.
V-a contactat vreodată vreun politician român dornic de mai-binele educației?
Cum poate Romania avansa fara cercetare avansată în știintele educației?
Se poat avansa f. bine daca se se studiaza rezultatele cercetarii celorlalti, din lumea larga. Nu este neaparat necesar sa ai cercetari proprii, uneori e suficient sa vezi ce ce fac altii.
Nu exista nicio concurenta reala in care sa conteze pregatirea profesionala in educatie.
Cadrele didactice obtin grade si titularizari pe baza unor examene academica si a unor punctaje fara noima. Chiar si asa, un cadru didactic titular poate fi concediat doar daca omoara pe cineva, da foc scolii – si cateodata nici atunci.
Intre absolventi nu exista concurenta. Statul plateste mult mai mult decat sectorul privat si intrarea la stat e pe cu totul alte baze decat pregatirea profesionala. Nu ma refer la coruptie.
Intre candidatii la angajare nu exista concurenta – din moment ce toti sunt la fel de prost pregatiti, ce mai conteaza pregatirea?
Intre scolile primare/gimanziale nu exista concurenta. Pentru ca este imposibil sa afli ce se face intr-o scoala si chiar daca afli este aproape imposibil transferul din cauza unor bazaconii administrative.
Intre universitati nu exista concurenta, decat poate prin pretul scolarizarii.
Fara concurenta nu exista nici calitate si nici progres. Iar concurenta nu poate fi inlocuita de masuri administrative de tipul „Agentia pentru asigurarea calitatii in invatamant”.
===
Cercetatare pedagogica nu se face pentru ca nimeni nu are nevoie de ea.
Sa nu confundam dorinta cu cererea.
Pentru claritate:
„Cercetatare pedagogica nu se face pentru ca nimeni nu are nevoie de ea” = in sensul ca in absenta cererii pentru educatie, este natural si logic sa nu existe nici cerere pentru cercetarea pedagogica.
„”Despre acutizarea problemelor educației din România: Putem avansa fără cercetare avansată în Științele Educației?””
Da, si inca foarte bine. Cititi cartea lui Feynman ( premiul Nobel in fizica ) „Surely you are joking, Mr Feynman” in care vorbeste ( cu mult umor dar extrem de realist) despre aceste pseudo-stiinte ca „stiintele educatiei” in care pseudo-specialisti se screm sa explice adevaratilor specialisti cum sa predea o materie sau alta.
Este doar un exemplu de universitar ( dar unul faimos) care reactioneaza la bagatul inseama al acestor pseudo-oameni de stiinta.
Profesorii trebuie lasati sa-si faca treaba. Nivelul predarii este dat de nivelul de pregatire a profesorului, de implicarea sa si de nivelul clasei, nu de directive de la altii.
Cateva raspunsuri:
DS: Din pacate exista numeroase exemple care imi confirma ca cei mai buni specialist in educatie din Romania lucreaza la gradinita si in invatamantul primar. Problema e: Ce se face in mediul universitar pentru a transforma cateva exemple de bune practici in stiinta (si a le generaliza in toate catunele unde nu exista cadre didactice calificate)?
Neamtu tiganu: OK, hai sa citim studiile altora, din lumea larga: Care e varsta optima pentru inceperea predarii literelor in Romania? 4-5 ani (ca si in SUA) sau 6-7 ani (ca si in Germania). Si ce argument stiintific avem pentru aceasta decizie? Care sunt testele (si subtestele) cele mai utile pentru a-i identifica timpuriu pe cei 40% de elevi etichetati in Romania ca fiind analfabeti functionali? Ce argument stiintific avem pentru folosirea acestora? Avem teste standardizate si validate stiintific in Romania care sa monitorizeze constant progresul elevilor? Si de ce nu? Oare cum ne ajuta studiile din strainatate sa luam decizii legate de numarul de ore necesar predarii ortogramelor s-a / i-au?
Dedalus: De acord, avem problem mult mai mari. Atat de mari ca nimeni nu isi pune problema ca nu poti face educatie de calitate in 2018 fara sa te bazezi pe dovezi stiintifice.
Lara: Legat de sugestia ca stiintele educatiei ar fi pseudo-stiinta: Oare de ce tari care au performanta dovedita in educatie investesc in pregatirea pe baza programelor care s-au dovedit a fi eficiente in urma cercetarilor validate stiintific? In plus, Feynman (care sa ne intelegem, a murit in 1988 – iar de atunci stiintele educatiei au facut progrese uriase) a fost fizician teoretician. Daca as avea un copil la gradinita, nu m-as consulta cu un expert in mecanica cuantica (tot respectul de altfel pentru acest domeniu) vis-a-vis de stadiile dezvoltarii copilului si de calitatea activitatilor desfasurate la ore.
Da, sunt de acord ca pamanul nu poate fi perceput ca fiind rotund in Romania din 2018 pentru ca exista prea putine exemple de buna practica care sa explice diferenta dintre stiinta si pseudo-stiinta. Si sunt de acord ca exista mult prea multa pseudo-stiinta in acest domeniu in Romania. Scopul articolului a fost tocmai de a adresa o intrebare care se pare ca nu si-a gasit locul pana acum in spatiul public si sa vina cu argumente pe baza de date (si nu pareri) pentru cei care inteleg ce inseamna sa faci cercetare de calitate.
Nu poti face educatie de calitate, oricat tre-ai cazni daca nimeni nu o cere.
Asta e tragedia: nimeni nu cere educatie, nu are nevoie de ea pentru ca traieste bine fara ea.
Sa presupunem ca s-ar face cercetare pedagogica cu 10 milioane de euro. Si ca am amvea 1000 de cercetatori in pedagogie. Si ca am avea 10.000 de absolventi extraordinari de pedagogie, gata sa se faca profesori si invataotri sau sa devina specialisti de inalta clasa.
Ghici ce ar face cei 10.000 de absolventi? Ar pleca unde vad cu ochii din tara.
De ce? Pentru salarii credeti? Eu cred ca nu. Ar pleca pentru ca au ce sa faca intr-o alta tara mai dezvoltata. Unde chiar e nevoie de ei.
Ce ar putea sa faca in Romania? Sa ia bani multi de la stat nefacand nimic? Bine si asa, dar la ce ar folosi asta educatiei? Sau Romaniei? La nimic.
===
Aceasta idee a perfectionarii ewducatiei si a cercetarii peagogice – prin reflexie- din birou, prin alocare de fonduri sau prin efort personal este nerealista.
Insa atat de puternic a intrat acest discurs al ne4cesitatii sprijinului de la guvern in mintea oamenilor incat nici nu mai au urechi sa auda si ochi sa vada.
===
Cerere de educatie = > oferta de educatie => cerere pentru resursa umana mai puternica in oferta educativa => impuls pentru cercetarea pedagogica.
Din acest lant cauzal lipseste prima veriga: cererea de educatie.
De ce lipseste prima veriga – cererea de educatie? Pentru ca societatea nu are nevoie de ea, toti traiesc excelent si doar cu tabla inmultirii. Nu degeaba Romania e pe uiltimul loc la inovare in Europa.
Daca Ion cumpara o diploma cu 4000 de lei si ajunge la un salariu de 5000 de lei, fara nici o raspundere si fara a face mai nimic pe acei bani, de Gheorghe ar da 40.000 de lei pe educatie si si-ar pierde vremea tineretii invatand, cand ar primi si el tot 5000 de lei, ca si Ion care si-a cumparat diploma?
Dar cum se face ca Ion are 5000 de lei venit fara sa faca nimic? Pai, e simplu: imprumut de stat + redistribuire.
Cand au aparut articole despre un referendum fara nici un rost au fost discutii cu zeci de postari si inflamarea spiritelor.
Cand apar articole despre educatie, daca sunt 10 postari, e bine.
Acest lucru demonstreaza profundul dispret al poporului roman fata de educatie. Ori, intr-un asemenea dispret, cine isi mai bate capul cu cercetara in educatie.
Daca aruncati o privire spre finantarea privata a proiectelor de educatie, veti vedea si acolo acelasi formalism si cuvine insirata ca si in educatia formala de stat. Pentru un ochi avizat, unele proiecte educative sunt povesti sau chiar aberante.
Asa ca nu e o speranta in acest sector- educatie non-formala.
La fel. in serviciile educationale private abunda cursurile „despre ce vor parintii sa auda”. Cursuri de programarea calulatoarelor la greu, in care copiii nu invata decat niste instructiuni separate, fiind insa incapabili sa le aplice la ceva. Tot felul de bazaconii, facilitte si de dezinteresul si/sau de asteptarile bizare ale parintilor.
Prin urmare, educatie non-formala – pas.
Unii isi pun speranta in invatarea acasa. Lipsiti insa de orice idee pedagogica, rapid ajunsi sa o lalaie luni de zile pana fac cu mare satisfactie o lectie sumara si in lipsa oricarei comparatii sau concurente, mi-e teama ca si multi copiii scoliti acasa sunt sortiti sub-competentei.
Educatia romaneasca este o capcana din care nu scapi decat fugind in alta tara.
===
Dupa parerea mea, ar trebui sa vedem mai departe de lungul nasului. In randul celor care pleaca din Romania sunt din ce in ce mai multi cei care o fac pentru educatia copiilor.
Plecarea din tara din acest motiv conduce la scaderea inevitabila a ponderii celor care dau valoare educatiei. Prin urmare, nu mai sunt sanse de a se atinge masa critica pentru o presiune sociala asupra educatiei.
Ne doare in basca de educatie, din simplul motiv ca traim cu totii mult prea bine si in absenta ei. Salariile uriase la stat, pentru care nu ai nici o raspundere si la care ajungi prin pile de partid sau invatat pe de rost vin sa puna trandafirii pe coliva.
Bietul autor e unul din cei maxim 10 cetateni care se mai lupta cu aceasta hidra care e educatia din Romania. Milioane de cetateni, alminteri adulti si cu scaun la cap, accepta aceasta minciuna si sunt cat se poate de fericiti cand au ocazia sa se planga de cat de greu este.
Partidele politice se lupta pro si contra Dragnea. Miscarile civice striga despre cate in Luna si in stele. Guvernele (nu doar acesta) se lupta sa dea bani degeaba „celor saraci si oropsiti”, in timp ce biserica isi construieste monumente faraonice din banii de impozite.
Autorul spune: nu se face cercetare in pedagogie. Dar, dati-mi voie, se face cercetare pe undeva?! Nu am vazut nimic despre subiecte, web-site-urile institutelor de cercetare sunt pline de vorbe goale, putini, foarte putini specialisti romani fac altceva decat figuratie prin conferinte si seminarii.
Ne bucuram de imbuibarea primita de la Guverne (din imprumuturi, de unde de altundeva?!) fara sa facem nimic si din cand in cand guitam ca ne sta un sambure in gat.
Pana la Ignat,
… deja asta cu „recuardele” negative nu mai reprezinta motiv de a insaila o adunare de litere, cuvinte si fraze cu pretentii de text gurnalistic. Ba mai degraba opusul ar fi cevaconform cu unul dintre criteriile jurnalistice, ineditul. Da, ar fi inedit in rssh rumunia ca undeva sa se faca ceva „altfel”. Ceva firesc, ceva in deplin acord cu logica elementara. Sau macar tangential cu ~.
… iar inca un „tecst” d-asta semnat de un refulat al sistemului care n-a ajuns unde si-a propus pe „reforma” facuta de funebru… chiar era necesar la fel cum este referendmul pt reintregirea nea… (mului prost) famigliei