.
Aceste cuvinte au fost rostite zilele acestea de Khodorkovsky, celebrul magnat rus (bagat in puscarie de Putin), fondatorul companiei Yukos, preluata ulterior de „stat”, printr-o schema extrem de dubioasa. Interviul cu magnatul rus il puteti citi aici.
E vorba de celebrul caz Yukos, in care atat PCA (Permanent Court of Arbitration) de la Haga, cat si ECtHR (European Court of Human Rights) de la Strasbourg s-au pronuntat de curand, Rusia fiind sanctionata cu 50 miliarde de dolari, respectiv 1, 8 mld euro.
Iata ce zice EctHR:
„Judgment on the question of just satisfaction in the Yukos v. Russia case
The Court held, by a majority:
that Russia was to pay the shareholders of Yukos as they had stood at the time of the company’s
liquidation and, if applicable, their legal successors and heirs 1,866,104,634 euros (EUR) in respect of pecuniary damage; and,
that Russia had to produce, in co-operation with the Council of Europe’s Committee of Ministers,
within six months from the date on which the judgment became final, a comprehensive plan for
distribution of the award of just satisfaction.
The Court further held, by a majority, that Russia was to pay EUR 300,000 in respect of costs and
expenses to the Yukos International Foundation.
The Court also held, unanimously, that the finding of a violation constituted in itself sufficient just
satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by Yukos”
Sa mai notam ca tot acum, iulie 2014, ECtHR decide :
„Unlawful arrest and detention of opposition leader following
political demonstration
In today’s Chamber judgment in the case of Nemtsov v. Russia (application no. 1774/11), which is
not final, the European Court of Human Rights held, unanimously, that there had been:
a violation of Article 11 (freedom of assembly and association) of the European Convention on
Human Rights;
a violation of Article 6 § 1 (right to a fair trial);
a violation of Article 5 § 1 (right to liberty and security);
a violation of Article 3 (prohibition of inhuman or degrading treatment); and,
a violation of Article 13 (right to an effective remedy) in conjunction with Article 3.
The case concerned the arrest and detention of Boris Nemtsov, a well-known opposition leader,
following his participation in a political demonstration, and his subsequent conviction for an
administrative offence.
The Court found in particular that the interference with Mr Nemtsov’s right to freedom of assembly
had been arbitrary and that the proceedings against him had the serious potential to deter others
from participating in demonstrations and open political debate.”
„The Court held that Russia was to pay Mr Nemtsov 26,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary
damage and EUR 2,500 in respect of costs and expenses.”
Desi discutam de o alta speta, avem de-a face tot cu un abuz al Rusiei. Rusia lui Putin, vinovata atat in cazul Yukos cat si in cazul Nemtsov.
Revenind la Yukos,In cazul judecat la PCA discutam de trei „reclamantii”:
Hulley Enterprises Limited (Cyprus) v. The Russian Federation
Yukos Universal Limited (Isle of Man) v. The Russian Federation
Veteran Petroleum Limited (Cyprus) v. The Russian Federation
Decizia Curtii este in favoarea lor, astfel:
„XIV. DECISION
1888. For the reasons set forth above, the Tribunal unanimously:
(a) DISMISSES the objections to jurisdiction and/or admissibility, based on
Article 21 of the Energy Charter Treaty;
(b) DISMISSES the objections to jurisdiction and/or admissibility, pertaining to
Respondent’s contentions concerning “unclean hands” and “illegal and bad faith
conduct”;
(c) DISMISSES the renewed objections to jurisdiction and/or admissibility based on
Article 26(3)(b)(i) of the Energy Charter Treaty;
(d) HOLDS that the present dispute is admissible and within the Tribunal’s
jurisdiction;
(e) DECLARES that Respondent has breached its obligations under Article 13(1) of
the Energy Charter Treaty;
(f) ORDERS Respondent to pay to Claimant Hulley Enterprises Limited damages in
the amount of USD 39,971,834,360;
(g) ORDERS Respondent to pay the amount of EUR 3,388,197 to Claimant Hulley
Enterprises Limited as reimbursement for the costs of the arbitration;
(h) ORDERS Respondent to pay the amount of USD 47,946,190 to Claimant Hulley
Enterprises Limited for a portion of the costs of its legal representation and
assistance in the arbitration proceedings; and
(i) ORDERS Respondent to pay to Claimant Hulley Enterprises Limited, if within
180 days of the issuance of this Award Respondent fails to pay in full the amounts
set forth in paragraphs (f), (g) and (h) above, post-award interest on any
outstanding amount starting from 15 January 2015, compounded annually.
Post-award interest shall be determined as the yield on 10-year U.S. treasury bonds
as of 15 January 2015 and then the dates of compounding yearly thereafter”
Cazurile au fost judecate de acelasi complet de judecatori:
“By agreement of the parties, the cases were heard together before identical arbitral tribunals. The arbitral tribunals were composed of The Hon. L. Yves Fortier PC CC OQ QC of Canada (as Chairman), Dr. Charles Poncet of Switzerland, and Judge Stephen M. Schwebel of the United States of America.
The Permanent Court of Arbitration served as registry.
In the Final Awards, the arbitral tribunals unanimously held that the Russian Federation had taken measures with the effect equivalent to an expropriation of Claimants’ investments in Yukos and thus had breached Article 13(1) of the Energy Charter Treaty. As a result, the Russian Federation was ordered to pay damages to compensate Claimants. At the same time, the arbitral tribunals found some contributory fault on behalf of Claimants, leading them to reduce the amount of damages awarded.”
http://www.pca-cpa.org/shownews.asp?nws_id=440&pag_id=1261&ac=view
Sa notam ca decizia a fost luata in unanimitate, dupa 1o ani de analiza pe caz, mii de documnete studiate, de trei judecatori alesi, unul de reclamant, altul de reclamat si al 3-lea de primii doi numiti si agreat de PCA.
Speculatiile cum ca decizia (PCA avand sediul la Haga) ar avea vreo legatura cu evenumentele nefericite din Ucraina, inclusiv cu doborarea avionului civil, cu foarte multi morti din Olanda, nu-si au rostul, procesul a inceput in 2004, acum 10 ani, si era din ce in ce mai clar ca Rusia va pierde. De altfel Khodorkovsky remarca, pe buna dreptate, retragera Rusiei din Energy Charter Treaty (ECT) in 2009
„By 2009, 5 years of the arbitral proceedings, after it had become clear that the defendant’s situation was nothing like what it had thought it to be, the authorities announced withdrawal from the Energy Charter. They already understood back in 2009 that they had lost the case, long before the current conflict. For a few more years they remained active, but brutal sabotage didn’t start until about a year ago.”
„On 20 August 2009 the Russian Federation has officially informed the Depository that it did not intend to become a Contracting Party to the Energy Charter Treaty and the Protocol on Energy Efficiency and Related Environmental Aspects. In accordance with Article 45(3(a)) of the Energy Charter Treaty, such notification results in Russia’s termination of its provisional application of the ECT and the PEEREA upon expiration of 60 calendar days from the date on which the notification is received by the Depository.”
http://www.encharter.org/index.php?id=414&L=0L%EF%BF%BD0%EF%BF%BD41#c1338
OK, am putea spune ca nici alti mari producatori de petrol nu sunt membri – SUA, Arabia Saudita, Kuweit, Venezuela, Iran etc, avand statut de observatori invitati , Tratatul fiind, in fond,o inventie europeana.
The Energy Charter Treaty and the Energy Charter Protocol on Energy Efficiency and Related Environmental Aspects were signed in December 1994 and entered into legal force in April 1998. To date, the Treaty has been signed or acceded to by fifty-two states, the European Community and Euratom (the total number of its members is therefore fifty-four).
The Treaty was developed on the basis of the 1991 Energy Charter. Whereas the latter document was drawn up as a declaration of political intent to promote energy cooperation, the Energy Charter Treaty is a legally-binding multilateral instrument.
The fundamental aim of the Energy Charter Treaty is to strengthen the rule of law on energy issues, by creating a level playing field of rules to be observed by all participating governments, thereby mitigating risks associated with energy-related investment and trade.”
Dar pana la urma Rusia a “aplicat” din 17 decembrie 1994 pana in 18 octombrie 2009, in perioada cu pricina (2003-2004) fiind membru.
Ce efect va avea decizia PCA? Probabil ca Rusia o va ataca, lungind cu inca 10 ani tarasenia:
“Russia is expected to appeal, and Yukos’ former chief legal counselor Dmitry Gololobov was quoted by Bloomberg as saying the country could hire the best international lawyers, which would extend „the affair” by another ten years. –
Poate ca ar fi util sa ne amintim cronologia desfasurarii „afacerii” Yukos:
– aprilie 1993 – ia nastere Yukos,in urma unui decret prezidential din 1992, care pregatea, prin infiintarea de companii mai mici, privatizarea sectorului petrolier detinut de stat. Un moment foarte bun sa-ti tragi o bucata mare de cascaval. Pentru oligarhi, evident. Legal.
– decembrie 1995- Menatep, un grup financiar bancar, al carui co-fondator este Khodorkovsky, cumpara pachetul majoritar, 78%, in valoare de 5 miliarde cu doar…310 milioane USD. Khodorkovsky devine CEO, evident. Cat se poate de legal. Cam ca la noi, cu legi dedicate.
Sa ne amintim acea perioada, lipsa acuta de bani a guvernelor (s-a profitat la maxim, aruncand praf in ochi cu „privatizarea” care aduce bani la buget, da..dar extrem de putini), multe companii de stat din sectoare vitale , dar prost administrate de stat, scoase la vanzare , o evolutie similara am avut si in Romania, Ucraina. Un chilipir pentru cei „conectati”, dar si cu capital de cheltuit. Sectorul petrolier era perla coroanei.
In paranteza fie spus se putea si fara nu stiu ce capital, Patriciu fiind cel mai bun exemplu. Imi aduce aminte de aerele de mare om de afaceri, aroganta lui cand spunea ca orice prost stie sa faca afaceri cand are bani, spilul este sa faci afaceri fara bani. Am vazut apoi cat de iscusit a fost, cu bani lui, cand si-a pierdut „conexiunile”.
– Khodorkovsky pune compania pe picioare, trece pe profit, ajungand sa extraga 20% din petrolul rusesc, sau 2% din petrolul mondial. Nu e de colea, nu? Viitorul era teoretic roz, urma sa aiba loc o fuziune cu Sibneft( a 5–a mare companie ruseasca din domeniul petrolier), rezultand o companie mamut, a 4-a ca marime in lume( dupa BP, Exxon si Shell). Cu un Khodorokvsky putred de bogat, 15 miliarde USD, locul 16 in lume
Devine insa o potentiala prada, cu atat mai mult cu cat „seful” ei era pro-occidental. Si probabil ca nu „cotiza” unde trebuie. Cu atat mai mult cu cat Putin, un fost colonel KGB-ist, vine la putere in 1999. Un Putin expert in manipularea si aburirea „maselor”, numai bun sa se ia de gat cu oligarhii, spre mumtumirea poporului, satul de saracia lucie a anilor `90. Putin, un fel de „statul sunt eu” sovietic.
– 2002 Yukos este cotata ca fiind in top ten companii, dupa capitalizare, la nivel mondial.
– 2003, compania are peste 100.000 de angajati, 6 rafinarii si o valoare de piata de cca 33 miliarde USD.
– iulie 2013-Rusia incepe o „investigatie criminala” privitor la actiunile Yukos, hartuirea companiei, inclusiv amenintarea cu retragerea licentelor de exploatare.
– iulie-octombrie- sunt arestati doi „grei” ai companiei: Lebedev, condamnat la noua ani inchisoare in 2005 si Vasily Shakhovsky.
– octombrie 2003-Khodorkovsky este arestat, sub acuzatia de frauda si evaziune fiscala. Este condamnat la noua ani inchisoare in 2005. Alti executivi fug din tara, de frica. Printre ei si Leonid Nevzlin, membru in boardul Yukos.
– aprilie 2004- i se imputa 27 de miliarde USD, mult mai mult ca averea intreaga detinuta de el, si mai mult ca incasarile companiei din 2002 si 2003. Avocatilor li se pun la dispozitie cele 342 de dosare care argumenteaza frauda cu doar cateva ore inainte de proces.
– iulie 2004- Yuganskneftegaz, compania de baza a grupului , evaluata la cca 20 miliarde este confiscata de stat. Care refuza toate variantele propuse de Yukos, intentia vadita fiind aceea de a falimenta compania, si nu de a recupera „datoria”.
– decembrie 2004- Yuganskneftegaz este vanduta pe 9,5 milarde USD unei companii fantoma, infiintata cu cateva zile inainte de „licitatie”, evident una cu usile inchise. Comapnia fantoma, castigatoarea „licitatiei” se numea Baikalfinansgrup si era finantata de…compania de stat ruseasca Rosneft. Altfel spus statul confisca o propretate si si-o vinde apoi tot lui. Au ales 9,5 miliarde USD nu in urma unor calcule savante, valoarea activului net, sa zicem, ci pentru ca era mai putin ca datoria Yukos catre stat, putea fi oricat, atunci cand esti si vanzator si cumparator, in acelasi timp.
– noiembrie 2004- trei companii membre ale Yukos, inmaneaza presedintelui Putin o notificare privind incalcarea ECT, solicitand rezolvarea amiabila a disputei, conform art 26 (1) adin ECT.
– februarie 2005- trecand cele 3 luni de raspuns privind rezolvarea amiabila, conform art 26 (2) din ECT cele trei companii (Hulley,YUL si VPL, companii inregistrate in Cipru si Isle of Man, asa cum ii sta bine unui actionar rus care se respecta ) detinad pachetul de conrtol la OAO Yukos Oil Company (Yukos) astfel: 56.3% Hulley, YUL 2,6% si VPL 11.6% actioneaza solictand arbitrajul PCA si daune de 114 miliarde USD
Incepe procesul care va dura 10 ani, mii e pagini de dovezi si stenograme ale dezbaterilor. Costurile sunt de ordinul a zeci de milioane de dolari.
Se formeaza tribunalul compus din 3 judecatori, unul numit de reclamant (Dr. Charles Poncet) altul de reclamat (Stephen M. Schwebel) si ultimul, Chairmanul, cu acordul secretariatului general al PCA (The Hon. L. Yves Fortier PC CC OQ QC
– august 2005 –partile sunt de acord cu componenta tribunalului
– octombrie 2005- reclamatul, (Rusia) respinge jurisdictia tribunalului asupra spetei in cauza, precum si sustinerile reclamantului (Yukos) cum ca expropiereea este unfair si ilegala.
– octombrie 2005 –incep audierile. Procesul continua pana in 2014, luand in considerar inclusiv evolutia procesului de la ECtHR, sau eliberarea lui Khodorkovsky.
– 2006-Yukos este declarata in faliment
– februarie 2007-noi acuzatii sunt aduse lui Khodorkovsky si Lebedev, creste pedeapsa.
– 2007-Yukos este lichidata.
– iunie 2014-tribunalul emite ordinul procedural nr 18, prin care declara sentinta confidentiala timp de 10 zile de la trimiterea ei, electronic, partilor implicate, dupa care o va publica pe site-ul institutiei.
– 18 iulie 2014, este data sentinta, ulterior fiind publicata, dupa trecerea celor 10 zile.
Sentinta si motivarea ei se intind pe cca 600 de pagini, am sa incerc sa sintetizez doar ce e mai important. Oricum va fi un articol lung.
In anii `90 in Rusia apare un program de sustinere, prin taxe mici, regionale, un fel de regiuni defavorizate de la noi. Aceste regiui erau: Lesnoy , Trekhgorniy (acestea fiind cunoscute ca ZATO), Mordovia, Kalmykia si Evenkia. Iata ce zice PCA
„76. With respect to the tax benefits available in the ZATOs (Lesnoy and Trekhgorniy), in 1999, the
ZATOs were permitted to exempt taxpayers fully from federal corporate profit tax. In 2000,
most ZATOs were permitted to exempt taxpayers from the portion of the federal corporate
profit tax that was payable to their budget (e.g., up to 19 percent). In 2001, all ZATOs were
permitted to exempt taxpayers from the portion of the federal corporate profit tax that was
payable to their budget (e.g., also up to 19 percent). In 2002, however, these exemptions were
revoked.
77. With respect to the tax benefits available in other low-tax regions, in 2000 and 2001, Mordovia,
Kalmykia and Evenkia were permitted to exempt taxpayers fully from the portion of the federal
corporate profit tax that was payable to their budget (e.g., from up to 19 percent to zero
percent). From 1 July 2002 until 31 December 2003, low-tax regions were permitted to exempt
taxpayers from the portion of the federal corporate profit tax payable to their budget, but only
up to four percent. An exception existed for ‘grandfathered’ tax investment agreements entered
into prior to 1 July 2001, such that these taxpayers could still receive a zero percent profit tax
rate if they fulfilled certain other conditions. As of 1 January 2004, the existing tax investment
agreements were terminated, but the Tax Code of the Russian Federation (the “Russian Tax
Code”) still allowed low-tax regions to reduce the federal corporate profit tax payable to their
budget up to four percent.”
Aici e de fapt chichirezul acuzarii, Rusia invocand faptul ca Yukos si-a mutat formal afacerile in aceste regiuni cu taxare redusa, dar fara a produce beneficii zonelor respective. Altfel spus Yukos extragea petrol pe care-l vindea la preturi foarte mici unor companii, subsidiare de fapt, inregistrate in aceste zone defavorizate, care la randul lor il revindeau clientilor finali, la pretul pietei, profitul net fiind astfel mai mare, prin taxarea inferioara aferanta acestor zone. Transfer pricing in beneficiul unor offshor-uri, sifonand astfel sute de milioane de dolari. Nimic nou sub soare, stim schema asta si din Romania.
Bun, dar de aici pana la 27 de miliarde e cale lunga, nu?
Yukos spune ca a respectat legea in vigoare pe teritoriul Rusiei, interpretarea autoritatilor fiind abuziva, in special datorita faptului ca fost singura companie careia i s-a aplicat aceasta interpretare – probail ca ceilalti cotizau unde trebuie.
In 2003, dupa abrogarea legislatiei de stimulare a afcerilor in zonele defavorizate, incepe hartuirea companiei, a carui conducator, „intamplator”, facea parte din opozitia politica, extrem de critica la adresa lui Putin.
De notat ca in 28 aprilie 2003 Ministrul Finantelor ordona un audit pe anii 2000 si 2001, care scoate basma curata compania Yukos. Ba mai mult, in toamna anului 2003 confirma ca Yukos nu are datorii catre stat.
In 8 decembrie 2013 se ordona un re-audit, rezultand acum o datorie de 3,5 miliarde pe anul 2000, 4,1 miliarde pe 2001, 6,8 miliarde pe 2002 si 6,1 miliarde pe 2003. Adica o datorie totala de peste 24 miliarde, din care o buna parte sunt penalitati.
Nu te pui cu fiscul, nu? Si nici cu „justitia” lui Putin. Conturile sunt inghetate, activele sechestrate. In 2004 Yukos incearca sa plateasca o parte din „datorie” dar este refuzata, ba i se aplica si o majorare de intarziere de 240 milioane, un fleac.
Guvernul rus solicita evaluarea „perlei coroanei”, a Yuganskneftegaz (YNG), pe care vrea sa o vanda , ca sa recupereze paguba.
ZAO Dresdner Bank evalueaza YNG intre 15,7 si 18,3 miliarde USD, JP Morgan, la solicitare Yukos, intre 16 si 22 milarde USD. Oricum nu mai putin de 15,7. Ministrul de justitie anunta insa ca YNG nu valoreaza mai mult de 10,4 miliarde. Pe 19 decembrie 2004 YNG este „vanduta” cu 9,37 miliarde USD. Unei companii infiintate cu cateva zile inainte si apoi „cumparata” de o compaie se stat ruseasca, Rosneft. Curat rusesc.
In urma acestor abuzuri actionarii majoritari dau in judecata Rusia si castiga.
Au existat 4 aspecte principale :
1.Privitor la fenomenul evazionist iata ce zice PCA:
„1611. While there is ample evidence in the record that nearly all Russian oil companies also availed
themselves of such tax optimization arrangements which were permitted by law, there is no
evidence that the operations of those other oil companies, in any respect, breached the
legislation and abused the low tax regimes as the Tribunal has found Yukos did through the
sham-like nature of some elements of its operations in at least some of the low-tax regions
notably in the ZATOs of Lesnoy and Trekhgorny.
1612. The Tribunal also recalls its further findings, in Chapters VIII.A and VIII.B above, that this
abuse by Yukos in some of the low-tax regions occurred prior to the confrontation between
President Putin and Mr. Khodorkovsky in February 2003. At the February 2003 meeting,
President Putin said to Mr. Khodorkovsky that, henceforth, he would no longer receive any
protection from the Kremlin. Specifically, President Putin said to Mr. Khodorkovsky: “We
have already discussed it with you recently, that your company, for example, has had problems
with the payment of taxes.”
1613. This specific reference by President Putin to Yukos’ tax issues at the February 2003 meeting is
significant.
1614. While the Tribunal has concluded, on the basis of the totality of the evidence, that
Respondent’s tax assessments and tax collection efforts against Yukos were not aimed
primarily at the collection of taxes, but rather at bankrupting Yukos and facilitating the transfer
of its assets to the State, it cannot ignore that Yukos’ tax avoidance arrangements in some of
the low-tax regions made it possible for Respondent to invoke and rely on that conduct as a
justification of its actions against Mr. Khodorkovsky and Yukos.”
2. Privitor la transfer pricing:
„1619. The Tribunal accepts Claimants’ argument that it is incongruous for the Russian Federation to
complain in these proceedings about Yukos’ use of the treaty while never having invoked the
mechanisms available to it to trigger the review of such use by, for example, invoking the
information-sharing provisions of the treaty.
1620. At the same time, it seems clear to the Tribunal, on the facts, that Yukos’ operations under the
DTA were wholly conducted by Mr. Lebedev from Yukos’ established offices in Moscow, that
his “place of management” where he habitually concluded contracts relating to operations
under the Treaty was in Moscow, which of itself demonstrates that Yukos’ avoidance of
hundreds of millions of dollars in Russian taxes through the Cyprus-Russia DTA, was
questionable. Hulley appears to the Tribunal to have falsely declared on Cypriot withholding
tax forms that “income”—dividends from Yukos—“was not connected with activities carried
on in the Russian Federation” despite Mr. Lebedev’s activities in Moscow”
3. referitor la vanzarea YNG:
„1622. The Tribunal reiterates that the abusive use of some of the low-tax regions by Yukos including
its questionable use of the Cyprus-Russia DTA occurred prior to the February 2003 encounter
between President Putin and Mr. Khodorkovsky and thus prior to the plan formed by the
Russian Federation not simply to collect taxes from Yukos but to bankrupt the company and
transfer its assets to the State.
1625. The Tribunal agrees that, but for these actions of Yukos, it is reasonable to surmise that the
auction of YNG on 19 December 2004, the unlawful measure of Respondent that dealt as “fatal
blow” to the survival prospects of Yukos, could have resulted in a higher bid price than the
auction actually did.
1627. In addition, before concluding its analysis of this facet of Claimants’ conduct, the Tribunal
needs to contrast these actions of Yukos with a series of actions of Respondent before the YNG
auction which must have depreciated the auction price very significantly and thus served the
Russian Federation objective of acquiring the Yukos assets at a bargain price.
1628. Those actions of Respondent include:
The threat by Russia’s Ministry of Natural Resources to withdraw YNG’s operating
licenses
The massive tax liabilities imposed on YNG in October and December 2004
The statement by the Russian Federation Ministry of Justice that the
USD 10.4 billion valuation of YNG was “due to the high risk to a potential
buyer”
The decision by Respondent to fix the date of the auction exactly one month after the
auction was announced, being the minimum length of the notice required under
Russian law
The alleged pressure of Respondent on would be bidders from India and China not to
participate in the auction.
1629. In conclusion, the Tribunal finds that the actions of Yukos which may have depreciated the
auction price, do not constitute contributory fault as they did not contribute in a material way to
its demise.”
4. referitor la faliment:
1631. Moreover, in the view of the Tribunal, even if Yukos had paid off the A Loan, it represented
only a fraction of the claims against Yukos which could have been used to petition the company
into bankruptcy. In view of the larger circumstances, it is difficult to conclude that, even if the
A Loan had been paid, another ground for pushing Yukos into bankruptcy would not have been
found.
Concluzia:
„1634. In the view of the Tribunal, Claimants should pay a price for Yukos’ abuse of the low-tax
regions by some of its trading entities, including its questionable use of the Cyprus-Russia
DTA, which contributed in a material way to the prejudice which they subsequently suffered at
the hands of the Russian Federation.
1635. In considering the extent of the contribution of Claimants’ faults to their injury, the Tribunal
notes that the subsequent conduct of the Russian Federation, as the Tribunal has found, was
disproportionate and tantamount to expropriation of Claimants’ investment in Yukos.
Claimants’ damages were caused by the series of events starting with the arrest of Messrs.
Khodorkovsky and Lebedev, and the tax assessments, and culminating in the YNG auction,
which led to the bankruptcy and liquidation of Yukos. The Tribunal must now determine to
what extent and in what proportion Claimants’ and Yukos’ conduct prior to 2003, including
their questionable use of the Cyprus-Russia DTA, contributed so as to lessen the responsibility
of Respondent.
1637. Having considered and weighed all the arguments which the Parties have presented to it in
respect of this issue the Tribunal, in the exercise of its wide discretion, finds that, as a result of
the material and significant mis-conduct by Claimants and by Yukos (which they controlled),
Claimants have contributed to the extent of 25 percent to the prejudice which they suffered as a
result of Respondent’s destruction of Yukos. The resulting apportionment of responsibility as
between Claimants and Respondent, namely 25 percent and 75 percent, is fair and reasonable in
the circumstances of the present case.”
Altfel spus 25% din pagubelece vor fi calculate ca fiind provocate de Rusia se datoreaza companiei Yukos.
Reclamantul solicita , asa cum a solicitat si Rusia, dobanda la banii pierduiti. Rusia refuza, fiecare cu argumetele lui. PCA face referire la ECT:
Article 13(1) of the ECT directs that compensation “shall also
include interest at a commercial rate established on a market basis from the date of
Expropriation until the date of payment”
1677. As we saw earlier, the ECT, the relevant legal instrument, envisages an award of interest in an
arbitral award. In addition, the Treaty decrees mandatory payment of interest “at a commercial
rate established on a market basis” in the case of a lawful arbitration. In the view of the
Tribunal, there can be no doubt that, a fortiori, in the case of an unlawful expropriation, as in
the present case, Claimants are entitled to interest from Respondent in order to ensure full
reparation for the injury they suffered as a result of those of Respondent’s measures that the
Tribunal has found to be internationally wrongful.
1685. The Tribunal, in the exercise of its discretion, has concluded that it would be appropriate to
award to Claimants interest on a rate based on ten-year U.S. Treasury bond rates.”
In final se calculeaza, prin varii metode paguba produsa. Fiecare parte isi sustine punctul de vedere, aduce experti etc. Se face referire inclusiv la data la care se evalueaza compania. Treaba incalcita, nu degeaba a durat 10 ani. Este utilzat la greu ECT, de unde Rusia s-a retras, dar prea tarziu.
„1782. As set out earlier in this chapter, for purposes of the damages calculation, the Tribunal has
decided that the relevant valuation dates are the date of the YNG auction and the date of this
Award.”
Sunt prezentate apoi cele 8 valori rezultate prin metode diferite: intre 74 si 129 miliarde.
1826. The total amount of Claimants’ damages based on a valuation date of 19 December 2004 is
USD 21.988 billion, whereas the total amount of their damages based on a valuation date of
30 June 2014 is USD 66.694 billion. Since the Tribunal has concluded earlier that Claimants
are entitled to the higher of these two amounts, the total amount of damages to be awarded
before taking into account any deductions necessary as a consequence of Claimants’
contributory fault is USD 66.694 billion.”
Din care se scad 25%, vina companiei, ramand de plata vreo 50 de miliarde. Vor plati oare? Nu cred. Dar palma peste obraz au primit-o. Sunt vinovati, condamnati inclusiv de judecatorul ales de ei.
In final avem si un calcul de costuri cu judecata. Foarte interesant:
-reclamantul cheltuieste aproape 30 de milioane in faza 1 de judecata, apoi inca vreo 50 de milioane in faza 2.
Foloseste peste 20 de avocati, platiti cu 23 milioane in faza1 si 40 de milioane in faza 2.
Expertii sunt platiti cu sume uneori trecand peste 1 milion USD.
In final te intrebi: doar Putin este de vina? De ce spune Khodorkovsky ca „Russia and Putin’s regime could not be two more different things.”? Vinovat este si el , 25% din paguba este din vina companiei condusa de el.
Vinovati sunt si toti trepadusii slugarnici din administratia si justitia rusa, vinovati sunt , in fond, si rusii, care aplauda nationalizarea unei companii profitabile, cu 100,000 de angajati, in folosul evident al noii nomenklaturi rosii de la Kremlin.
Este putin probabil sa plateasca macar o copeica, dar faptul ca justitia europeana functioneaza, chiar daca sunt cazuri extrem de complexe, ne da speranta ca adevarul invinge intr-un final, ca Putin, cat o fi el de abil si viclean, nu poate prosti chiar pe toata lumea.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
În Rusia există două tipuri de oligarhi: ”cei buni”, aflați în jurul lui Putin și ”cei răi”, adversarii săi, deși în practică ei se comportă la fel. Sună cunoscut, nu? :P
Aveti dreptate cu remarca dvs despre oligarhi buni si oligarhi rai. Din pacate toate societatile au oligarhi (un politolog Italian, Robetos Michels, afirma acum 100 ani ca toate partidele politice nasc inevitabil oligarhii) si in toate societatile se practica sifonarea banului public (la noi a inceput cu Cuza). Sifonarea banului public a fost uriasa in timpul tarului Boris si asa a ajuns eroul nostru in posesia Yukos. Iata ce spune Marshall Goldman, Professor of economics la Harvard University:
“Not long into the process, ownership of some of Russia’s most valuable resources was auctioned off by oligarch-owned banks under a scheme called “Loans for Shares.” Although they were supposedly acting on behalf of the state, the bank auctioneers rigged the process-and in almost every case ended up as the successful bidders. This was how Khodorkovsky got a 78 percent share of ownership in Yukos, worth about $5 billion, for a mere $310 million, and how Boris Berezovsky got Sibneft, another oil giant, worth $3 billion, for about $100 million.”
Despre Hodorkovski nu pot sa spun decat: ce a obtinut prin furt si coruptie a fost confiscat prin arbitrariu.
Nu cred ca-mi poate demonstra cineva cum poti sa faci in cativa ani averi de milarde de dolari respectand legile oricarei tari si platind taxe. Daca Hondorovksi era american intra si acolo la puscarie pentru tax evasion. Sunt convins ca are inca destui bani depusi in banci din Elvetia, New York sau Tel Aviv. Cat despre actionarii pagubiti cred ca stiau in ce cocina se bagau (risk capital).
A propos de oligarhii buni, mai vechi si mai noi: fiica lui Eltin este nora oligarhului Oleg Deripaska.si prietena buna cu Roman Abramovici, patronul de la Chelsea (inter alia).
Sigur ca suna cunoscut. Doar ca in Rusia parca e prea de tot. Justitia e varza, nu ai ce sa faci daca asuprirea are o forma legala, chiar nedreapta fiind. Sunt oamenii timorati, sau chiar sunt …altfel?
Ma uitam la o statistica a ECtHR, (sau CEDO, cum e cunoscuta la noi)..din 17000 de cauze mai mult de jumatate sunt produse de 5 tari
„Since it was established in 1959 the Court has delivered about 17,000
judgments. Nearly half of the judgments concerned 5 member States:
Turkey (2,994), Italy (2,268), the Russian Federation (1,475), Poland (1,042) and
Romania (1,026).
Of the total number of judgments it has delivered since 1959, the Court has
found at least one violation of the Convention by the respondent State in
83% of cases.”
http://www.echr.coe.int/Documents/Overview_19592013_ENG.pdf
Nici noi nu suntem departe de Rusia, ba daca stam sa ne gandim la numarul de locuitori calculand un „indicator”, sa zicem nr cazuri la mil. de locuitor,(Turcia =2994:74=40 RU =1475:142=10.4 Polonia=1042:38=27,42 Ro=1026;20=51,3 Italia=2268:60=37,8 am avea alt clasament: Romanai(51,3) Turcia (40) Italia (37,8) Polonia (27) si Rusia…doar 10,4.
Sa fie Rusia atat de performanta, vs Polonia, sa zicem? Sau noi atat de in urma? Sau rusii nu au „sange” sa mearga pana in panzele albe, sa-si caute dreptatea pana la capat?
Nu stiu, dar mi se pare imposibil ca la noi sa se intample asemenea abuzuri, nationalizari de mari companii, in interesul politrucilor care sunt in spatele companiilor de stat.
Chiar daca maine dispare Putin, problemele sunt mult mai complexe, contra- reforma lui Putin a inghetat dezvoltarea statului de drept. Si, culmea, este extrem de popular. Ramai stupefiat citind:
” According to a survey published this week by the respected independent pollster Levada Centre, 82% of Russians believe MH17 was brought down by either a Ukrainian army fighter plane or missile. Just 3% thought the insurgents were to blame.”
„Given these kind of figures, the prospect of Putin facing a backlash of public anger over suspected weapons supplies to separatist gunmen is virtually zero. Ironically, Putin probably faces more danger from Russians disappointed by his failure to provide more assistance to the rebels.”
http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/jul/31/vladimir-putin-western-sanctions-russia-flight-mh17-state-propaganda
“if we didn’t report it, it didn’t happen”….chiar functioneaza? In era internetului?
Ce sa mai vorbim de reactia opinei publice la „belirea” uni oligarh?
Problema mi se pare extrem de complexa…rusii astia sunt cu adevarat altfel, noi suntem copii de mingi pe langa ei.
M Modan: si Rusia…doar 10,4.
Sa fie Rusia atat de performanta, vs Polonia, sa zicem? Sau noi atat de in urma? Sau rusii nu au “sange” sa mearga pana in panzele albe, sa-si caute dreptatea pana la capat?
Mirarea survine din diferenta intre expectativa si realitate, cred. Noi am fost indobitociti in scoala ca exista doar animale sau plante folositoare si daunatoare, doar haine decente si decadente, doar regimuri abominabile si democratice. Si, pentru ca – nu-i asa?! – Rusia nu poate fi democrata, rezulta ca totul trebuie sa fie profund abject in tara aia: etatism, autocratie, coruptie, inechitate, frica. Caci numai frica ar explica cuantumul redus de interventii la CEDO pe cap de locuitor rus. Dar daca motivul e, de fapt, altul? Automultumirea, sa zicem. Majoritatea populatiei rusesti se plange de preturile mari, de viata anosta, dar par mult mai impacati cu conditia lor modesta decat multi dintre romani, genii neintelese. Cum rusii considera statul un fel de asigurare pentru un trai de minima decenta, adesea alternativa la un regim autocratic pare sa fie cersetoria. In Moscova sau St. Petersburg vezi mai multe limuzine luxoase decat in Berlin sau Londra. Mai multe boutique-uri decat pe strolling-urile pariziene sau italiene. Si, cu toata incultura si necivilitatea mitologica a rusilor, pot indrazni sa afirm ca exista si mai multa curatenie. Macar pe arterele si pietele centrale. Iar rusul o fi multumit cu chestia asta.
Astea cu mai multe limuzine în estul Europei sunt legende, orice manelist bucureștean cu asta se laudă, cu numărul de Ferrari din București, de parcă i-ar aparține lui. În practică, în Anglia poți să vezi Maserati sau Ferrari inclusiv în sate, parcate efectiv la poarta omului, pe stradă. Și în Germania e la fel.
@ Hantzy: Cât de des umbli prin Londra și prin Berlin, ca să poți susține afirmații precum cele din comentariu?
Da, frica. Ati vazut „Jocurile lui Putin”? Cum s-au facut exproprierile la Soci? Falimentarea unor mici afaceri? Si in folosul cui? Figura femeii abuzate de statul rus (era paralizata de frica), laudand, cu o voce gatuita, chiar pe cei din cauza carora ramasese pe drumuri. Sau barbatul caruia i se confiscase un tern, dandu-i-se o suma de cateva ori mai mica, raportat le pretul pietei. Apoi terenul lui nu a fost folosit. L-a cerut inapoi, rambursand suma primta. A fost refuzat, cerandu-i-se de trei ori mai…ca ala era pretul pietei!
De ce considerați că „este puțin probabil să plătească măcar o copeică”. Hotărârea este executorie.
Nu există un asemenea termen pentru Rusia :P
Singurele hotărâri executorii sunt cele emise de Putin. Rusia are sentințe date de CEDO la care nu a plătit sumele respective.
“Russia is expected to appeal, and Yukos’ former chief legal counselor Dmitry Gololobov was quoted by Bloomberg as saying the country could hire the best international lawyers, which would extend “the affair” by another ten years. –
Sa zicem totusi ca nu mai exista nicio cale de atac…ce institutie poate bloca si „extrage” 50 mld din conturile statului rus? Il vedeti pe Putin platind,, doar asa, de frica legii? (sa-si puna toti mujicii in cap? EL, leopardul din rasarit?) Ca de respect nici nu poate fi vorba…
Sunt curios cum va adminstra aceasta palma peste obraz… cred ca-l doare mai tare decat banii, a suferit o infrangere, si asta nu se iarta.
Nu este obligatoriu ca executarea să se facă în Rusia (unde ar fi fără șanse). Se pot face executări silite pe teritoriul altor state unde există bunuri ale statului rus. De asemenea, se va putea încerca atragerea răspunderii Rosneft și Gazprom. Chiar dacă acestea sunt persoane juridice separate, există argumente juridice care se pot folosi în acest sens. Dacă se reușește, va fi destul de ușor apoi să se facă executări silite în țările în care aceste companii au afaceri (inclusiv asupra sumelor de bani pe care acestea le au de încasat ca urmare a livrărilor de petrol și gaze)
Reclamanții au plătit deja câteva zeci de milioane de euro avocaților. Este puțin probabil ca ei să nu încerce orice metodă juridică pentru a recupera și banii. Pe termen mediu și lung, aceste hotărâri arbitrale (trei la număr) vor crea mai multe probleme decât orice sancțiuni adoptate până acum împotriva Rusiei.
Un pic cam lung, dar numai cu argumente beton pot fi demonetizați comentatorii bramburitori. Să-i vedem la lucru (chiar sînt curios cu ce vor defila).
Da, e cam lung…. asta e, cred ca e bine sa intelegem ce s-a intamplat de fapt. Nici Yukos nu a fost corecta, dar pe o legislatie „dedicata”, unde doar daca esti prost (prost sa nu „cotizezi”) esti atacat. Este o „politica” de stat, mostenita, cred ca e in gena lor, a dirijistilor, sa faca, fie legi care nu se pot respecta, fiind astfel toti cu musca pe caciula, pasibili de puscarie (devenind astfel docili, stiind ca sunt „tolerati”), fie sa faca legi proaste, interpretabile, chiar peste limita rationala, lasand portite pentru clientela care plateste. Am trecut si noi prin asta, nu?
Cat se poate de relevant este auditul din 2003-aprilie cand Yukos a iesit OK…si re-auditul din decembrie , acelasi an (scuze pentru greseala de ediatre din articol.. dec 2013 este de fapt dec 2003). Au interpretat legea asa cum au vrut…la comanda lui Putin.
Nu cred ca poti sa comentezi, argumentat, contra deciziei PCA, au detaliat in asa „hal” incat e greu sa inventezi ceva neanalizat de ei.
Spuneți: ”Cat se poate de relevant este auditul din 2003-aprilie cand Yukos a iesit OK…si re-auditul din decembrie , acelasi an (scuze pentru greseala de ediatre din articol.. dec 2013 este de fapt dec 2003). Au interpretat legea asa cum au vrut…la comanda lui Putin.”
Nu este ceva prea nou pentru noi. Într-o afacere cu vapoare (dosarul nr. 20/P/2002), la noi, prejudiciul calculat de un expert era in 2004 de 324 milioane USD. În 2007, alt expert calcula un prejudiciu de 0(zero) USD.
Credeți că este vreo diferență de esență între cele două situații? Doar că Rusia este mult mai bogată și mai puternică decât România. Atât.
http://www.businessweek.com/stories/2004-05-30/when-powers-collide-putin-vs-dot-khodorkovsky; + http://www.commentarymagazine.com/2012/05/01/exxonmobil-role-in-khodorkovsky-arrest/ pentru documentare, ca nu strica.
AM dubii ca rusii au aplaudat fraudatizarea..sau ca ua stiut prea mult cum si cand s-a facut
Ins astiti cum e cu prea „independenta” care trebe sa produca profit patronilor ..
Felicitari!
Extrem de interesant articolul.
Mi se pare ca este in fapt povestea unui om puternic in raport cu un sistem la fel de puternic.
Sistemul l-a creat pe El, si acesta a incercat sa lupte cu un sistem care il vroia inapoi, obiedient.
Cati pot rezista la o asemenea teroare, pe o perioada asa de indelungata.
In alta ordine de idei m-as intreba care vor fi consecintele acestui proces asupra altor business-uri desfasurate in scheme similare?
Sa fie vorba despre ceea ce spunea unul din RO:
„Scapa cine poate?”
De urmarit – cred ca saga va mai continua…
Multumesc.
Sigur ca va continua…ramane de vazut cum se va aplica sentinta (de fapt sentintele, atat a ECtHR cat si a PCA)
Daca se gaseste o modalitate de a le pune in practica ar fi ceva extraordinar, ceva concret cu care te poti bate cu Putin pe bune. Il atingi la buzunar, nu? Orgoliul lui a fost lovit rau, daca urmeaza si punga isi va pierde din mitul invincibilitatii…or asta este un pas important catre infrangere. Si el o stie foarte bine.
In prima faza e de urmarit ce se va intampla cu sfatuitorii care au orchestrat si nu l-au avertizat de catastrofa….in principal cu Sechin
„According to Stratfor, „Sechin acts as boss of Russia’s gigantic state oil company Rosneft and commands the loyalty of the FSB. Thus, he represents the FSB’s hand in Russia’s energy sector.”
Since 27 July 2004 Sechin has been the highly successful and influential chairman of the board of directors of JSC Rosneft, which swallowed up the assets of jailed tycoon Khodorkovsky’s Yukos. He has additionally been president of Rosneft since May 2012. Khodorkovsky has accused Igor Sechin of plotting to have him arrested and plundering his oil company: „The second as well as the first case were organised by Igor Sechin. He orchestrated the first case against me out of greed and the second out of cowardice.”
Sechin: In 2004-2011 – Chairman of the Board of Directors of Rosneft.
http://www.rosneft.com/about/management/igor-sechin/
Am văzut documentarul lui Cyril Tuschi, purtând numele personajului devenit faimos, întâi prin avere și apoi prin încarcerare. Prin varii interviuri, capeți o idee destul de bună în ce privește ascensiunea celui care a plecat de la komsomoleț și a ajuns multi-miliardar iar apoi prizonier al conștiinței. Ce nu face filmul, este să intre în amănunt în ce privește ruptura dintre Putin și Hodorkovsky- poate e firesc, Polonin a transmis un mesaj lipsit de orice echivoc, de unde ezitarea, chiar și a lui Nevzlin, aflat în relativă siguranță în Israel, deși sînt convins că masiva imigrație de sorginte sovietică a fost penetrată, cu tot glanosti și perestroika.
Unul din personajele mai interesante care se perindă prin fața camerei de luat vederi și a microfonului, este fostul șef al serviciilor de pază și siguranță din Yukos, general KGB în retragere (cum foarte modest singur a mărturisit :)). În versiunea lui, mesajele de alarmă în ce privește „atitudinea” lui Hodorkovsky au precedat cu ceva vreme confruntarea publică cu Putin. Bănuiesc că au fost și semnale personale, trimise de la Kremlin, menite să readucă oaia neagră în turma de oligarhi.
Din ce am citit, metoda achiziționării Yukos prin licitație trucată, cât și urmarea la nivel regional, nu diferă foarte mult de media „privatizării” rusești, și într-un fel, nici de scandalul Voiculescu de la noi (chiar dacă trebuie să păstrăm proporțiile, pentru că nu-I așa, până și liliputanul sovietic era colos între piticii lumii întregi). În condițiile astea, știind cum și-a făcut averea, confruntarea cu Putin mi se pare de o colosală temeritate. Cred că nici bogații nostri nu s-ar încumeta să se ia cu statul de gât, exceptându-l pe Voiculescu, care nu-I așa, a fost pus cu spatele la zid.
Decizia procesului mi se pare într-un fel corectă, chiar și în cadrul unui sistem strâmb. Urmarea, fie că vorbim de soarta Yukos sau de cea a conducătorului ei, pare că tine de o demonstrație de vindictivitate tipică despotismului oriental. Nu mi-e clar dacă s-a făcut pentru a transmite un mesaj „amatorilor” din clica de miliardari, ori Putin a văzut ceva în Hodorkovski care se cerea cu adevărat „stârpit”.
Este interesant faptul că acest produs al capitalismului jurasic, caracterizat prin marii carnasieri, este acum exponentul unor principii care readuc în discuție o societate de „stânga” ca o alternativă la dictatura asistențială. Poate mulți ar spune că e ipocrizie, că nu poate fi un sincer demers. Ori, ar susține că numai schimbarea promovată de spirit neîntinat, poate să aibă credibilitate morală. Îmi aduc aminte de întâlnirea dintre Lyndon Johnson și Martin Luther King- pastorul îl întreabă pe președinte : Am și eu o curiozitate; cum se face că dumneavoastră, care atât ca congressman cât și senator ați făcut parte din cele mai rasiste blocuri democratice ale Sudului, v-ați opus ferm atâta vreme la orice fel de emancipare a populației negrilor, cum se face că acum ați promovat și adoptat o legislație masivă, menită tocmai să elimine discriminarea ? Răspunsul lui Johnson : Free at last, free at last !
Hmmm…prizonierul constiintei? Nu prea-mi vine sa cred…mai degraba reticent. Adesea a facut referire la faptul ca nu mai este activ din motive personale, ieri a murit mama lui, o femeie curajoasa, poate ca sunt si alte cauze, mai subtile. A cazut de sus, de foarte sus, abia de 7 luni e liber, trebuie sa se organizeze cumva, Putin are mana lunga.
A fost un deținut de drept comun, condamnat în baza unei legi cu dedicație, care ar fi încarcerat toți oligarhii în cazul unui proces „în masă”. Delictele pentru care a fost condamnat erau reale- ori cel puțin o bună parte din ele. Dar motivul pentru care a fost condamnat era evident politic (și poate și cu un substrat economic, în sensul în care Hodorkovsky nu a înțeles să „cotizeze” ca alții). Îmi pare că detaliile acestui „politic”, nu le cunoaștem încă pe deplin. Deci detenția lui Hodorkovsky a fost oarecum paradoxală, putând fi plasată atât în categoria dreptului comun cât și politicului.
Ce scriu mai jos e impotriva lui Hodorkovsky, nu pro Putin, sper sa fie clar.
Se da un stat mafiot,slab si degraba ocrotitoriu de oligarhi mari si mici, da’ usor obedienti.
Se mai da un oligarh la fel ca ceilalti da’ mai cu staif si oleaca mai occidental. Dar la fel de corupt, la fel de dubios, la fel de lacom, la fel de cinic si, din cate se pare, si cu sange pe maine, ca orice oligarh rus care se respecta.
Vreti sa mi-l scoateti pe asta ca mare exponent al liberalismului, al antreprenoriatului , al modernizarii statului rus? Doar ca era mai degraba prieten cu americanii decat cu Putin?
E doar unul ce a adunat o avere colosala prin furt,frauda si minciuna. Motive legale de a-l infunda au fost destule. Si e bine ca a fost arestat. Si nu cred ca va obitne ceva bani de la Rusia.Si nici nu ar trebui.
De omul care l-a urmarit pe Viktor Bout, vestitul traficant rus de arme, ati auzit domnule MirceaM?
Nu?
nu-i nimic, va dau eu un link.
http://www.russiaotherpointsofview.com/2011/01/more-on-khodorkovsky.html
inainte de a mai scrie tampenii despre sarmanii oligarhi rusi puneti mana si documentati-va.
Dar PRul se plateste bine si in Romania, nu-i asa? Sau e pur si simplu vestita si stupida aversiune romaneasca la orice e perceput drept influenta ruseasca?
inclin spre ultima varianta, luam datele care ne convim si ignoram restul.
Dosarul Yukos a avut 188 de volume. Ati citit macar un rezumat, asta e clar.
Dar cumva super fraudele fiscale pe care le-au facut trebuiau trecute cu vedere ptr ca si altii faceau la fel? Va uitati la Antena3? de ce el, de ce nu altii? de ce acum?
Sau e suficient sa declaram ca e mana lui Putin si gata, puff, oricine e impotriva lui Putin e implicit bun, curat si nevinovat?
citez:
The manifesto-like article, entitled „Putin’s Plutocrat Problem,” set down the views that secured Wolosky’s appointment in the last years of the Clinton administration as director at the U.S. National Security Council’s Office for Transnational Threats. In this capacity, Wolosky handled interagency coordination on issues related to counterterrorism, international organized crime, and international narcotics.
His job was to protect America from what President Bill Clinton called „the dark side of globalization.” Wolosky was well qualified to do so, being among the first to comprehend the shockwave of crime and violence the collapse of the Soviet Union sent around the world. Having worked alongside Grigory Yavlinsky and Jeffery Sachs in Moscow on reform initiatives in the last years of the Soviet Union, in the later 1990s he then tangled with the misshapen results of those reforms Russia’s ruthless breed of businessmen in international courtrooms as a practicing lawyer.
iar despre Yukos doar atat:
In his article, which deals only with the years 1998 to 1999 – Wolosky detailed how „Khodorkovsky’s Yukos managed to siphon off some $800 million during a span of approximately 36 weeks,” in 1999 through transfer pricing forcing Yukos’ Russian subsidiaries to sell oil at a fraction of world market prices to the holding company.
Wolosky also described how Khodorkovsky had engaged in massive asset-stripping of Yukos subsidiaries following the 1998 financial crisis: „After three international banks acquired approximately 30 percent of Yukos following a default on a loan to an affiliated bank, Khodorkovsky sought to turn Yukos into an empty shell. He forced it to convey its most significant asset its controlling position in oil production subsidiaries to unknown offshore entities. At the same time, he attempted the mother of all share dilutions: by transferring a massive number of new shares to offshore entities he is believed to control.”
Not content with this, according to Wolosky, Khodorkovsky and his colleagues „loot(ed) their companies even more directly by stealing valuable assets, including wells, equipment, and anything else that can be found on an oil field.” „From 1997 to 1998, Yukos made the oil production companies it controls part with assets having a book value of some $3.5 billion,” the U.S. White House official wrote.
Sunteti nedrept. Nu-l sustin pe Khodorkovsky, ce motive as avea? Am mentionat aspectele referitoarea atat la achizitia mult sub valoarea companiei, este explicabila intr-o oareacre masura, in acei ani era un dezechilibru major intre oferta si cererea de companii,
Imi aduc aminte foartre bine ca puteai cumpara si la noi companii intinse pe hectare cu cateva sute de mii de marci. Am avut si eu discutii, la o imtalnire de afaceri in Londra, privitoare la vanzarea companiei unde lucram. Nu aveam capitalurile proprii necesare nici macar sa ne mentinem pe linia de plutire, trageam targa pe uscat, odata ca cadera CAER-ului s-a dus pe rapa si clientela aferenta. A durat pana a fost inlocuita cu cea vestica. De la 5000 de angajati compania a ajuns la cateva sute. Stiti ce m-au intebat toti potentiali cumparatori, (nici aia nu era pea multi)? daca aveam relatii de afaceri in Rusia…doreau piata de acolo, voiau sa vanda la ei, nu sa produca acolo. Dupa cum se vede e riscant.
Explicabil astfel pretul mic vs valoarea companiei la acea data. Era ceva general. Basca coruptia.
Revenind la chestiune, pedeapsa aplicata companiei (sa nu uitam ca este vorba nu doar de Khodorkovsky, sunt vreo 40000 de actionari, inclusiv fonduri de investitii) a fost disproportionat de mare in raport cu paguba produsa statului rus prin evaziune. Zeci de miliarde vs sute de milioane.
Asta spune si Curtea, intentia a fost de a falimenta si prelua compania, si nu de a recupera paguba.
Aici nu discutam despre parerea patizana a cuiva, ci despre o sentinta a unui tribunal,motivata si rasmotivata, dublata si de o decizie CEDO, in acelasi spirit, desi se refera doar la aspectul referitor la incalcarea dreptrilor omului.
Ca dvs. va place ce a facut statul rus, e altceva. A murit si capra lor grasa….uraaaa.
„Am mentionat aspectele referitoarea atat la achizitia mult sub valoarea companiei, este explicabila intr-o oareacre masura, ie acei ani era un dezechilibru major intre oferta si cererea de companii,”
Explicatia este mult mai simpla. L-am citat mai sus pe prof Marshall Goldman de la Harvard care descria smacheria folosita de cei care trebuiau sa vanda companiile in interesul statului; pur si simplu le-au cumpart ei la un pret de nimic. Asa a procedat si Hondorovski, viitorul campion al democratiei in Rusia. Acesta se numeste conflict de interese si se pedepseste cu inchisoare chiar si in US sau UK. Daca Rusia avea parchetul anticoruptie de azi de la Bucuresti, Hondorovski era la puscarie inca inainte de venirea lui Putin la putere.
Ce a fost obtinut prin rapt si coruptie a fost confiscat prin arbitrariu. Cat despre actionarii occidentali cred ca stiau in ce se baga, nu trebuie sa mai repet zicala cu riscul celui care intra in taratze…
„in raport cu paguba produsa statului rus prin evaziune. Zeci de miliarde vs sute de milioane.”
Parca prof Goldman vorbea de un furt de cca 4 milarde la cumpararea companiei, cum se face ca a devenit peste cativa ani doar zeci de milioane.
Cat despre independenta curtilor in cazurile in care se discuta de multi bani va rog sa lasam la o parte naivitatea. Poate va amintiti cum a catigat Microsoft la apel procesul cu Netscape, dar ca din intamplare, doar dupa ce s-a schimbat echipa la Casa Alba.
Faceti cateva confuzii: paguba de sute de milioane care a stat la baza acuzatiilor impotriva Yukos se refera la evaziunea fiscala prin transfer pricing si prin utilizarea regimului de taxare din zonele defavorizate. Pretul de achizitie este altceva. A fost un acord intre cumparator si vanzator, adica intre grupul financiar X et comp si statul rus. Nu a fortat nimeni statul sa faca acea afacere. Teoretic nu a fost nimic ilegal. Uitam situatia din anii 90. De ce nu au venit altii sa cumpere?Sa dea cele 4 miliarde? Erau vremuri tulburi. Va repet, in acele vremuri s-a vandul la greu sub valoarea companiilor- calculata fie ca valoare contabila(activul net) fie ca multiplu al profitului net istoric. Fabrica mea se intindea pe vreo 7 hectare, intr-o zona foarte buna din Timisoara. Nu era interesat nimeni sa o cumpere, nu existau oferte, erau zeci si zeci de fabrici in aceeasi situatie. Pana la urma au cumparat-o celebrii frati Cristescu, si-au scos banii, vanzand doar cantina. Asa erau vremurile atunci. Pretul depinde si de conjunctura, aceeasi companie se poate vinde mult mai bine in conditiile in care bidul si askul sunt echilibrate sau extrem de ieftin daca avem o supraoferta si cerere ioc. Este asemantor cu ce se intampla pe burse: aceeasi companie, cu aceleasi rezultate financiare isi schimba capitalizarea daca abunda ofertele si cumparatori nu sunt.
Bun, nu inseamna ca totul a fost OK atunci. Dar asta trebuia dovedit, vanzarea anulata, legal, tot de un tribunal.Nu unul rusesc, am vazut ce poate. Or acum scuzam un abuz, dovedit, motivand „repararea” unui alt posibil abuz , nedovedit. Dar posibil. E chestia cu capra, nu justitie…dar, ma rog, fiecare cu gusturile lui.
Aţi călcat pe un muşuroi rusesc, domnule Modan, iar acum apar tot felul de postaci de serviciu. Este bine, chiar foarte bine, mai analizează şi ei ceva. Probabil că li s-a urât cu pupatul celui mai iubit om politic al naţiunii ruse ori îşi fac serviciul în mod conştiincios la Ministerul Propagandei de la Moscova.
Posibil.Confuzia cu Marian M, ziaristul, ar fi o explicatie, poate e pe lista cuiva.
Nu prea cred ca se incurca „ei” cu mizilicuri.
Dar exista varianta sa fie si convingeri personale. Nu degeaba este regretat Ceausescu de atatia oameni. Asa cum unii au nevoie de Dumnezeu doar pentru a-i pedepsi pe dusmani, sau a le intoarce vreun favor in schimbul obedientei, tot asa altii au nevoie de „despoti luminati”, care sa-i „rada” pe bogati.
+1 :)
Referitor la musuroi si postacii de serviciu. As prefera sa sa am un dialog cu cineva care poate gandi independent si nu doar repeta fraze sablon si aplica etichete.
Noi romanii am schimbat un stapan cu altul si ne-am dezobisnuit sa ne pastram obiectivitatea, verticalitatea (si uneori si buna cuvinta). Daca pana in 90 faceam sluj la rusi acum facem sluj la ceilalti pentru ca asta da bine acum.
In comentariul meu am ridicat problema fraudei masive prin care s-a facut achizitia Yukos, a faptului ca investitorii care au cumparat actiuni Yukos stiau ca se baga intr-un musuroi de termite (sintagma mi-ati sugerat-o dvs). Am sugerat in plus ca judecatorii afacerilor in care se decide soarta a miliarde de dolari nu sunt chiar atat de independenti cum ar putea crede unii eseisti “cu valoare adaugata” de pe acest portal. Am dat si exemplul faimosului proces Microsoft in care la apel s-a rasturnat o decizie a unui judecator, si asta dupa ce s-a a intervenit o schimbare a echipei de la Casa Alba. Va pot da si alte exemple de acest fel dar cred ca-mi racesc gura degeaba. Verificati cum a scapat BAE Systems de o condamnare in UK, prin anularea unei decizii a High Court.
Noi am avut deja un mini-process de acest fel, cel in care Dinu Patriciu a iesit alb ca neaua la Bucuresti; daca nu procesul s-ar fi judecat de o alta instannta independenta la Strasbourg si ar fi castigat oricum.
Daca Voiculescu avea prevederea sa-si ia cativa actionari bine pozitionati de aiurea (cum a facut domnul Patriciu) acum ar fi putut castiga un process la Bucureesti sau la o curte independenta din Strasbourg. Si s-ar fi gasit pe acest portal comentatori care sa aplaude inca o victorie a justitiei.
Domnul MirceaM mi-a raspuns civilizat si n-am ce-I reprosa; chiar daca incearca sa eludeze faptul ca cumpararea Yukos de catre cei care organizau vanzarea era si este un act clar ilegal. Pretul nu este dictat de conjuncture cand vanzatorii sunt si cumparatori.
@Ulysses Errandus
Aveţi dreptate, domnul Mircea Modan a răspuns în mod civilizat.
În altă ordine de idei, deşi sugeraţi că domnul Modan a eludat problema modului de creare a companiei Yukos, pot să afirm că nu este deloc aşa. Comentariul său de la ora 21.31 (05.08.2014) este edificator în acest sens.
Da, atât în România, cât şi în Federaţia Rusă au avut loc privatizări dubioase în anii ’90, chiar fraude (opinia dvs. coincide cu a mea) – însă au fost dovedite doar în mod accidental în instanţele de judecată, din păcate. Aici aveţi dreptate şi dacă doriţi dreptate până la capăt, trebuie deşirat întregul ghem de interese din jurul fiecărei privatizări, apoi recuperate sumele de bani pierdute „pe drum” în fel şi chip. Sunt de acord cu acest aspect pe care l-aţi semnalat, însă nu văd cine ar fi capabil să facă aşa ceva în România şi Federaţia Rusă. Hoţul neprins este negustor cinstit!
Comentariul dumneavoastră este potrivit pe calapodul utilizat de autorităţile militare de la Moscova în cazul avionului malaezian doborât de separatiştii din Ucraina. Puneţi o serie de întrebări care mă trimit cu gândul la „ce căuta un avion militar ucrainean în zona de zbor a aparatului de pasageri?”, în loc să vă explicaţi punctul de vedere şi să aduceţi argumente în favoarea teoriei dumneavoastră. Articolul şi comentariile domnului Mircea Modan sunt decente şi neutre, fără o afiliaţie politică pro sau contra lui Vladimir Putin. Nu acelaşi lucru se poate spune despre comentariul dumneavoastră şi nu înţeleg de ce jigniţi un om care îşi exprimă o opinie despre cazul Yukos. Mai citiţi o dată ceea ce aţi scris: „inainte de a mai scrie tampenii despre sarmanii oligarhi rusi puneti mana si documentati-va. Dar PRul se plateste bine si in Romania, nu-i asa? Sau e pur si simplu vestita si stupida aversiune romaneasca la orice e perceput drept influenta ruseasca?”. Poate că ar fi bine să-i cereţi scuze domnului Mircea Modan pentru prostiile pe care le-aţi spus.
În concluzie, se pare că articolele de pe http://www.contributors.ro sunt citite şi la Moscova (un lucru foarte bun, mai învaţă şi ruşii câte ceva) şi sunt comentate în stilul despotismului oriental (un lucru foarte rău pentru cei care îi consideră încă pe ruşi drept o naţiune civilizată europeană).
Un sofism delicios. Daca spun ceva care nu e clar anti Putin pai musai sunt adeptul tezei cu avionul malaiezian plin de morti care a fost doborat de avioane ucrainiene in colaborare cu CIA si Mossad. Ce asociere tampita!
Si sunt si platit direct de Moscova pentru serviciile mele, cum altfel as avea alta opinie decat rusofobia generalizata de la noi?
Domnul Marian M e incantat de decizia curtii de la Haga.
Curtea de la Haga nu e, in acest caz specific, nici pe departe vreun exemplu de justitie independenta ci doar exemplu de justitie obedienta.
Ca nu au dreptate judecatorii puteti gasi argumente atat in linkul dat de mine cat si in nenumarate alte materiale din lungul si latul internetului.
Cine sunt beneficarii acestei decizii iar e usor de aflat.
Si va rog mai scutiti-va cititorii de complexe de superioritate, marea natiune romana care ii priveste de sus pe prostii de francezi, incultii de americani si primitivii de rusi. Care cu totii ar avea de invatat de la domnul Petre Opris, oricine ar fi dumnealui.
Ce bine este atunci când judecătorii de la Haga nu se iau după un”Google-Estu” şi emit decizii în funcţie de probele materiale existente în fiecare dosar. Parcă spuneaţi că sunt 180 de volume, domnule Estu? Unde le-aţi găsit? Toate sunt pe internet şi le-aţi citit din pdf în pdf? Erau scrise în limba rusă?
Din articol rezultă faptul că autorităţile de la Moscova au fost reclamate de „Hulley Enterprises Limited” (înregistrată în Cipru), „Yukos Universal Limited” (înregistrată în Isle of Man) şi „Veteran Petroleum Limited” (înregistrată în Cyprus).
Utilizând regula epilogului, ajung la concluzia că Vladimir Putin a fost interesat foarte mult să împrumute autorităţile de la Nicosia în perioada 2012-2013, pentru a ataca apoi cele două companii înregistrate în insulă: „Hulley Enterprises Limited” şi „Veteran Petroleum Limited”. Intervenţia Uniunii Europene în criza financiară din Cipru (acordarea unui împrumut de 10 miliare de euro în primăvara anului 2013) a zădărnicit presupusul plan al ruşilor de a acţiona împotriva celor două companii care au dat în judecată Rusia pentru a primi despăgubiri în cazul Yukos. Oare Vladimir Putin a avut pregătite 10 miliarde de euro pentru a salva 50 miliarde de dolari?
După cum se ştie, Vladimir Putin este un bun jucător de şah şi diplomaţia sovietică/rusă a demonstrat de nenumărate ori, în ultimii 90 de ani, că îşi pregăteşte din timp terenul pentru deciziile politice, economice şi militare importante ale liderilor politici de la Moscova. Finalul era previzibil pentru Vladimir Putin, după eşecul înregistrat în criza cipriotă din 2013 şi, astăzi, decizia Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Haga în cazul Yukos apare în ochii ruşilor care îl adoră pe Vladimir Putin drept o răzbunare a Uniunii Europene şi a SUA pentru doborârea avionului malaezian, prelungirea crizei militare din Ucraina şi, de ce nu, anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia. Criza financiară din Cipru a fost uitată complet. Ipoteza este veridică şi merită studiată, pentru confirmarea sau infirmarea sa.
Erată: „Cipru” în loc de „Cyprus”.