joi, martie 28, 2024

Despre antiliberalismul liberalilor sau de ce nu avem clasă de mijloc

Domnul Andrei Cornea a publicat recent un articol despre deriva antiliberală a liberalilor români. Teza domniei sale este că electoralul țintă al PNL-ului în momentul de față este format din „perdanții aderării”, acea potențială clasă de mijloc al cărei elan a fost brusc curmat de irumperea neașteptată a crizei economice. Acești oameni sunt cei ale căror iluzii și speranțe de prosperitate au fost repede spulberate și, în cele din urmă, incapabili să înțeleagă realitatea crizei, au devenit „cinici și relativiști morali, […] nu se mai duc la vot” și ajung să privească cu „o satisfacție rea cum lucrurile merg tot mai rău.” PNL-ul a sesizat rapid schimbarea și, într-un exercițiu de cinism politic și ideologic, a exploatat demagogic dezamăgirile acestor oameni.

Este un lucru elementar că o democrație modernă se sprijină pe clasa de mijloc, formată din cetățeni cu un nivel cel puțin mediu de educație și cu venituri peste medie care să le permită o oarecare independență financiară. Această potențială clasă de mijloc, care ar fi trebuit să se dezvolte la noi și să ne conducă spre Europa, se situează undeva în jurul a 10 % din populație. E suficient să spunem că în țările cu care ne comparăm în mod constant (Germania sau SUA), clasa de mijloc cuprinde aproximativ 50 – 60 % din populație. În continuare aș dori să vorbesc despre cauzele care au condus, în evoluția noastră post-decembristă, la o pătură mijlocie atât de subțire. Cred că ele sunt legate de evoluția pe termen mediu și lung a societății, nefiind determinate în mod esențial de izbucnirea crizei economice.

Sincer, de fiecare dată când aud vorbindu-se despre clasa de mijloc, mă gândesc la considerațiile lui Eminescu asupra acestui subiect. Voi prezenta mai jos câteva dintre ele, grupate tematic:

1. Clasa de mijloc și partidele politice

„Corelatul constituțiilor statelor apusene este o clasă de mijloc bogată, cultă, o clasă de patricieni, de fabricanți, industriași, care văd în constituție mijlocul de a-și reprezenta interesele în mod adecvat cu însemnătatea lor, – la noi legea fundamentală nu înseamnă decât egalitatea pentru toți scribii de a ajunge la funcțiile cele mai înalte ale statului. De aceea partidele noastre nu se numesc conservatoare sau liberale, ci – oameni cu slujbă: guvernamentali, oameni fără slujbă: opoziție. De acolo veșnica plângere că partidele de la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale…[1]

Desigur, și azi se vorbește despre partidele politice în aceeași termeni. Ele sunt văzute mai degrabă ca grupări de interese, nestructurate ideologic și al căror principal scop este accesul la resursele statului. Adică exact partide de „interese personale”! Să aibă asta legătură cu existența unei firave clase mijlocii? Și azi se vorbește despre „scribii” din aparatul de stat, adică despre aparatul funcționăresc supra-dimensionat, celebrul „om gras din cârca omului slab”! Paralelism perfect!

2. Clasa de mijloc și activitatea economică

„Franțuzul ia o bucată de metal în 50 de parale și-ți face din ea un ceasornic pe care ți-l vinde cu doi napoleoni; d-ta îi vinzi ocaua de lână cu un franc și el ți-o trimite înapoi sub formă de postav și-ți ia pe aceeași oca 20 de franci; […] Ai vândut ocaua de lână cu un franc, pe care-l ai în mână și-l poți da iar, dar ea, când ți-a venit înapoi, te ține nu unul, ci 20 de franci. Cu ce-mplinești cusurul de la unul până la 20 de franci, de unde mai iei încă 19? Neapărat că din alte producte și nu din lână, deci din grâu. Dar grâul se produce cu osteneală multă și spor puțin. […] De acolo vine că țăranul trebuie să muncească o vară pentru a plăti un obiect de lux, comandat din străinătate.[2]

De ce există în Franța o clasă de mijloc? Răspunsul: pentru că există o industrie care prelucrează materiile prime pe care le cumpără ieftin și le vinde apoi scump. Adică Franța are o economie ce produce plus-valoarea care se regăsește în nivelul ridicat de bunăstare al cetățenilor săi. De ce nu are România o clasă de mijloc în secolul XIX? Deoarece condițiile economice din România sunt opuse celor din Franța. Aici se produc materii prime care sunt exportate pentru a fi prelucrate în afară și se importă produse finite care au înglobate plus-valoarea de care beneficiază francezii. Pe scurt, francezii cumpără ieftin și vând scump, pe când românii vând ieftin și cumpără scump.

De ce nu există azi în România o clasă de mijloc? Pentru a răspunde la această întrebare cred că trebuie ținut cont de evoluția per ansamblu a societății românești după 1989, care, din unele puncte de vedere, este similară cu evoluția României în a doua jumătate a secolului XIX. În acest sens, voi prezenta și comenta mai jos câteva grafice simple referitoare la evoluția sectoarelor de activitate și a ponderii populației ocupate după 1989.

Câteva date statistice

1. Ponderea agriculturii în PIB și populația ocupată în agricultură

Dacă urmărim datele din graficul de mai sus observăm că după 1989 are loc o evoluție paradoxală: populația ocupată în agricultură crește, în timp ce ponderea agriculturii în PIB scade, astfel că se ajunge ca în anul 2000, 40% din populație să producă aproximativ 10% din PIB. Fenomenul se datorează în bună măsură desființării unor activități industriale și migrării în mediul rural a fostei populații urbane. Apoi, fenomenul tinde spre o oarecare „normalizare”, în sensul că ponderea populației agricole scade (deși rămâne foarte importantă), fapt datorat probabil deschiderii granițelor și emigrației acestor oameni în Occident unde prestează munci similare dar mai bine plătite. În condițiile în care se știe că sectorul agricol este în general puțin profitabil (agricultura este un domeniu subvenționat în toate țările UE), ne putem imagina că agricultura românească a anilor 2000, care folosește uneori mijloace specifice secolului XIX, nu are cum să producă bunăstare. Deci populația ocupată în agricultură, semnificativă ca procent, e una care trăiește la limita subzistenței (sprijinită uneori cu pensii sau ajutoare sociale). Ne putem imagina că în aceste condiții, apariția unei clase de mijloc în mediul rural, cu oameni ocupați în agricultură, este practic imposibilă.

2. Ponderea industriei în PIB și populația ocupată în industrie

Figura 2. Ponderea în PIB şi populaţia ocupată (industrie)

În sectorul industrial, evoluția e oarecum similară, cu diferența că aici scăderea ponderii industriei în PIB este însoțită de scăderea populației ocupate. După anii 2000 se observă o ușoară revenire. Desigur, productivitatea muncii a crescut semnificativ, cunoscut fiind faptul că la sfârșitul comunismului exista o slabă productivitate, o bună parte din populație fiind ocupată doar pentru că în comunism nu trebuia să existe șomaj. Deci industria, cu această creștere a productivității, ar fi avut șanse să producă o clasă de mijloc. Problema este însă că activitatea industrială la nivelul anilor 2000 se situează la circa 50% din activitatea industrială din 1989. Cu alte cuvinte, în loc să avem o retehnologizare și eficientizare a industriei comuniste, am avut mai degrabă un proces de dezindustrializare. Dacă mai ținem cont și de faptul că o industrie este cu atât mai rentabilă cu cât are înglobată mai multă cunoaștere, de cvasi-inexistența unei înalte tehnologii românești și de faptul că industria românească produce în general subansamble pentru economiile mai avansate, atunci avem o imagine de ansamblu mai completă. Simplu spus, economia românească exportă piese de mașini pentru a importa mașini. Este ușor de imaginat cine are de câștigat din acest schimb.

3. Ponderea serviciilor în PIB și populația ocupată în domeniul serviciilor


Figura 3. Ponderea în PIB şi populaţia ocupată (servicii)

Dacă examinăm sectorul serviciilor, se pare că aici stăm ceva mai bine. În 2006, 40% din populație produce 60% din PIB. Deci graficul ne arată o situație similară cu cea din statele avansate, cunoscută fiind teoria conform căreia dezvoltarea sectorului serviciilor este un indiciu pentru dezvoltarea economiei respective. Stau lucrurile la fel și în cazul nostru? A produs sectorul serviciilor mult dorita clasă de mijloc? Răspunsul este ambivalent. Și da și nu. Dacă ținem cont că dezvoltarea serviciilor s-a făcut prin implantarea marilor companii vestice (telefonie, super-marketuri sau produse farmaceutice, pentru a oferi doar câteva exemple) atunci ne dăm seama că dezvoltarea serviciilor s-a făcut prin importuri masive de capital și produse. Este cunoscut faptul că mult lăudata creștere economică din perioada guvernului Tăriceanu s-a bazat în bună măsură pe consumul prin îndatorare (celebrul credit cu buletinul, prin care ni se oferea posibilitatea de a cumpăra pe datorie produse importate), ceea ce probabil ar fi condus la o bulă locală a îndatorării dacă criza mondială nu ar fi stopat brusc acest proces. Deci, dezvoltarea serviciilor se pare că a fost capabilă să ofere resursele pentru dezvoltarea unei clase de mijloc, însă nu la nivelul la care societatea ar avea nevoie pentru a putea vorbi de efectele democratice ale existenței unei astfel de pături sociale.

În loc de concluzii

La o privire rapidă (fără pretenții de analiză) a evoluției economice și sociale a României post-decembriste, putem observa că aceasta nu a putut oferi resursele capabile care să conducă la dezvoltarea unei veritabile clase de mijloc. Iar liberalismul se bazează tocmai pe această clasă. De aceea criza economică a putut spulbera cu atâta ușurință speranțele și iluziile celor care aspirau (cu o legitimitate îndoielnică, după spusele domnului Cornea) la statutul mult visat. Probabil că această realitate socială are legătură și cu slaba existență a unei drepte autentice românești, care se exercită mai mult la nivel de retorică politică, decât la nivel efectiv. Să nu uităm că, dintre predendeții dreptei, PNȚ-CD-ul a dispărul după guvernarea CDR iar acum, PDL-ul e pe cale să aibă aceeași soartă dacă ceva brusc și neașteptat nu se întâmplă cu acest partid. Și din nou, să ne amintim că PNL-ul s-a salvat în 2000 ieșind din CDR, iar acum a ajuns la guvernare în alianță cu PSD-ul și folosindu-se de retorica naționalistă și antiliberală servită de minune de Antena 3. Până la urmă PNL-ul dă dovadă de pragmatism, trădând o ideologie pe care oricum n-a prea avut-o!

Iar spre final, referitor la retorica „României ca o colonie”, pe care propagandiștii o adoptă pentru a-și acunde „netrebnicia națională”, aș aminti teza sociologului american Daniel Chirot care demonstrează că în secolul XIX (tot vorbeam de paralelisme) România evoluează de la statutul de proto-colonie a Imperiului Otoman la cel de colonie agrară a Occidentului. Mai multe detalii se pot găsi aici (http://www.apcrc.ro/554/). Așadar, ceea ce noi citim ca un proces de modernizare a României, poate fi văzut și ca o „evoluție” spre stadiul de colonie. Cred că merită să ne întrebăm dacă nu cumva lucrurile sunt similare și azi, în sensul că în timp ce România adoptă mecanisme legislative și instituționale europene, există o realitate economică și socială care subminează acest proces, împiedicând în cele din urmă, la fel ca în secolul XIX, formarea unei autentice clase de mijloc și democratizarea reală a societății. Sincer, dacă aș fi politician (și nu neapărat unul liberal) aș reflecta serios asupra acestei probleme.


[1] „Influența austriacă asupra românilor din principate”, Convorbiri literare, 1 august, 1876;

[2] „Icoane vechi și icoane nouă”, Timpul, 13 decembrie 1877;

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. PNL-ul e un partid liberal ? Nu prea as zice, pare mai degraba o corcitura intre Romania Mare si PSD.
    In plus, nu prea se stie cum vine treaba cu electoratul liberal, deoarece PNL-ul s-a pus la remorca PSD-ului si n-a mai candidat singur.

  2. Imi permit sa va spun ca va inselati. Exista o clasa de mijloc in romania care este in jur de 10% si care indeplineste toate criteriile dumneavoastra. Insa exista si restul pana la 50-60% care indeplineste criteriul material, uneori chiar educational.
    Doar ca aceasta diferenta nu apare in nicio statistica pentru ca deh, multi bani nefiscalizati exista pe piata. Eu inca am in cap vilele vamesilor, sindicalistilor, controlorilor de tren, medicilor etc. Daca ne uitam la salarii sau venituri nu se incadreaza „oficial” in clasa de mijloc. Insa le convine acest status quo.

  3. felicitari domnule !
    sinteti la primul articol si o faceti foarte bine.
    cind auzi vorbinduse despre liberalismul pnl ului si al pdl ului te apuca strechea.
    aschiile fsn iste sint de dreapat. ca sa vezi !
    seniorul corneliu coposu a fost singurul care si a pastrat verticalitatea. prea cinstit si prea elegant ca sa poata influenta romania lampaselor si bitelor si sa schimbe oligarhia ilesciana.

  4. Presupun ca atunci cand v-ati apucat de facut graficele nu v-ati asteptat sa va intalniti cu o pondere atat de mare a serviciilor, a populatiei ocupate, nici cu o pondere atat de mica a agriculturii etc. Oricum ar fi, cand singur faci din sectorul serviciilor indicatorul unei clase (asta e o sociologie ciudata, cred ca in afara citatelor din Eminescu si sociologia sapientiala la care apelati, veti gasi putini sociologi disponibili azi sa va sustina viziunea), dar singur te intorci impotriva propriilor rezultate (adica nu e 40% cat rezulta din grafice si conform cu definitiile cu care lucrati, ci 10% sau chiar mai putin), ceva pur si simplu nu e in regula acolo.
    Nici cu democratia nu stam prea bine, adica reflectati o viziune cam burgheza, mai ales cand citati din Chirot sau declarati ca realitatea economica si sociala va submineaza dvs sistemul. Pt o dezimburghezire a viziunii dvs va sugerez Tocqueville, am impresia ca acolo aveti de-a face cu altceva, nu cu idealurile dvs economico-sociologice. A stii sa faci bani in felul furnizorului de servicii, nu e echivalent cu a fi un bun cetatean –profitul sau si mai simplu, prezenta unei clase de mijloc pur si simplu nu poate fi un indiciu al culturii politice. :)

    • Evaluarea clasei de mijloc in Romania variaza in functie de cei care au efectuat studiile si de criteriile folosite. In general se vorbeste de 10 pana la 15, sau maxim 20% din totalul populatiei. La cifra de 10% din populatie, corespunde un procent de 30% din populatia activa. Ideea este ca oricum am pune problema, suntem un pic cam la distanta de procentul optim, pe care-l intalnim in tarile dezvoltate. Nu am sustinut ca cei care lucreaza in domeniul serviciilor formeaza clasa de mijloc, insa, dupa cum arata cifrele, cred ca exista sanse ca o buna din ei sa faca parte din aceasta clasa. Evident, cei care lucreaza in agricultura sau industrie nu sunt exclusi! Altfel, sunt perfect de acord cu dumneavoastra ca veniturile unei persoane nu sunt un criteriu pentru existenta culturii politice. Dar cred totusi ca e nevoie de un minim nivel material (care se poate reflecta eventual si in educatie) pentru a putea pune problema culturii politice. Daca nu, aratati-mi dumneavoastra o societate saraca cu democratie functionala, si promit sa reevaluez ideile pe care le-am prezentat aici :)

      • Cifrele astea n-au niciun sens, singur ati luat serviciile ca indicator statistic al clasei de mijloc.
        Nu mai spun ca aveti o explicatie absolut uluitoare cand va dezavuati singur rezultatele graficului, nu stiu ce companii straine, ce importuri sau credit de consum etc.
        Altminteri, lasati minimul economic, Tocqueville nu si-a pus probl lui. Marx, Lipset si altii din zona ultraliberala ca Mises, Rothbard si-au pus probl in termenii astia. Va livrez ceva, care arata ca Democracy causes, but is not caused by, economic development (sa urmariti discutia –daca era vorba de o carte v-as fi rezumat-o eu).Tocqueville nu e singur http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2010/papers/HDRP_2010_29.pdf

        • In primul rand, multumesc pentru sugestia bibliografica! O s-o rasfoiesc pe indelete.
          Dumneavoastra imi pareti putin iritat de perspectiva metodologica. Probabil credeti ca sunt vreun fan al vulgatei marxiste conform careia infrasrtuctura creeaza suprastructura (in cazul de fata bunastarea duce la democratie). Evident ca nu cred intr-o cauzalitate unilaterala in acest sens, dar o corelatie exista, dupa cum remarca si studiul pe care tocmai mi l-ati recomndat.
          Eu am pus problema clasei de mijloc in acesti termeni, pentru ca am plecat de la articolul domnului Cornea, in care corelatia era implicita intre liberalism si clasa de mijloc. Ceea ce am incercat sa arat e ca Romania are o probleme mult mai vechi legate de clasa de mijloc, decat inceputul crizei economice si ca ele tin de evolutia pe ansamblu a societatii romanesti dupa 89.
          De altfel cred ca este neproductiv a pune problema la modul sau / sau. Democratia produce bunastare sau bunastarea produce democratie? Relatia poate fi foarte bine ambivalenta, dupa cum exista o serie de alti factori legati de traditia istorica sau de contextul politic intr-un anumit moment care favorizeaza sau impiedica democratizarea. Sunt de acord ca mecanismele democratice pot produce bunastare, numai ca aceste mecanisme nu sunt date apriori. Ce ne facem cand este vorba de un spatiu care trebuie democratizat unde poate exista si saracie sau structuri de putere mai mult sau mai putin ilegitime, bazate eventual si pe anumite interese economice. Cum producem bunastarea daca nu avem democratia?
          L-a noi s-a cam produs pe datorie! Va dau si cateva date, ca sa nu-mi ziceti ca vorbesc despre „nu stiu ce importuri sau credite de consum”: http://businessday.ro/03/2010/ce-a-generat-cresterea-economica-din-perioada-2000-2008-locuri-de-munca-in-alte-tari/

  5. Daca analiza dvs este corecta si aceleasi cauze produc aceleasi efecte ne putem astepta mai devreme sau mai tarziu la turbulente politice majore: guvernari autoritare/dictatoriale, miscari populiste de dreapta si de stanga, violenta, si decuplarea pana la urma de lumea occidentala. Semne in acest sens ar fi deja.

  6. Clasa de mijloc nu o da (cu preponderenta) banii domnule Sabau, si nu o da (cu
    preponderenta cartea, ci o da „buna cultivare a lucrurilor”.
    Omul (conceptul) poate muta muntii din loc doar (si numai doar) concentrandu-si
    mintea (ceva analogic hipnozei) asupra muntelui pe care vrea sa-l mute.
    Inn momentul in care si-a slabit concentrarea „muntele” intra inapoi in bratele
    gravitatiei si re-cade pe Pamant.
    Clasa de mijloc nu o pot forma decat oamenii care au in sange setea de
    autonomie individuala.
    Asta porneste in primul rand din „respect de sine” (care prin efect devine si
    respect pentru oricine altcineva). Este ca la o tabla de sah in care daca fiecare
    se abtine sa calce in patratica alcuiva prin antonomasie nu va fi nimeni care
    sa calce intr-a sa.
    Nu are rost comparatiile cu alte tari cum nu are rost comparatia dintre ceea ce
    se intampla in familia mea si ce se intampla in restul familiilor din sat.
    Pe mine nu ma influenteaza cu nimic unul care-si bate nevasta, sau altul
    care se urca la el pe casa.
    Cine-si cultiva bine la el, pentru el isi cultiva. Nu e rau sa-ti iei model, nu numai
    ca nu e rau ba chiar e bine pentru ca poti evita reinventarea rotii (printre alte)
    dar nu e bine sa-ti gasesti scuze ca nu ai in casa la tine un regim de autonomie
    individuala pentru ca nu e asta obicei prin jur.

    • Doar 10% din populatie dau tonul intr-o democratie moderna? Am gasit aici cateva referiri la „clasa de mijloc”: http://saakra.ro/blog/cine-face-parte-din-clasa-mijlocie/. Asta in ideea in care incercam sa identificam criteriile prin care delimitam si definim „clasa de mijloc”. Partea cu valoarea adaugata – e o tema in sine. Personal, as da testare din ea tuturor celor care se doresc a ne guverna. Nu am citit pana acum ceea ce ati prezentat din Eminescu insa vazand citatele stau si ma intreb ce am facut noi, ca popor, de atunci si pana acum… dpdv evolutie :).

      • E adevarat, unele articole din publicistica lui Eminescu par foarte actuale. Actualitatea cred ca e data de unele probleme similare cu care societatea se confrunta atunci ca si acum. As spune totusi ca o evolutie a existat: e suficient sa ne gandim doar la rata covarsitoare a analfabetismului din acea perioada sau la starea de semidependenta a taranilor fata de boieri! Deci avem si motive sa fim optimisti :)

  7. Punem titlul mere si vorbim despre pere! Avand in vedere ca nu este specialiatea Dvs.nu ma mira!

    V-as ruga, daca este posibil, sa imi definiti , sa creionati, profilul clasa de mijloc din RO.
    Multumesc.

  8. autorul a argumentat bine
    ce clasa de mijloc ? sint putine exceptii care au creat plus valoare (sa spunem citeva in it si industria alimentara).
    restul sint cleptocratii de partid si acolitii lor care au transferat avutia nationala in buzunarele proprii si folosesc imprumuturile , taxele si impozitele colectate sa si plateasca sustinatorii (bugetari, pensionari). o patura redusa (cozi de topor sau lingai) care reprezinta instrumentele de extractie ale oligarhiei financiare (banci, asigurari) sau de exploatare a materiilor prime (lemn, petrol, gaze)

  9. Stimate Domnule Sabau,

    Puteti, va rog, sa deconspirati sursa datelor statistice? Le-ati putut verifica cu o a doua sura?
    Analiza Dvs. e frumoasa, dar daca se bazeaza pe date incorecte nu are nicio valoare.

    Cu Stima,
    Anonimul si Tzepele

  10. 1.Autorul arata in mod corect, ca dimensiunea clasei mijlocii n-a fost afectata fundamental de criza, cit de evolutiile economice care au impiedicat aparitia si consolidarea ei. Exista fara indoiala si o anumita diminuare a clasei mijlocii, determinata de disparitia in doi ani, a peste 30 de mii, de societati comerciale.
    1.1. Analiza trebuie sa inceapa cu „proiectul Iliescu”, de elaborare a Programului PDSR din 28 iunie 1992, care a pus bazele unui stat „postcomunist bazat economic pe intreprinderi de stat si democratie muncitoreasca”,aparata contra dreptei politice, cu detasamentele minerilor.
    1.2 Proiectul iliescu, a spus NU! privatizarii economiei prin terapia de soc, care in Polonia a conservat industria. Apoi au fost desfiintate Centralele Economice, CSP, s-a desfiintat si Consiliul de Control Muncitoresc, care asigura integritatea economica si financiara a intreprinderilor de stat.
    Ramase ale nimanui, fara institutii de coordonare comerciala si tehnica, fara instrumente de protectie financiara, intreprinderile au incaput pe mina ,,emanatilor” politici si a clientelei lor, care le-au capusat si devalizat economic si financiar, incit in 10 ani, au ramas din ele doar zidurile, care nu au putut fi valorificate ca fier vechi.
    1.3 Industria energofaga, siderurgica si chimica isi continua si azi dezintegrarea, accentuind dezintegrarea economica a tarii.
    In lipsa industriei, intreprinderile mici si mijlocii, nu au textura economica pe care sa se dezvolte,ca generatorul de salarii si consumatoare ale diverselor servicii (IT,curierat,comerciale,intretinere si reparatii masini si utilaje,autovehicole,etc.), pentru domeniul serviciilor.
    1.4 Cind populatia activa este ocupata cu locuri de munca, in proportie de numai 20 la suta(comparativ cu 50-60 la suta in tarile UE),este evidenta ,,subtirimea” clasei mijlocii!
    2.Daca industria si servciile exista la dimensiunea de mai putin de un sfert din cea normala si asigura ocuparea cu locuri de munca, doar a 20 la suta din populatie, pentru a crea o clasa mijlocie, singura solutie este REINDUSTRIALIZAREA tarii.Asa ca ,,intrebarea politica”, de ce nu avem clasa mijlocie, are un raspuns strict economic:,,fiindca nu avem industrie”!
    Daca vrem clasa de mijloc, trebuie sa construim un ,,program de reindustrializare” si sa-l implementam in economie!Orice alta solutie, este colaterala acestei urgente…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gelu Sabau
Gelu Sabau
Lector universitar. Doctor în Filosofie, Universitatea București - Stagiu de cercetare, Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris, Section Sciences Religieuses - Stagiu de cercetare, Universitatea Bourgogne, Faculté de Lettres et Philosophie, Dijon, Franța

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro