marți, mai 17, 2022

Proasta guvernare, manual de instructiuni. Azi: OUG 90/2010

Cum poti evita dezbaterea publica pe un subiect care te sacaie? Simplu: fie dai o ordonanta de urgenta, fie, dupa ce ai dezbatut subiectul, introduci pe sub masa o modificare in sedinta de guvern. Asta s-a intamplat cu strategia energetica 2007-2020. Dupa ce a fost dezbatuta public cateva luni in primavara si vara lui 2007, in forma finala aprobata de Guvern in septembrie 2007 a fost introdus un paragraf nou, niciodata discutat inainte, care prevedea infiintarea unei companii integrate de energie.

Intre timp lucrurile s-au schimbat, odata cu schimbarea partidelor de la guvernare; varianta cu o companie integrata a fost abandonata, iar acum discutam de infiintarea a doua companii. Din nou, opozitie masiva, pentru ca si aceasta idee e proasta; insa tinem mortis sa o facem, indiferent de cate voci sunt impotriva.

Iata, asadar, ca de curand infiintarea companiilor integrate s-a blocat din cauza unor procese: unul initiat de Fondul Proprietatea si actionarii sai, care isi vad periclitata valoarea actiunilor la Electra si Hidroenergetica, celalalt din partea sindicatului Hidroelectricii, care se opune divizarii companiei.

Cum s-a gandit insa guvernul sa inlature acest ultim obstacol? Emitand o Ordonanta de Urgenta, prin care modifica Legea 31/1990 privind societatile comerciale. Prin OUG 90/2010, procesele pe rol nu mai pot impiedica fuziunile si divizarile unor societati comerciale (adica fuziunile si divizarile se pot face inainte ca instanta judecatoreasca sa dea o decizie, dupa aceea Dumnezeu cu mila).

Ca de obicei, n-a existat nicio dezbatere publica pe acest subiect, desi importanta sa e colosala:

1. OUG 90/2010 este aplicabila nu doar companiilor integrate de electricitate, ci tuturor societatilor comerciale din aceasta tara. De pilda, in termeni de guvernanta corporativa, va fi o portita pentru abuzuri din partea actionarului majoritar asupra actionarilor minoritari, in orice companie. In cazul nostru, Fondul Proprietatea se teme ca unirea unor companii profitabile cu companii care merg pe pierdere le va reduce valoarea actiunilor detinute acum la companiile componente, adica in alte cuvinte valoarea noilor actiuni la companiile integrate va fi mai mica. Dar in cate alte situatii de companii private si de stat n-ar putea sa apara aceeasi problema?

De exemplu, daca am actiuni de 55% intr-o companie A pe profit si am o alta firma B pe pierderi, pot sa-mi recuperez o parte din pierderea lui B pe seama actionarilor care detin cei 45% la firma A. Unesc companiile si, in loc sa le dau actionarilor minoritari 45% din profitul distribuit al firmei A, le dau o parte din pierderea firmei A+B (partea lor fiind cota redusa de actionariat la noua firma A+B, sa zicem 30%). Pana acum nu puteam sa fac asta, ca m-ar fi dat in judecata actionarii care detin 45% din firma A si fuziunea s-ar fi suspendat; acum imi pot bate joc de ei fara grija. Mai vedem noi ce se intampla peste 3 ani cand se termina procesul, pana atunci declar faliment si fug cu banii.

Aviz si companiilor private de distributie: initial statul voia sa includa in Electra si Hidroenergetica cele 3 Electrice de stat si actiunile minoritare ale statului la Electricele detinute de EON, ENEL si CEZ. Numai scandalul si probabil teama de un proces a oprit acest lucru. Noua OUG se poate insa aplica la fel de bine si in cazul lor. Cum in tara noastra Ordonanta bate aritmetica (adica nu conteaza ca privatii au pachetul majoritar de actiuni), s-ar putea include si privatii din distributie in structurile gigant cum fusese vorba initial – idee care s-a amanat, nu s-a abandonat. Iar statul ar argumenta ca prin fuziunea cu capacitatile de productie din Electra si Hidroenergetica face o „majorare de capital” la companiile privatizate din distributie, ceea ce inseamna practic o nationalizare (statul majorandu-si actionariatul la, sa zicem, 51%). Improbabil, dar… va asumati riscul sa se intample asta si sa nu puteti da statul in judecata?

2. Procedural: nu e normal sa guvernam prin Ordonante de Urgenta, din care avem deja 90 in primele 9 luni ale anului, adica 10 pe luna. Conform Constitutiei, ordonantele de urgenta trebuie folosite doar ca instrument exceptional in situatii pentru care urgenta e deplin justificata. Chiar am avut 90 de urgente anul acesta?! Si apropo, le-om fi rezolvat pe toate bine, a verificat cineva efectele OUG dupa aplicare?

3. Tot procedural: nu e OK sa modificam o lege organica printr-o ordonanta de urgenta, legile respective fiind prin natura lor foarte importante si de aceea si necesita doua treimi din Parlament. In cazul nostru in Legea 31/1990 e vorba nici mai mult nici mai putin decat de regulile dupa care functioneaza orice societate comerciala din tara asta. O lege de o asemenea importanta nu trebuie modificata decat dupa o dezbatere ampla.

4. Ordonantele de Urgenta pot fi anulate de Parlament. Ce se intampla in cazul acesta, daca OUG si-a produs deja efectele? Si chiar, ce se intampla daca un actionar minoritar da in judecata pe majoritari pentru abuz si castiga, insa dupa ce se va fi facut fuziunea sau divizarea? Ordonanta spune ca ar trebui sa fie despagubit de „societatea debitoare sau societatea succesoare”. Dar daca aceasta e pe pierdere (cel mai frecvent caz de abuz la care ma astept, dupa cum ziceam) sau chiar intra in faliment?

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Procedura de aprobare/avizare a oricarui act normativ emis de guvern este stabilita prin HG 561/2009 si ea include obligatoriu si o etapa de consultare in cadrul careia toata lumea poate face observatii/propuneri. Dezbaterea publica e doar o forma de consultare si nu doar legile care trec prin parlament sunt supuse dezbaterii publice.
    Daca nu s-a respectat procedura de consultare asupra actului normativ atunci exista o baza ca OUG sa fie contestata.
    Pana nu face mai multa lume presiune asupra guvernului sa respecte partea aia de consultare publica pentru actele pe care le initiaza o sa ne tot trezim cu ordonante si hotarari scoase peste noapte.

Dă-i un răspuns lui mihai Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro