joi, martie 28, 2024

Despre cât de nocive sunt Facebook, Wikipedia, Google și în general Internetul

1 „Facebook este ceva cu poze de pisici și de gagici”. Desigur, pentru cine are prieteni dedicați acestor pasiuni.

„Facebook e plin de prostii”. Noroc că în viața reală lucrul ăsta nu e valabil.

„Pe Facebook orice nechemat poate să-și dea cu părerea despre politica fiscală, relațiile internaționale sau orice altceva”. Corect. Doar că o face în nume personal și pe ceilalți îi afectează în consecință, adică deloc. În viața reală, asemenea alegații se fac de la înalte niveluri de decizie sau de influență, adică din partea unor oameni care hotătărăsc soarta tuturor.

„Pe Facebook sunt infiltrați agenți de influență ai partidelor și ai Serviciilor, care se străduiesc și chiar reușesc să schimbe opinia unora”. La asta râd cel mai tare! Că-n societatea non-virtuală nu se-ntâmplă asta, nu?

„Pe Facebook proliferează fake news-urile, știri de acum șapte ani apar ca noi, bântuie false apeluri umanitare, sunt omorâte vedete care trăiesc etc.” Așa este, din păcate. Desigur, ca și la televizor, ca și în presa scrisă, dar mai ales ca și în declarațiile noastre, ale tuturor, de tipul „Știu eu precis”, „Nu e așa, stai să-ți explic”, „Cunosc eu pe cineva care…”

Facebook este un instrument. Cum e, de pildă, ciocanul. Cu care poți să bați cuie ori să-ți dai cu el în cap. E alegerea fiecăruia. După cum e alegerea privitorilor să-l aplaude pe cel care construiește o cabană sau pe cel care-și crapă capul.

Dar, mai important decât atât și rezultând din cele de mai sus, Facebook nu există. Nu există un Facebook – decât exclusiv ca suport IT, ca mijloc de comunicare plus set de reguli, la care aderi sau nu, că doar nu te obligă coneva. În rest, fiecare navighează în Facebook-ul lui, alături de cei cu care are afinități. Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus „bule”. Cu sens peiorativ, desigur. Adică stai acolo, ca prostul, în bula ta, cu ăia cu care ești de la început de acord în toate și habar n-ai ce se întâmplă în restul rețelei și în restul lumii.

O imagine ridicol de falsă. În primul rând, ba da, știu ce se-ntâmplă în restul limii.

În al doilea rând, în bula din care fac eu parte au loc frenetice discuții în contradictoriu. Am o lungă listă de subiecte pe care am fost contrat, deseori vehement, chiar pe postările mele (de la parcări și Traian Băsescu la Donald Trump și încălzirea globală), de către oameni pe care-i consider în continuare că fac parte din lumea mea, din sfera mea de interese, pe care-i citesc cu atenție și îi respect. Cum e posibil așa ceva? Foarte simplu: o „bulă” se constituie, de pildă, din cei cărora le place să citească. Asta nu înseamnă însă că le place neapărat să citească aceleași cărți, aceiași autori, aceleași genuri etc. Drept care pot să se certe (civilizat) pe teme precum „E sau nu Coelho un autor comercial? Bate sau nu câmpii Dan Brown? Avem sau nu excepționali scriitori români în viață?” În schimb, e foarte probabil că nu le plac manelele și nu sunt pasionați de clubbing – care constituie alte „bule”.

Așa funcționează Facebook. Restul sunt detalii. Cu precizarea necesară că definirile și definițiile sunt fluide, iar bulele – denumire improprie – nu sunt disjuncte, ci se interesectează de multe ori. Evident că există oameni pasionați și de fotbal, și de literatură!

2 „Wikipedia este o pseudo-enciclopedie. Niciun om serios nu se informează de aici. E ridicol să încerci să-ți faci o cultură bazată pe Wikipedia” etc.

Am citit ample eseuri dedicate discreditării Wikipedia și cred că înțeleg frustrarea celor care – ca și mine – au răsfoit, zeci de ani, paginile enciclopediilor și ale dicționarelor tipărite, ale cărților în general: Cum să-ți rezolvi o nelămurire din două click-uri!? E imoral…

În realitate, însă, Wikipedia are reguli atât de stricte încât, așa cum am mai povestit din experiență personală, nu poți, de pildă, să creezi o pagină despre tine însuți, căci softul îți cere să indici… sursele informațiilor. Despre tine! Zici că te-ai născut în data de… și că ai scris cărțile… – dar ai putea foarte bine să inventezi, așa că sistemul te trage de mânecă: sursa! În cel mai fericit caz, îți publică o vreme pagina, dar plină de observații tip „Necesită citare”.

În al doilea rând, ce informații false ați descoperit în Wikipedia? Că n-am văzut niciun exemplu, ci doar considerații hermeneutice. Scrie acolo că Ștefan cel Mare n-a domnit între 1457 și 1504?

Aș accepta fără cârcoteli o judecată de tipul „E preferabil să nu te bazezi numai pe Wikipedia”. Așa, da. După cum nu m-aș baza, de pildă, numai pe DOOM (ăla tipărit, ca să n-avem discuții, ăla editat de Academie), care acceptă acum cuvântul „topogan”… Eu, nu. Iertare.

3. „Google este un haos, amestecând date corecte cu unele false, fără nicio distincție între informațiile relevante și cele lipsite de interes și fără vreo garanție că ai găsit tot ceea ce găseai”. Corect, corect și corect. Atâta doar că nici nu-și propune asta.

Imaginați-vă că intrați în noua Bibliotecă din Alexandria. Patru milioane de cărți. Și pe dv. vă interesează doar cele despre lapislazuli. Asta face Google și, în același timp, asta face orice program de căutare pe o anumită bază de date. El nu are cum să garanteze exactitatea sau relevanța informațiilor din cele 3 cărți despre lapislazuli ale Bibliotecii din Alexandria. Important este însă că-ți spune în câteva sutimi de secundă unde se aflăDe-aici încolo e o problemă de discernământ. De cultură, experiență, profesionalism, chiar și de intuiție – oricum, e problema ta, nu a lui, a programului. El și-a făcut datoria, și anume într-un mod strălucit. Știți sertarele acelea lungi cu fișe despre cărți, dintr-o bibliotecă gestionată clasic? Ei, cum ar fi să cauți cărțile despre lapislazuli printre 4 milioane de fișe, necunoscându-le nici titlurile, nici editurile, nici autorii?

4. „Internetul e plin de prostii, de informații incoerente și contradictorii, de știri false, de pornografie, de frivolitate, de propagandă și publicitate (explicite sau mascate) etc.”

Fără nicio îndoială. Dar cât timp vă trebuie ca să treceți de pe un canal TV pe altul când zapați în căutarea unui program care să vă satisfacă? O secundă, două, trei? Am, pe cablu, o sută de canale, dintre care la 80-85 nu mă uit niciodată. Fie știu de la început, chiar din numele canalului, că nu mă interesează, fie l-am urmărit o dată sau de mai multe ori și m-am lămurit definitiv – sau până când cineva îmi semnalează că a difuzat un program interesant.

Există oameni care critică sever Internetul, în schimb se uită în fiecare seară, ore-n șir, mesmerizați, la talk-show-urile în care se produc persoane de joasă extracție intelectuală și morală. O parte dintre telespectatori sunt, culmea, intelectuali și, dacă-i întrebi, îți dau un răspuns aiuritor, totdeauna același: „Dragă, vreau să văd cât de departe merg cu prostia și ticăloșia!”

Ca și la televizor, pe Internet găsești fix ceea ce cauți. Sigur că e pornografie, dar ghici ce? – nu sare pe tine în timp ce consulți Oxford Dictionary online. Singurele care apar nepoftite sunt reclamele, dar acestea pot fi ignorate (eu nici nu le văd, pe părțile laterale ale ecranului, iar pe cele pop-up le închid fără să le privesc; când ies, de pildă, de pe site-ul unui ziar pe care am citit o știre care mă interesa, habar n-am ce reclame avea) sau anulate cu un soft de tip AdBlock.

Pe scurt: hai să nu căutăm în afara noastră imperfecțiunile care sunt de fapt înăuntru.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. Pentru Wikipedia, lectura unor articole despre țări din Africa se va dovedi nemaipomenit de instructivă. Debordează din ele un marxism ca pe vremea lui Brejnev și judecăți de valoare cât încape asupra evenimentelor istorice de după 1945 din țările respective.

    Wikipedia este folosită pentru îndoctrinarea politică a noilor generații, iar scandalurile cu editorii corupți nu sunt chiar atât de vechi încât să fi fost uitate. Până și Willy Brandt a ajuns pe Wikipedia un fel de victimă a KGB-ului :)

    Avantajul Internetului este altul: minciunile din partea autorităților sunt demontate foarte repede. Oamenii pot fi păcăliți destul de ușor atunci când nu e disponibil decât punctul de vedere al guvernului, dar când cineva prezintă un alt punct de vedere, oamenii sunt capabili să facă diferența între adevăr și minciună.

    • Când e vorba de politică nici bibliotecile pe hârtie nu sunt altfel. E adevărat că există oameni care pornesc de la presupunerea că Wikipedia e singura sursă posibilă pe Internet – așa cum ce nu e în Coran nu există – după părerea musulmanului din poveste. Evident că orice sursă trebuie folosită cu circumspecția necesară, cum ne învață bunul Descartes. Dacă mă duc la Wikipedia să caut informații despre teorema lui Kirkhhoff probabil că ele sunt exacte, pentru că nu știu momentan nici o grupare să le conteste. Dacă merg să caut informații despre Kosovo… ar trebui să știu că e mai bine să mă documentez de la surse din ambele tabere. Ce e nou în asta? Singura diferență (dar e semnificativă) e că o opinie ca să apară în media pe hârtie costă mai mult, deci implicit va exista o „cenzură ” a celui care plătește, lucru care nu trebuie luat neapărat în sens negativ. Nu aș tipări pliante cu „Mihai Bădici, cel mai rapid atlet din lume” pentru că îmi e clar că nu le va crede nimeni și dau banii degeaba. Pe Internet uneori e gratis, așa că aș putea să îmi încerc norocul. Așa funcționează, cred eu, toate aberațiile, unele sunt un adevărat catalizator pentru oamenii cu afecțiuni psihice. Poate ați văzut câți distribuie postările de la „Make Romania Great Again” deși ele sunt în mod evident parodice…

      • „…dacă acele cărți sunt contrare Coranului, atunci sunt eretice, iar dacă sunt conforme Coranului, atunci sunt inutile”.
        citatul îi aparține Califului Omar, cel care a ars biblioteca din Alexandria

        • Da, scrie și în Wikipedia, doar că veridicitatea e un pic disputată :) Am vrut cumva să o leg de ideea „ferește-te de omul unei singure cărți” de asta am lăsat neprecizat musulmanul. Informațiile din wikipedia sunt contestabile ca și cele din alte surse. Pe de altă parte, articolele sunt și o sursă destul de bună de la care să pleci când studiezi un subiect anume ( e un obicei bun să ai niște referințe bibliografice). Acuzațiile că e părtinitoare par a porni de la pretenția că Wikipedia ar trebui să fie o enciclopedie neutră și absolută, ceea ce de pe la Jean Jacques Rousseau încoace se cam știe că nu e posibil :) De omnibus rebus et de quibusdam aliis ( ăsta e explicat în mod greșit la articolul despre Pico Della Mirandolla, cel puțin eu știam că „de quisbusdam aliis” a fost adăugat în mod ironic de Voltaire)

          • Stimate Badici, plagiatul este condamnat si urmarit, informatiile din Wikipedia sunt acceptate de multi pe nemestecate, ceva nu se potriveste.
            In ziua de astazi cu mijloacele tehnologice de care dispunem n-ar fi normal sa existe surse de informare corecte si cat se poate de posibil neutre la indemana fiecaruia ?
            Am impresia ca astazi tocmai datorita acestor multe surse si mijloace de care dispunem se incerca plasarea voita din diferite motive a unor informatii gresite si fales tocmai pt a crea deruta si nesiguranta, neincrederea si suspiciunea fiind astfel suplimentar alimentate.

            • Omenirea e nebună dar mai nebun e cel care ar vrea să o schimbe ( citat după ureche din Moliere) . Eu unul nu cred că e ceva „normal” sau „anormal”, pur și simplu este și atât. Perioada raționalismului în viața socială s-a cam terminat o dată cu comunismul, fascismul și celelalte „isme” care au declanșat al doilea război mondial. Surse de informare neutre pot exista atâta timp cât informația e neutră ( rezultatele din fizică , matematică etc sunt relativ neutre, sunt unanim acceptate și sunt disponibile. Eu sincer de unele din rezultatele fizicii atomice din ultimii ani mă îndoiesc, dar nefiind fizician n-am încotro) . Dar uneori informația nu e neutră. Care e adevărul despre Kosovo? Dar despre originea românilor? Dar piramidele, cum s-au construit? Cred că problema nu e la wikipedia sau la Internet în general, ci la noi. Am intrat într-o lume nouă și probabil că ne ia un timp să ne familirizăm cu ea…

    • Pentru „ganditori” ca tine e scris acest articol. Pentru cei care sunt prinsi in mrejele unor teorii conspirationiste cu priza la publicul mai ignorant. Pentru cei care cred ca Facebook sau Wikipedia sunt unelte ale CIA sau ale unor forte politice care vor sa controleze lumea.

    • Stiati ca indivizii care sufera de tulburare deliranta persistenta cu tenta paranoida, care vad peste tot si in toate cele vazute si nevazute conspiratii neo-marxiste se pot trata cu terapie antidopaminergice? Exista o hiperactivitate a dopaminei in ganglionii bazali care contribuie la simptomele delirante amintite mai sus si care se poate corecta cu terapie corespunzatoare. Va dau si un link de pe Wikipedia daca va intereseaza subiectul mai mult.

      • @Alexandru – tocmai s-a ivit ocazia să-ți prezint un exemplu de politică neomarxistă în UK: judecătorilor li s-a ordonat de către Sentencing Council să aplice sentințe de 6 luni de închisoare pentru exprimări ofensive la adresa homosexualilor și transgenderilor, sentințe mai mari decât cele pentru furturile din locuințe:

        transgender hate offences will receive harsher sentences than domestic burglaries.

        https://www.dailymail.co.uk/news/article-7577477/Now-trans-gay-hate-crime-mean-SIX-months-jail-judges-ordered-crack-down.html?ns_mchannel=rss&ns_campaign=1490&ito=1490

        • un alt citat din același articol, ca să-și facă toată lumea o idee despre viziunea autoritățlilor britanice privind ”incitarea la ură împotriva transgenderilor”:

          This year Surrey Police quizzed a Catholic mother-of-five after she was accused of ‘misgendering’ the trans daughter of an activist on social media by using the pronoun ‘him’.

          Last week Thames Valley Police launched an inquiry into possible public order hate crimes by demonstrators who put up stickers in Oxford with messages such as: ‘Woman: noun. Adult human female.’

        • Eu nu zic ca nu exista neo-marxism in societatile noastre, exista cat cuprinde chiar, in toate paturile sociale, ideea era ca sa acuzi Wikipedia ca e de propaganda neo-marxista mi se pare de Spitalul Socola.

          • @Alexandru – te rog să citezi (cu dată și oră) comentariul în care am acuzat eu Wikipedia de neo-marxism. Când pui diagnostice altor comentatori, în prealabil ar fi bine să poți demonstra că te afli în contact cu realitatea :)

            Nu am cuvinte să-ți mulțumesc îndeajuns pentru comentariile pe care le faci. În lipsa lor, oamenii de bună credință chiar ar putea crede că sunt paranoic în privința activiștilor neomarxiști :)

  2. Propuniti o abordare progamatica a problematicii si aveti, in mare, dreptate.
    Si totusi….

    Diferenta dintre un ciocan si FB este uriasa: un ciocan nu are personaliatate juridica, nu-ti stocheaza sau vinde informatile personale si nu incearca sa emita o noua moneda. Mai mult ciocanul iti apartine si faci ce vrei cu el, bine sau rau, si esti raspunzator de cum il folosesti. FB apartine altora si nu ai nici un control asupra modului cum este folosit si ce va deveni.

    Wikipedia este intr-adevar o sursa rapida de informatii. Punct. Cat despre exactitatea informatiilor de pe Wiki asta este discutabil. Chiar si Wiki spune ca nu este o sursa credibila:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Wikipedia_is_not_a_reliable_source
    Depinde de subiect si de „autori”.
    Am incercat de doua ori sa corectez un articol dintr-un domeniu stiintific la care ma pricep si de fiecare data autorul anterior a revenit si l-a modficat inapoi. Cum nu exista o instanta de apel nu poti sa-ti pierzi timpul midificand articole scrise de amatori.
    Daca vrei o sursa credibila ai la dispozitie Encyclopedia Britannica, Larousse sau alte mari encicopedii sau dictionare.

    Google este intr-adevar o unealta utila. Are si el insa personalitate juridica, te profileaza zilnic si-ti trimite zilnic tot felul de informatii nedorite si pe aici pe colo iti mai afiseaza incorect cartile pe care vrei sa le citesti.
    Comparati Google cu cautarea intr-o biblioteca uriasa.
    Cand ma duceam la fisierul BCU dura o vesnicie sa gasesc cartea pe care o cautam (indicele zecimal este ceva din sec 19) dar nu mi se intampla ca bibliotecara sa-mi sugereze sa citesc mai intai unele carti pentru ca a fost platita de autorii lor sa le puna pe un raft mai aproape, desi nu sunt cele mai utile carti pentru ce ma intereseza.

    • Wiki nu e doar rapidă dar, cu ușurință, poți găsi info.relevante și nu chiar atât de cenzurate că în enciclopediile tipărite….. Ptr.subiectele mai controversate puțin e ideală. Bașca: link-uri, trimiteri, etc.
      Deși nu e vreo noutate, amintesc că merită efortul de a verifica info pe versiunea eng., fr, etc. De multe ori sunt diferențe semnificative atât de info cât și de abordare.
      Wiki e, realmente, ceva extraordinar.

      Nu vă place Google?!!? https://duckduckgo.com ; http://www.qwant.com

    • Nu tocmai. Feisbuc nu-ti stocheaza decat informatiile pe care i le dai tu. Altfel, sunt o groaza de metode de a te proteja, inclusiv browsere care nu lasa nici alte informatii ale tale sa ajunga la feisbuc.

      Google nu e platit din bani publici, spre deosebire de biblioteci. Trebuie sa faca si ei bani cumva. Si te asigur ca daca biblioteca ar trebui sa-si faca singura banii ar fi mult mai putin evident ca la google cine pe cine a platit si ce citesti tu de fapt.

      Nu vad nicio problema cu moneda.

      Cat despre enciclopedii si exactitatea lor, hai sa nu ne facem iluzii. Wiki e mult mai putin cenzurata, si oricum poti cauta informatiile in alta limba, ceea ce poate fi chiar util.

  3. De acord. Chiar și ”Marele Larousse ilustrat” din 1905 are greșeli (unele grave, ba chiar cu substrat politic). Nu am de unde să știu dacă derapajele respective au fost corectate ulterior – pe wikipedia DA.

  4. Sa spunem cate ceva doar de 2 si 4:
    La 2. eronat, Wikipedia te lasa sa iti creezi cont despre tine, eu insumi am unul, e adevarat ca am un profil de universitar, am pus publicatiile si cateva date generale. Deci se poate, dar nu pentru oricine. Iar cat priveste datele despre Stefan cel Mare, poate anii de domnie sunt corecti, dar pot fi inserate tot felul de legende fara baza, dar date ca fiind certe.
    La 4., motorul de cautare Google e din ce in ce mai prost, cauti ceva si deja nu iti mai e de folos, iti afiseaza ce vrea el.
    ”Succesuri”!

    • Subscriu la 4. În afară de informații neutre, gen adresa legală a unei firme, pe Google a devenit virtual imposibil de găsit lucruri necesare despre care se știe că există.

  5. Nici macar acum nu doriti sa spuneti un simplu adevar . FACEBOOK reprezinta aproape o intreaga lume , cu bune cu rele ,un univers ce nu ar fi putut exista fara aceasta platforma universala . Tehnologia face posibila accederea ,prin acord direct ,la o lume ce pina acum nu exista ,nu o puteam vedea si nici intelege . Unii inca mai cred ca tot adevarul omenirii sta doar in probabila lor intelegere exceptionalista, ca adevar privit si inteles doar de ei . Facebook-ul permite oricui sa spuna ,sa arate , sa comenteze , sa aprecieze , cu alte cuvinte este in totalitate exemplul cel mai clar al notiunii de libera exprimare. Cine crede ,ca doar citind Kafka ,este detinatorul adevarului universal se insala . Lumea adevarata ,reala , cu toate ajunsurile sau neajunsurile ei , este acum acest numit Facebook .Despre Google deja cineva a aratat ceea ce el reprezinta . Credinta , ca doar citind in integralitate opere ce cindva au dat sens omenirii este un adevar si ca nimic in afara de asta nu iti poate face posibil accesul la cunoastere este nu numai fals dar si ineficient . Acum cind cunoasterea imbraca atit de multe fatete , cind necesitatea de a sti ceva punctual este atit de rapid necesara ,acum cind decizia luata ,intr-o indiferent ce problema ,este imediata , acum cind nu ne putem permite sa aminam nimic ,cind cea mai mica prelungire a unei situatii poate produce pagube uriase nu numai materiale ci si umane ,acum singura solutie ce ne poate scapa dintr-o posibila greseala este GOOGLE. Cu un singur clic aflam ceea ce ne intereseaza in orisice moment si nu numai ca aflam dar putem aproape instantaneu sa comparam sa deslusim decizia cea mai buna si convenabila intr-o fractiune de secunda (ca sa zic asa ) . Cine mai crede ca citind Sofocle sau Proust mai poate concura cu cel care stie ,cel care poate accesa oricind orisice pasaj de scriere din opera oricui se insala . Raspunsurile la temele si dilemele omenirii ,stau la un clic distanta de noi toti .

    • @quovadis – si-atunci de ce ne aflam aici, daca Facebook e alfa si omega? :)

      Noi putem face acelasi lucru in 30 de alte locuri, fara ca Facebook sa obtina miliarde din asta.

      • inainte de fb era puzderie de forumuri active
        eu unul am ajuns pe fb dupa ce in prealabil platformele preferate au fost cumva ajutate sa dispara, sau nu si-au calcat destul principiile
        migrarea catre fb a fost un regres evident dpmdv; chiar sistemul de feed se traduce EN-RO prin „mananci ce ti se pune-n troaca”
        motiv pentru care mereu m-am intrebat ce cauta atata popor pe fb si nu in alta parte ?
        analizand motivele pentru care am ramas totusi pe fb, concluzionez ca un principal factor determinant e presa online (nu ca m-as omori, dar in principiu, daca nu-s infecte, urmaresc si surse antipatice, dintr-o nevoie subconstienta de a fi la curent cu ce mai poate inventa mintea umana), care, presupun eu, a fost cumva ajutata sa se instaleze pe fb tocmai cand avea mai multa nevoie

        cat despre calitatea informatiilor de pe alte canale, imi pare destul de ciudat ca nimeni nu invoca si costul informatiei; preabine, daca e drept de autor privat, chiar nici n-ar trebui pus in discutie; dar in RO (ca nush cum e in UK) si informatia publica se plateste; de ex. un raport ANM sau INS; ba chiar trebuie sa platesti si ca sa ai acces in labirintul legislatiei, adica nu tocmai in interesul dezvoltarii personale, ci in interesul statului; de ce m-as plange de wiki si google ?

        • @PF – nu e vorba de a ne plânge de Wiki și Google, ci de a le prezenta la adevărata lor valoare. Mă uit pe Wikipedia să văd ce densitate de populație are Japonia, atunci când construiesc o idee într-un comentariu, dar nu pun bază pe Wikipedia când e vorba de agentul KGB a cărui ”victimă” ar fi fost Willy Brandt.

          Oamenii sunt foarte ușor de dezinformat, chiar și la un articol al Dl.Crânganu a fost o discuție despre presupusele merite ale lui Google în privința sistemului Android. Majoritatea oamenilor chiar nu știu că Android-ul merge cu kernel de Linux și că Google a încercat să obțină bani inclusiv pe cod scris gratis de linuxiști. Google a devenit o corporație extrem de rapace, mult mai rapace decât a fost Microsoft la vremea ei, dar oamenii încă tind să o trateze ca la început, când Google era singurul motor de căutare care se descurca în materie de componente electronice.

    • @quovadis: google poate fi deseori necesar/util; feisbuc nu este necesar, poate fi complet inutil; e doar un moft/o alternativa la preferintele pt muzica, filme, sport, jocuri, tv etc.

    • Valabilă și-n 2021 părerea despre facebook cum că: „este in totalitate exemplul cel mai clar al notiunii de libera exprimare”?

  6. Facebook: Adrian Papahagi cenzurat.
    http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/adrian-papahagi-le-fi-recunoscator-celor-care-vad-lumea-altfel-decat-mine-sa-nu-mi-mai-blocheze-periodic-pagina-personala-de-facebook/

    Wikipedia: „Samuel Jared Taylor (born September 15, 1951) is an American white supremacist[2]”. La nota 2 ni se da un pomelnic de articole in care inamicii ideologici ai lui Jared Taylor ii aplica aceasta eticheta infamanta, pe care el evident o respinge. Cum stau asadar in realitate lucrurile? Poate sa judece oricine urmarind un recent interviu acordat CNN, din care CNN a difuzat doar niste replici pentru uzul lor, cam in linia Wikipedia, dar din fericire Jared Taylor ni-l pune la dispozitie in intregime.
    https://www.youtube.com/watch?v=9KumKi59ghw

    Google: Comedianul canadiano-american Steven Crowder ne furnizeaza inca o dovada, daca mai era necesar, ca Google si Youtube manipuleaza rezultatele cautarilor pentru a promova anumite ideologii.
    https://www.youtube.com/watch?v=BKDeOybpV08
    https://www.youtube.com/watch?v=KBPXe09Ca-s

    • „Victima” Jared Taylor:
      “Blacks and whites are different. When blacks are left entirely to their own devices, Western civilization — any kind of civilization — disappears.”

      In the late 1990s, Taylor came out with The Color of Crime, a booklet that tried to use crime statistics to “prove” that blacks are far more criminally prone than whites — and argued, based on a misunderstanding of what constitutes a hate crime, that black “hate crimes” against whites exponentially outnumbered the reverse. That racist booklet is now a staple in white supremacist circles. Taylor’s New Century Foundation also plays host to American Renaissance conferences, suit-and-tie affairs that have attracted a broad spectrum of participants from the racist right, including neo-Nazis, white supremacists, Holocaust deniers and eugenicists.
      https://www.splcenter.org/fighting-hate/extremist-files/individual/jared-taylor

      Taylor promotes his views by attacking racial, ethnic, and religious diversity, which he calls „one of the
      most divisive forces on the planet” and therefore „dangerous.” Taylor promotes the idea that racial segregation is
      „natural” and society is best organized along racially homogenous lines.

      Taylor was the featured speaker at the 2009 annual conference of the Council of Conservative Citizens (CofCC), a white supremacist organization that was the successor to the racist, anti-integrationist White Citizens’ Councils active in the South in the 1950s and 1960s. The conference was held on June 26-27 in Jackson, Mississippi. His talk, entitled „The Ties of Kinship,” focused on the „genetic similarity theory,” an idea that holds that people „naturally” prefer their own race over another. Taylor promotes this theory in his writings.

      From February 22-24, 2008, Taylor convened the eighth biennial American Renaissance conference in Herndon, Virginia. The event, which is named after the print and online white supremacist journal and website that Taylor runs, brought together various speakers from the United States and Europe to present speeches on race-related topics. Approximately 300 people attended the event, including well-known extremists such as

      – Don Black, who runs the white supremacist Website Stormfront.org;
      – Gordon Baum, head of the, CofCC, a white supremacist organization;
      – Mark Weber, head of the Institute for Historical Review, a Holocaust denial organization;
      – William Regnery, a funder of racist organizations and publications, including The Occidental Quarterly, a racist journal whose articles often focus on race and intelligence.
      https://www.adl.org/sites/default/files/documents/assets/pdf/combating-hate/jared-taylor-extremism-in-america.pdf

  7. Ca si contribuitor la Wikipedia, pot sa afirm ca aceasta este *in general* o sursa buna de informatii, dar nu e departe de a fi absoluta: exista razboaie de editare intre contribuitori (edit wars), exista trolling, exista entitati externe care se ocupa in mod comerical cu plantarea de informatii false… si chiar daca n-ar fi toate astea, informatia de pe Wikipedia este cel mult la fel de buna ca sursele externe pe care le citeaza – nu exista garantia ca sunt mereu citate cele mai bune surse ori toate sursele relevante.

    • @nicu: „nu exista garantia ca sunt mereu citate cele mai bune surse ori toate sursele relevante.”
      Valabil pt toate platformele/site-urile.

  8. Pe Netfix exista un documentar „The great hack” despre fosta firma Cambridge Analytica si care merita vizionat, filmul ridica multa intrebari, nu prezinta toate raspunsurile insa arata clar ce se pot intampla ca informatiile despere fiecare utilizator in parte daca ele ajung pa mana unor indivizi fara multe srupule.
    Internetul este pt politica si democratie atat mana cereasca cat iadul de pe lume, depinde de pozitia pe care te afli. Cert este insa faptul, datorita lui manipularea a devenit mult mai usoara si devine din ce in ce mai greu sa distingi adevarul de minciuna. La ce ajuta toate inovatiile daca politica este influentata si manipulata astfel incat decindetii politici recurg la masuri antidemocratice, la masuri economice doar in folosul unora insa in deprimentu celor multi.
    Telefonul mobil ne-a revolutionat viata mai ceva decat masina cu aburi, materia prima a viitorului fiind informatia si datele culese, date puse la dispozitie cu cea mai mare usurinta de utilizatori. In mod „normal” marile corporatii gen Facebook , Google, Amazon si cum se numesc sa ne platesca noua utilzatorilor o suma X de bani pt datele pe care le punem la dispozitie, date cu care dansii fac castiguri fabuloase, ne vindem viata, sentimentele, obiceurile catre dansii pe NIMIC. din contra sumtem buni de plata.
    Chiar daca la prima vedere cu cateva clickuri obtinem o sumedeie de informatii nu stim cat de adevarte si credibile pot fi.
    In opina mea este prea tarziu , s-a ajuns la o dependenta demna unor toxicomani, mai grav si nimeni nu poate sti ce va urma.

  9. Orice cutit poate sa taie paine sau sa omoare oameni. FB Google si Wiki sunt instrumente si atat. E drept ca pot fi (si sunt) utilizate de catre proprietari in atingerea unor obiective care ii sunt complet straine utilizatorului, dar e un risc pe care ti-l asumi. Alternativa e sa nu mai existe instrumentele astea, adica sa le inlocuim cu alte instrumente care vin cu alte interese, dar nu fara niciun interes.
    Wiki are o gramada de tampenii (interesate) pe subiectele sensibile, Google filtreaza (interesat) rezultatele cautarilor, FB vinde datele utilizatorilor. Asa este si atata este.
    Discernamantul care te ajuta sa nu dai fuga sa-ti cumperi tot ce apare in reclamele din media o sa te ajute si pe internet.

  10. Accentul l-aș pune si eu pe Accesibilitate și usurinta in folosire.

    Facebookul ne permite sa fim, mult mai ușor, parte din viața prietenilor noștri. Nu trebuie sa ne sunam, sa ne depănâm amintiri, sa pomenim că am sărbătorit cea de-a a3-a aniversare. Prietenii cu care dorim să împărtășim aniversarea știu deja de pe FB acest lucru. Când ne vedem, relația pleacă de la viața actuală, nu de la trecut. Accesibilitate și confort in relații.
    Trebuie subliniat că există opțiunea de a împărtăși un „news” cu cine dorim noi. Putem alege chiar 1 singur prieten din cei 1000+ pe care poate îi avem, pentru a share-ui un eveniment, un gând, o emoție.

    Google aduce rapiditate. Suplineste biblioteca. Dacă doresc sa știu exact când s-a dat bătălia de la Cotu Donului, click rapid și am deja 100+ de surse. Cum ar fi sa trebuiască să mă ridic de la birou, sa iau abonamentul la biblioteca centrala, sa caut un loc de parcare in zona Bibliotecii (horror), sa aștept 30 de minute că doamna să îmi aduce un compendiu. Care sa nu fie exact ceea ce doresc. 1 zi trecuta pentru câteva informații exacte despre numărul de prizonieri și armata română implicată. Google rezolva asta în jumătate de oră maxim (15 minute pentru precizie și cross- check).

    Wikipedia este ok. Nu cred că sunt cărți (inca) în care sa găsim informații despre câștigătoarea premiului Nobel la literatura 2018. Cel mult o colecție de ziare, 1 exemplar scris reținut în biblioteca.

    Accesibilitatea, rapiditatea si confortul.

  11. Sunt de acord cu autorul la cele mai multe puncte, insa cazul Facebook si social media merita cateva mentiuni. Dezvoltarea tehnologiei a facut posibil ca accesul la informatie sa fie foarte facil, dar si accesul la dezinformare. De fapt fake news-ul se raspandeste mai rapid datorita senzationalismului sau inerent. Goana dupa profit a acestor companii le face vulnerabile la practici nu numai imorale dar si distructive la adresa democratiei. Implicarea Rusiei in alegerea lui Donald Trump este un caz relevant, dezinformarile si manipularile au avut loc prin aceste platforme de social media, iar facilitarea de catre acestea a culegerii de informatii personale despre utilizatori a facilitat targetarea mesajelor catre grupuri tinta mai predispuse a fi influentate.

    Raportul Senatului american publicat acum cateva zile arata clar ca aceste platforme au fost folosite pentru a influenta alegerile prin amplificarea diviziunilor sociale cu mesaje inflamatoare asupra unor chestiuni sensibile in America: rasa, imigratie, controlul armelor, avort. Lasate nereglementate aceste companii risca sa ameninte si sa subrezeasca societatile democratice prin facilitarea propagandei ruse ostila societatilor liberale. Tehnica divide et impera este folosita cu succes de Rusia care a reusit sa afecteze unitatea trans-atlantica prin lideri precum Trump si sa sparga consensul european prin lideri precum Orban sau prin sustinerea partidelor populiste eurofobe.

    Marile teme ale propagandei ruse se concentreaza pe cateva angoase cultivate de extrema dreapta de ceva timp: imigratia vazuta ca o amenintare la adresa civilizatiei europene, drepturile minoritatilor sexuale descrise ca un pericol la adresa crestinismului si a moralitatii, liderii europeni portretizati ca birocrati nereprezentativi, elite nedemocratice care duc politici anti-europene menite sa limiteze drepturile si libertatile si sa distruga cultura europeana prin imigratie necontrolata etc

  12. Din articolul dvs. se intelege ca Facebook nu este chiar asa daunator/nenorocit cu spune lumea…

    Va rog sa imi permiteti sa va contrazic foarte ferm. Este un instrument care este extrem de toxic, creaza dependenta foarte puternica si are niste mecanisme de presiune sociala care te fac sa il utilizezi (daca esti copil/tanar si nu ai Facebook esti perceput ca ultimul ciudat, deci nevoia de a fi integrat social iti impune practic sa folosesti aceasta mizerie).

    Am monitorizat un proiect IT intr-o firma mare, partea de programare fiind externalizata la o firma specializata. Programatorii romani, in varsta de aproximativ 30 de ani, nu puteau sa lucreze mai mult de 5 minute fara sa deschida fereastra Facebook sa vada ce mesaje au mai aparut. Este o nebunie!! Aia nu mai sunt oameni, sunt drogati cu Facebook, cu care nu mai ai ce sa faci ca patron sau ca beneficiar. Pentru ca productivitatea lor este extrem de proasta. Va rog sa va imaginati un programator absolvent de spiruharet sau romanoamericana, deci cu o educatie de calitate proasta, care este afectat de aceasta dependenta de Facebook. Nu mai ai ce sa faci cu el. Si nici altii mai buni nu ai de unde sa iei, indifirent de cat le dai salariul. Firma in care monitorizam proiectul platea 450 Euro pe zi + TVA pentru un astdel de drogat de retele sociale.

    Daca o sa va uitati la copiii romani, o sa vedeti ca Facebook le modifica creierul si modul de gandire. Le scade capacitatea de atentie, daca le pui doua intrebari foarte scurte nu o vad decat pe ultima. Multi nu se pot concentra la ceva pe termen mai lung de timp. Sa citeasca 10 pagini de text incontinuu a devenit ceva foarte rar si foarte greu. Au aparut deja modificari in comportamentul maselor mari de indivizi. Nu mai pot fi atenti, nu mai au rabdare.

    Daca o sa va uitati la oamenii din metrou, pentru multi este extrem de greu sa isi lase creierul liber, sa gandeasca, sa isi imagineze, sa se relaxeze. Au nevoie de instrumentul-drog, de carja pentru creier, care sa le canalizeze atentia catre ceva stupid, scurt si extrem de schimbator.

    Toate aceste lucruri explica de ce apare un comportament nebunesc in trafic, de ce nu va mai aacorda nimeni prioritate cand treceti pe o trecere de pietoni, de ce romanii devin din ce in ce mai agresivi, mai pusi pe cearta, mai neproductvi, mai drogati cu instrumentele de social-media. Pentru ca au si o educatie extrem de proasta, care nu le permite sa se apere de aceste instrumente nocive sau macar sa isi apere copiii.

    • Cine nu cunoaste ISTORIA CĂRȚII , nu poate face comparatii cu INTERNETUL ( restul însemnă subiacente Facebok etc ) Si la aparitia cărții tipărite (1450 + , adică INCUNABULELE ) ca si acum, se manifestă cam aceleași aspecte. Si atunci, ca și acum au existat escroci… intelectuali, profitori și îmbogățiti peste noapte prin TIPARNIȚE si TIPĂRITURI ,devenind patroni si punând bazele primelor forme de organizare industrială . Gutenberg a fost pur si simplu escrocat , furându-i-se genialitatea inventiei de chiar colaboratorii cei mai apropiați, acestora dandu-li-se ”dreptate ” în justiție ! A murit ca sărăntoc si indatorat până peste cap . Culmea e că acei escroci, stabilindu-se în Franța (si Elvetia ) i-au perfectionat inventia , făcând-o si mai lucrativă. si mai extinsă ! Tirajele de mii si sute de mii de exemplare, tipărite la un pret f accesibil au facut restul ! Si atunci ca si acum analfabetismul s-a micsorat, devenind …si mai extins !(cineva aici vorbea de DESCARTE !) Informațiile nu-s de la mine ! Le gasiti extinse si cu lux de amanunte pe WIKIPEDIA (!!!!! ) dacă stiți vreo limba de circulatie (engleză, franceză, italiană, spaniolă,gemană , mai ales . ) Iar ca sa puteti sa reflectati cat de cat la INTERNET -prezentul si viitorul lui – va trebui să cititi si pe Mc LUHAN si tot ce spune despre COMUNICARE ! Altfel discutăm pur si simplu aiurea în tramvai !

    • Stai linistiti, toti sunt afectati nu numai romanii. Sunt convins, multi tineri nu mai sunt apti sa supravietuieasca fara telefon mobil si social media, au ajuns exact acolo unde au dorit marii dealeri gen Facebook, Instagramm, Google, Amazon si altii = El Chapo sa fie, numai ca acestia sa misca legal fara interdictii, drogurile administrate fiind folosite de toti de la pingelica si pana la Donald Trump.

    • :))) și totuși firma plătea 450 euro+TVA/ zi pe „drogații” aceia!
      Damn, cum „compulsivii” astia dependenți de FB la 5 minute reușeau să vă ofere softul pe care îl dorești și plătești bani buni pentru asta!? Poate pentru că numai ei inteleg/ se adaptează lumii acesteia de programatori software? Daca ar sta ei sa viseze în metrou și să frece menta la pictat tablouri, nu ar mai fi așa de bine plătiți și nu ar mai aduce 6% din PIB
      Subestimati oamenii și le puneți etichete doar pentru că nu le înțelegeți lumea și dependințele. Nu este corect nici fata de ei, dar nici fata de dumneavoastra :)

      • Productivitateta programatorilor este redusa datorita acestui comportament. Ce s-ar intampla daca spre exemplu pe banda de montaj a unei fabrici de automobile comportamentul muncitorilor ar fi la fel ? sau un medic in timpul unei operatii s-ar uita din 5 in 5 minute pe Facebook ?
        Programatorii nu sunt „zei” sunt la fel ca fiecare altul care isi desfasoara o activitate economica.

        • Nu sunt zei, desigur. Dar până una, alta, doar ei pot rezolva anumite probleme.
          E o chestie de specializare, când ai ‘jde fișiere cu cod, cu măsurători, cu date, și nu știi ce să faci cu ele și de unde este eroarea, aștepți pe „sfinția sa programatorul” să își verifice FB-ul și speri că apoi să îți de-a și o soluție.
          Nu mai contează cantitatea de date pe care le ai sau de programe la care ai acces, ci contează doar ce faci cu ele. Și dacă tu, manager, nu știi ce să faci cu ele, stai după programator. Altfel nu îți îndeplinești targetul, nu iei banii.
          Muncitorii din producție sunt obligați să își lase dispozitivele electronice în vestiare, nu au voie cu ele in sala de lucru. Deci, detox obligatoriu.
          Medicii … Cei care vor să fie chirurgi buni, se detoxifica. Și de țigări, și de dulciuri, și de telefon. 0 adicții. Cum ar fi că după 1h de operație sa iasă cu mâinile pline de sânge la o țigară? Cred că nu.

          • @Stefan: zmeii ortopezi care erau la SUUB, cu cativa ani in urma, fumau pe rupte dupa toate operatiile, dar intai se spalau pe maini.:) In cazu’ lor nu sunt 0 adictii, ei nu se detoxifica.:)

      • Si la tara cand au fermierii nevoie de salaori la camp iau toti betivii pe bani foarte multi, ca nu mai gasesti oameni seriosi.

        Calitatea programatorilor romani este extrem de proasta. 90% sunt salaori ai IT-ului. Cum ii vezi pe aia nespecializati de pe schele in domeniul constructiilor asa sunt majoritatea ITstilor de la noi.

        Platesti 450 Euro + TVA pe zi pentru un astfel de ins pentru ca acela este pretul pe piata intre firme. Nu pentru ca sunt buni de ceva. Tragi de ei cat poti sa iti iasa o carpeala. Nu gasesti altii mai buni, indiferent de pret.

        Cei 6% din PIB la care va referiti sunt facuti de o mana de oameni competenti si de o armata de salaori.

        • Sigur că este extrem de proasta. Dar, până una, alta, alții nu sunt. Până învață indienii engleza mai bine, de fapt.
          Nici cei de la Boeing nu și-au permis programatori mai buni. :|

  13. Sunt de acord ca Internetul (in general) este o unealta. Fiecare decide in ce scop foloseste aceasta unealta.
    Insa cred ca putini sunt aceia care constientizeaza ca, in lumea de azi, nimic nu e gratis. Ca o adresa IP identifica dispozitivul de pe care accesezi Internetul, ca nu poti vizita unele site-uri daca nu accepti „cookies”, ca FB iti este pus la dispozitie cu un pret (din care face parte si exploatarea unor informatii legate de tine), ca Google sau Wikipedia pot fi manipulate etc.
    Putem folosi cu succes orice unealta, atat timp cat suntem constienti de limitarile ei si de pretul platit pentru folosirea ei. Putini se intreaba daca toate permisiunile solicitate de o aplicatie „gratuita” de smartphone sunt necesare pentru functionarea acelei aplicatii.
    Fara indoiala, Tehnologia Informatiei este aici ca sa ramana. Este raspunderea fiecaruia dintre noi sa inteleaga „ecosistemul tehnologic” in care se invarte si sa-l foloseasca adecvat. Chiar si in acest ecosistem exista un lant trofic, pe care trebuie sa ni-l asumam, constient.

    • Sunt de acord , nimic nu este pe gratis dar datele mele, ale noastre prin care se gastiga bani multi, cine le plateste ?

    • Iertare, dar pe mine nu mă deranjează dacă un soft îmi identifică IP-ul, nici politica de cookies – care, în fapt, îmi este utilă, pentru că filtrează informațiile care mă interesează cel mai mult – și nu văd ce e de exploatat în informațiile despre mine. Evident, nu-mi dezvălui PIN-ul cardului de salariu, însă tot ceea ce gândesc (important) este public, nu e nimic de aflat prin mijloace sofisticate. Și n-am avut nicio reținere să-mi pun pe Fb (și nu numai acolo) adresa de mail și numărul de telefon. Pentru Spam există buton, pentru reclame există AdBlock și până acum nu s-a obosit nimeni să mă sune fără să fim prieteni. :)

      • Teoretic, informatiile foarte „personalizate” despre un anume individ, informatii provenite din agregarea datelor din diferite baze de date (nume, prenume, numar de telefon, adresa, adresa de e-mail, interese si comportament online, preferinte, proprietati detinute, probleme de sanatate etc.) ar trebui sa fie accesibile doar anumitor autoritati ale statului. Practic, nu stiu in ce masura aceste informatii sunt „hackable”…
        „Bataia pestelui”, insa, d.p.d.v. comercial, sunt informatiile de tip „big data”, care, fara sa tina cont de datele personale (se zice), stau la baza unor rapoarte folosite in comert, publicitate, SEO. Cand utilizam o aplicatie ce ne este pusa la dispozitie „gratuit”, trebuie sa ne asumam posibilitatea ca acel „gratuit” sa ascunda ceva…

  14. „ce informatii false ati descoperit în Wikipedia”. Nu informatiile false reprezinta problema, ci acuratetea si rigurozitatea. Mai grav e ca se creaza impresia ca un grup de amatori entuziasti poate inlocui munca unor oameni calificati. Fara o pregatire solida, oricat entuziasm si bunavointa ai avea, nu poti scrie un articol la un nivel decent. Wikipedia este foarte buna daca vrei sa-ti faci o idee despre ceva sau ai nevoie de un punct de plecare. Dar de aici vine si alt pericol, poate crea o falsa senzatie de cunoastere, uneori a sti cate ceva (si a avea senzatia ca stii totul) este mai rau deca a nu sti nimic.

    Google iti „spune în câteva sutimi de secunda unde se afla” – asta era la inceput. Astazi e mai important sa para ca ai informatii decat sa le ai. Rezultatele cautarilor sunt poluate cu continut generat de AI, iar fenomenul e abia la inceput. Sigur, nu este doar vina Google, sunt multi asa zisi antreprenori care vor sa traiasca din clickuri. Din pacate calitatea informatiei e din ce in ce mai scazuta, iar efortul de filtrare uneori depaseste efortul de a cauta in documentatie sau baze validate de specialisti. In plus usurinta cu care se poate obtine informatia are si un revers, tentatia de a folosi „retete” fara le trece prin filtrul gandirii (in domeniul IT se pierd miliarde datorita bug-urilor copiate direct din exemplele de cod gasite pe google). Cand ai o chestie serioasa de facut, nimic nu inlocuieste o bibliografie buna.

    „fiecare navighează în Facebook-ul lui, alături de cei cu care are afinități” e doar partial adevarat. Si-n viata reala „orice nechemat poate să-și dea cu părerea”, dar impactul e mult mai limitat. Sunt cateva ordine de marime intre viteza si distanta de propagare a ideilor intr-un grup real si unul virtual. Cand idei, sa le zicem simpliste, se propaga atat de usor, impactul asupra societatii nu poate fi neglijat. Ai, nu ai Facebook, esti afectat direct sau indirect.

    Una peste alta, tehnologia este o arma cu doua taisuri, trebuie sa inveti sa o stapanesti, nici sa fugi, nici crezi orbeste in ea. Multi isi inchipuie ca oamenii erau mai prosti cand nu exista tehnologia, dar realitatea s-ar putea sa fie alta. Cati dintre cei care stiu sa foloseasca tehnologia de astazi, si privesc uneori cu dispret la trecut, ar fi capabili sa o inventeze daca n-ar exista?

  15. @TCZ

    Pe și mai scurt : hai să căutăm DE SE MAI POATE
    în Agresivitatea, Tentațiile, Mierea, Subtilitatea, Oferta, Insistența, Dilema,
    Permanentă, Zilnică și Silnică a TOT ceea ce ne înconjoară infiltrate continuu
    pe fondul nostru interior CREAT-INDUS-ADICT prin „EDUCAȚIA-Manipulitor-Manipulatorie”
    A TOT ceea ce Ne ÎNCONJOARĂ controlează-manipulează PERMANENT.
    Mai aveți și alte Glume Dilematice de acest Gen ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Calin Zarojanu
Tudor Calin Zarojanu
Absolvent de Informatică, jurnalist şi scriitor. A publicat, între altele, „Viaţa lui Corneliu Coposu” şi „Sfîrşitul lumii”. De curand au iesit de sub tipar „Salutări de la unu” şi "Plaja". A lucrat în toate mediile de presă – periodic, ziar, agenţie de ştiri, radio, TV. În prezent este angajat al Biroului de Presă al Patriarhiei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro