joi, martie 28, 2024

Despre cercetare (1)

In primul rand o completare la articolul-Atentat la Siguranta Nationala: situatia critica din Cercetare

Referitor la consiliile care ar urma sa se transforme in institutii cu personalitate juridica care sa administreze parti din fondurile destinate cercetarii, respectiv CCCDI, CNCS si CNTTI, fac urmatoarea precizare necesara:

Aceste consilii ar trebui sa fie deasupra oricaror banuieli privind competenta, onestitatea si profesionalismul, si vor trebui ferite prin actul de constituire de orice imixtiune politica. Ca urmare, selectia membrilor ar trebui sa se faca pe baza unor criterii bine stabilite, cum ar fi:

  • Cariera profesionala de succes, probat prin publicatii, citari, proiecte castigate si conduse in calitate de director de proiect, lectii invitate, capacitatea de a forma tineri cercetatori, apartenenta la diferite organisme profesionale (asociatii, comitete editoriale, comitete de conferinte internationale, etc.), premii, si altele similare.
  • Capacitatea de a adminsitra proiecte si de a conduce echipe de cercetare fie in proiecte, fie in institutii de cercetare (laboratoare, departamente, etc.).
  • Etica profesionala, sa nu fi avut abateri de la etica profesionala in nici un moment al carierei.

Procedura de selectie ar trebui atent intocmita, luand ca exemplu bune practici utilizate la nivel international. Spre exemplu s-ar putea lua in considerare procedura utilizata la selectia membrilor unor consilii sau asociatii cu renume in lume, cum ar fi ERC, Max Plank, CNRS sau alte organizatii similare.

Oricat de respectabili ar fi insa membrii consiliilor si oricat de bune ar fi procedurile pe care le intocmesc pentru competii de proiecte, de la evaluare si pana la monitorizarea impactului rezultatelor dupa incheierea proiectelor, daca nu primesc de la buget fonduri suficiente pentru a finanta proiecte si programe inseamna ca existenta lor va fi pur onorifica. Autoritatea poate ceda presiunii de a aplica niste principii corecte in finantarea cercetarii, dar o poate extermina in continuare prin alocarea de resurse financiare insuficiente. Si aici nu mai este vorba de competenta administrativa a MCI, a directorilor de INCD-uri sau a consiliilor ce administreaza programe, ci este vorba de vointa politica a celor aflati la putere de a sustine un sector vital pentru progresul oricarei societati.

Si acum cateva rezultate, firave, ale cercetarii, cel putin din institutia la care lucrez si pe care o cunosc mai bine:

  • Lucrari in Nature sau Science: nu sunt cu autor principal din institut, dar sunt cateva care au co-autori din institut (ex. NATURE Volume: 489 Issue: 7416 Pages: 379-384 Published: SEP 20 2012; NATURE COMMUNICATIONS Volume: 3 Article Number: 1067 Published: SEP 2012). Mai sunt destul de multe lucrari in ultimii ani in Scientific Reports (14 articole in perioada 2015-prezent, cu autor principal sau co-autori din institut), care este tot jurnal publicate de Springer-Nature.
  • Lucrari in jurnale cu factor mare de impact: numarul acestora a crescut constant in ultimii ani, dupa graficul de mai jos (situatia publicatiilor pentru 2017).

Se poate observa ca numarul de articole publicate in jurnale cu factor de impact mai mare ca 4 reprezinta aproape 25 % din articolele publicate in 2017. Evolutia numarului de publicatii si a factorului de impact cumulat per total publicatii dintr-un an este redata in graficul de mai jos.

Se observa ca numarul de publicatii a fost relativ constant, in usor regres in ultimii 2-3 ani din cauza problemelor de finantare, dar factorul de impact cumulat a crescut constant ajungand la aproape 600. Aceasta inseamna ca rezultatele cercetarilor efectuate in institut sunt publicate in jurnale cu factor de impact mediu peste 3.

  • Colaborarile internationale: sunt numeroase si de lunga durata. Poate ar merita de enumerat cateva:
    • CERN: INCDFM este membru in colaborarea RD50 inca de la inceput, adica din 2010 (vezi site-ul https://rd50.web.cern.ch/rd50/). Aceasta colaborare este dedicata gasirii de solutii fiabile pentru materialele si arhitecturile utilizate in producerea detectorilor de radiatii utilizati in experimentele LHC si Super-LHC, provocarea cea mai mare fiind de a gasi materiale cu un grad sporit de rezistenta la radiatii. Mai mult, un specialist de la INCDFM (abrevierea in engleza este NIMP-National Institute of Materials Physics) este conducatorul unia din pachetele de lucru din aceasta colaborare care reuneste peste 50 de institutii de cercetare din intreaga lume (vezi organigrama de mai jos).

    • C-ERIC (site https://www.ceric-eric.eu/). Este o infrastructura de cercetare distribuita in 9 tari europene, la care Romania participa, prin INCDFM, cu laboratoare de microscopie electronica prin transmisie de inalta rezolutie (HR-TEM), si cu laboartoare de rezonanta electronica de spin (RES). Merita mentionat faptul ca tehnica HR-TEM este a doua cea mai solicitat tehnica dupa sincrotronul Elettra, cu 32 de solicitari la ultimul apel de proiecte.
    • COSMOS (site https://www.elettra.trieste.it/it/lightsources/elettra/elettra-beamlines/superesca/superesca-beamline-description/page-7.html?showall=). Este un echipament complex de analiza a suprafetelor si interfetelor instalat pe una din liniile sincrotronului Elettra de la Trieste, si este un rezultata al colaborarii INCDFM cu Elettra Sincrotrone ScpA.
    • La cele de mai sus se adauga participarea ca promotor sau partener in diverse proiecte internationale cum ar fi H2020, M-ERA NET, SEE, etc.
  • Resursa umana: INCDFM a avut constant o politica orientata spre atragerea de tineri promitatori pentru activitatea de cercetare, angajand in fiecare an 5 tineri, in medie. Tinerii angajati sunt apoi supusi unui proces de formare profesionala interna, cu examene periodice, astfel incat la finalul celor 3 ani cat pot fi mentinuti pe contracte de munca cu perioada determinata (restrictie prevazuta in Codul Muncii), numai ce mai buni sunt opriti pentru un contract de munca permanent. Un succes deosebit a fost si atragerea de tineri cercetatori din diaspora, cu stagii doctorale sau postdoctorale la institutii de cercetare prestigioase din strainatate. Numai in ultimii 5 ani s-a reusit repatrierea a 10 tineri care nu mai lucrasera anterior in INCDFM dar care au ales institutul datorita bazei materiale excelente si a rezultatelor stiintifice valoroase. Mai trebuie mentionat ca, in ultimii ani INCDFM a devenit atractiv si pentru tineri din strainatate, mai ales din tari mai putin dezvoltate dar si din tari CE, care vin sa efectueze stagii de lucru doctorale sau post-doctorale in institut (7 persoane in 2018, pana acum).
  • Infrastructura: moderna, la nivel cu cea din institutii de cercetare din strainatate. Asta in urma derularii a doua proiecte finantate din fonduri structurale, in valoare totala de 20 milioane euro, la care se adauga investitiile in echipamente realizate din alte proiecte castigate la competitiile nationale sau internationale.

Daca cele prezentate mai sus nu conving scepticii care se intreaba de ce are rost sa finantam cercetarea din Romania, iata si cateva exmple de rezultate concrete:

  • Celule solare pe baza de perovskiti organo-metalici cu eficienta de peste 15 %, obtinute in urma derularii unui contract SEE, printr-o tehnologie dezvoltata de INCDFM in colaborare cu Optoelectronica 2001 SA. Este vorba de o tehnica simpla de printare care scade costurile de productie foarte mult. In plus celulele solare pot fi realizate si pe suport flexibil, sunt mai usoare si pot fi utilizate atat in exetriorul cat si in interiorul cladirilor (rezultatele detaliate pot fi consultate pe site http://8see.infim.ro/).
  • Implanturi dentare acoperite cu materiale biocompatibile care accelereaza si imbunatatesc acceptarea acestora de catre organismul uman (vezi rezultate la http://www.infim.ro/ro/projects/augmentarea-biointegrarii-implanturilor-dentare-prin-acoperirea-cu-straturi-subtiri-de). Tehnologia de depunere a fost integral realizata in INCDFM.
  • Nanofire si retele de nanofire din diverse materiale semiconductoare care pot fi utilizate ca diode, tranzistori cu efect de camp, fotodetectori (a se vedea spre exemplu site http://www.science24.com/paper/7658).

Sunt doare cateva exemple din rezultatele obtinute in ultimii ani, rezultatele cu potential real de aplicatii fiind mult mai numeroase. Din pacate, legislatia existenta la nivel national nu incurajeaza un transfer real si de succes a acestor rezultate din laborator in economie. Absenta fondurilor de investitii private care sa finanteze companii mici de tip spin-off si start-up, corborata cu o legislatie fiscala indreptata mai ales impotriva mediului privat (cum ar fi realitatea ca salariile in sectorul bugetar au ajuns sa fie, in medie, cu 30 % mai mari decat in sectorul privat), sunt de natura sa omoare orice intiativa antreprenoriala.

Si totusi INCDFM colaboreaza si cu industria. Sunt firme importante care vin sa solicite expertiza existenta in domeniul fabricarii si caracterizarii materialelor avansate utilizate in sectoare economice cu valoare adugata ridicata. Printre acestea se pot enumera companii din industria farmaceutica (ex. Actavis SRL, parte a grupului Teva Pharmaceuticals, Zentiva SA), industria de automatizari (ABB Elvetia), industria metalurgica (Otel Inox), industria auto (ELJ Automotive SA, Continental). In general sumele realizate din aceste servicii nu sunt mari, totusi faptul ca firme importante vin sa apeleze la expertiza existenta in INCDFM denota incredere in profesionalismul cercetatorilor si calitatea cercetarii realizate in INCDFM.

Un succes semnificativ poate fi considerat si faptul ca o firma mica, Cyber-Swarm (vezi si https://start-up.ro/cyber-swarm-din-ploiesti-investitie-de-1-mil-de-de-la-tim-draper/), a venit sa ne solicite expertiza in domeniul materialelor utilizate in dispozitive de memorie, mai ales in memorii care pot imita functionarea creierului uman. Este nevoie deci de structuri realizate din materiale care sa imite sinapsele neuronale. Contractul a fost semnat in acest an, pe o perioada de 2 ani si are o valoare de 200.000 USD. Trebuie mentionat ca in INCDFM exista grupuri care au expertiza in domeniul memoriilor nevolatile, in special feroelectrice. De altfel, grupul care desfasoara cercetari in domeniul materialelor feroelectrice este acum parte a unui proiect H2020 care are ca scop dezvoltarea de memorii nevolatile feroelectrice pe baza de HfO2 dopat, un material compatibil cu tehnologia Si prin care se spera sa se depaseasca problemele ridicate de interfata Si cu alte materiale feroelectrice.

Poate ca o actiune mai activa de popularizare a rezultatelor din cercetarea romaneasca ar fi benefica pentru toate lumea, pentru a arata ca sa obtin rezultate valoroase si ca putinele fonduri pentru cercetare nu sunt cheltuite aiurea.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. China are azi 16.000 km căi ferate cu viteză mare. China are azi producție de locomotive și trenuri TGV de mare viteză. China face azi export de TGV în lume. China cumpără azi intreprinderi strategice în UE, fabrici de roboți (Kuka Augsburg din Germania etc). UE nu poate realiza o rețea TGV est-vest / nord-sud?

    … „… popularizare a rezultatelor din cercetarea romaneasca ar fi benefica pentru toate lumea, pentru a arata ca sa obtin rezultate valoroase… „…

    Unde sunt aplicațiile în economie? Care intreprinderi folosesc care patente românești? Unde? Cât se obține anual din patente românești?
    Elveția are 4 centre de cercetare si cel mai mare număr de inovații și patente calculat pe cap de locuitor în lume. Salariile mari în Elveția au cauze „interne“, se bazează pe inovații, cercetare și aplicații în industrie.
    China are strategie proprie pentru cercetare și inovație, schimbă azi directia în economie și productie de la ieftin și mult la calitate și inovație (sateliți, stații spațiale, etc).
    Fără inovație și cercetare aplicată, fără industrie 4.0 cum se poate ajunge la bunăstare, la salarii europene în țară? Cred ca 3-4 metropole –regiuni ca nuclee industriale 4.0, cu centre de cercetare asociate și universități de excelență (nu merge în 40 de județe și universități care produc hârtii /diplome aiurea) în zonă sunt o cale realizabilă azi. Concret ce se face azi în domneniul industrie 4.0 (BMW investește 1 miliard Euro la Debrecen pentru 150.000 mașini pe an)?
    Cum arată proiectul opoziției în privința industrie 4.0?

    • N-ați înțeles: aici este vorba de zeița Cercetare, nu de viața reală. Despre glorie eternă, turnuri de fildeș, câștiguri (neapărat individuale!) la loteria pomenirii prin citări. Despre multă chimie în țara fără industrie chimică, practic. Despre nanotehnologie în țara cu căruțe, despre vindecarea miraculoasă a cancerului cu extract de adiere de coada calului brevetat și premiat la Geneva, despre conservarea naturii cu drujba, despre sateliți etc. Despre beția întrecerii cu cei mari, având în cap certitudinea că războiul David vs. Goliath se repetă ad infinitum, cu aceeași issue. Despre așteptarea miracolelor, în lipsa infrastructurii. Pe foarte scurt: mai suntem bolnavi de ideologie.
      Teme precum acoperirea decalajului dintre noi și Occident, în diferite domenii concrete nu ocupă mintea cercetătorilor români. Două teme ardente le perpelesc somnul:
      1) cum să-ți menții poziția și să nu ajungi șomer, eventual să avansezi și să-ți faci concediul „în insule”, nu pe coastă cu rușii săraci, sârbii și românii;
      2) cum să-ți apară numele în marile reviste (by any mean!).
      Restul e pupare de moaște 2.0.
      Supraviețuirea României și românilor (aici) prin găsirea de soluții pentru a rezista la uraganul globalizării, pentru a seta infrastructura pentru secolul XXI, pentru a nu rade tot ceea ce mai înseamnă rural și țărănie și altele asemenea sunt probabil teme politice. Cercetătorii noștri cuceresc lumea platoniciană a ideilor pure (sau îmbătrânesc demn în eșec, pupând poala popii 2.0).
      Prin Occident, business-ul publicării / citării cotate a ridicat oarece semne de întrebare și generat o repoziționare. Pe-aici, UNDE publici este încă infinit mai valoros decât CE publici și LA CE FOLOSEȘTE. Când nu avem convingeri, nici substanță, nici direcție, alergăm la o instanță, să ne certifice și să ne vindece de complexele noastre de mic dregător într-un pașalâc băltit, unde mâncătoria, impostura, frustrarea fac ravagii. În rest, meritocrație mare, monșer!

      • Roxy,

        Dupa cum scrii, este aproape sigur ca activezi in stiinte sociale/umanioare. Nu ma intreba cum mi-am dat seama.e simplu: folosesti mult prea multe cuvinte pentru a exprima idei putine, si pe alocuri gresite. Sper sa nu ma ‘blocheze’ Contributors pt. afirmatia facuta, un-politically correct.

        Uite, daca vrei cu adevarat sa afli valoarea cercetarii fundamentale, dincolo de tiparele in care traiesti (‘turnuri de fildes’, etc..etc..), iti voi plasa un paragraf dintr-un document mai mare (Anniversary Address from Sir Venki Ramakrishnan, President of the Royal Society – https://royalsociety.org/news/2017/11/president-anniversary-address/):

        **
        „With the increasing emphasis on using science to solve the short-term productivity growth problem as well as tackle pressing needs, it is important to yet again make the case for basic science. Basic science is important for its own sake, because it increases the store of human knowledge. However, this knowledge finds use in the most unexpected ways, sometimes decades or even a century later. Two examples pointed out by Robbert Dijkgraaf in his essay The World of Tomorrow (as part of the new edition of Abraham Flexner’s The Usefulness of Useless Knowledge) are particularly illuminating. One is superconductivity, which was an example of a very basic discovery that took several decades to explain in theoretical terms. It led to superconducting magnets that are now routinely used in medicine in MRI instruments. They are also used in NMR machines to study the structure and properties of molecules in chemistry. And in full circle, superconducting magnets are an essential component of high-energy accelerators that led to the discovery of the Higgs Boson. This example of a fundamental discovery driving technology and applications which in turn drive future fundamental discoveries in a highly non-linear way is very common to science. An even more unlikely example is the special and general theories of relativity. One would have thought fundamental knowledge about the fabric of space and time would not have practical applications. Yet a hundred years later, relativistic corrections to time signals from satellites are the basis of the GPS in the millions of smart phones today. Virtually every area of fundamental science has resulted in transformative technologies, which in turn enable new fundamental discoveries.
        In the long run, far more than incremental improvement of today’s knowledge, basic science provides a fantastic return on investment by creating entirely new transformational industries.”

        **

        ..vezi ? Cam la asta-i buna cercetarea fundamentala..niciodata nu-i prea tirziu sa invati si sa te documentezi. Succes !

      • Buna ziua,
        Am citit cele doua comentarii, de la domnul Kurt si de la doamna Roxy. Nu doresc sa intru in polemici inutile cu nimeni. Am dorit sa arat ca se obtin ceva rezultate notabile si in cercetarea din tara. Mai departe, pentru a merge catre industrie si piata, este nevoie de alte actiuni la care nu cercetarea trebuie sa raspunda ci faimoasele centre de transfer tehnologic, incubatoare de firme si altele asemnea.
        Cercetarea este un termen foarte vag, pe care fiecare il poate interpreta cum doreste. Cercetare face si cel care doreste sa descopere tainele universului si ale materiei, si procurorul care ancheteaza un caz, si militarii plecat in recunoastere in spatele liniilor inamice (vezi DEX online). Ideea de baza este sa afli ceva nou, ce nici tu nici altii nu stiu la momentul prezent. Curiozitatea este importanta in cercetare, iar produsul de baza al cercetarii este cunoastere noua. calitatea cunoasterii nou dobandite nu poate fi testata decat prin verificare de catre altcineva. Asta inseamna sa publici, ca ipotezele si rezultatele tale sa poate fi reproduse si verificate de catre altii. De aceea este important sa publici. Validarea sau invalidarea rezultatelor publicate se face prin citari. Publicatiile si citarile raman elementele principale dupa care se judeca munca unui cercetator peste tot pe unde am fost in lume.
        Ce reprosati dumneavoastra tine de tehnologie, adica de partea inginereasca a cercetarii. daca un fizician sau un chimist a descoperit ceva nou, spre exemplu un material, care poate fi util intr-o aplicatie (demonstrata in laborator), mai departe este treaba unui inginer sa proiecteze un produs vandabil, a unui specialist in marketing sa il promoveze si sa il vanda, si asa mai departe. Sunt activitati care nu mai au legatura cu cercetarea propriu-zisa.
        Apropos despre comentariul domnului Kurt, nu chinezii au inventat tot ceea ce enumerati, chinezii reproduc. Am fost acolo si am discutat cu autoritati din cercetarea lor, au spus ca pot reproduce un Ferrari chiar mai bine decat uzina din Italia, dar ca sunt mult in urma la inovare.
        Pentru doamna Roxy, nu cred ca cercetarea este responsabila pentru starea de lucruri din tara. Cu 0.15 % din PIB si cu ceva mai mult de 10.000 de cercetatori activi in tara nu va asteptati ca cercetarea sa faca minuni. Un lucru este sigur, prin astfel de comentarii aproape m-ati convins ca ar fi cazul sa imi caut de lucru in alta parte.

        • Deoarece articlolul pe care l-ati scris se numeste „Despre cercetare (1)” intelegem ca urmeaza si 2, si 3 si 4….Aveti destule date la indemana, de aceea va propun un exercitiu de admiratie : scrieti si despre altii la fel de frumos ca si de Dv. Astfel ne veti convinge ca va pasa de cercetarea romaneasca si nu numai de Dv. si grupul in care lucrati. Scrieti ceva la fel de laudativ si despre colegii Dv. din institut macar, pe care i-ati uitat in Cercetare 1…sau ii priviti de sus ca pe niste pigmei? si n-ati fi primul!
          Pe scurt, daca repede nu ne convingeti ca aceste articole nu sunt o auto-promovare , o publicitate mascata, nu o sa mai aveti cititori.

      • De acord, așa e, este moștenirea din trecutul recent. Academia este un exemplu al incompetenței, este locul pentru instingare ca în Serbia lui Milosevici. Dobitocia politica e una. Generația ședințe, generația frunților plecate nu face inovație, nu are inițiativă, nu caută performanță. Peștele de la cap se impute.
        Sunt mulți tineri capabili și responsabili care sunt în stare să creeze nuclee industriale 4.0 în câteva orașe- regiune: București, Sibiu- Brasov, Timișoara-Arad, etc. Centrele de cercetare trebuie asociate cu universități locale de excelență. Era digitală oferă cercetătorilor cele mai bune condiții din istoria țării. Trebuie cunoștinte de limbi moderne. Engleza e un minim necesar. Cercetătorul în știință și tehnică trebuie să cunoască patentele actuale, să se orienteze ce se realizează azi în alte locuri. Fără acces la patente UE/SUA etc nu se poate face inovatie. Cu un clic cercetători sunt conectați la patrimoniul universal în știință și tehnică. Fără seriozitate în acest domeniu e jale. Tinerii scârbiți de birocrația politică, de mentalitatea de jecmănitori a celor în posturile de decizie, votează cu picioarele, pleacă în Vest.
        Brain drain (Stefan Hell, Nobel 2014) e o cauză a „decalajului“ istoric. Salarii europene nu se pot realiza cu penali „patrioți“ în parlament, guvern și instituțiile publice.

    • @Kurt și @Roxy nu! Aici este vorba de a-si face fiecare treaba, individual!
      E foarte ușor să punem toate, mixate, în aceeași pălărie: și porci, și diamante, și nanotehnologie și căruțe. Și să le mestecam, nerezultand nimic.
      Aici e vorba despre a-și face treabă, fiecare, pe felia lui. Și, după cum citesc, domnul Pintilie și Institutul la care activează și-au făcut treaba.
      Vorbiți domnule Kurt de China. Da, pentru că toate pe care le spuneți au fost în programul lor de guvernare. Si sunt, desigur. Au programe guvernamentale de atragere acasa a cercetătorilor seniori, de plătit burse pentru studiu afara cercetătorilor juniori samd.
      Nu înțelegeți ce înseamnă ca guvernul să aibă strategii de dezvoltare pe termen lung, pentru că în Ro nu au existat astfel de strategii. Nu aveți cum să înțelegeți ceva doar privind de la distanță. Acolo chiar se dau bani, acolo chiar se face. Da, acolo chiar se cumpără fabrici cu tot cu tehnologie (nu se închid, nu se vând pe bucăți, nu se privatizează prin metoda mebo, nu se dau pe un pumn de arginți!).
      Știți foarte bine că lucrurile acestea nu le puteți cere de la un Institut! Știți foarte bine de la cine trebuie sa le cereți, dar, nu este mai ușor să le mixați pe toate pentru a părea că nu există nimic bun!?
      Știți câte patente dezvolta românii din multinaționale? Ați întrebat vreodată cum s-a făcut vânzarea Dacia și ce s-a făcut cu patentele deținute? Chiar trebuie ca cei de la Institut sa va răspundă? Asta este treabă lor? Știti ce firme cu capital romanesc mai există și dacă sunt in pierdere sau pe plus?
      Exact despre strategia guvernamentală pentru dezvoltare este vorba. Și despre a-și face fiecare treabă pe felia lui!
      De ce întrebați aici despre strategii când știți bine cine se ocupa de asta? Că avem ministere și oameni care iau salarii mărite pentru asta!?
      „Zeița cercetare!”, Mă faceți să zâmbesc Roxy! Cercetarea reala înseamnă munca. Sapa. Sigur, poate că sunt domenii în care cercetarea își păstrează aura de „zâna”, dar acolo e doar aura, fără publicații in Nature, colaborări sau patente. De ce INCDFM sa vă preia din frustrări?
      Asta cu „chimia in tara fără industrie chimica” e ca „cititul într-o tara africană”. Ce le trebuie lor cărți, calculator, telefoane, când nu au după ce bea apa!?
      „Uraganul globalizării”, uau! Sunteți supărată rău! Sau a prins propaganda celor care nu doresc sa se adapteze și opun doar rezistenta (nefăcând nimic decât trăncănind!)?
      Folosind exemplul Chinei, uite că ei au avut curajul să deschidă larg ușile „uraganului globalizării”. S-au adaptat și au ridicat pânzelor astfel incat acum sunt in frunte! Sigur, noi inca nu înțelegem ce ni s-a întâmplat, ridicam aiurea o pânză, dar nu să înaintăm, ci sa ne opunem!
      E ușor de aruncat totul într-un malaxor, fără a face efortul sa vedem individual cine are răspundere și cine nu, cine își face treaba și cine nu. Meritocrația nu este decât individuala, nu la duzină.

      • Mă obligați (cei de sus) să spun: da.
        Fără merite proprii nu trebuie să discutăm despre inovație și cercetare. Fac abstracție de faptul că sunt sunt senior inginer, am lucrat la proiecte mari si mici, în est și vest.
        Am prieteni din domeniul umanistic (am citat aici mult în alte comentarii din: Consilience. The Unity of the Knowledge. Edgar O. Wilson. N.Y. 1998, profesor 41 de ani la Harvad/SUA/ din Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik. Werner Heisenberg). Nu mă refer la acest domeniu „umanstic” destul de dificil în țară. Centralismul francez, copiat la București de un secol e plictisitor azi cănd limba universală e engleza. Urmăresc arte TV (Paris ora 20,15) de mult timp și disputele „intelectualilor” francezi în privința E. Macron, UE.27 etc.
        Care cercetător în știință și tehnică (numai despre acest domeniu scriu) din lume publică azi altfel decât în engleză?
        Mă refer la aplicații directe. Ingâmfarea balcanică de ieri, de azi și de mâine mă plictisește. Nu sunt de „origine sănătoasă”. Respect colegii care au avut carnet PCR pentru a lucra la institutul oncologic, reviste etc. Merită să acepți un risc (pe atunci ca tânăr cercetar puteai crede că e calculabil, până 1983) ieri, azi și mâine pentru a prelua răspundere. Mă derangează dispute „teoretice”. Sunt inginer.
        Patente se pot publica, se pot număra, se pot aplica. Fără patente….
        Salut disputele despre cercetare, inovație azi, e bine … …

  2. 1.Despre cercetare…inseamna numai institutul la care lucrati sau mai exact grupul in care lucrati? Probabil nu mai exista alte rezultate notabile in Romania.

    2. Despre membri consiliilor am propunere : nici ei, nici institutele din care fac parte sa nu poata depune proiecte pe call-urile scoase la concurs de consilii , deoarece aceste persoane care formeaza aceste consilii administreaza fonduri de cercetare publice. Nu poti fi arbitru si jucator!
    Se va vedea atunci ca n-o sa se gaseasca membri pentru aceste consilii! Ca asa merg treburile prin Romania , si nu numai in cercetare.
    De aia pleaca lumea de acasa, dezgustata de coruptie si aranjamente, si se duce unde vede cu ochii . Avem un sfert din populatia activa in diaspora, am putea face undeva o tara cat Estonia sau poate si mai mare si s-o denumim Romania 2.0.

    • Vorbesc despre ce stiu mai bine. Celelalte instituite nationale isi pot prezenta si ele ce rezultate mai interesante au obtinut. In momentul de fata, singura sursa de informare despre ce face o institutie de cercetare din tara, si ce rezultate a obtinut, sunt lucrarile stiintifice, poate si brevetele publicate in BOPI. In rest, nu se stie ce face cercetarea romaneasca.
      Majoritatea organizatiilor de cercetare din tara nu publica pe site rapoarte anuale, din care sa se vada ce rezultate au obtinut.
      Sunt de acord cu propunerea referitoare la membrii consiliilor, dar ea trebuie ponderata cu plata corespunzatoare a lor. Daca alegem pe cei mai buni, inseamna ca pot fi si printre cei mai buni la competitii de proiecte. Deci, interzicandu-le sa participe la competitii, vaduvim si institutia si persoana de niste potentiale venituri. Trebuie sa existe o compensatie, fie sub forma unei indemnizatii de membru, fie permitandu-le sa participe la competitii la programe la care consiliul in care este membru nu este implicat.

  3. Sunt medic si traiesc in Statele Unite. In 2012 am venit in Romania ca specialist Fulbright sa incerc sa gasesc o explicatie pentru calitatea extrem de modesta a cercetarii medical din Romania.

    Am identificat atunci cateva caracteristici comune putinilor (15-20 in total) medici cercetatori din Romania care au rezultate comparabile cu ale colegilor lor din Europa de Vest/Statele Unite/Canada (iata si cateva nume: Vinereanu la Bucuresti, Covic la Iasi, Dumitrascu la Cluj, Saftoiu la Craiova):

    1. Varsta intre 40 si 60 de ani
    2. Cel putin un an (continuu) de pregatire si cercetare in Vest
    3. Lucrari publicate in timpul stagiului de cercetare din Vest cu echipa in care au fost integrati
    4. Colaborari continue cu echipa din Vest dupa intoarcerea in Romania
    5. Grad de profesor intr-o universitate considerata de elita din Romania
    6. Pozitie de rector, prorector sau sef de departament al universitatii in care-si desfasoara activitatea

    Nici unul dintre cei care conteaza in cercetarea medical din Romania nu are nimic de a face cu sistemul paralel al INCD-urilor (exceptia ar fi putut sa o constituie raposatul acad. L.M. Popescu, care s-a dovedit pana la urma un campoin al autocitarilor).

    Se poate face cercetare in Romania? Da. Dar numarul celor care

    • Genetica e domeniul unde e probail mai simplu de a face cercetare în România. CRISPER, foarfeca genetică poate fi folosită de studenți. In biologia moleculară e posibil ca dotarea laboratoarelor în universități de exceleță din țară să fie comparabilă cu cele din vest. E minunat, un medic cunoscător al limbi locale sprijină cercetarea din țară. Thank you.
      UE a întrodus legi stupide pentru genetică (plante). Lobiiștii dăunează peste tot….
      Chaos und Ordnung. Von der komplexen Struktur des lebendigen. F. Cramer (direktor Max Plack Göttingen, Biologie) 1988.

  4. Dle Manu,

    Am discutat si eu cu mare profesor de medicina de aici, care mi-a spus ca cercetarea medicala nu mai exista aici fiindca pentru un medic ies mult mai multi bani lucrand la spitalul de stat si in privat.
    Sunt multi medici in Romania care castiga mai mult decat Dv. in USA, stiati asta?Da, atunci de ce sa isi bata capul si cu cercetarea?
    Dintre numele celebre pe care le citati cunosc pe unul din ei, reputat medic si reputat cercetator.Toti fac cercetarile in spitale universitare, INCD-urile medicinii. Ar fi impropriu sa se faca INCD-uri pentru medicina. Cat de spre „sisteme paralele” medicina e plina de ele.
    Cum nu va pricepti la alte domenii ale stiintei de aici sau din alta parte, si in general la ceea ce este aici,va dau un citat:

    „Despre ceea ce nu stim, ar trebui sa se taca” L.Wittgenstein.

    • Salarii de 200.000 $ pe an și mai mult la medici în SUA. La fel în țară?

      Wittgenstein ca tânăr: „Tractatctus logicus“ și citatul dvs.
      Ca Senior, Wittgenstein a „retras“ acest gând (Was sich überhaupt sagen läßt, läßt sich klar sagen; und wovon man nicht reden kann, darüber muß man schweigen.“
      /…. Cea ce se poate spune se poate formula foarte clar, despre ce nu se poate discuta trebuie păstrat tăcere).

      I myself consider that this is a work of genius; but, even if I am completely mistaken and it is nothing of the sort, it is well above the standard required for the Ph.D. degree.

      (… …… Ludwig Josef Johann Wittgenstein * 26. April 1889 in Wien; † 29. April 1951 in Cambridge) war einer der bedeutendsten Philosophen des 20. Jahrhunderts.
      Wittgensteins Philosophie wurde zu verschiedenen Zeiten unterschiedlich wahrgenommen und interpretiert. Ein Grund dafür ist neben anderen, dass er nur ein Werk zu Lebzeiten veröffentlicht hat und dass die Herausgeber der Philosophischen Untersuchungen, was den zweiten Teil betrifft, einige zweifelhafte Entscheidungen getroffen hatten.[22] Auch der schwer zu deutende, aphoristische Stil führt dazu, dass Wittgenstein von teilweise sehr unterschiedlichen philosophischen Schulen vereinnahmt werden konnte. So wurde er von den Mitgliedern des Wiener Kreises so gelesen, als stünde er den Gedanken des Logischen Positivismus nahe. In den 1960er Jahren gab es die Tendenz, in Wittgenstein einen Vertreter oder zumindest Vordenker der Philosophie der normalen Sprache zu sehen. Auch die inhaltliche Auseinandersetzung und technische Interpretation unterliegt noch stetigem Wandel. In der Tractatus-Interpretation stand lange die Frage nach der Natur der Wittgensteinschen Gegenstände im Vordergrund, in der Interpretation seiner späten Philosophie ging es lange um den Begriff der Bedeutung, dann um das Konzept der Sprachspiele und Lebensform, dann um das Problem der Privatsprache und in den 1980er Jahren, sah es, was die Rezeptionsgeschichte betrifft, ausgehend von Saul Kripkes Wittgenstein über Regeln und Privatsprache so aus, als seien Wittgensteins Gedanken zum Problem des Regelfolgens der Schlüssel zum Verständnis des Gesamtwerkes.
      Seit etwa Mitte der 1990er Jahre wird die Diskussion über Wittgensteins Philosophie beherrscht von Vertretern einer sogenannten resoluten Lesart, die sich gegen eine Standardinterpretation richten. Diese Betrachtung kam mit den Arbeiten Cora Diamonds zum Tractatus auf. Besonders in den USA folgten viele Philosophen Diamond und entwarfen ein teilweise radikal von der Standardinterpretation abweichendes Bild Wittgensteins. Die beiden Hauptmerkmale dieser Richtung, die manchmal als Neuer Wittgenstein[24] bezeichnet wird, sind die strikte Interpretation des Unsinn-Begriffs, der zufolge der gesamte Tractatus (außer dem sogenannten Rahmen, Vorwort und Schlussbemerkungen) im wörtlichen Sinne unsinnig ist, im Gegensatz zu der gewöhnlichen Lesart, nach der die unsinnigen metaphysischen Sätze des Tractatus dennoch tiefe Wahrheiten vermitteln. Wegen dieser strikten Interpretation bezeichnen die Verfechter sich als „resolute“ Leser. Diese Richtung wurde auch „therapeutisch“ genannt, da die Sätze Wittgensteins einen therapeutischen Zweck gehabt hätten. Die zweite Klammer, die die resoluten Leser verbindet, ist die Überzeugung der grundsätzlichen Kontinuität von Wittgensteins Gedanken. Dem gegenüber behaupten die Vertreter der „Standardinterpretation“, mehr oder weniger einheitlich, einen Bruch in der philosophischen Entwicklung Wittgensteins. …….. ………….

      Er lieferte bedeutende Beiträge zur Philosophie der Logik, der Sprache und des Bewusstseins. Seine beiden Hauptwerke Logisch-philosophische Abhandlung (Tractatus logico-philosophicus 1921) und Philosophische Untersuchungen (1953, postum) wurden zu wichtigen Bezugspunkten zweier philosophischer Schulen, des Logischen Positivismus und der Analytischen Sprachphilosophie. Sein rund 20.000 Seiten umfassender philosophischer Nachlass wurde Ende Oktober 2017 in die Liste des Weltdokumentenerbes eingetragen.
      Ab 1912 begann Wittgenstein mit Arbeiten an seinem ersten philosophischen Werk, der Logisch-philosophischen Abhandlung, die er bis 1917 in einem Tagebuch als Notizen festhielt. ….. bis er das Werk schließlich im Sommer 1918 vollendete. Es erschien jedoch erst 1921 in einer fehlerhaften Version in der Zeitschrift Annalen der Naturphilosophie. 1922 wurde schließlich eine zweisprachige Ausgabe unter dem heute bekannten Titel der englischen Übersetzung veröffentlicht: Tractatus Logico-Philosophicus. Abgesehen von zwei kleineren philosophischen Aufsätzen und einem Wörterbuch für Volksschulen blieb die Logisch-philosophische Abhandlung das einzige zu Lebzeiten veröffentlichte Werk Wittgensteins.
      Mit der Logisch-philosophischen Abhandlung (Tractatus) vollzog Wittgenstein den linguistic turn (sprachkritische Wende) in der Philosophie. In der Variante Wittgensteins bedeutet dies unter anderem: Philosophische Probleme kann nur verstehen oder auflösen, wer begreift, durch welche Fehlanwendung von Sprache sie überhaupt erst erzeugt werden. Ziel philosophischer Analysen ist die Unterscheidung von sinnvollen und unsinnigen Sätzen durch eine Klärung der Funktionsweise von Sprache: „Alle Philosophie ist ‚Sprachkritik‘.“[8] Die Hauptgedanken des Tractatus erwuchsen aus der Auseinandersetzung – und in gegenseitiger Befruchtung – mit Bertrand Russell und werden meist der Philosophie des Logischen Atomismus zugerechnet.
      Der Kern von Wittgensteins früher Philosophie ist die Abbildtheorie der Sprache.[9] Danach zerfällt die Wirklichkeit in „Dinge“ (Sachen, die sich zueinander verhalten). Jedes „Ding“ hat einen „Namen“ in der Sprache. Bedeutung erhalten diese Namen erst durch ihr Zusammenstehen im Satz.[10] Sätze zerfallen – wie die Wirklichkeit in Dinge – in deren Namen. Wenn die Anordnung von Namen im Zeichen eines Satzes die gleiche Struktur aufweist wie die Anordnung der von den Namen vertretenen Gegenstände in der Wirklichkeit, also denselben „Sachverhalt“ darstellt, wird ein Satz dadurch wahr. Bilden die Dinge in Wirklichkeit einen anderen Sachverhalt als ihre Namen im Satzzeichen, wird ein Satz dadurch falsch.
      „Sinnlos“ sind dagegen Sätze, die unabhängig von Sachverhalten in der Wirklichkeit wahr oder falsch sind, also zum Beispiel Tautologien und Kontradiktionen.[11] Wogegen Sätze „unsinnig“ genannt werden, deren Zeichen überhaupt keine Dingverbindungen in der Wirklichkeit darstellt wie: „Der Satz, den ich hiermit ausspreche, ist falsch“. Dieser Satz bezieht sich nicht auf eine mögliche Dingverbindung oder Wirklichkeit, sondern auf sich selbst, was laut Wittgenstein „Unsinn“ ergibt. Das gilt ebenso für Sätze, die vorgeben, etwas zu sagen, was über die reine Anordnung von Dingen in der Welt hinausgeht, indem sie sich zum Beispiel etwas ausbitten oder das von ihnen Vorgestellte „gut“ oder „schlecht“ nennen; denn solcher Wert, den die im Satzzeichen vorgestellte Wirklichkeit haben soll, erhellt nie nur aus ihrer Struktur und kann folglich auch nichts sein, was in einer Konstellation von Namen erscheint. Ein Wert lässt sich daher nach Wittgenstein (Tractatus 7) nicht aussprechen, höchstens „erschweigen“ (könnte daher vielleicht in durch bestimmte Haltungen informierten Reaktionen oder Taten, nie aber in ihn beschreibenden Sätzen erscheinen).
      Sich selbst beschreibt die Logisch-philosophische Abhandlung gegen Schluss:[12] „Meine Sätze erläutern dadurch, dass sie der, welcher mich versteht, am Ende als unsinnig erkennt, wenn er durch sie – auf ihnen – über sie hinausgestiegen ist.“ Sein Vorwort (Wien, 1918) schließt mit den Worten: „Dagegen scheint mir die Wahrheit der hier mitgeteilten Gedanken unantastbar und definitiv. Ich bin also der Meinung, die Probleme im Wesentlichen endgültig gelöst zu haben. Und wenn ich mich hierin nicht irre, so besteht der Wert dieser Arbeit zweitens darin, daß sie zeigt, wie wenig damit getan ist, daß die Probleme gelöst sind.“
      Einen Sinn spricht Wittgensteins Philosophie sich damit selber ab, da von ihr kein „Ding“-Zusammenhang, nichts „Wirkliches“, umrissen wird; vielmehr beinhaltet die gesamte Struktur der Logisch-philosophischen Abhandlung den „logischen Raum“ schlechthin – als „unsinnige“ Form oder Möglichkeit jedweder Wirklichkeit oder überhaupt denkbaren Sinnes. Wittgenstein legt nahe, dass das, was Sinn ermöglicht, nicht selbst sinnvoll sein kann. Später veranschaulicht Wittgenstein dies mit dem Bild des Urmeters, das selbst keine Länge habe verglichen mit Gegenständen, die zu Länge gelangten, indem sie so lang „wie“ das Urmeter seien.
      Wittgenstein entwickelte in der Nachfolge von Gottlob Frege und vermutlich unabhängig von Charles S. Peirce im Tractatus logico-philosophicus die sogenannten Wahrheitstabellen, die heute in den meisten Lehrbüchern der Logik erwähnt werden. „Es handelt sich, ganz eigentlich um die Darstellung eines Systems“. Laut Wittgenstein liegt die Logik aller Einzelerkenntnis zugrunde – und markiert zugleich deren Grenze: „Die Grenzen meiner Sprache bedeuten die Grenzen meiner Welt“.In diesem Sinne gibt Wittgenstein im Vorwort der Logisch-philosophischen Abhandlung an: „Man könnte den ganzen Sinn des Buches etwa in die Worte fassen:
      Was sich überhaupt sagen läßt, läßt sich klar sagen; und wovon man nicht reden kann, darüber muß man schweigen.“
      Im Jahre 1929 kehrte Wittgenstein als Philosoph nach Cambridge zurück, wo er zunächst bei Bertrand Russell und George Edward Moore in einer mündlichen Prüfung über seinen Tractatus promovierte. Nach der mündlichen Doktorprüfung soll Wittgenstein seinen Prüfern auf die Schulter geklopft haben mit den Worten: Don’t worry, I know you’ll never understand it. („Nehmen Sie es nicht so schwer. Ich weiß, dass Sie es wohl nie verstehen werden“). Moore schrieb in seinem Bericht zur Prüfung: I myself consider that this is a work of genius; but, even if I am completely mistaken and it is nothing of the sort, it is well above the standard required for the Ph.D. degree. („Ich persönlich halte dieses Werk für das eines Genies; selbst wenn ich mich vollständig irren sollte, liegt es immer noch weit über den Anforderungen für den Doktorgrad.“
      …… Während der 1930er Jahre gab Wittgenstein zahlreiche Kurse und hielt Vorlesungen. Immer wieder versuchte er, seine neuartigen Gedanken, die er unter anderem in Auseinandersetzung mit seinem Erstlingswerk entwickelte, in einem Buch zusammenzufassen und erstellte zahlreiche Manuskripte und Typoskripte. Wichtige Schritte waren The Blue Book (Typoskript eines Diktats seiner Vorlesung über die Philosophie der Mathematik), The Big Typescript (das rasch verworfene Konzept eines Buches) und The Brown Book (Typoskript einer Ausarbeitung zum Thema Sprachspiele mit einer Vielzahl von Beispielen). Weitere Manuskripte waren die Philosophischen Bemerkungen und die Philosophische Grammatik. Trotz seiner intensiven Bemühungen gelang es Wittgenstein nicht, sein Buchprojekt zu beenden. Etwa ab 1936 begann Wittgenstein mit den Philosophischen Untersuchungen, die sich bis etwa 1948 hinzogen. Dieses zweite große Werk hat er selbst weitgehend fertiggestellt, es erschien jedoch erst posthum 1953. Hierdurch gelangte er schnell zu Weltruhm. Denn dieses Werk beeinflusste die Philosophiegeschichte noch stärker als die Logisch-philosophische Abhandlung (Tractatus). Es gilt als eines der Hauptwerke der sprachanalytischen Philosophie…… Wittgensteins Philosophie wurde zu verschiedenen Zeiten unterschiedlich wahrgenommen und interpretiert. … / ….. ………filozofia lui Wittgenstein a fost recepționată și interpretată în diferite epoci foarte diferit) …..

      Ein entfernter Großcousin von Wittgenstein war der Wirtschaftswissenschaftler Friedrich August von Hayek. Din familie mai trebuie amintit:
      Friedrich August von Hayek (* 8. Mai 1899 in Wien; † 23. März 1992 in Freiburg im Breisgau) war ein österreichischer Ökonom und Sozialphilosoph.[1] Neben Ludwig von Mises war er einer der bedeutendsten Vertreter der Österreichischen Schule der Nationalökonomie. Hayek zählt zu den wichtigsten Denkern des Liberalismus im 20. Jahrhundert und gilt manchen Interpreten als wichtigster Vertreter des Neoliberalismus, auch wenn er sich selbst nie so bezeichnete.[2] 1974 erhielt er zusammen mit Gunnar Myrdal den Alfred-Nobel-Gedächtnispreis für Wirtschaftswissenschaften….. /… premiul Nobel 1974 ca economist….)…..

    • @Mike the Hunter

      E greu de dialogat cu cineva care a ales anonimatul, pentru ca nu ii poti descoperi competenta.

      Eu vorbesc ca un universitar care isi petrece viata profesionala intre bolnavi si studenti/rezidenti. Intre clinica si educatie, fac, din cand in cand, si cercetare. Nu am cerut si nu am primit suport financiar pentru cercetare de la nimeni, niciodata. Am ajuns la H=33 si 4685 de citari. Unul din articolele mele este, publicat in 2009, a ajuns Citation Classic (824 cit).

      scholar.google.com/citations?user=JySqvz0AAAAJ&hl=en

      Dumneavoastra?

      Revenind la subiectul dezbaterii, estimez ca daca INCD-urile si Institutele Academiei din Bucuresti ar fi integrate in Universitatea Bucuresti, aceasta ar ajunge repede in top 100. Explicatia va fi interdisciplinaritatea, atragerea copiilor inteligenti/muncitori/inventivi in cercetare de la inceputul studentiei, si consolidarea resurselor materiale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Pintilie
Lucian Pintilie
Lucian Pintilie este Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor. Absolvent Facultatea de Fizica Bucuresti, promotia 1984; doctorat in Fizica, Institutul de Fizica Atomica Bucuresti (1995); cercetator stiintific gradul 1 din 2001; stagii de lucru la Institutul pentru Cresteri de Cristale, Berlin, Germania (2001-2002) si la Institutul Max Planck pentru Fizica Microstructurilor, Halle, Germania (2003-2007); bursier NATO la Universitatea Braga, Portugalia (2002-2003); Director General INCD Fizica Materialelor (2008-2013); sef de laborator la INCD Fizica Materialelor (2013-2016); Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor (2016-prezent); mai multe proiecte nationale si international ca director sau responsabil de echipa de lucru (ex. FP7, grant PCCE-Idei Complexe, CEEX, Parteneriate, POC- G); membru de-a lungul timpului in diferite consilii, birouri si comisii consultative, de concurs, sau ale unor asociatii profesionale; spre 200 de publicatii in jurnale international, cu factor Hirsh 28 la momentul actual.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro