joi, martie 28, 2024

Despre cercetare (2)


In unele din comentariile la articolele anterioare s-a promovat ideea ca cercetarea ar trebui centrata numai pe universitati, sistemul de cercetare in forma actuala fiind ineficient si consumator de bani fara a produce rezultate. S-a mai vehiculat ideea ca cercetarea romaneasca nu produce nimic pentru economie si ca nu contribuie cu nimic le reducerea decalajelor fata de Occident, pastrand in acelasi timp fibra rurala a poporului. Nu doresc sa intru in polemica cu nimeni si sustin cu tarie de la inceput ca tot ce se intampla in tara asta se trage de la conducerea politica de proasta calitate indiferent de partid si Guvern. Cu atat mai mult, Cercetarea, cu numai 0.15 % din PIB fonduri alocate si cu un numar de cercetatori variind intre 10.000 si 15.000 (raportat la 20.000.000 cat ar fi populatia Romaniei rezulta ca avem 0.75 cercetatori la 1.000 locuitori), nu poate fi facuta principala respunzatoare ca nu avem trenuri de mare vitez, sateliti lansati in spatiu sau un nivel de viata comparabil sau peste cel din Occident. Este vina cercetatorilor, cati mai sunt, ca nu avem autostrazi si ca producatori auto de renume precum BMW au preferat sa isi deschida fabrici in alte tari si nu in Romania? Moldova striga dupa autostrada de ani de zile, de ani de zile Renault-Dacia ameninta ca pleaca din tara daca nu se face autostrada Pitesti-Sibiu, tot cercetatorii sunt de vina? Uitati-va unde se duc banii bugetului de stat si luati la intrebari acele autoritati ale statului care ii risipesc fara nici un efect in economie. Ca in orice afacere, ca sa ai succes in piata mai intai trebuie sa investesti si apoi sa ceri rezultate.

Un lucru insa este sigur, cu astfel de politici si opinii despre cercetare, si putinii cercetatori decenti care mai lucreaza in Romania vor pleca din sistem, fie se pensioneaza fie vor pleca efectiv din tara. Cei care contesta cercetarea ar trebui sa se uite in DEX sa vada definitia cercetarii. Este foarte vaga, orice activitate care produce ceva nou poate fi numita cercetare. Si o masina revopsita este o alta masina dar asta nu inseamna ca am facut cercetare daca am revopsit masina. Cercetare fac si procurorii cand ancheteaza un caz, si militarii cand se duca sa culeaga informatii despre inamic.

Opinia mea este ca principala calitate a unui cercetator, cel putin in domeniul stiintific, este curiozitatea, respectiv abilitatea de a-si pune intrebari pe care nimeni nu si le-a mai pus, de a incerca lucruri pe care nimeni nu le-a mai incercat. Principalul produs al cercetarii este cunoasterea noua, iar pe baza cunoasterii se pot dezvolta apoi tehnologii, produse, etc. Care ajung, eventual, si in piata. Pentru asta este nevoie insa de politici adecvate si de instrumente specifice care, toate, formeaza ceea ce se numeste „ecosistem de inovare”. Intr-un astfel de ecosistem, un rezultat al cercetarii, cu potential de aplicatii dovedit in laborator si brevetat, poate fi preluat de un atreprenor finantat de fonduri de investitii private sau publice care il ajuta sa isi puna pe picioare o firma mica (un SRL), il ajuta sa creasac 1-2 ani (il „incubeaza”) si apoi il lasa in pace sa vada cum se descurca singur. De multe ori se poate ca investitia sa nu produca beneficiile financiare scontate de catre investitor, dar sunt cazuri in care o firma mica creste pana ajunge la valori de piata considerabile sau este cumparata cu bani buni de o firma mai mare. Cel mai de succes exemplu de „ecosistem de inovare” din lume este, probabil, Silicon Valley. Exista fonduri de investitii unde te poti duce cu o idee pentru a obtine finantare ca sa lansezi o firma. Pentru detalii se poate consulta site-ul http://www.draper.vc/portfolio/, o sa vedeti acolo multe firme care au plecat de la mic si care au crescut acum la anvergura globala, precum Tesla su Skype. Firma despre care vorbeam in articolul trecut, Cyber-Swarm, a obtinut fonduri de la fondul de investitii mentionata in fraza precedenta si a venit sa caute, in Romania, rezultate ale cercetarii care pot fi transformate in produse vandabile in piata. Si a ajuns la un institut din Romania care se doreste a fi desfiintat, pentru ca acolo exista niste cercetatori, pe care facem tot posibilul sa ii alungam din tara, care stiu cate ceva despre cum se pot face structuri care sa imite sinapsele dintre neuronii din creierul uman. Celor de la Cyber-Swarm imediat li s-a aprins beculetul: ce ar fi daca incercam sa facem retele de sinapse artificiale pe care apoi le programam sa se auto-educe si sa si memoreze in acelasi timp? Nu ar rezulta niste aplicatii interesante pentru tot felul de industrii, de la auto la securitate? Deact sa facem microcontrolere cu softuri complicate mai bine facem ceva care imita oarecum creierul si care poate invata singur ce are de facut (self-learning). Iata deci o firma romaneasca, care obtine finantare din USA si vine in Romania sa colaboreze cu un institut national de aici. Este asta un exemplu de succes in cercetare, sau nu? Asta este globalizarea, nu se poate trai doar cu nostalgia societatii rurale de alta data. Daca dorim o Romanie rurala si idilica, renuntam la masini, la avioane, la tot ce este electronic sau polueaza si revenim la case din chirpici si la atelaje cu cai. Transformam Romania intr-o Gradina a Raiului in care altii vin sa se odihneasca si noi muncim pentru ei. Dar tot globalizare este si asta.

Revenind la cercetare si cercetatori, rezultatul principal este cunoasterea noua. Aceasta trebuie diseminata pe canale traditionale su mass-media. Canale traditionale inseamna publicatii si conferinte, eventual patente (dar rolul lor este de a proteja, nu neaparat de a disemina). Diseminarea este importanta pentru ca descoperirea ta sa poate fi confirmata si de altii. Ideea este ca, daca ai ceva cu cert potential de piata depui o cerere de patent ca sa protejezi descoperirea. Daca este ceva nou dar potentialul de piata este incert, atunci publici oferind suficienta detalii ca si altii sa reproduca experimentul tau pentru a vedea daca obtin aceleasi rezultate. Indiferent daca descoperirea ta se confirma sau nu, te alegi cu niste citari. Daca nu se confirma, atunci drumul deschis se inchide si trebuie sa te apuci sa cercetazi altceva. Daca insa descoperirea se confirma exista sansa fie sa duci un domeni de cercetare existent in directii noi, fie chiar sa deschizi un nou domeniu de cercetare.

Rezulta deci ca, definitorie pentru un cercetator este abilitatea de a produce cunoastere noua, de a o face cunoscuta prin publicatii si de ai masura impactul prin citari. Mai departe, transformarea descoperirii in aplicatii cu potential de piata, eventauala infiintare a unei firme si transformarea aplicatiei in ceva vandabil, toate tin de pregatirea inginereasca (tehnologica) si antreprenoriala a fiecaruia. Ma indoiesc insa ca sunt multi cercetatori care sa aiba si abilitati de manager, sa stie sa faca un plan de afaceri, si pregatire economica sa tina gestiune, si pregatire de marketing, etc. Toate cele mentionate inainte sunt rotite intr-un angrenaj numit „ecosistem de inovare” , angrenaj care in unele tari merge uns dar care la noi lispeste cu desavarsire. La toate aceastea adaugati apetenta statului de a ii jumuli pe privati cu tot felul de taxe si reglementari fiscale pentru a-si procura bani pentru clientela politica. De aici si retinerea multora de a deschide afaceri in Romania, preferand sa plece in strainatate. In plus, capitalul autohton privat nu investeste in cercetare pentru ca este orientat catre obtinerea de profituri imediate din speculatii imobiliare sau din afaceri directe cu statul.

Ma intorc din nou la cercetare si cercetatori, si voi incerca sa schitez situatia actuala. Nu am de gand sa atac pe nimeni, textul trebuie considerat ca o constatare factuala, si toti cei care fac parte din sistemul de cercetare actual ar trebui sa ceara acelasi lucru Guvernului: o finantare decenta. Probemele apar atunci cand unii actori din sistem solicita fonduri mai mari pe considerentul ca cercetarea mai buna se face la ei si nu in alta parte. Principalul indicator utilizata este unul extensiv cantitativ, respectiv numarul de lucrari. In tabelul de mai jos sunt insirate institutiile de cercetare din tara cu productia lor stiintifica din ultimii 5 ani.

POLYTECHNIC UNIVERSITY OF BUCHAREST (8,752)
ROMANIAN ACADEMY OF SCIENCES (5,951)
BABES BOLYAI UNIVERSITY FROM CLUJ (5,865)
UNIVERSITY OF BUCHAREST (5,526)
CAROL DAVILA UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY (4,644)
GRIGORE T POPA UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY (4,436)
ALEXANDRU IOAN CUZA UNIVERSITY (3,747)
TECHNICAL UNIVERSITY OF CLUJ NAPOCA (3,472)
IULIU HATIEGANU UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY (3,270)
BUCHAREST ACADEMY OF ECONOMIC STUDIES (3,174)
GH ASACHI TECHNICAL UNIVERSITY (3,109)
POLYTECHNIC UNIVERSITY OF TIMISOARA (2,909)
HORIA HULUBEI NATIONAL INSTITUTE OF PHYSICS NUCLEAR ENGINEERING (2,670)
TRANSYLVANIA UNIVERSITY OF BRASOV (2,380)
VICTOR BABES UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY TIMISOARA (2,365)
NATIONAL INSTITUTE FOR LASER PLASMA RADIATION PHYSICS ROMANIA (1,983)
WEST UNIVERSITY OF TIMISOARA (1,907)
UNIVERSITY OF CRAIOVA (1,830)
UNIVERSITY OF AGRONOMIC SCIENCE VETERINARY MEDICINE BUCHAREST (1,631)
DUNAREA DE JOS UNIVERSITY GALATI (1,613)
UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY OF CRAIOVA (1,283)
UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY OF TARGU MURES (1,243)
LUCIAN BLAGA UNIVERSITY OF SIBIU (1,232)
UNIVERSITY OF ORADEA (1,218)
OVIDIUS UNIVERSITY (1,181)
NATIONAL INSTITUTE FOR RESEARCH DEVELOPMENT OF ISOTOPIC MOLECULAR TECHNOLOGIES CLUJ NAPOCA (1,062)
STEFAN CEL MARE UNIVERSITY OF SUCEAVA (1,043)
VALAHIA UNIVERSITY OF TARGOVISTE (929)
NATIONAL INSTITUTE OF MATERIALS PHYSICS ROMANIA (908)
UNIVERSITY OF PITESTI (859)
INSTITUTE OF MATHEMATICS OF THE ROMANIAN ACADEMY (799)

Din 31 de institutii, 25 sunt universitati, 3 sunt INCD-uri si doua tin de Academia Romana. Cu indreptatita mandrie, universitatile pot spune ca ele produc grosul cercetarii in tara asta si ca merita mai multi bani, pe cand INCD-urile, favorizate de faptul ca beficiaza de fonduri preferentiale prin Programul Nucleu (de care universitatile nu beneficiaza), produc mult mai putine rezultate. Dar sa ne uitam cu mai multa atentie si sa vedem ce sunt aceste rezultate, adica publicatii. Mentionez ca lista de mai sus este luata de pe Web of Science (actualmente apartinand de Clarivate Analytics, vezi https://apps.webofknowledge.com). Mai intai am selectat doar publicatii de tip Articles, stiut fiind ca in volume de conferinta se publica ceva mai usor. Apoi am eliminat toate articolele publicate in jurnale din tara (exista o lista oficiala pe site-ul UEFISCDI,). In fine, am eliminat si toate articolele rezultate ca urmare a marilor colaborari internationale in domeniul fizicii particulelor elementare, energii inalte, etc. pentru ca acolo sunt lucrari cu mii de autori si este greu de cuantificat contributia autorilor din Romania la articolul respectiv (cer scuze colegilor, stiu ca unii au contributii importante, dar asa a fost mai simplu pentru a evidentia o anumita manipulare). Iata ce a mai ramas, doar pentru un set de 5 institutii reprezentative:

UPB 2595 articole in 5 ani cadre didactice si de cercetare ?

UBB 3294 articole in 5 ani cadre didactice si de cercetare ?

UB 3044 articole in 5 ani cadre didactice si de cercetare ?

IFIN-HH 993 articole in 5 ani ~300 (http://www.nipne.ro/about/staff/)

INCDFM 739 articole in 5 ani ~160 (vezi aici)

In prima coloana este abrevierea institutiei, cred ca sunt dstul de cunoscute. In a doua coloana sunt articolele publicate in strainatate in ultimii 5 ani. In a treia coloana ar trebui sa fie numarul celor implicati in activitatea de cercetare, pentru a putea avea o idee asupra productiei stiintifice per cercetator. La cele doua INCD-uri am gasit informatiile fie direct pe site fie in rapoarte anuale afisate pe site. La universitati a fost insa imposibil sa gasesc informatii centralizate privind personalul implicat in cercetare (conform art. 287 din legea 1/2011 norma universitara se compune din norma didactia si norma de cercetare; se sub-intelege ca orice cadru didactic trebuie sa desfasoare, in cadrul celor 40 de ore de munca saptamanale, si activitate de cercetare). Normarea la cele 2 INCD-uri da o productie de 3.3 articole/cercetator la IFIN-HH si 4.6 la INCDFM. Asumand ca exista cam 1000 persoane activand in cercetare si in marile universitati mentionate mai sus, se obtine o productie de 2.5-3.3 articole/cercetator, absolut comparabil cu productia din cele 2 INCD-uri. Este posibil ca productia sa fie semnificativ mai mica in alte INCD-uri, cum este posibil sa fie mult mai mica si in alte universitati (ma refer la numar de articole publicate in strainatate per cap de cercetator).

Iata cum, utilizand indicatori extensivi se pot manipula opinia publica si decidentii politici in directia dorita pentru a justifica o impartire asa-zis inechitabila a fondurilor din cercetare. Este clat ca imaginea apare deformat daca nu se face si o raportare la numarul celor care ar trebui sa produca valorile indicatorilor respectivi.

In final, un grafic sugstiv pentru a intelege importanta Nucleului pentru INCD-uri si de ce acest program nu este o sinecura acordata preferntial INCD-urilor in detrimentul celorlalte organizatii de cercetare din sistmul romanesc de cercetare.

Ideea de baza a graficului de mai sus este ca, in timp ce UNI si AR au un venit asigurat prin alocare bugetara directa (inclusiv pentru salarii, cu norma de cercetare sau fara), INCD-urile nu au nici o sursa care sa acopere un salariu minim garantat. Atat la UNI cat si la AR veniturile rezultate prin castigarea de proiecte la competitii se adauga veniturilor pentru un grup sau altul, care a castigat proiectele, peste acel venit minim garantat prin alocarea bugetara. La INCD-uri numai grupurile care castiga proiecte ar putea avea un oarece salariu, in functie de cati bani obtine pe acele proiecte. Restul personalului ar trebui concediat. Apoi apare problema cu intretinerea infrastructurii necesare pentru derularea acelor proiecte castigate la competitii, plata utilitatilor (apa, energie electrica, gaze, etc.), si plata unui minim de personal auxiliar care sa se ocupe de aspectele juridice, economice contabile, de achizitii publice, etc. Nu putem sa cerem unei echipe de cercetare de 3-7 oameni sa le faca pe toate. De mentionat ca, la alte organizatii care nu sunt INCD-uri, toate activitatile administrative sunt preluate de serviciile specializate centralizate, care oricum desfasoara acele activitati si fara nici un proiect de cercetare castigat la competitii. In cazul INCD-urilor, personalul adminstrativ care acopera toate celelalte activitati in afara celor de cercetare este platit din ceea ce se cheama regia proiectelor, insuficienta pentru a acoperi toate cheltuielile enumerate mai sus. Rezulta ca, pana si grupurile care au proiecte intr-un INCD pot ajunge in situatia de a nu isi putea desfasura activitatea pentru ca nu au bani suficienti sa intretina infrastructura si sa plateasac facturile la curent si apa (asumand ca cercetatorii fac toata treaba, inclusiv devize, achizitii, paza obiectivului, etc.).

Sper ca din cele de mai sus sa se inteleaga importanta Nucleului pentru un INCD. Solutia nu este desfiintarea lui si punerea pe drumuri a cercetatorilor competenti din aceste institutii de cercetare, ci gasirea unei modalitati mai transparente si mai competitive de distribuire a fondurilor pentru Nucleu. Preferabil ar fi ca fiecare INCD sa isi intocmeasca programul Nucleu in concordanta cu misiunea prevazuta in ROF si cu strategia proprie de dezvoltare, argumentand importanta temelor pe care doreste sa le dezvolte, rezultatele estimate, indicatorii cantitativi de monitorizare si resursele necesare pentru o perioada de 5 ani cat ar trebui sa dureze un Program Nucleu. Fiecare Program Nucleu ar trebui evaluat, in intregimea sa, de comisii de experti desemnate in mod obiectiv si cu evitarea conflictelor de interese, de catre comisii de specialitate existente in cadrul consiliilor consultative (preferabil CCCDI, are o componenta ce reflecta mai bine sistemul de cercetare). Comisiile ar trebui sa aiba 5 membri, macar 2 fiind straini sau din diaspora. Comisia ar trebui sa faca si o evaluare la fata locului, nu numai sa examineze de la distanta propunerea de Program Nucleu si rezultatele obtinute anterior care sustin importanta temelor propuse. Vizita ar fi necesara pentru a judeca capacitatea INCD-ului de a obtine rezultatele la care se angajeaza in Programul Nucleu, adica daca are infrastructura, resursa umana, capacitatea manageriala si administrativa de a indeplini obiectivele si indicatorii asumati.

In baza evaluarii, comisia poate propune procentul de finantare a Programului Nucleu, cu un minim de 40 % si un maxim de 70 % din veniturile medii ale celor 3 ani anteriori propunerii. Cum in cazul finantarilor publice (proiecte obtinute la competitii nationale si internationale finantate din fonduri publice) veniturile sunt egale cu cheltuielile, rezulta ca un INCD poate obtine in regim competitional, prin Nucleu, acoperirea a maxim 70 % din cheltuielile medii pe ultimii 3 ani. Restul ar trebui sa il obtina din proiecte scoase la competitii in cadrul diverselor programe ale Planului National. Dar pentru asta trebuie sa se organizeze competitii. Daca nu se organizeaza, finantarea va scade de la an la an cu cate 30 % si tot la faliment se ajunge.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Începeți cu politică și terminați cu contabilitate (ranking) și măsuri administrative optimiste. Atacați multe probleme, însă le eludați pe altele. Puneți punctul pe „i” când atacți substituirea calității cu cantitatea („cantitatea ca calitate”), dar nimic despre nepotisme, impostură, politizare etc.
    Un domeniu ilustrează ceva din societatea în sânul căreia crește, din care se hrănește, căreia îi restituie ceva și cu al cărei rest este legat prin mii de capilare comunicante. Chiar dacă este un domeniu-locomotivă, ca educația în universități, sau cercetarea. Pe scurt, dacă așteptăm ca un management inspirat și o repartizare justă a resurselor, precum și o politică de resurse umane decentă (plus alte bullshit-uri de management DE INTREPRINDERE!) să producă rezultate precum cele pe care le așteptați și pe care și eu le aștept, vă recomand să vă faceți stocuri masive de tutun (dacă fumați), să vă încurajați nepoții sau să vă criogenizați la un institut fără risc de tăiere a curentului.
    O soluție, ar fi constituirea de institute de cercetare, independente sau în universități, NOI, cu o parte din personal din străinătate (tot plângem după evaluatori externi!), legate de mari entități de cercetare din Occident (Europa), cu bani europeni și control la fel. Cu angajări prin concurs, exclusiv, și cu oarece strategie. Dac-am câștigat cu dinastia de Hohenzolern, dar am pierdut cu Johanis, nu înseamnă că n-ar merge.
    (Mă bucur că scrie cineva despre cercetare și vă citesc cu interes, însă am avut nenumărate flavour-uri din interiorul sub-sistemului, din multe locuri și de la mai multe paliere, și am ajuns să cred că la situații disperate nu sunt de ajuns măsuri de rutină.)

  2. 63 miliarde Euro pe an se investește în Germania (3.500 miliarde Euro BIP pe an) pentru cercetare. Fondurile private au parte de 90 % din budget. In alte țări occidentale se investește mai mult. Cât e partea investițiilor private din țară pentru cercetare- inovație? In care domeniu? Unde se face? De la cine vin fondurile private?

    ….. „… sustin cu tarie de la inceput ca tot ce se intampla in tara asta se trage de la conducerea politica de proasta calitate indiferent de partid si Guvern. Cu atat mai mult, Cercetarea, cu numai 0.15 % din PIB fonduri alocate si cu un numar de cercetatori variind intre 10.000 si 15.000 (raportat la 20.000.000 cat ar fi populatia Romaniei rezulta ca avem 0.75 cercetatori la 1.000 locuitori), nu poate fi facuta principala respunzatoare ca nu avem trenuri de mare vitez, sateliti lansati in spatiu sau un nivel de viata comparabil sau peste cel din Occident… „…..

    Industria 4.0 are nevoie de nuclee industriale în metropole – regiune cu universități bune,
    cu centre de cercetare asociate. Cum se pot realiza nuclee industriale azi în țară, asociate cu cele din UE și din lume?

    … „… cu astfel de politici si opinii despre cercetare, si putinii cercetatori decenti care mai lucreaza in Romania vor pleca din sistem, fie se pensioneaza fie vor pleca efectiv din tara.
    … „….

    Nu mai merge așa ca în ultimii 29 de ani, în ultimii 73 de ani. Decalajul „istoric“? Unde se pot crea centre de cercetare cu salarii bune? In care domenii? Nu îmi spun nimic numerele prezentate bine de autor (din universități). Specialitatea în industrie mă interesează. Câte „numere“ se referă la cercetare în industrie, mecanică, electrotehnică, biologia moleculară, genetică etc. Unde sunt realizate? Câte patente?
    Numai hârtii fără importanță în lumea globalizată?

    • Kurt ur,

      Nu banii mulți (și degeaba :) ) sunt soluția. Punteți să numiți vreo mare descoperire a științei și tehnologiei germane din ultimele vreo 2 decenii?! Bani sunt mai muți ca acum 20 de ani, dar pentru aia tehnologia germană (odinioară avangarda invidiată a științei mondiale) sufocată azi de reguli și taxe nu mai e capabilă de mai nimic…

      Singura mare descopeire germană pe care o știu e ideea balcanică a „patentului deschis”. E ceva practicat la scară largă de cam toate companiile germane mari castrate de socialism și care și-au pierdut capacitatea de a inova: Aplică pentru ceva foarte vag în Germania (unde o mare companie germană poate patenta la o adică chiar și roata :) ) și după aia pe măsură ce văd o aplicație concretă deja pe piață sau chiar la expozții și saloane industriale sau autp, ce are cea mai vagă conexiune cu patentul dechis realizeză o „continuare” a patentului deschis care acceptată fără greș de oficiul german de patente. Apoi uzează de data inițială a patentului deschis german pentru clama precedența peste tot în UE și a-i târâ prin tribunale pe aia care chiar crează ceva nou.

      Uneori au succes alteori nu. Dar în orice caz genul ăsta de practici oneroase îi scoate de pe piață pe ăștia mici care nu-și pot permite să cheltuie milioane de euro pe procese ce uneori durează ani de zile accentuândd astfel și mai mult stagnarea și înțepeirea europeană…

      • … Jesef Svejk
        Microscopul optic cu fluorescenta la nivel de atom, Premiul Nobel 2014, Stefan Hell, director Max Planck Göttingen

        • E una din metodele de îmbunătățire a rezoluției microscopelor optice. Nu e nici prima și nici cea mai uzitată. Cu ce v-a schimbat asta existența în ultimii 5 ani?! Cu ce o va schimba în următorii 10? Dar în următorii 20?

          • Microsopul e scump. Sunt numai putine exemplare. Exportul ….
            Microscopul nou (Zeiss de peste 100 de ani) schimbă enorm de mult. Azi în chimie se urmăreşte cum reacţiile chimice funcţionează în timp. Microscopul şi fizica cuantică (foarte mult cercetate în Bundesrepublik D. la Max Planck Institute si Frauenhofer Institute) vor aduce cunoştiinţe noi în chimie, biologia moleculară, etc. Exportul german se bazează pe inovaţii de peste 70 /140 de ani. Locul unu în export 1.200 miliarde Euro pe an (azi China) s-a obtinut prin cercetare şi inovaţie (televizorul în culori, etc). Respect părerile dvs, sunt de altă părere. Engleza e limba în cercetare-inovaţie.

            • Întrebarea era cu ce anume v-a schimbat sau vă v-a schimba viața micoscopul lui Hell. Că doar l-ați listat ca ce mai mare ispravă a tehnologiei germane din ultimii 20 de ani.

              Până prin anul 2000 tehnologia germană era în avangarda descoperirilor și inovării tehnologice în aproape toate domeniile. Peste tot se putea vedea contribuția germană: Automatizări, contsrucții de mașini, biochimie, etc. De atunci încoace, pe măsură ce se adâncește neosocialismul european, Germania se aliniază sterilității tehnologice europene așa cum s-a întâmplat odinioară cu DDR. În Germania de Est erau aceeași oameni ca și în cea de vest. Atâta doar că ăia din est nu erau capabili să inventeze mai nimic. De ce oare?

  3. Caragiale e cu noi…se numara steagurile ca sa iasa bine institutul dlui Pintilie!
    Excluderile si omisiunile intentionate pe care le opereaza autorul, sunt facute in asa fel incat sa dea bine institutul sau , carevasazica e comparabil ca idei si productie stiintifica cu didamai universitatile.
    Bravos natiune, halal sa-ti fie!
    Pristanda are demni urmasi in ziua de azi!

    • Domnule Mike_the _hunter,
      Ce spuneti dvs este de Caragiale!!
      Pana si cel de la tara stie ca productivitatea necesita o normare e.g. nr. tone/hectar, adica nr. de tone nu spune nimic despre productivitate atata timp cat nu se spune de pe ce suprafata s-a recoltat. Asa e si cu eficienta in cercetare, conteaza daca 10 publicatii stiintifice internationale similare ca impact au fost obtinute de un grup de 10 cercetatori sau de unul de 100 de cercetatori, ca sa nu mai vorbesc de costurile aferente sustinerii a 10 respectiv 100 de cercetatori – chiar e la mintea cocosului!!!

  4. Chestia asta cu savantul care trebui doar să pretindă că e curios pentru a fi dus în cârcă de patria socialistă recunoscătoare e o chestie de-a dreptul sovietică. Te duce cu gândul la exasperarea lui Brejnev care cică ar fi realizat întru rar moment de luciditate dat că URSS are de trei ori mai mulți savmi cu patalama ca SUA dar cu toate astea nu e capabilă să inveneze nimic și că fără „cercetărorii” KGB-ului și GRU-ului, ce trudeau pe ogorul spionajului industrial, industria sovieică nu ar avansa nic măcar un milimetru… O asemenea idioțenie nu ar face decât să stimuleze (așa cum a făcut și în comunism) și mai mult nepotismul și impostura ce oricum sufocă lumea „științifică” românească.

    Iar aberațiile cu komitete & komiții care să păstorească împărțierea cașcavalului e de-a dreptul patologică. Își imginează cineva că alde Apple, Skype, Tesla sau Intel ar fi ieșit vreodată de prin garajele și hrubele pe unde își au începuturile umile dacă ar fi avut nevoie de ț-șpe aprobări, ștampile și komitete incluzând desigur iexperți străini?! :)

    „Laissez faire, laisser passer” măi tovarăși. Învățați măcar azi ceea ce a învățat Colbert acum peste trei secole…

    • Sunt curios cum e cu cercetarea la Apple, Tesla și Intel. Cât din tehnologiile lor au fost susținute de către statul american, cat sunt în colaborare cu universitati, cat vin de la spinoff-uri.
      Ok, cercetarea din Ro e varza, dar luminati-ne cum merge treabă pe alte meleaguri. Germania aplica politica patentelor deschise, am înțeles de mai sus. Cum e cu cercetarea in America? Păreti cunoscator. Dacă ne puteți ajuta cu informații, nu cu critici, ar fi mai bine. :)

      • Răspunsul e simplu: $0. Dacă pot produce ceva fac avere. Dacă nu, crapă și vin alții mai deștepți ca să le ia locul. E foarte simplu.

        N-am auzit ca guvenul să le dea vreo centimă. De aia se și dezvoltă tehnologia americaă iar aia europeană e împotmolită în mlaștină. Cea europeană e ca un copil ținut mereu în mergător și terorizat de părinți cu nenumărate reguli și interdicții. Nu va învăța niciodată să meargă și va rămâne timorat și debil.

  5. curios inainte si dupa anul 1990, in sanatate cele peste 500 brevete de inventii s-au ingropat si importam dela vecini ??? aceleasi materiale de calitate ??
    De implementare numai de bine cu CLOSTRIDIUM SI EMI-GRATIE M…….

  6. Guvernul se conduce după zicători, așa că aplică tradiționalul ”crede si nu cerceta” și bagă banul în mall-ul lui popa Dănilă. Numai la auzul cuvîntului ”cercetare”, trei sferturi din politicieni fac alergie, se pitesc sub masă și încep să se roage pentru scăpare și fuga de pierzania sufletului prin pușcării, iar jumătate din ei cred că ”cercetare fundamentală” înseamnă că se lasă și cu bătaie pînă spun tot. D-aia ”cercetare” este nomina odiosa și nu trebuie pomenit, ce naiba, vorbim de frînghie în casa spînzuratului?!

  7. …Svejk…
    Socialismul nu are inovații (totul e secret.. a spus R. Feymann/SUA fizician despre URSS), aici de acord.
    „Soziale Marktwirtschaft” nu are influență pe cercetare şi inovaţie. Inovația – cercetare se face cu bani particulari în intreprinderi private (Würth Schrauben, Stihl Sägen, Fischer Dübel, domnul Fischer senior are zeci de patente, etc). Bani publici sunt ca. 10 % din cele 63 miliarde pe an în cercetare. Max Planck Institute (Kaiser Wilhelm Institute 1918) şi Frauenhofer Institute au inovaţii (MP3 Player) în şir. Exportul se bazează pe inovaţie (RFG locul 1 în lume mult timp). Salarii mari și export locul 1 se realizează cu inovații, altfel decât sugerați dvs.
    In România salarii mici ….?

  8. … Svejk…

    Un răspuns de la un cercetător britanic care e acum la Max Planck Institut. Care inovații ştiințifice pot schimba lumea, e brandul institutului. (….. …. „Die Max-Planck-Gesellschaft konzentriert sich auf folgende Frage: Welche grundlegenden wissenschaftlichen Durchbrüche könnten die Welt wirklich verändern? Und genau das ist auch meine Forschungs-Philosophie.”
    Hier arbeiten Parkin und sein Team am „Racetrack Memory”, einer Speichertechnik, die künftig die heutigen Festplatten ablösen könnte. Oder an Computern, die der Funktionsweise des menschlichen Gehirns nachempfunden sind. Und demnächst vielleicht auch am Quantencomputer, einem möglichen Wunderrechner der Zukunft.
    Der weltweit renommierteste Festkörperphysiker Stuart Parkin wechselte von IBM ans Planck-Institut für Mikrostrukturphysik in Halle. Der Brite hat die Festplattentechnik revolutioniert.
    1980 hatte der Brite in Cambridge promoviert, zwei Jahre später heuerte er bei IBM an, in dessen Forschungslabor in Kalifornien. Dort wandte er sich einem noch jungen Forschungsfeld zu: Wie verhalten sich hauchdünne Magnetschichten, wenn man sie übereinander stapelt wie bei einem Sandwich? 1988 hörte Stuart Parkin von einer aufsehenerregenden Arbeit: Unabhängig voneinander hatten der Deutsche Peter Grünberg und der Franzose Albert Fert ein neues Phänomen entdeckt, den GMR-Effekt, den Riesenmagnetowiderstand.
    „Als ich von den Arbeiten hörte, entschloss ich mich, die Experimente in meinem Labor zu wiederholen. Dabei habe ich entdeckt, dass man die Strukturen, bei denen sich der GMR-Effekt zeigt, überraschenderweise nicht nur mit der von Grünberg und Fert verwendeten Methode herstellen lassen. Mir gelang das auch mit einem Verfahren, das sich für eine industrielle Massenfertigung eignet”, sagt Parkin.
    „Ohne diese Entwicklung wäre Cloud-Computing nicht möglich”
    In den Labors von IBM entdeckte er weitere Details, die den späteren Nobelpreisträgern Grünberg und Fert durch die Lappen gegangen waren. Und er identifizierte Materialien, die sich für praktischen Einsatz eigneten. Die Folge: „Damit ließ sich die Speicherkapazität von Festplatten um das Tausendfache erhöhen. Nachdem IBM die neue Technologie eingeführt hatte, wuchs die Kapazität jedes Jahr um das Mehrfache. Ohne diese Entwicklung wäre das heutige Cloud-Computing nicht möglich: Ein Großteil der riesigen Datenmengen wird nach wie vor auf Festplatten gespeichert, einfach weil es so billig ist.”
    Google, Facebook, YouTube – ohne die Arbeiten von Stuart Parkin wären sie heute kaum so erfolgreich und so mächtig. Der Physiker war ein gemachter Mann, heimste Preise und Auszeichnungen ein. Mancher wunderte sich deshalb, als er 2014 ein Angebot der Max-Planck-Gesellschaft annahm und nach Halle ging, als Direktor am Max-Planck-Institut für Mikrostrukturphysik.
    „Der Hauptgrund war: Ich hatte eine Deutsche geheiratet, eine renommierte Chemikerin, sehr erfolgreich auf ihrem Gebiet”, sagt Parkin. Claudia Felser ist Direktorin am Max-Planck-Institut für Chemische Physik fester Stoffe in Dresden. 2002 hatten sich die beiden auf einer Fachkonferenz kennen und später dann lieben gelernt.
    … Stuart Parkin auf die Frage, welche Interessen er neben seiner Arbeit sonst noch so hat, eine klare Antwort weiß: „Ich finde es fantastisch, einen Job zu machen, bei dem man herausfinden kann, wie die Natur funktioniert. Das füllt die 24 Stunden meines Tages völlig aus. Für mich ist nichts aufregender als die Forschung, die wir hier machen.” …. / .. de la IBM la Max Planck Institut…).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Pintilie
Lucian Pintilie
Lucian Pintilie este Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor. Absolvent Facultatea de Fizica Bucuresti, promotia 1984; doctorat in Fizica, Institutul de Fizica Atomica Bucuresti (1995); cercetator stiintific gradul 1 din 2001; stagii de lucru la Institutul pentru Cresteri de Cristale, Berlin, Germania (2001-2002) si la Institutul Max Planck pentru Fizica Microstructurilor, Halle, Germania (2003-2007); bursier NATO la Universitatea Braga, Portugalia (2002-2003); Director General INCD Fizica Materialelor (2008-2013); sef de laborator la INCD Fizica Materialelor (2013-2016); Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor (2016-prezent); mai multe proiecte nationale si international ca director sau responsabil de echipa de lucru (ex. FP7, grant PCCE-Idei Complexe, CEEX, Parteneriate, POC- G); membru de-a lungul timpului in diferite consilii, birouri si comisii consultative, de concurs, sau ale unor asociatii profesionale; spre 200 de publicatii in jurnale international, cu factor Hirsh 28 la momentul actual.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro