Urmaresc in continuare articolele si discutiile despre cercetarea din Romania si raman surprins uneori de atitudinile extrem de transante exprimate in legatura cu utilitatea sau inutilitatea cercetarii din tara. Ca de obicei, cred ca adevarul este pe undeva pe la mijloc. In Romania avem cateva centre unde se face totusi cercetare (in general sunt marile centre universitare Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, zone in care sunt concentrate si cele mai multe INCD-uri sau I-AR, cu infrastructura buna pentru cercetare), dar avem si tendinta de a simula cercetarea, de a fenta indicatorii scientometrici, ceea ce duce inevitabil la mediocritate si irelevanta (ex. numarul mare de jurnale ISI publicate in Romania, utilizate pentru indeplinirea cantitativa a unor indicatori solicitati in diferite regulamente de concurs sau de angajare; editurile „recunoscute” CNCS, utilizate de asemenea pentru a bifa un anumit numar de carti sau capitole de carti; suveicile la citari pentru a „ingrasa” factorul H; includerea a tot felul de studii, metode, documentatii, produse, servicii si altele ca rezultate ale cercetarii si punctarea lor la diverse evaluari fara a se verifica daca au fost vreodata utile unui beneficiar public sau privat).
Pentru a putea emite o opinie pertinenta asupra starii cercetarii in Romania ar trebui sa ne uitam in bazele de date care sunt accesibile pentru oricine este dispus sa piarda un pic de timp pentru a le consulta si pentru a vedea care este pozitia Romaniei in raport cu alte tari din zona. Prima intrebare este: Cati cercetatori avem in realitate in Romania? Raspunsul, foarte trist, il gasiti in tabelul de mai jos pentru perioada 2016-2018 (sursele pentru datele din tabel sunt date mai jos).
2016-2018
| Tara | Numar locuitori1 | Numar cercetatori la 1 milion locuitori (2015)2 | Numar total articole3 | Numar articole Nature si Science | Productivitate |
| Austria | 8751820 | 4955 | 49827 | 172 | 10.1 |
| Bulgaria | 7036848 | 1989 | 8853 | 9 | 4.45 |
| Cehia | 10625250 | 3612 | 40430 | 48 | 11.2 |
| Croatia | 4164783 | 1501 | 13060 | 18 | 8.7 |
| Grecia | 11142161 | 3201 | 33322 | 30 | 10.41 |
| Polonia | 38104832 | 2139 | 90314 | 62 | 42.22 |
| Romania | 19580634 | 895 | 26709 | 13 | 29.8 |
| Serbia | 8762027 | 2071 | 16588 | 5 | 8.01 |
| Slovacia | 5449816 | 2655 | 12962 | 8 | 4.88 |
| Slovenia | 2081260 | 3821 | 12501 | 9 | 3.27 |
| Ungaria | 9688847 | 2569 | 22084 | 43 | 8.59 |
1 http://www.worldometers.info/world-population/population-by-country/
2 https://data.worldbank.org/indicator/SP.POP.SCIE.RD.P6
3 https://apps.webofknowledge.com/
Din tabelul de mai sus se poate constata ca, desi are a doua populatie, ca marime, dintre tarile central si est-europene, Romania are, de departe, cel mai mic numar de cercetatori la 1 milion de locuitori. Tari vecine, precum Bulgaria sau Croatia au un numar dublu, iar Slovenia are de 4 ori mai multi cercetatori la 1 milion de locuitori. Numarul mic de cercetatori explica partial starea cercetarii din tara si isi are originea, in principal, in finantarea publica sub orice critica a cercetarii in Romania, politica practicata de majoritatea guvernelor care s-au perindat la putere in ultimii 29 de ani. Bani putini, proiecte putine, cercetatori putini, este deci logic de ce avem cel mai mic numar de cecetatori la 1 milion de locuitori intre fostele tari comuniste.
Supriza vine cand ne uitam la productivitate, adica la numarul mediu de articole publicate pe cap de cercetator in perioada 2016-2018. Avem a doua productivitate dupa Polonia, desi avem cel mai mic numar de cercetatori la 1 milion de locuitori!! Putem declara cu mandrie „Putini, dar buni”. Oare?
Haideti sa vedem unde publica cercetatorii din tarile trecute in tabelul anterior. Voi comenta apoi rezultatele. Mentionez ca imaginile de mai jos sunt capturi de ecran de pe Web of Science (manageriat actualmente de Clarivate Analytics), obtinute folosind facilitatea Analyse results/Source titles si retinand primele 10 jurnale in care publica cercetatorii din tara respectiva (rezultatele sunt prezentate in ordine alfabetica). Subliniez ca rezultatele se refera numai la documentele marcate ca Articles in Web of Science la data de 25 octombrie 2018.
Austria
Bulgaria
Cehia
Croatia
Grecia
Polonia
Romania
Serbia
Slovacia
Slovenia
Ungaria
Analizand rezultatele de mai sus constatam ca primele 10 jurnale in care publica cele mai multe articole cercetatorii romani sunt toate editate in tara! Iata deci explicatia pentru productivitatea deosebita la un numar atat de mic de cercetatori la 1 milion de locuitori. Este mai importanta cantitatea de articole publicate, nu calitatea jurnalelor unde se publica. Nu ca nu ar fi si jurnale respectabile editate in Romania, dar se pare ca cercetatorii romani au o mare retinere in a-si confrunta rezultatele cu cele ale colegilor lor din comunitatea internationala. Se pare ca aceasta problema o au, dar in mai mica masura, si alte tari precum Bulgaria, Serbia, Croatia si, in si mai mica masura, Polonia si Ungaria. In cazul lor, printre primele 10 jurnale gasim si titluri precum Journal of High Energy Physics (al 4-lea in Bulgaria, al 3-lea in Croatia si Serbia) sau Scientific Reports (al doilea in Ungaria, al 3-lea in Polonia). Daca ne uitam la Austria, Cehia, Grecia sau Slovenia, toate au cele mai multe articole publicate in Scientific Reports, editat de catre Springer-Nature.
Se poate concluziona ca multe din fostele tari comuniste au probleme in a publica rezultatele cercetarii in jurnale de rezonanta internationala si incearca sa isi rezolve problemele legate de indicatorii scientometrici apeland la jurnale editate local. Totusi, cu exceptia Romaniei, intre primele 10 jurnale in care se publica rezultatele exista macar unul, daca nu chiar doua sau mai multe jurnale de recunoastere internationala.
Am mers mai departe, cautand sa aflu in ce jurnale publica cele mai prolifice institutii de cercetare din Romania. Primele 10, asa cum apareau ele la data de 25 octombrie 2018, sunt redate in imaginea de mai jos impreuna cu numarul total de articole publicate pana la acea data. In top regasim 7 Universitati din marile centre universitare Bucuresti (UPB, UB, Carol Davila), Cluj (UBB Cluj apare de 2 ori din motive de scriere a numelui, UT Cluj), Iasi (UAIC), Timisoara (UVT), apoi mai apar Academia Romana si un INCD (IFIN-HH).
In imaginile de mai jos sunt capturi de ecran cu primele 10 jurnale in care publica cercetatorii din institutia respectiva. M-am limitat la primele 5 institutii din motive de timp.
Unde publica UPB
Unde publica UB
Unde publica UBB
Unde publica UAIC
Unde publica AR
Analizand rezultatele se constata ca in primele 10 jurnale se regasesc cel putin 6 jurnale editate in tara si inregistrate la Web of Science. Doar 3-4 jurnale sunt din cele de circulatie efectiv internationala, printre care trebuie remarcat Scientific Reports (locul 6 la UB cu 26 de articole si locul 7 la UBB cu 22 de articole).
Pentru simetrie, in imaginile de mai jos sunt prezentate si primele 10 jurnale in care publica unele INCD-uri si I-AR-uri (cu domenii de activitate diferite).
Unde publica IFIN-HH
Unde publica INFLPR
Unde publica INCDFM
Unde publica IMT
Unde publica Inst. Petru Ponia Iasi (AR)
Unde piblica Inst. Simion Stoilov (AR)
Unde publica Inst Ilie Murgulescu (AR)
Din cele prezentate mai sus se pare ca, in cazul celor 4 INCD-uri si 3 I-AR selectate (recunosc, dintre cele considerate de varf macar la nivel national daca nu si international, tot pentru simetrie, avand in vedere ca UPB, UBB, UB, UAIC sunt cele mai bine clasate universitati romanesti in topurile internationale), la fiecare din ele, doar 2-3 din 10 jurnale sunt editate in tara.
Probabil ca exista unele diferente de abordare in ceea ce priveste politica de publicare in institutiile de invatamant superior si INCD-uri/I-AR-urile de top. Se poate ca presiunea de a publica pentru a putea promova in cariera academica sau pentru a obtine un doctorat duce la un numar mai mare de publicatii in jurnale editate in Romania, repet, unele dintre ele respectabile si cu indicatori scientometrici decenti. Ramane totusi un semna de intrebare de ce, daca un rezultat este considerat suficient de bun pentru a fi publicat, nu se apeleaza mai des la jurnale editate de case de editura recunoscute international precum Elsevier, AIP, APS, IOP, IEEE, ACS, RSC, Springer, Wiley, Taylor&Francis, etc.
Problema sub-finantarii ramane insa principala problema a cercetarii in tara, iar lansarea urgenta de noi competitii devine imperativa daca se doreste pastrarea celor cativa cercetatori ramasi in tara. Este important ca majoritatea fondurilor sa fie alocate prin competitii deschise, cu evaluare obiectiva si transparenta, cu criterii specifice fiecarui domeniu, iar la nivel institutional fondurile sa fie distribuite in urma evaluarii capacitatii de a produce rezultate relevante pentru cercetarea fundamentala sau aplicativa. Criteriul „fondurile urmaresc performanta” ar trebui sa se aplice si la noi, asa acum se aplica si in alte tari, cu conditia ca indicatorii de performanta sa fie corect definiti pentru fiecare domeniu in parte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Atata timp cat cercetarea si publicarea rezultatelor cercetarii nu este sprijinita de stat, Romania va fi mereu codasa in domeniul cercetarii si inovarii.
Cercetarea nu este un scop in sine. Rezultatele cerectarilor in Matematica sunt folosite in Fizica, Mecanica, Chimie si in multe alte domenii pe care le influenteaza si le sprijina in dezvolatrea lor.
Degeaba ai descoperit o SUPERMATEMATICA, care multiplica de la unu la infinit toate entitatiile matematicii ordinare, pe care o numim acum centrica, deca nimeni n-a auzit si n-a citit despre ea. Si cum poate fi diseminata aceasta bijuterie a matematicii daca a fost editata doar in 30 de exemplare, suficiente doar pentru ca cele doua volume a 1200 pagini sa fie distinse cu „DIPLOMA AGIR” in domeniul „Tehnologiei Informatiei – IT”, cea mai inalta distinctie acordata in domeniul ingneriei (pentru Matematica !!). Americanii au declarat ca ea este „Matematica Mileniului III” si „Matematica Viitorului ” si l-au gratulat pe autor cu un „Certificat de Apreciere” pentru contributiile aduse la dezvoltarea Matematicii. Romanii ..?
Volumul III al Supermatematicii este sub tipar la Editura de Vest din Timisoara care cauta sponsori. Pana acum singurul sponsor este autorul ca si la celelalte 2 volume !! Autorul trudeste acum la Vol, IV cu subtitlul „Functii supernove”..
detalii pe http://www.supermatematica.ro; http://www.supermathematica.com; http://www.supermathematica.org; http://www.supermatematicaonline,blogspot.ro si pe Wikipedia :”Supermatematica” si pe Google:”Supermatematica Selariu”–. click pe IMAGINI!
O stare de fapt pe care o cunosc decidentii din minister, dar prefera, in spiritul „sa ajunga la toti”, sa dilueze fondurile alocate, sa prelungeasca termenele de depunere ale proiectelor, sa utilizeze evaluatori preferentiali in locul aplicarii criteriului „fondurile urmaresc performanta”! Probabil articolul dvs nu este lectura preferata la MCI!
Ce spuneti insa de faptul ca destui cercetaatori stiintifici platiti de la buget participa la licitatii in staff-ul firmelor private?
Ce spuneti de faptul ca desi fondurile sunt publice (adica inclusiv din impozitele mele) daca am nevoie de produsele cercetarii stiintifice nu le pot gasi nicaieri, decat, eventual platind inca o data ceea ce tot din banii mei s-a platit?
…si mai sunt exemple de acest fel.
Foarte buna aceasta analiza care confirma ce scriam anul trecut pe blogul Doi Mici si un Anc in incheierea unui articol. (http://mic-mic-anc.ro/2017/09/01/cercetarea-din-romania-vs-vest/)
Spuneam acolo asa: „Dupa propriile estimari, in timp ce in strainatate majoritatea covarsitoare a cercetatorilor sunt performanti la nivel international, in Romania procentul acestora este de sub 20%.”
Din acest motiv marea majoritate a cercetatorilor nu spun nimic atunci apar schimbari care fac harcea-parcea si ce mai e bun in sistem. Oamenii nu se revolta cand ministerul hotaraste sa foloseasca doar evaluatori romani in loc de evaluatori straini, nici cand in loc sa apara competitii PD, TE si PCE apar struto-camile de genul PCCDI sau Proiecte de Dezvoltare Institutionala, etc.
Societatea nu plateste cercetarea stiintifica pentru a publica. O plateste pentru a fi utila.
Daca v-as cere 10,000 de lei pentru a face cercetare spre a publica un articol despre forma plugului de lemn in traditia romaneasca, avand garantia ca 10 revise cotate ISI o vor publica, mi-ati da acei bani?
@Dedalus
Competitiile nu sunt doar pentru cercetare in stiinta fundamentala ci si cercetare aplicativa.
Utilitate. Fundamentala sau aplicativa. Ceva inutil ramane inutil si este foarte clar pentru oricine cand este inutil.
Competitia dintre cererile de finantare pentru cercetare nu inlocuieste mediul concurential al cercetarii. Romania nu are mediu concurential in care cercetarea stiintifica (fundamentala sau aplicativa) sa se manifeste.
Prin urmare competitia dintre cereri, oricat de buna ar fi, este ineficienta. Ceea ce se si vede de ani buni. Blocati insa in gandirea socialista sau etatista, daca vreti, refuzam cu indarijre in primul rand sa vedem lipsa concurentei si apoi sa o introducem.
Competitia dintre cereri nu poate inlocui mediul concurential in care ar trebui sa se manifeste cercetarea stiintifica. Proceduri sofisticate de selectie – nu au importanta cattimp cercetarea stiintifica nu are loc in mediu concurential (intra aici piata muncii, piata serviciilor, achizitiile publice si inca multe altele).
Fara concurenta nu exista progres.
Rezultatele cercetarii, atunci cand sunt de valoare nu raman la nivel national. Inca un motiv sa sustinem performanta: un brevet de valoare poate fi cumparat de companii de oriunde din lume. In anul 2018 nu putem gandi local.
Raspunsul este unul: Da, eu v-as da banii!
In continuare explic si de ce. As da banii unui autor care ar scrie un articol despre forma plugului de lemn in traditia romaneasca, dar nu pentru gloria de a publica in cele mai bune jurnale de profil, glorie care se rasfrange si asupra tarii in care s-a facut cercetarea. Faptul ca publica in cele mai bune jurnale ar fi pentru mine numai o garantie ca autorul si-a facut treaba bine si a intreprins o cercetare de calitate. Cauza adevarata pentru care as da banii se rezuma la vorba lui Alexandru Dragomir, pe care ne-a impartasit-o aici pe contributors Gabriel Liiceanu: „Ca sa nu mor bou!” (vezi http://www.contributors.ro/cultura/ca-sa-nu-mor-bou/ ). Si asta nu neaparat ca individ ci mai ales ca specie. J. Dieudonne spunea „Pour l’honneur de l’esprit humain”. Fie si asa, dar mie varianta romaneasca imi pare mai suculenta.
OK, atunci nu aveti nimic impotriva daca o si faceti.
Puteti discuta cu oricare dintre organizatiile neguvernamentale care se ocupa de asa ceva, incheiati un contract cu aceste prevederi, dati un avans si asta este. Se si deduce din impozit.
Mai intai va trebui sa prezentati garantia ca 10 revise cotate ISI vor publica lucrarile dumneavoastra cu tema forma plugului de lemn. Spun lucrarile la plural, pentru ca una singura nu poate fi publicata in mai multe reviste decat in mod fraudulos. In postarea mea anterioara am precizat de asemenea ca as finanta studiul daca urmarea lui ar fi 10 publicatii in cele mai bune reviste de profil, pentru ca din pacate faptul de a fi cotata ISI nu este automat o garantie de calitate a unei reviste. Asadar inainte de a incepe sa caut fonduri, astept garantia. Cum s-ar spune mingea este la d-voastra in teren.
Faceti-o. Incheiati contractul. In contract puneti clauzele convenite. Indicati ce doriti,
Remarc faptul ca dintr-o data ati inceput sa cereti garantii.
Asta e de fapt problema: oamenii sunt foarte darnici cand e vorba de banii altora si foarte suspiciosi cand e vorba despre banii lor.
Daca eu v-as spune ca va rog frumos sa fiti de acord ca eu sa imi donez banii unei institutii care sa studieze aceasta tema si ca nu va cer niciun ban, ati mai pune aceste conditii?
Dintr-o data remarcati ca cer garantii?! Ia cititi ceva mai sus ca sa vedeti ce ati scris d-voastra:
„Daca v-as cere 10,000 de lei pentru a face cercetare spre a publica un articol despre forma plugului de lemn in traditia romaneasca, avand garantia ca 10 revise cotate ISI o vor publica, mi-ati da acei bani?” La aceasta intrebare am raspuns eu, spunand ca as da banii, pentru ca publicarea in cele mai bune reviste ar fi o garantie de calitate. Si atunci ce este de mirare ca va cer garantii? Sau in elanul utilitarist care va anima, amanunte precum consecventa logica pot fi eliminate ca inutile? Cred ca n-ar fi rau sa ne amintim ca la fel se intampla si cu cei care musai doreau sa construiasca comunismul. Simpla inlocuire a termenului „comunism” cu „capitalism” nu schimba esential datele problemei!
In ceea ce priveste sursa banilor, ca sunt ai mei, ai d-voastra sau ai altcuiva, raman pe pozitii: nu trebuie donati unui institut de cercetare fara GARANTIA (scriu mare, ca sa vedeti!) ca cercetarile pe care le efectueaza sunt de valoare. Dar valoarea nu se stabileste folosind exclusiv criteriul utilitatii.
Sfarsesc prin a va spune ca nu am de cautat fondurile prea departe, daca publicati 10 lucrari valoroase in urma studiului d-voastra, va completez eu cererile catre UEFISCDI, care premiaza rezultatele cercetarii cu cel putin 1000 lei pe articol. In functie de cat de tari sunt revistele, puteti asadar lua chiar mai mult de 10000 lei!
Foarte bine argumentat articolul. Doar că este despre REZULTATELE cercetării. Putem și pe seama lor să conjecturăm despre viitor, dar driver-ii și cu precădere stoper-ii domeniului rămân ascunși. Constat că principala grijă este „să arătăm bine”, „să nu ne facem de râs în lume”, „să nu ne lăsăm” etc. Să ne clasăm sus, să fim olimpici etc.
Dar pentru ce se face cercetare? Cu cât contribuie cercetarea românească la PIB-ul României? Poate România să acopere toate domeniile cercetării moderne? etc. etc. etc.
Cercetarea, ca și celelelte domenii ale vieții noastre, a ajuns un teritoriu al supraviețuirii. Astrofizică, chimie, multă chimie, polimeri (nostalgii, toar’șa acadimician …), matematică etc. Este recomandat totuși să nu ieșiți din laboratoare: bântuie pesta porcină, prostia, foamea, hoția, infecțiile nosocomiale și show-rile televizate. Nici să vă rugați la D-zeu nu e recomandat: dacă-l luați la bani mărunți, după ce-a făcut, după cum a făcut, nu ia o notă foarte mare (Îi mai ridică babele Hirsch-ul, prin citări zilnice, totuși).
Probabil ca de foarte multe ori, se publica predominant in Romania, datorita costurilor de publicare.
Cateva exemple:
1595 dolari per articol in Plos One
3000 dolari per articol in Plos Medicine
1370 sau 1490 euro (in functie de momentul submiterii) per articol in Scientific Reports.
In revistele din Romania, de multe ori nu exista taxe sau sunt modice 100 – 300 euro.
On conditiile in care salariile sunt cu aproximatie (net):
Prof. Univ. 1000-1500 euro
Conf. Univ. 800-1200 euro
Lector 600 – 1000 euro
Asist. Univ. 500 – 700 euro.
Sunt insa si sute de revista care publica gratis.
Intre o revista oarecare romaneasca pe care nu o citeste aproape nimeni in afara Romaniei si publicatiile Nature Publishing Group se afla sute, mii de reviste internationale de foarte buna calitate stiintifica si unde nu se plateste ca sa publici.
De altfel taxele acestea de care vorbiti reprezinta ceva nou nu de-asta se autocenzureaza romanii sa nu publice acolo. Iat taxele ( cu care nu sunt de acord) nu sunt platite de autor din buzunarul sau ci de universitati, institute de cercetare etc. si nici nu iti cere nimeni sa publici un articol pe an in Nature sau Science. Oricum ar fi, raman reviste decente unde se poate publica fara nici o taxa.
https://www.sciencemag.org/news/2015/03/updated-editor-quits-journal-over-pay-expedited-peer-review-offer
Pe de alta parte, daca ma uit la veniturile profesorilor universitari ( sa-l luam pe Popa Valentin, profesor universitar la Suceava) vad sume din „proiecte de cercetare si proiecte dezvoltare institutionala”: omul are vreo 70 de mii de lei intr-un an numai din aceasta, ceea ce nu mi se pare deloc o suma neglijabila pentru cineva care publica numai prostii, suma la care se adauga un salariu de 130 de mii de lei ( anual). Cred ca domnul Popa ar fi putut foarte bine sa-si plateasca o unica publicatie in Nature si sa-i ramana si sa traiasca decent.
http://gov.ro/fisiere/ministri_fisiere/DECLARATIE-DE-AVERE-PV1.pdf
Nu stiu cum e in alte domenii insa in fizica asta este o scuza falsa (daca o foloseste cineva). Nu exista costuri de publicare in majoritatea covarsitoare a revistelor bune.
Se spune ca atunci cand era asediat Constinopolul, un conclav discuta neperturbat de nimic despre sexul ingerilor. Cam asa se poate portretiza discutia asta de spre cercetare facuta fie de amatori, frustrati, veleitari sau cercetatori seriosi ca in cazul de fata.
Problemele actuale sunt :Dragnea, Tariceanu, penalii, justitia, MCV catastrofal care va veni curand, respectarea statului de drept in Romania, fapt asupra caruia se va pronunta parlamentul european foarte curand. Adaug aici scaderae productiei industriale, inflatie, un sistem catastrofal de sanatate (vezi cazul lui Busu , si a altui tenor de 40 de ani care n-a putut sa fie operat in acelasi spital din Craiova si care a murit!). In tara in care se moare zilnic din lipsa doctorilor, a medicamentelor , a spitalelor , in tara in justitia este atacata zilnic de oameni politici care isi dau legi peste legi pentru propriul interes, si in care dreptul cel mai fundamntal al oamenilor la viata si anume la o viata decenta este incalcat, noi vorbim de cercetare!
Altminteri articolul este o insiruire anosta de date pe diferite institutii, astfel incat sa rezulte ca institutul in care lucreaza acest autor este cel mai bun. Si daca macar datele ar fi reale, dar institutul de la care provine autorul editeza 3 reviste- JOAM et comp. in care se afla majoritatea articolelor acestui faimos institut. Vorba aceea, noi centram ,noi dam cu capul!
OK, sa li se ridice o statuie, sa fie primiti in academie,daca merita, si sa ne lase in pace. Cercetatorii care chiar lucreaza au treburile lor, in timp ce ei si ceilalti sunt zilnic umiliti si injositi de clasa politica a Romaniei-asta e problema si nu cercetarea! Cum ati vrea sa fie o cercetare de inalt nivel intr-o astfel de tara ? Daca exista rezultate in cercetare si sunt, asta se datoreaza unor oameni de mare valoare, care nu au timp sa scrie tabele si tabelase pe contributors ca sa se de mari si tari.
Consider că sunteți sever în apreciere. Până la urmă, este de datoria domnului Pintilie sa își promoveze și să își protejeze Institutul. Daca nu el, atunci cine?
Sigur, spitalele, masa calda a elevilor, justiția, toate sunt subiectele zilei. Dar, de ce nu și cercetarea, pentru cei care lucrează în cercetare? Est foarte ușor să ne ocupăm de toate și de nimic in loc sa ne vedem de treabă în pătratică noastră! Au dreptate cei care spuneau că: binele omenirii incepe cu binele familiei mele (cred că Maica Tereza), curățenia orașului incepe cu curățenia străzii mele, excelenta personala începe cu excelenta in meseria mea.
Domnul Pintilie are grija Institutului sau, așa cum fiecare director ar trebui să aibă grijă Instituției unde lucrează. E o chestie de loialitate.
Domnule ,
E frumos ca luati apararea dlui Pintilie , de care nu cred ca care nu are nevoie, dar nu ati inteles mesajul meu. Cititi numai titlurile din Contributors aparute in ultimele 24 de ore. Enumar doua :“Romania se auto-sabotează înaintea preluării Președinției Consiliului UE”, Romania- o cauză pierdută? Pe scurt, Romania are mare probleme, si nu cercetarea e problema ei. Cercetarea in Romania nu conteaza, din pacate o spun, si n-a contat in ultimii 30 de ani. A fost si va fi finantata precar numai ca sa nu ne facem de ras ca suntem o tara din lumea a treia ,care n-are cercetare. Dv. ati citit articolul dlui Pintilie ? Ati vazut cati cercetatori mai are Romania? Din pacate ,nu spune cati dintre acestia sunt si foarte buni,dar va spun eu… putini, foarte putini, toti ar incapea in 2-3 vagoane de tren de clasa 1,ca sa stea lejer si confortabil, si nu e exclus ca acest tren sa porneasca intr-o zi spre Viena,fara bilete de intors.
Cercetarea ar trebui sa fie motorul dezvolvoltarii Romaniei, dar Romania este o tara care iata , la o suta de ani, e ….o cauza pierduta? Si intrebarea asta nu o pune un jurnalist oarecare, ci un prof.univ. respectat aici pe Contribitors. Aceleasi semne de intrebare le pune si dl. prof. Boia , un istoric reputat. Dv. cititi Contributors sau numai articole dlui Pintilie?
Cum sa faci cercetare in Romania azi? In primul rand, cum spuneti ca face dl Pintilie, sa ai grija de propriu institut , si ceea ce faci sa faci bine, sa iti faci datoria. Dar nu poti sa nu vezi ca perspectivele sunt sumbre, nu poti sa nu vezi ca suntem condusi de un partid de “maimute”, cu consecinte fatale asupra existentei tuturor.
Romania are in primul rand nevoie de o schimbare radicala, si daca se va produce atunci cercetarea aici va insemna altceva decat inseamna azi…o cenusereasa…si nici nu poate fi altceva cu cercetatorii pe care inca ii mai are si cu finantarea penibila pe care o primieste. Sigur unii se vor indigna patriotard , dar asta nu foloseste la nimic, cel mai dur e adevarul care se vede din tabelele dlui Pintilie ,daca sunt citite atent
Da domnul meu, sigur că văd și citesc. Dar la ce îmi folosește indignarea daca ea nu aduce rezultate? La ce vă folosește dumneavoastră? Ies mereu la vot, ma implic social, iau poziție. Ce as mai putea face?
Am decis sa vad (și) partea pozitivă din Ro. Nu pot trai doar cu negativ. Nu mai pot trai infignandu-ma vesnic.
Chiar așa, citesc articole care atrag atenția pericolului politic de ani. Și? Se întâmplă ceva? Cui folosesc vorbele? Doar speculanților de vorbe!
Nu mă prindeți in dialogul dumneavoastră. Pentru că este doar un dialog. Nu este acțiune. Pentru a se mai salva ceva, este nevoie de acțiune. Pe care nu o vad. Din ce in ce mai slabe proteste, atât.
Știu că domnul Pintilie nu are nevoie de susținerea mea. Dar nu m-am putut abține să nu remarc/apar o acțiune. Că de vorbe…credeti-ma, sunt satul! Că și de indignare fara rezultate. :|
Inainte de orice actiune trebuie sa existe un scop.
Actiunea de dragul actiunii este ineficianta.
Intrebarea fundamentala, inainte de orice actiune, este: ce dorim? De obicei insa la aceasta intrebare raspunsul consta in platitudini si generalitati de genul „tara ca afara” „fara penali” si altele de acest fel.
Un scop e scop daca e clar cum se atinge, nu doar daca pune visele in vorbe.
===
Eu spun asa:
a) trebuie sa reformam statul socialist in stat liberal
a1. reducerea functiei reglatoare a statului in primul rand in ce priveste legislatia societatielor comerciale: controlul statului trebuie restrans la plata impozitelor, dar acest lucru trebuie sa fie ferm ; de aici rezulta si reducerea cheltuieilor statului
a2. retragerea statului din toate companiile in care este actionar
a3. acceptarea concurentei in domeniile unde statul nu pastreaza functii exclusive
b). trebuie sa liberalizam piata muncii
b1. reducerea salariului minim
b2. introducerea contractelor alternative: contracte de munca pe sarcina, nu pe timp, contracte cu timp partial, contracte la distanta (reale. nu bazaconia de vitrina din prezent)
c) trebuie sa liberalizam educatia
c1. intorducerea programei libere, la dispozitia scolilor
c2. introducerea obligativitatii transparentei contractuale a scolilor
c3. Liberalizarea foremi de origanizare a scoilor si universitatilor private
c4. cresterea capacitatii inspectoratelor scolare de a exercita controlului public asupra educatiei
c5. Pastrarea la dispozitia statului a educatiei primare, cu intarirea educatiei superioare in acest sens
d) trebuie sa reducem protectia sociala
d1. eliminarea tuturor formelor de subventionare, inclusiv a celor pentru copiii
d2. reducerea ajuteoarelor sociale si introducerea functiei de control discretionar din partea inspectoratelor, pentru a decide eliminarea totala a acestora si internarea in asezaminte a celort incapabili de a avea grija de propria viata
e) trebuie sa introducem concurenta in sanatate
e1. Liberalizarea caselor de asigurari de sanatate
e2. introducerea medicinei preventive
====
Si se mai poate continua. Sunt 2 probleme majore:
A. Sa nu ne inchipuim ca ar putea exista o solutie de reforma care sa multumeasca pe toata lumea, care sa mearga de maine si care sa nu poata fi contestata
B. Sa nu ne inchipuim ca socialismul se poate reforma si sa nu il confundam cu protectia sociala
In plus, asemenea lucruri pot fi aduse la idneplinire exclusiv de un partid politic. Ale carui capete sa inteleaga doctrian dreptei, sa o asume si sa fie capabili sa o si explice electoratului (nu academicienilor!).
====
Principalul obstacol in calea afirmarii dreptei este carcatoshenia: fiecare cauta cu disperare ceva care s-ar putea sa nu mearga, cat de mic si apoi refuza intregul ansamblu. Acest obstacol este major doin 2 motive:
1) consuma energia si timp pretios aiurea cu detalii ce s-ar putea indreptat pe parcurs
2) conduce pe unii la ideea ca din moment ce nici asa nu se poate, rezulta ca nu se paote in nici un fel – recte condiuce la retragerea din viata civica si la refuzul politicii
In general intelectualii sunt foare buni in a gasi nod in papura, se simt mai interesanti asa. Nu e o vina, doar ca reusesc sa fie descurajatori, in loc sa se constituie in lideri de opinie. Evident, foarte multe persoane se simt bine cand rad de premierul Dancila si toata lumea (din aceeasi gaska, evicent…) rade si aplauda. Daca ar incerca sa elaboreze o solutie, evident ca lumea s-ar plictisi si nu ar mai aplauda.
Domnule Dedalus, știu că răspundeți/scrieți mult. Mai ales la subiectele ce vizează învățământul. Dar eu, de vorbe sunt super satul. Mi-aș dori lideri de acțiune, nu lideri de opinii. Pentru că opiniile au devenit fixații in Ro (mă speriați cu ideea „de control discretionar din partea inspectoratelor”!).
Haideți să o lăsăm mai ușor cu vorbele și cu planurile cincinale. :|
Ah, ce mi-ar placea sa fii de partea gresita a liberalizarii. De fapt, ca un bun filosof, ar trebui s-o alegi, daca va aparea. Sunt curios dupa ce algoritm se va efectua, si mai ales dupa, sa vad cum majoritatea oamenilor vor fi nevoiti sa se destepte singuri. Ca nu-i asa, ce investitii, educatie, vax, trebuie sa fie saraci cum si merita sa fie, ca mai apoi sa-ti cladeasca viitorul. Fiindca asa au inceput toti, toate tarile dezvoltate, au concurat vreo cateva sute de ani, timp in care noi, fraierii, doar i-am admirat.
Domnului Mike_the_hunter
Am vrut sa verific si eu spusele dumneavoastra ca institutul domnului Pintilie publica defapt majoritar intr-un jurnal de casa – JOAM. In perioada 2016-2018 discutata in articol am gasit doar 4 articole in JOAM, sub 1% din productia institutului cu pricina, confirmand datele din articol si nu spusele dumneavoastra. Ce fel de cercetator sunteti dumneavoastra domnule Mike_the _hunter daca propagati minciuni in spatiul public ?!
Minutioasa analiza, o fotografie de inalta rezolutie a momentului. In plus, luata de un profesionist chiar din interiorul obiectului de studiu. O fotografie, insa, nu poate surprinde miscarea.
Astept urmarea logica: pornind de aici, care este calea de urmat, care sunt obstacolele, cine identifica resursele (cercetatori, institutii ale statului, sectorul privat, parghii internationale) necesare multiplicarii nucleelor de cercetare solida existente? Daca, asa cum sugereaza autorul, anemia de acum e avansata, cum reducem paloarea fetei? Chiar exemplul autorului demonstreaza ca boala nu e cronica, cercetarea in fizica, matematica, chimie si medicina aratand urme de viata.
Printre “umaniste”, de asemenea, curentul filosofic megapesimist si supranihilist roman pare in plina dezvoltare si plin de resurse.
Felicitări pentru inițiativă!
Pentru analiza revistelor raportat la țări sau instituții, poate ar fi mai relevant dacă s-ar considera ultimii 10 ani pentru indexarea articolelor.
Poate mi-a scăpat ceva, dar nu reiese foarte clar din analiză care sunt anii de indexare a articolelor. Pare a fi doar anul 2018.
Am pus câteva rezultate (România, UBB, IMAR) pentru anii 2008-2017 aici: https://drive.google.com/file/d/1jEXxgj2gh_4eC972oegEybLoONR1krxA/view?usp=sharing
Dacă ar fi de interes, aș putea completa cu mai multe instituții.
Pentru ultimii 10 ani, o cautare în Web of Science a articolelor publicare de autori cu afiliere în România se poate face astfel: ‘(AD = (Romania) AND PY=(2008-2017))’, filtrând doar rezultatele de tip Article.
Numai bine,
Mihai Nechita
EDIT: Linkul corect cu exemplele pentru 2008-2017 este https://drive.google.com/open?id=1e9DByLCobsG2NBG1INanXme0XUrDVOUL
Incercarile de a estima performanta cercetarii prin nr. de articole, nr de cercetatori, fonduri etc, mi se pare absurda. Cercetarea nu poate fi in nici un fel clasificata.
Daca ne uitam la marile realizari tehnice, stiintifice, din ultima suta de ani, vom observa ca f. putine sunt rezultatul unui plan de cercetare, sustinut de guverne, organizatii europene etc.
Conform principiului lui Pareto, 80% din banii afectati cercetarii sunt bani aruncati, de abia 20% aduce ceva. Nasoala e ca nimeni nu stie care sunt aia 80 si care sunt aia 20.
Rezolvarea este simpla: liberalizarea pietei muncii. In general, nu doar in cercetare.
Reducerea salariului minim.
Introducerea contractelor de munca alternativa (cu sarcina, cu timp flexibil, cu timp convenit, „at will” – sa numesc doar cateva).
====
Sigur ca se pierd 80% din bani in cercetare si se vor pierde orice ai face. Problema este insa ca aia 20% ce raman trebuie sa fie parte a mecanismelor de piata, nu a unor „proceduri de birou”.
Cercetarea stiintifica este parte a societatii, a economiei, este influentata de acestea si el influenteaza. Nu foloseste la nimic sa o tratezi ca si cum Romania ar fi Pamant si cercetarea stiintifica s-ar derula pe Marte. :-)
Daca nu vrem sa vedem, nu vedem.
1) Cum genereaza cel mai slab sistem de educatie superioara din Europa cercetatatori stiintifici?
Din doua, una:
a) ori invata singuri, si atunci la ce mai ne trebuie invatamantu superior?! Doar ca sa blocam 5 din viata aiurea?
b) ori eficienta cercetarii stiintifice este pur si simplu falsificata, si atunci de ce sa o finantam si mai mult!?
2) Cum se face ca nu ne ia nimeni in serios? Cunosc persoane foarte sus plasate in ierarhia academica ale caror cunostinte sunt de clasa a V-a.
3) Cum se explica faptul ca suntem ultimii la inovare, daca fie si macar 25% din statistici reflecta o realitate? Sa inteleg ca cercetam asa, de dragul publicarii?
4) Cum se face ca nimic nu apare in economie din toate astea? Ori pe unde te uiti, inclusiv in bietele incercari ale companiilor private de a finanta inovatia, de apuci cu mainile de cap de cate bazaconii, platitudini si aiureli sunt propuse. Ceva din aceasta atitudine de cercetare ar trebui sa se reflecte si in alte parti daca ar exista, nu?
5) Toata discutia este despre bani, mecanisme de selectare si masurarea cercetarii. Dar nimic despre utilitatea sa, ori de care ar fi ea. Indicatori precum ISI sunt demult pusi sub semnul intrebarii ca metrica. Ei aveau rostul de a indica bibliotecilor ce articoile/reviste sa cumpere- acum au ajuns o afacere in sine.
6) Putem compara cerecetarea platita de stat cu cea din mediul de afaceri? Nu, pentru ca: nu exista flexibilitate pe piata muncii, nu exista o piata pentru produse de inalta tehnicitate, pentru ca sumele mari de bani ca venituri se duc spre persoane care nu au educatia suficienta pnetru a aprecia alteceva decat vile uriase, masini puternice si televizoare cu diagonala mare.
7) In ce limba se informeaza acesti oameni? Si nu as vrea sa elaborez acest subiect.
===
Cercetarea stiintifica depinde de prezenta unei economii de piata funcitionale, libere, generatoare de concurenta si rezistenta la concurenta in conditiile apartenenetei la piata comuna europeana.
Noi nu avem asa ceva, asa ca nu avem cum sa avem cercetare stiintifica.
De ce nu avem? Pentru ca gandirea noastra este anti-piata. Nici macar Cotnributors nu ar putea fi caracterizat drept o platforma pro-free-market.
Nici un partid politic nu este pro-market. Iaer populatia – nici atat, doar doreste cresterea veniturilor de la stat, pomana, din motivul simplu ca te obisnuiesti usor cu pomana dar de dezobisnuiesti greu.
Putem analiza pana ne krapa mintea si ne cad mansetele, Romania socialista tot socialista ramane si orice incercare de a grefa – in acest caz – cercetarea capitalista pe tara socialista este sortita esecului din pornire.
Interesant articolul si binevenit, dar el nu face de fapt decat sa imbrace intr-un sonor elaborat strigatul „imparatul e gol!”. Nu avem cercetare pentru ca este imposibila intr-un stat socialist.
@ Stefan
Dati-mi dvs. un exemplu de actiune pe care o asteptati.
Acest strigat „Fapte!” este de fapt steril, in opinia mea, pentru ca in nici un caz nu se poate imagina ceva de acest gen in materie de actiune politica. Ce ar trebui sa „faca” cineva?!
Propuneti Dvs si va comentez eu.
===
Sigur ca scriu destul de mult, pentru ca explic ce vreau sa spun. Din pacate, altfel nu se poate. Cum ar fi altfel? Da, pot si intr-o fraza: reforma statului socialist in stat liberal.
Buun! Acum lumea asteapta sa explic. Va invit pe Dvs. sa explicati o politica, oricare, in 2 fraze care sa cuprinda tot si sa fie inteles de toata lumea.
Observati ca si articolele domnului Cernea sunt foarte lungi. Este imposibil sa explici pe scurt atat de multe lucruri necunoscute ca in cazul politicii de dreapta.
Nu doresc sa explic „o politică oarecare” pentru că nu activez în acest domeniu. Sigur, urmăresc viața politică, dar ca si acțiuni care se petrec. Nu am timp de pierdut pe vorbe și talk-show-uri.
Ca și acțiuni? Aștept poziții din partea celor implicați în politică. Aștept comentarii din partea lor privind temele supuse dezbaterilor pe această platformă publică. Aștept corectii la platformele lor după dezbateri. Aștept proiecte de legi și implementarea lor după dezbateri
Urmăresc pozițiile liderilor, desigur, dar cele mai multe sunt reacții la evenimente decât acțiuni.
Sigur, puteți să explicați cat doriți dumneavoastră tipuri de politici. Dar facă a va implica activ în viața politică, explicațiile dumneavoastra rămân doar vorbe. Va voi vota cu încredere când veți decide sa acționați, să faceți pasul de la vorbe la fapte. Până atunci, ‘verba volant’
Adica nu faceti nimic si nu aveti nici o parere despre nimic.
Iar ce spuneti ca asteptati nu sunt „fapte” ci tot vorbe.
Vad ca nu va implicati de fapt in nici un fel. Doar asteptati ca altii sa va ghiceasca gandurile.
Politica o duc partidele politice, dar este relevant sa vedem cum.
Un partid politic are 3 structuri fundamentale interne si un „univers” de sprijin exterior.
3 structuri:
a) conducerea politica, organizare, impartita in conducerea de partid si grupul ministeriabililor
b) grupul doctrinei
c) propaganda (cea care face treaba murdara)
Universul exterior este format din simpatizanti, lideri de opinie, analisti si „opinia publica”.
Intre toate aceste structuri au loc comunicari, cu rol de sustinere reciproca.
De interes aici sunt:
a) universul exterior anume publicul care se exprima concret (aici nu intra sondajele, sondajele au rol de pregatire a procesului electoral doar, nu intra nici exprimarea dorintelor generale, a viselor etc. pentru ca nu pot fi preluate intr-un program politic) si
b) grupurile de sustinere (sau de analiza, think-tank) cu orientare spre doctrina si/sau partid – sa punem aici Tea Party (licenta: politica SUA are multe particularitati).
Aceasta sinteza imi apartine si este inevitabil lacunara.Se poate discuta mult teoretic, dar ideea este doar de a ilustra politicul, nu de a-l epuiza :-)).
====
„Actiunea politica” este transmiterea unui mesaj concret pe unul din canalele descrise. In niciun caz nu putem limita actiunea politica la viata interna de partid, asa ceva ar fi un non-sens pentru ca ar presupune ca un partid politic este izolat de societatea in care exista (cel putin).
Am incercat sa fiu cat mai scurt, conform dorintei :-)) . Dar evident ca asa am lasat multe lucruri deoparte.
Dorinta de a clarifica. Desigur sunt multe carti si articole despre acest subiect, multe idei si abordari teoretice.
@baraka
Scuse, nu v-am inteles comentariul. Ce este „partea gresita”? Ce sa aleg?
Partea gresita e sa ajungi sarac si prost dupa liberalizare. Si nu, supersolutia pe care o oferi, ceva gen sec 19, nu e ok. Unele chestii pe care le spui sunt faine, dar altele nu sunt deloc.
Sincer, generezi discutii de seminar punandu-te in tabara statului minimal all in. Sunt plictisitoare, cum am zis, par de manual.
Apoi orice subiect la tine are aceeasi solutie. Cred ca as putea sa-ti ocup locul si sa inlocuiesc opinia ta politica cu suprapopularea ori schimbarile climatice.
Si mai sunt si posturile lungi, care de multe ori doar se agata vag de subiectul articoluiui, incepand un nou thread pe tema obisnuita. Cam asta e.
@ Alex
Ati spus asa:
„Mai intai va trebui sa prezentati garantia ca 10 revise cotate ISI vor publica lucrarile dumneavoastra cu tema forma plugului de lemn.”
Exprimarea Dvs este foarte clara: imi cereti garantii inainte de a-mi da banii.
Si in al doilea raspuns nu-mi vorbiti de banii Dvs, din buzunar ci tot de cei ai altora.
Sa stiti ca e foarte simplu sa puneti oferta dvs dfe a finanta cu banii proprii cercetarea stiintifica pe FB, pe un web-site sau oriunde doriti. Sau puteti contacta o fundatie. Sau, daca doriti, un institut de stat. Si acestea accepta donatii.
===
Cat priveste partea cu „elanul utilitarist” si cele spuse mai departe – eu va inteleg enervarea cand vine vorba despre banii proprii, dar ar fi bine sa va retineti in a mai califica pe altii, cat timp nici eu nu m-am exprimat in vreun fel cu privire la atitudine Dvs, calificand-o.
Ati devenit extrem de atent si de circumspect, chiar agresiv, in momentul in care a venit vorba despre banii proprii :-)))).
Hai sa discutam despre utilitate, daca asta doriti:
Despre asta e vorba – despre a da socoteala petrnu banii primiti.
Utilitatea trebuie sa existe, sa fie clara in ceea ce ea inseamna pentru oiricine. Faptul ca in incercarea respectiva de a fi util, proiectul esueaza difera fundamental de situatia in care de la bun inceput utilitatea este discutabila, din orice punct de vedere.
Publicarea intr-o revista nu este de natura sa demonstreze utilitatea, ci corespondenta rezxultatului cu politica revistei respective. Pe aceasta nu o intereseaza utilitatea, din motivul simplu ca nu ea a finantat studiul respctiv. Si nici nu beneficiaza in vreun fel de pe urma acestuia.
In momentul in care consideram in mod fals ca publicarea in revista confirma utilitatea subiectului, renuntam implicit la a mai chestiona utilitatea sa pentru cel care finanteaza. Adica, asertiunea „daca se publica, e utila” e falsa.
Bun, am demonstrat logic faptul ca publicarea nu confirma utilitatea.
Sa vedem acum cum stam cu valoare stiintifica. in primul rand, daca vorbim despre cercetare fundamentala, valoarea este data de recunoasterea sa de catre comunitatea stiintifica respectiva. O teoriem minunata, un experiment supoertare pe care insa nimeni sau aproape nimeni nu le recunoaste – este clar ca nu au o valoare pentru comunitatrea respectiva.
Asta pentru ca nu exista doar valoare, ci in mod obligatoriu vorbim despre valaore pentru cineva. Exista persoane, oameni, care confirma aceasta valaore. Sau nu, si daca nu, nu exista.
Mai departe. Presupuand ca avem aceasta valoare stiintifica drept obiectiv, sa ne interbam in ce masura publicare rezultatului reprezinta sau indica o valoare stiintifica?
In cazul referentilor, sa spunem ca sunt trei, de draguil demonstratiei, ce verifica cei trei? Corectitudinea cercetarii, noutatea rezultatelor. Putem pune semnul egal intre ceva corect si nou pe de o parte si ceva valoros stiintific pe de alta parte?
Sa prespunem ca da. Daca da, rezulta ca putem compara, pentru ca trebuie sa fie clar daca un lucru este valoris, este valoros in comparatie cu ceva mai putin valoros, corect? Ori, o comparatie inseamna masurare.
OK, cei trei au masurat . Ce au masurat? Corectitudinea – care trece cu da sau nu si noutatea – care trece cu un calificativ. Putem pune aceste rezultate ale masurarii celor trei in realtie cu valoarea stiintifica? Nu prea, pentru ca nu orice este nou este in mod necesar si valoros.
AMi mult, ceea ce este corect si nou pentru cei trei referenti, este cu necesitate la fel si pentru altii? Nu , pentru ca sunt oameni, deci subiectivi si nu, pentru ca analizeaza nu in mod absolut ci in legatura cu cunostintele lor si cu politica revistei.
Rezulta ca publicare nu este o masura a valorii stiintifice, ci o masura slaba e efortului in directia acesteia.
Asta e cred, sugficient de clar daca ne referim la ceea ce s-ar numni (imporpriu) cercetare fundamentala. Spun impropriu pentru ca pentru multi a fi fundamental este in antiteza cu a fi aplivabil si prin urmare apare ca inutil sub perspectiva aplicarii.
Nici reciproca nu este insa adevarata: nu orice lucru aplicabil este si util. Sau, cel putin, nu [putem masura utilitatea prin aplciabilitate si nici invers.
Care ar fi totusi solutia? Solutia apare ca fiind de natura umana, nu matematica. Adica, recunoasterea valorii apare ca rezultat al interactiunilor cu alte persoane.
Daca doriti, suntem nevoiti sa introducem notiunea de prestigiu, care e sociala prin exceleneta, nu robotica.
===
Mergem mai departe. Care ar trebui sa fie relatia dintre „fundamental” si „aplicativ”? Singura modalitate este de a le raporta pe amandoua la un referential anume.
Am vazut mai sus ca publicare in reviste nu este o masura a valorii cercetarii fundamentale iar ideea de a folosi publicarea in cazul celei aplicative este in mod evident ilogica.
Ramane la a raporta ambele tipuri la singurul referential comun pe care il avem la indemana, anume la societate. De aici incolo, analiza se desparte in situatia societatilor colectiviste, socialiste si in cazul celor capitaliste.
In ambele situatii insa suntem nevoiti sa apelam la recunoasterea sociala, care apare clar in afara publicarii rezultatelor sau mai simplu spus nu se poate reduce la aceasta.
In continaure, demonstratia merge pe ideea racordarii cercetarii (ambele tipuri) la mediul social si economic in care se desfasoara. Pentru ca atat timp cat se defasoara pe acesta planeta, ea are loc in societate , iar societatea asteapta un raspuns pentru resursele alocate.
===
Ceea ce s-a intimplat in Romania este decuplare cercetarii stiintifice de societate si subordonarea sa dubla:
– polticiului, ca un canal de troc pentru voturi
– administrativului, ca un canal substitut pentru societate.
Din acest motiv spun ca este necesara transformartea cercfetarii stiintifice ca parte a sistemului de privilegii a statului socialsit capturat in cercetarew stiintifica pentru societate.
Acest lucru are loc prin plasarea cercetarii stiintifice intr-un mediu concurential, in care publicarea nu mai este decat unul dintre jaloanele cercetarii, in care procentul vocatiei devine relevant fata de cel pecuniar (fara insa a deroba de la justa plata), in care cercetarea din mediul privat reprezinta o alternativa pentru resursa umana din domeniu.
Important insa pentru dezbatera de fata este, cred, faptul ca pentru cercetatorii onesti mediul concurential este benefic si el are potentialul de a clarifica lucrurile, inclusiv in ceea ce priveste falsa impartire in fundmanetal si aplicativ.
Stiu ca e lung, dar nu am ce face.
Dupa comentariul meu ma asteptam sa apara propuneri si comentarii cu privire la volumele III si IV ale lucrarii „SUPERMATEMATIVA. FUNDAMNTE” care asteapta sponsori de peste un an la Editura de Vest din Timisoara. Desi Vol I si II, ajuns la a III-a editie, au fost distinse cu „Diploma AGIR”, ceea ce atesta valoarea lucrarii, nimeni n-a catadicsit sa-si dea cu parerea, macar in scris. SUPERMATEMATICA este cu siguranta cea mai mare descoperire din domeniu din toate timpurile !! . Nu-i o gluma , este o realitate tinuta sub obroc ! Ce fac romanii si Romania pentru pastrarea prioritatii si a suprematiei in acest domeniu ? N I M I C ! ! !
Astia suntem !