vineri, martie 29, 2024

Despre compromis în presă

Se discută zilele acestea despre compromis și ”eroism”în presă. De obicei, despre bolile cronice ale mass-media de la noi se vorbește puțin: la seminarii și conferințe de media și ici-colo în rubrici de revistă. Jurnalismul nu este o meserie eroică, dar e o profesie grea. Le spun adesea studenților mei că și-au ales o meserie în care, ca și magistratul, trebuie mereu să cântărească riguros faptele. Spre deosebire de judecător, jurnalistul nu este inamovibil și nu are timp larg la dispoziție pentru deliberare. Pe el îl mână din spate actualitatea și concurența. Zeul care veghează asupra abilităților jurnalistice nu este legat la ochi, ci, dimpotrivă, este cu ochii în patru. O deosebire care îl separă pe jurnalist de ofițerul de informații este că nu răspunde la comandă și oferă publicului informații, care la el nu sunt secrete. Astfel, cu pieptul în vânt, având ca justificare a existenței sale nevoia și dreptul publicului de a fi informat, precum și libertatea de exprimare, jurnalistul pare vulnerabil. Ce îl apără într-o lume aflată în vertigioasă schimbare și într-o viteză adesea de neînțeles? Un răspuns tranșant am auzit la o dezbatere de la Cluj unde un jurnalist, tocmai rămas fără job, a zis:”Onestitatea și corectitudinea sa”. Right! Curiozitatea, buna-credință, decența, buna măsură sunt și ele parte din manualul profesiei. Ideea că toți jurnaliștii fac compromisuri, vehiculată intens, este o extrapolare injustă. Una e compromisul din rațiuni editoriale sau tehnice, alta e compromisul moral și cu totul altceva este mercenariatul. Cunosc jurnaliști care și-au dat demisia în mod repetat fiindcă nu au acceptat să facă porcării. Adică să scrie, să acționeze împotriva conștiinței lor și a eticii profesionale.

În urmă cu câțiva ani, ziarul ”Curentul” publica o amplă listă a mercenarilor din presa românească. Nu era doar o listă, erau biografii cu întâmplări jenante, care arătau cam la ce preț cedează conștiințele. Vreo zece ani a funcționat în trusturi mari de presă de la noi acțiunea ”Savarina”, care a decimat jurnalismul de investigație. Câte un reporter împătimit lucra luni de zile la o anchetă ”beton”, care ajungea într-un sertar și nu se publica sau nu se difuza. De ce? Fiindcă patronul era incomodat în afaceri de conținutul anchetei. Dacă autorul se agita, primea o ofertă ”de nerefuzat” (spunea un patron cazat azi la pușcărie): o ”savarină” sau chiar două ”savarine”. Dincolo de frișcă se aflau 2000 de Euro (sau dolari?) pentru tăcere. Cel care făcea oferta nu era patronul însuși, care de obicei făcea treaba murdară cu mâinile altuia, ci un interpus care era tot un ziarist, puțin mai ”șef”, care nu făcea un compromis, ci curat mercenariat. Dacă jurnalistul de investigație ceda, să zicem că făcea un trist compromis, dacă nu accepta, ar fi putut putea activa ”clauza de conștiință”, adică să își dea demisia și să ceară patronului despăgubiri sau plata pe un an a salariilor. Legal s-ar fi putut, dar situația ambiguă a angajărilor din presa românească (contract de prestări, drept de autor etc.) face ca acest avantaj să nu fi fost folosit de jurnaliști. Cazuri mai grele sunt cele în care se cer jurnaliștilor investigații pentru a fi folosite ca șantaj. Avem în instanță exemple și niște ”mogulași” condamnați pentru șantaj.

Generalizarea nu e de dorit nici în cazul profesioniștilor din presă, așa că mulți dintre jurnaliștii care lucrează la moguli pușcăriabili sau chiar încarcerați se simt incomodați de etichete. Mulți susțin că își fac treaba corect. Puțini sunt cei care vor să analizeze ce înseamnă ”politica editorială” pe care trebuie să o urmeze. Există tineri jurnaliști care ajunși într-o redacție întreabă care sunt subiectele tabu, deci vor să știe de la bun început ce nu e voie, de cine să nu se atingă, iar asta e îngrijorător. Mercenariatul s-a lățit la noi o dată cu interferența gravă a politicului în mass-media. Publicul se întreabă cum se explică schimbarea la față a unor trusturi de presă sau jurnaliști care ieri criticau ca focul niște politicieni, iar azi laudă ce au criticat ieri, și cum se face că se întâmplă tocmai când s-a schimbat axa puterii. E simplu, nu e un compromis, este o gravă carență etică de care suferă bună parte din presa românească. Prezența mercenarilor dovediți, transformați în ”comentatori” pe la televiziuni, arată că situația e albastră.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Jurnalismul nu este o meserie eroică, dar e o profesie grea. Le spun adesea studenților mei că și-au ales o meserie în care, ca și magistratul, trebuie mereu să cântărească riguros faptele. Spre deosebire de judecător, jurnalistul nu este inamovibil și nu are timp larg la dispoziție pentru deliberare. Pe el îl mână din spate actualitatea și concurența. Zeul care veghează asupra abilităților jurnalistice nu este legat la ochi, ci, dimpotrivă, este cu ochii în patru. O deosebire care îl separă pe jurnalist de ofițerul de informații este că nu răspunde la comandă și oferă publicului informații, care la el nu sunt secrete. Astfel, cu pieptul în vânt, având ca justificare a existenței sale nevoia și dreptul publicului de a fi informat, precum și libertatea de exprimare, jurnalistul pare vulnerabil.”

    ” Un răspuns tranșant am auzit la o dezbatere de la Cluj unde un jurnalist, tocmai rămas fără job, a zis:”Onestitatea și corectitudinea sa”. Right! Curiozitatea, buna-credință, decența, buna măsură sunt și ele parte din manualul profesiei. Ideea că toți jurnaliștii fac compromisuri, vehiculată intens, este o extrapolare injustă. Una e compromisul din rațiuni editoriale sau tehnice ( s.n.) , alta e compromisul moral ( s.n.) și cu totul altceva este mercenariatu ( s.n.) .”

    ” Cunosc jurnaliști care și-au dat demisia în mod repetat ( s.n.) fiindcă nu au acceptat să facă porcării. Adică să scrie, să acționeze împotriva conștiinței lor și a eticii profesionale (s.n.) .”

    Sincer, nu sunt de acord cu dvs. Cand ziaristii si-au schimbat in 27 de ani ziarele , taberele si patronii mai abitir decat isi schimba politicienii partidele , doctrinele , discursurile si lozincile, interesul nu este unul deontolgic pentru ca este aberant sa predici adevarul , democratia si statul de drept fiind platit de un mogul securist cu , sa zicem , aproximativ 10.000 de euro pe luna , dar asta nu mai inseamna presa libera.

    Altfel spus, dreptul de a vorbi despre anumite subiecte este la fel de scump platit ca acela de tacea despre alte subiecte : http://www.tvrplus.ro//editie-profesionistii-cu-eugenia-voda-551938

  2. Nu e și nu va fi ușor pentru redacții profesioniste în domeniul mediilor. Cu care model e posibil economic în era digitală cea ce cere pe drept autoarea?

    Tinerii nu mai sunt dependenți de ziare tipărite. Ei sunt conectați mai mult digital. E bine sau nu, tinerii din generația Internet- Google- Smartfone nu prea mai iau un ziar în mînă. Influențe fake news, ca cele prezentate, privesc mai mult pe cei (pensionarii) care sunt informați aproape exclusiv prin TV. Mai vine și o informație /comentar „cîrn” din presă și gata e desinformarea.

    … „… Există tineri jurnaliști care ajunși într-o redacție întreabă care sunt subiectele tabu, deci vor să știe de la bun început ce nu e voie, de cine să nu se atingă, iar asta e îngrijorător…. „….

    Am ajuns iar de unde am plecat înainte de 1989, numai cu un patron corupt & „penal”în loc de „rolul conducător al partidului”?

    Autobiografie

    Ich bin groß geworden
    mit jener Begeisterung
    die mir die Zähne ausschlug
    ……………….

    Stein des Anstoßes

    Vor Sonnenaufgang noch
    stimmt die Kapelle
    den düsteren Schlager an;
    jäh fallen tausend Stimmen
    ein im Chor, hypnotisiert
    von unsichtbaren Augen.
    Wer jetzt den Mut aufbringt
    zu schweigen, dem rollt
    der Kopf davon.

    din

    … an den Fahnenstangen fault die Wut

    Gedichte
    William Totok
    Pop Verlag Ludwigsburg 2016

    A publicat:
    Die Vergesellschaftung der Gefühle, Bukarest, 1980.

    Freundliche Fremdheit, Timișoara, 1984.

    Autoren a fost jurnalist la Neue Banater Zeitung Timișoara 1982-1985, în timpul lui Nikolaus Berwanger (care a fost acuzat de tovarăsul Florescu pentru faptul că nu publică destule omagii conducătorului iubit).

  3. Nu e și nu va fi ușor pentru redacții profesioniste în domeniul mediilor. Cu care model e posibil economic în era digitală cea ce cere pe drept autoarea?

    Tinerii nu mai sunt dependenți de ziare tipărite. Ei sunt conectați mai mult digital. E bine sau nu, tinerii din generația Internet- Google- Smartfone nu prea mai iau un ziar în mînă. Influențe fake news, ca cele prezentate, privesc mai mult pe cei (pensionarii) care sunt informați aproape exclusiv prin TV. Mai vine și o informație /comentar „cîrn” din presă și gata e desinformarea.

    … „… Există tineri jurnaliști care ajunși într-o redacție întreabă care sunt subiectele tabu, deci vor să știe de la bun început ce nu e voie, de cine să nu se atingă, iar asta e îngrijorător…. „….

    Am ajuns iar de unde am plecat înainte de 1989, numai cu un patron corupt & „penal”în loc de „rolul conducător al partidului”?

    Autobiografie

    Ich bin groß geworden
    mit jener Begeisterung
    die mir die Zähne ausschlug
    ……………….

    Stein des Anstoßes

    Vor Sonnenaufgang noch
    stimmt die Kapelle
    den düsteren Schlager an;
    jäh fallen tausend Stimmen
    ein im Chor, hypnotisiert
    von unsichtbaren Augen.
    Wer jetzt den Mut aufbringt
    zu schweigen, dem rollt
    der Kopf davon.

    din

    … an den Fahnenstangen fault die Wut

    Gedichte
    William Totok
    Pop Verlag Ludwigsburg 2016

    A publicat:
    Die Vergesellschaftung der Gefühle, Bukarest, 1980.

    Freundliche Fremdheit, Timișoara, 1984.

    Autoren a fost jurnalist la Neue Banater Zeitung Timișoara 1982-1985, în timpul lui Nikolaus Berwanger (care a fost acuzat de tovarăsul Florescu pentru faptul că nu publică destule omagii conducătorului iubit).

    Autorul W.T. a fost la închisoare 8 luni 1975- 1976 pentru cîteva cuvinte. Merită?

  4. Nu cumva sa-l ridici in slavi pe Nikolaus Berwanger, ca daca nu a publicat „destule”, a publicat suficiente „omagii conducătorului iubit” si realizarilor sale marete :P
    Apoi a sters-o in Germania, lasindu-ne cu ele pe cap.
    Apoi, asa cum spune si @ Sergiu Simion, ziaristii au schimbat patronii mai dihai ca politicienii partidele.
    Din aplaudac al minerilor veniti sa planteze panselute in Bucuresti, un mare ziarist a ajuns un fel de acuzator public al oricui nu ii e pe plac. Se pricepe in aceiasi masura la filme, tenis, politica.si alte sporturi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro