joi, septembrie 23, 2021

Despre compromis în presă

Se discută zilele acestea despre compromis și ”eroism”în presă. De obicei, despre bolile cronice ale mass-media de la noi se vorbește puțin: la seminarii și conferințe de media și ici-colo în rubrici de revistă. Jurnalismul nu este o meserie eroică, dar e o profesie grea. Le spun adesea studenților mei că și-au ales o meserie în care, ca și magistratul, trebuie mereu să cântărească riguros faptele. Spre deosebire de judecător, jurnalistul nu este inamovibil și nu are timp larg la dispoziție pentru deliberare. Pe el îl mână din spate actualitatea și concurența. Zeul care veghează asupra abilităților jurnalistice nu este legat la ochi, ci, dimpotrivă, este cu ochii în patru. O deosebire care îl separă pe jurnalist de ofițerul de informații este că nu răspunde la comandă și oferă publicului informații, care la el nu sunt secrete. Astfel, cu pieptul în vânt, având ca justificare a existenței sale nevoia și dreptul publicului de a fi informat, precum și libertatea de exprimare, jurnalistul pare vulnerabil. Ce îl apără într-o lume aflată în vertigioasă schimbare și într-o viteză adesea de neînțeles? Un răspuns tranșant am auzit la o dezbatere de la Cluj unde un jurnalist, tocmai rămas fără job, a zis:”Onestitatea și corectitudinea sa”. Right! Curiozitatea, buna-credință, decența, buna măsură sunt și ele parte din manualul profesiei. Ideea că toți jurnaliștii fac compromisuri, vehiculată intens, este o extrapolare injustă. Una e compromisul din rațiuni editoriale sau tehnice, alta e compromisul moral și cu totul altceva este mercenariatul. Cunosc jurnaliști care și-au dat demisia în mod repetat fiindcă nu au acceptat să facă porcării. Adică să scrie, să acționeze împotriva conștiinței lor și a eticii profesionale.

În urmă cu câțiva ani, ziarul ”Curentul” publica o amplă listă a mercenarilor din presa românească. Nu era doar o listă, erau biografii cu întâmplări jenante, care arătau cam la ce preț cedează conștiințele. Vreo zece ani a funcționat în trusturi mari de presă de la noi acțiunea ”Savarina”, care a decimat jurnalismul de investigație. Câte un reporter împătimit lucra luni de zile la o anchetă ”beton”, care ajungea într-un sertar și nu se publica sau nu se difuza. De ce? Fiindcă patronul era incomodat în afaceri de conținutul anchetei. Dacă autorul se agita, primea o ofertă ”de nerefuzat” (spunea un patron cazat azi la pușcărie): o ”savarină” sau chiar două ”savarine”. Dincolo de frișcă se aflau 2000 de Euro (sau dolari?) pentru tăcere. Cel care făcea oferta nu era patronul însuși, care de obicei făcea treaba murdară cu mâinile altuia, ci un interpus care era tot un ziarist, puțin mai ”șef”, care nu făcea un compromis, ci curat mercenariat. Dacă jurnalistul de investigație ceda, să zicem că făcea un trist compromis, dacă nu accepta, ar fi putut putea activa ”clauza de conștiință”, adică să își dea demisia și să ceară patronului despăgubiri sau plata pe un an a salariilor. Legal s-ar fi putut, dar situația ambiguă a angajărilor din presa românească (contract de prestări, drept de autor etc.) face ca acest avantaj să nu fi fost folosit de jurnaliști. Cazuri mai grele sunt cele în care se cer jurnaliștilor investigații pentru a fi folosite ca șantaj. Avem în instanță exemple și niște ”mogulași” condamnați pentru șantaj.

Generalizarea nu e de dorit nici în cazul profesioniștilor din presă, așa că mulți dintre jurnaliștii care lucrează la moguli pușcăriabili sau chiar încarcerați se simt incomodați de etichete. Mulți susțin că își fac treaba corect. Puțini sunt cei care vor să analizeze ce înseamnă ”politica editorială” pe care trebuie să o urmeze. Există tineri jurnaliști care ajunși într-o redacție întreabă care sunt subiectele tabu, deci vor să știe de la bun început ce nu e voie, de cine să nu se atingă, iar asta e îngrijorător. Mercenariatul s-a lățit la noi o dată cu interferența gravă a politicului în mass-media. Publicul se întreabă cum se explică schimbarea la față a unor trusturi de presă sau jurnaliști care ieri criticau ca focul niște politicieni, iar azi laudă ce au criticat ieri, și cum se face că se întâmplă tocmai când s-a schimbat axa puterii. E simplu, nu e un compromis, este o gravă carență etică de care suferă bună parte din presa românească. Prezența mercenarilor dovediți, transformați în ”comentatori” pe la televiziuni, arată că situația e albastră.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Jurnalismul nu este o meserie eroică, dar e o profesie grea. Le spun adesea studenților mei că și-au ales o meserie în care, ca și magistratul, trebuie mereu să cântărească riguros faptele. Spre deosebire de judecător, jurnalistul nu este inamovibil și nu are timp larg la dispoziție pentru deliberare. Pe el îl mână din spate actualitatea și concurența. Zeul care veghează asupra abilităților jurnalistice nu este legat la ochi, ci, dimpotrivă, este cu ochii în patru. O deosebire care îl separă pe jurnalist de ofițerul de informații este că nu răspunde la comandă și oferă publicului informații, care la el nu sunt secrete. Astfel, cu pieptul în vânt, având ca justificare a existenței sale nevoia și dreptul publicului de a fi informat, precum și libertatea de exprimare, jurnalistul pare vulnerabil.”

    ” Un răspuns tranșant am auzit la o dezbatere de la Cluj unde un jurnalist, tocmai rămas fără job, a zis:”Onestitatea și corectitudinea sa”. Right! Curiozitatea, buna-credință, decența, buna măsură sunt și ele parte din manualul profesiei. Ideea că toți jurnaliștii fac compromisuri, vehiculată intens, este o extrapolare injustă. Una e compromisul din rațiuni editoriale sau tehnice ( s.n.) , alta e compromisul moral ( s.n.) și cu totul altceva este mercenariatu ( s.n.) .”

    ” Cunosc jurnaliști care și-au dat demisia în mod repetat ( s.n.) fiindcă nu au acceptat să facă porcării. Adică să scrie, să acționeze împotriva conștiinței lor și a eticii profesionale (s.n.) .”

    Sincer, nu sunt de acord cu dvs. Cand ziaristii si-au schimbat in 27 de ani ziarele , taberele si patronii mai abitir decat isi schimba politicienii partidele , doctrinele , discursurile si lozincile, interesul nu este unul deontolgic pentru ca este aberant sa predici adevarul , democratia si statul de drept fiind platit de un mogul securist cu , sa zicem , aproximativ 10.000 de euro pe luna , dar asta nu mai inseamna presa libera.

    Altfel spus, dreptul de a vorbi despre anumite subiecte este la fel de scump platit ca acela de tacea despre alte subiecte : http://www.tvrplus.ro//editie-profesionistii-cu-eugenia-voda-551938

  2. Nu e și nu va fi ușor pentru redacții profesioniste în domeniul mediilor. Cu care model e posibil economic în era digitală cea ce cere pe drept autoarea?

    Tinerii nu mai sunt dependenți de ziare tipărite. Ei sunt conectați mai mult digital. E bine sau nu, tinerii din generația Internet- Google- Smartfone nu prea mai iau un ziar în mînă. Influențe fake news, ca cele prezentate, privesc mai mult pe cei (pensionarii) care sunt informați aproape exclusiv prin TV. Mai vine și o informație /comentar „cîrn” din presă și gata e desinformarea.

    … „… Există tineri jurnaliști care ajunși într-o redacție întreabă care sunt subiectele tabu, deci vor să știe de la bun început ce nu e voie, de cine să nu se atingă, iar asta e îngrijorător…. „….

    Am ajuns iar de unde am plecat înainte de 1989, numai cu un patron corupt & „penal”în loc de „rolul conducător al partidului”?

    Autobiografie

    Ich bin groß geworden
    mit jener Begeisterung
    die mir die Zähne ausschlug
    ……………….

    Stein des Anstoßes

    Vor Sonnenaufgang noch
    stimmt die Kapelle
    den düsteren Schlager an;
    jäh fallen tausend Stimmen
    ein im Chor, hypnotisiert
    von unsichtbaren Augen.
    Wer jetzt den Mut aufbringt
    zu schweigen, dem rollt
    der Kopf davon.

    din

    … an den Fahnenstangen fault die Wut

    Gedichte
    William Totok
    Pop Verlag Ludwigsburg 2016

    A publicat:
    Die Vergesellschaftung der Gefühle, Bukarest, 1980.

    Freundliche Fremdheit, Timișoara, 1984.

    Autoren a fost jurnalist la Neue Banater Zeitung Timișoara 1982-1985, în timpul lui Nikolaus Berwanger (care a fost acuzat de tovarăsul Florescu pentru faptul că nu publică destule omagii conducătorului iubit).

  3. Nu e și nu va fi ușor pentru redacții profesioniste în domeniul mediilor. Cu care model e posibil economic în era digitală cea ce cere pe drept autoarea?

    Tinerii nu mai sunt dependenți de ziare tipărite. Ei sunt conectați mai mult digital. E bine sau nu, tinerii din generația Internet- Google- Smartfone nu prea mai iau un ziar în mînă. Influențe fake news, ca cele prezentate, privesc mai mult pe cei (pensionarii) care sunt informați aproape exclusiv prin TV. Mai vine și o informație /comentar „cîrn” din presă și gata e desinformarea.

    … „… Există tineri jurnaliști care ajunși într-o redacție întreabă care sunt subiectele tabu, deci vor să știe de la bun început ce nu e voie, de cine să nu se atingă, iar asta e îngrijorător…. „….

    Am ajuns iar de unde am plecat înainte de 1989, numai cu un patron corupt & „penal”în loc de „rolul conducător al partidului”?

    Autobiografie

    Ich bin groß geworden
    mit jener Begeisterung
    die mir die Zähne ausschlug
    ……………….

    Stein des Anstoßes

    Vor Sonnenaufgang noch
    stimmt die Kapelle
    den düsteren Schlager an;
    jäh fallen tausend Stimmen
    ein im Chor, hypnotisiert
    von unsichtbaren Augen.
    Wer jetzt den Mut aufbringt
    zu schweigen, dem rollt
    der Kopf davon.

    din

    … an den Fahnenstangen fault die Wut

    Gedichte
    William Totok
    Pop Verlag Ludwigsburg 2016

    A publicat:
    Die Vergesellschaftung der Gefühle, Bukarest, 1980.

    Freundliche Fremdheit, Timișoara, 1984.

    Autoren a fost jurnalist la Neue Banater Zeitung Timișoara 1982-1985, în timpul lui Nikolaus Berwanger (care a fost acuzat de tovarăsul Florescu pentru faptul că nu publică destule omagii conducătorului iubit).

    Autorul W.T. a fost la închisoare 8 luni 1975- 1976 pentru cîteva cuvinte. Merită?

  4. Nu cumva sa-l ridici in slavi pe Nikolaus Berwanger, ca daca nu a publicat „destule”, a publicat suficiente „omagii conducătorului iubit” si realizarilor sale marete :P
    Apoi a sters-o in Germania, lasindu-ne cu ele pe cap.
    Apoi, asa cum spune si @ Sergiu Simion, ziaristii au schimbat patronii mai dihai ca politicienii partidele.
    Din aplaudac al minerilor veniti sa planteze panselute in Bucuresti, un mare ziarist a ajuns un fel de acuzator public al oricui nu ii e pe plac. Se pricepe in aceiasi masura la filme, tenis, politica.si alte sporturi.

Dă-i un răspuns lui Kurt Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

Dl Iohannis recomandă golful

"Criza guvernamentală in Romania? Nu știu despre ce vorbiti. Guvernul iși face treaba." Nu fac decat să parafrazez o replică recentă a...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Stigmatizarea USR PLUS. Cum o campanie ipocrită ia mințile oamenilor

Un studiu din luna august 2021 indica următoarele intenții de vot la eventuale  alegeri:...

De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD

Înființarea acestei comisii care trebuie să "ancheteze" creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.