luni, decembrie 6, 2021

Despre comunism, nostalgie şi orbirea revoluţionară

Nimic surprinzător în atenţia pioasă cu care se apropie de comunism vocile intelectuale ale stângismului autohton. Direcţia pe care o ilustrează, cu mai mult sau mai puţină energie polemică, nu poate exista în afara acestui filon resentimentar şi utopic pe care îl cuprinde în fibra sa marxism- leninismul. Inevitabil, critica ce se îndreaptă împotriva capitalismului global se va revendica de la punctul de pornire hrănit de sevele raţionalismului leninist. Comunismul devine, în această ordine a discursului, reperul de neevitat. Radicalismul prometeic se întoarce la originile sale.

Umanism şi modernizare

Simbolic, în această ecuaţie a recuperării comunismului, modernizarea şi umanismul revin, obsesiv, spre a evoca puterea de edificare şi de zidire a totalitarismului. Este această strategie o asumare, deliberată, a liniei de justificare pe care nu a abandonat-o, niciodată, socialismul real. În pofida erorilor, a impasului în care se poate ajunge, comunismul înseamnă, înainte de toate, progresul material şi emanciparea fiinţelor de sub povara jugului pe care îl făureşte exploatarea întemeiată pe proprietatea privată. Ipoteza comunistă este fondată pe această temelie dialectică. Expansiunea ei universală este inseparabilă de apelul mistic al acestor idei. Entuziamsul stângiştilor români este ecoul, întârziat, al acestei pasiuni globale care a fost comunismul.

Comunismul s-a dorit a fi această cetate ideală dominată de efigiile, gemene, ale raţiunii şi egalităţii. Şigaliovismul trezit la viaţă, ambiţia de a nivela şi de a lichida, patima exterminaţionistă, toate acestea sunt forme prin care se manifestă, istoric, ţelul ultim al revoluţiei. În raport de acest obiectiv care nu poate fi abandonat, costul vieţii umane este secundar. Ceea ce Herzen anticipa la mijloc de secol XIX este realitate, un veac mai târziu. Idealurile sunt invocate spre a justifica supunerea şi modelarea destinelor concrete. În aşteptarea mântuirii, toate sacrificiile sunt raţionale şi legice. Cei care se opun acestui curs sunt lichidaţi, fără ezitare.

Modernizarea şi umanismul comunist, atât de seducătoare în geometria lor procustiană, sunt dominate de amprenta, teribilă, a acestui amoralism prometeic. Societatea se reduce la un uriaş bloc de plastilină pe care inteligenţa revoluţionară îl retopeşte, suveran, în statuia de marmură a viitorului. Avansul, implacabil, al industrializării, determinarea, criminală, de a strivi comunităţile rurale, nu sunt opţiuni economice, ci aplicări, dialectice, ale ambiţiei de a zidi o comunitate umană cum nu a mai fost alta. De aici, unitatea de acţiune şi a comunismului, ca mişcare internaţională. Adaptabilitatea nu va elimina fidelitatea faţă de crezul care dă acestei religii politice cadrul ei de înţelegere al lumii. Filosofia este înrolată în serviciul Partidului, ca vehicol al revoluţiei.

Ceea ce stângismul contemporan admiră şi invocă, pios, este modernizarea malformată pe care ipoteza comunistă a produs-o,legic, în toate spaţiile geografice dominate de marxism- leninism. Furnalele de fabrici, liniile de blocuri, cenuşiul cazon al locuirii, toate acestea nu sunt accidente, ci întruchipări ale acestui umanism eliberator comunist. Mobilitatea socială, admirată de cei ce visează la aventuri guevariste, a fost un exerciţiu, gigantic, de domesticire al întregii naţiuni. Malaxorul terorii staliniste a funcţionat, concomitent, cu fabriciile planului cincinal. Execuţiile, deportările, moartea civilă au curăţat terenul pe care s-a ridicat grandiosul palat de cleştar comunist. Costul uman a fost calculat şi asumat, cu precizie dialectică. Pactul social îşi are clauze atent trasate. Libertatea politică sau economică sunt incompatibile cu primatul planificării.

Soldaţii revoluţiei

Modernizare şi umanism, promisiune a lumii noi, curăţate de zgura inegalităţii, fericire colectivă sub soarele marilor vacanţe: Arcadia comunistă a avut temeliile înfipte în solul fetid al luptei de clasă.Peste ruinele comunităţilor cucerite s-a ridicat Statul atotputernic, animat de voinţa Partidului.Guvernarea la scară umană a fost înlocuită de tirania visului utopic. Resentimentul şi ura au oferit aliajul moral din care s-a făurit omul nou, constructor al socialismului.

Dar toate acestea sunt, pentru stângiştii mai vechi sau mai noi, simple urzeli reacţionare. Certitudinile lor ideologice nu pot fi subminate, iar fermitatea credinţei rămâne intactă. Pelerinajul la ruinele vechii lor iubiri le reconfirmă sentimentul de a fi parte din comunitatea de aleşi ce luptă sub semnul idealismului şi al demnităţii umane. Orbirea este preţul plătit pentru asumarea condiţiei revoluţionare. Căci ea, Revoluţia, va avea întotdeauna nevoie de devotamentul fără ezitare al soldaţilor ei credincioşi.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Ei, exista diferente. Stangistii de azi se delimiteaza de crimele comunismului.
    Ei duc o lupta pentru hearts and minds.
    Vor sa castige democratic adeziunea maselor pentru programul lor, sau sa oblige guvernele prin presiuni in presa si in strada sa adopte masuri in vederea egalizarii economice.
    Rezultatul ar fi disparitia libertatii economice, fundamentul libertatii si prosperitatii.

    O alta directie de atac impotriva democratiei liberale este impunerea political corectness, pe care H-R Patapievici o numea „comunismul american”.
    http://inliniedreapta.net/comunismul-american/

    Stangistii nostri sunt varianta soft a comunistilor de altadata.

    • Are dreptate dl Patapievici caci corectitudinii politice marxist -leniniste impusa de cei care plimbau la „sarbatorile comuniste” portretele celor patru clasici:Engels, Marx , Lenin si Stalin azi se incearca introducerea pe usa uneori mult prea ambigua a drepturilor omului una de sorginte orwelliana, evoluata desigur care este cea referita de dl Patapievici si ale carei efecte ncepem sa le suportam si noi (vezi atacarea prin procedee ipocrite si insidioase a unor Mircea Vulcanescu, Petre Tutea etc)

  2. nu inteleg, nu vi se pare firesc ca saracia, mizeria si disperarea sa nasca asemenea discursuri procomuniste? sau va asteptati la un sarac respectuos, care sa pupe poala si sa emane respect fata de mana dolofana cu ghiul si unghie de 1cm curatata proaspat de mizerie? am observat ca in general daca stangii ii lipseste ceva pragmatism si cam da dovada de o grosiera lipsa de etica, dreapta manifesta o acut de ridicola lipsa de empatie, un bias de clasa a-la-sec19, si o hilara lipsa de umilitate.

    fruntea actuala de la psd, pnl (incluzand pdl), si celelalte miscari si partide politice, este foarte slaba, deci clasa politica pe ansamblu e slaba. oare n-ar putea sa se puna niste bareme minime de nivel intellectual ptr cei alesi lideri? ne-ar trebui niste oameni mai capabili in frunte, cu scoala temeinica si pragmatici.

    motivul ptr care propun o asemenea triere e ca dupa 30 de ani ne taram in genunchi in dispretul europei, nefiind in stare sa absorbim fonduri, sa cream o strategie, sa emitem legi de calitate si pline se sens, etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro