joi, martie 28, 2024

Despre consecvențele și inconsecvențele d-lui Cornel Nistorescu

Am mai mărturisit și cu altă ocazie că pe la sfârșitul anului trecut am descoperit înregistrările de pe youtube ale emisiunii Marius Tucă Show din vremea în care acestea erau produsul publicistic al trustului Intact. Și atunci- adică din a doua parte a anilor 90 până mult către jumătatea anilor 2000- și acum un trust aflat în proprietatea famigliei Voiculescu.
O fac din mai multe motive. În primul rând fiindcă îi datorăm lui Marius Tucă „implementarea”acestui gen jurnalistic în programele televiziunilor din România. Mai întâi sub titlul Milionarii de la miezul nopții, mai apoi sub cel care i-a adus consacrarea, nu,nu definitivă,fiindcă în presă nimic nu este definitiv și știm asta încă din piesa Ultima oră a lui Mihail Sebastian. Marius Tucă a făcut istorie.
În al doilea rând pentru că, urmărind înregistrările emisiunilor respective,la care erau invitați politicieni de toate culorile și ziariști de la toate marile publicații bucureștene. indiferent de politica lor editorială am cea mai vie, mai greu de contestat dovadă nu doar despre cât s-a degradat trustul de presă al famigliei Voiculescu, trust ale cărui producții au ajuns astăzi de neprivit, ci și în privința prăpastiei calitative din ce în ce mai primejdioase dintre jurnalismul primilor cincisprezece-douăzeci de ani de democrație post-decembristă și ceea ce s-a întâmplat mai încolo.Și se întâmplă tot mai accentuat în zilele noastre.
În al treilea rând, revăzând edițiile de colecție ale emisiunii Marius Tucă Show constat, și nu fără părere de rău, cât de mult s-a schimbat,și nu în bine, titularul programului cu pricina resuscitat cu începere din primăvara anului 2019.
Am urmărit zilele trecute o ediție a Marius Tucă Show din data de 30 septembrie 2004. Ediție consacrată problemei libertății presei ai cărei invitați erau- o tempora, o mores!- domnii Emil Hurezeanu și Cristian Tudor Popescu. Cei trei participanți la dezbatere nu discutau în abstract, ci pornind de la situațiile concrete din redacțiile a două mari cotidiane – România liberă și Evenimentul zilei- în care ziariștii și directorii editoriali,adică domnii Petre Mihai Băcanu, respectiv Cornel Nistorescu, ajunseseră în stare de beligeranță cu patronii germani, respectivi elvețieni ai respectivelor publicații. Patroni care din motive știute numai de ei le cereau celor din subordine să fie ceva mai ponderați în relația cu guvernul PSD, condus de dl. Adrian Năstase.
Ce mi-am reamintit cu această ocazie? Că în anul 2004, dl. Cornel Nistorescu, pe atunci director al Evenimentului zilei, era un critic neîmpăcat al PSD și al președintelui acestuia,dl. Năstase .Pe care îi muștruluia zilnic cam tot la fel de dur cum o face astăzi în Cotidianul cu PNL, cu guvernul condus de dl. Ludovic Orban și aproape cu toate partidele de dreapta. Foarte bine. Aceasta înseamnă că dl. Cornel Nistorescu este un critic constant al Puterii.
Dar oare chiar așa stau ori au stat lucrurile în realitate? Dacă avem curiozitatea și răbdarea de a citi editorialele domniei –sale din vremea guvernării PSD, din perioada în care social-democrații români erau conduși spre dezastru de Dragnea,dacă ne reamintim ce a debitat și debitează același domn Cornel Nistorescu pe posturi de televiziune precum TVR 1 (emisiunea România 9), Realitatea tv sau Antena 3, vedem că situația a stat cu totul altfel.Dl. Nistorescu deplângea situația PSD care nu e lăsat să guverneze, aplauda măsurile anti-justiție ale acestuia, era un aplaudac fervent al antieuropenismului domnilor Dragnea și Tăriceanu ca și al doamnei Viorica Vasilica Dăncilă. Adică, ce să vezi?, d-lui Nistorescu nu i-a plăcut defel PSD-ul din vremea d-lui Năstase care, orice s-ar spune, mai păstra măcar o umbră de partid european, dar a fost și continuă să fie un fan al PSD-ului din epoca Dragnea, Dăncilă, Ciolacu.
Curat consecvență și deontologie jurnalistică, domnule Cornel Nistorescu!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. „Ediție consacrată problemei libertății presei…”

    Cu cât presa a devenit teoretic mai liberă, prin presupusa democratizare a României și, implicit, prin asumarea din partea jurnaliștilor a unei libertăți de exprimare tot mai mari, în realitate astăzi nu mai există presă liberă. Realist vorbind, în sensul transmiterii de informații corecte, cu onestitate, publicului, nu mai există presă deloc…

    Guvernarea cleptocratică s-a consolidat tot mai mult, iar grupul securisto-comunist de tip mafiot care a capturat statul după 1989 a preluat controlul asupra mass-media. Presa a devenit un instrument de manipulare în mâinile lor, nu neapărat din pricina jurnaliștilor, care au acceptat servili situația, ci pentru că involuția socială a făcut din aceasta o necesitate previzibilă.

    Marionetele cleptocraților ajung la putere și o păstrează, pentru a extrage resurse publice, pe care le transferă ilegal în proprietatea privată a oligarhilor și a apropiaților lor, prin manipularea electoratului cu ajutorul mass-media. Dl Nistorescu este doar un exemplu de involuție, care ilustrează procesul, dar la fel s-a întâmplat cu toți ziariștii, iar noii veniți în presă s-au adaptat rapid la calitatea de slugi ale cleptocraților.

  2. Toți jurnalişti ăştia, vechi (Nistorescu, Cristoiu), noi (Tucă, Andronic -fiul) sau după ureche (Gâdea, Badea, Guşă, Hoandră) nu fac, prin aparițiile lor tulburi, decât să îndepărteze publicul de emisiunile fără culoare în care apar. Votantul de azi are alte mijloace de informare.
    Şi n-aş trece uşor peste CTP, şi derapajul antidemocratic din 1990 când era angajatul lui Darie Novăceanu („Să nu uiți, Darie, să nu uiți”). Şi eu n-am uitat. Ca Darie al lui Z. Stancu.
    Tot astfel n-o sa-i iert în veci lui E. Hurezeanu lupta dizonestă față de N.C.Munteanu din anul 1990 când i-a furat acestuia din urmă postul de director la R.E.L.
    Avem hibe uriaşe de caracter aici, la noi.

  3. „…n-o sa-i iert în veci lui E. Hurezeanu lupta dizonestă față de N.C.Munteanu din anul 1990 când i-a furat acestuia din urmă postul de director la R.E.L.”

    A fost un moment neplăcut, E Hurezeanu căuta vizibilitate, într-o ascensiune a carierei jurnalistice. Și totuși, cred că cea diplomatică i se poatrivește foarte bine, iar memoria formidabilă și prezența de spirit îl ajută.

    În timpul întâlnirii cu publicul și foștii confrați de breaslă, alături de NC Munteanu, se pare că pe dl E Hurezeanu îl cam înțepa inima…

    https://www.youtube.com/watch?v=6N5qZRMM8K8

  4. Domnule Profesor Mircea Morariu
    Cu regret va spun ca programele “televiziunilor” Grupului Intact nu au o legatura Normala cu jurnalismul ! Va rog sa va reveniti imediat si sa constatati faptul urmator : Antena 3 si Suratele Ei sunt Teleshopping Politic, social, nu Jurnalism teve !

    Nota Bene : P$D si a cumparat din subventiile de la Stat spatii de “emisie” la Antene, in particular Antena 3

    https://adevarul.ro/news/politica/caracatita-psd-firme-primit-bani-subventiile-partidului-condus-dragnea-1_5c8645f4445219c57e1f1650/index.html

    https://www.capital.ro/s-au-aflat-numele-jurnalistilor-platiti-cu-bani-grei-de-psd-vezi.html

    Or

    Nu putem vorbi de jurnalism la Antena 3, ci doar de Teleshopping Politic !!!

    Va rog respectuos sa nu puneti EGAL intre jurnalism si Antena trei !

  5. Prin 2005 (sau 7? pe undevaaa… pe-acolooo… acum muuulti ani) Nistorescu a avut un accident de masina (cred ca pe fosta Ana Ipatescu, am un lapsus cu numele actual) de pe urma caruia a murit (sau a ramas infirm pe viata?) un om; i s-a facut dosar penal. Cam in perioada aceea a inceput si „declinul”.
    Presupun ca a fost santajat si o fi cedat. Nu mai spun ca la Cotidianul de prin 2009 (cred), unde ajunsese director (sau ceva de soiul asta) se adunase o gashka securistica sinistra, gen TRU, Turcescu si alti „corifei ai dreptei” dezgustatori (asa-zisii „intelectuali ai lui Basescu). Bineee… literar vorbind, oamenii nu scriau rau – problema e ca erau cu parti-pris si se dadeau drept „independenti” (MULTI au picat de fraieri la gashka asta).
    Presupun ca lui Nistorescu ii manuia cineva dosarul si ii arata periodic pisica. Iar de la o cedare, dupa aia au venit altele, pe principiul „avalansei”.
    CINE stie, 1 – pe la cine o fi ajuns dosarul acela si mai ales „puii” nascuti din evolutiile lui si 2 – cate frustrari o fi acumulat din cauza acelui dosar? >:
    Vorba aia” „ai intrat in hora, trebuie sa joci”. Ca altfel, nu-mi explic!
    Sau o fi imbatranit, pur si simplu, si a uitat cum gandea pe vremuri :P

  6. Dle Morariu,
    Daca ati fi avut un dram de obiectivitate ati fi remarcat ca toate emisiunile politice de la televiziunile romanesti put de aceiasi boala a partizanatului politic. Invita de forma un opinent, strivit intre opiniile majoritatii oamenilor de casa.
    In ceea ce priveste politica externa, atat cat este ea dezbatuta in media romaneasca (aproape deloc) o sa remarcati ca exista un consens unanim, nenuantat fata de nicio tema de politica externa. Basca ca „analistii” de politica externa sunt doar vreo 2-3 ce put a securisti mai ceva ca o toaleta publica de balci.
    Cautati consecventa in presa si politica romaneasca … ?! Nu cred ca sunteti intr-atat de naiv sa abordati un subiect care nu se sustine prin niciun exemplu. Cred ca luindu-l la tinta pe Nistorescu nu faceti decat sa confirmati partizanatul politic gretos al jurnalismului romanesc.

    BD

    PS: Ce zici de consecventa de atitudine si discurs a dlui Rares Bogdan vis a vis de partidul care recent l-a imbratisat. Musolini l-ar fi infiat pe Rares

    • Articolul nu era despre „emisiuni” cu era despre persoana Nistorescu.
      Rares Bogdan nu e relevant in context; trecand peste diferenta de varsta (asta include si momentul aparitiei ca „om de presa”) el nu a parut niciodata altceva decat ceea ce este: un mercenar!

  7. Deşi sunt un anonim, mă văd nevoit să scriu un comentariu în apărarea domnului Cornel Nistorescu, strict în virtutea unui principiu, nu că mi-aş propune să vă conving cititorii.

    Nu doar că domnul Cornel Nistorescu critică în mod constant puterea, ci o face şi argumentat. De cele mai multe ori argumentele sale sunt întemeiate. Din acest motiv se bucură de întregul meu respect, fiind unul dintre puţinii jurnalişti români pe care îi apreciez în aşa măsură.

    Mai departe, articolul dvs suferă din multe puncte de vedere, chiar dacă este unul de opinie. Însă un lucru ţin să subliniez: nu am citit încă un articol al domnului Nistorescu care să se coboare la nivelul acestuia pe care îl publicaţi dvs.

    O zi bună!

  8. Stimate domnule Morariu,

    Din păcate, lumea s-a schimbat destul de mult în ultimii ani. V-aș da un exemplu – laburiștii au votat în anii 70 împotriva intrării M. Britanii în Uniunea Europeană, iar recent au fost mai degrabă pro-UE. Inconsecvență?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro