Un vechi proverb bengalez spune ca “Nu poti sa paşti o vaca in pom si sa usuci orezul cu vorba”.
Nu glumesc, ANAF chiar insista sa pasca vaca in pom! Sa va explic.
Orice contribuabil stie ca daca nu si-a declarat singur impozitele, taxele si contributiile pe care le are de achitat la stat, ANAF are dreptul sa le stabileasca din oficiu.
Pana aici nimic absurd.
Absurditatea incepe in momentul in care ANAF aplica impunerea din oficiu. Concret, sa presupunem ca un contribuabil uita la un moment dat sa depuna cateva declaratii fiscale, nu conteaza din ce motiv. Conform Codului Fiscal, ANAF trebuie sa trimita contribuabilului o notificare prin care sa il anunte ca nu si-a depus declaratiile.
Apoi, in termen de 20 de zile de la data comunicarii notificarilor privind nedepunerea in termen a declaratiilor fiscale, compartimentul de specialitate identifica contribuabilii care nu au depus declaratii fiscale si editeaza lista contribuabililor care urmeaza a fi impusi din oficiu. Problema este ca de cele mai multe ori aceste notificari nu ajung la contribuabil, asa incat acesta nu stie ce urmeaza sa i se intample.
ANAF nu sta la discutii daca notificarea a ajuns sau nu la contribuabil si trece la impunerea din oficiu. Mai precis trebuie sa analizeze o perioada de 24 sau 36 de luni, in functie de obligatia de a depune declaratii lunar sau trimestrial si sa stabileasca din oficiu obligatiile fiscale de plata.
Suma stabilita din oficiu se calculeaza ca media artimetica a sumelor de plata reprezentand impozite, taxe sau contributii declarate de contribuabil in perioadele fiscale precedente perioadei de raportare.
In urma calculelor avem doua situatii :
- Situatia in care suma stabilita din oficiu este mai mica decat situatia reala din contabilitatea contribuabilului.
- Situatia in care suma stabilita din oficiu este mai mare decat situatia reala din contabilitatea contribuabilului.
Bineinteles ca sumele stabilite din oficiu in situatia nr. 2 vin la pachet si cu dobanda si penalitatile aferente.
In aceste conditii se aduna sume deloc de neglijat. Da, contribuabilul a gresit, dar nu ar fi mai bine daca ANAF i-ar da posibilitatea sa depuna acele declaratii fiscale lipsa cu sumele reale din contabilitate ?
Si spun asta pentru ca in situatia in care suma stabilita din oficiu este mai mica decat situatia reala, ANAF nu are decat de pierdut. Pe de alta parte are de pierdut si contribuabilul pentru ca declaratiile lui fiscale nu vor mai fi conforme cu contabilitatea. Si atunci intelegeti de ce vorbim de o situatie absurda ? Nu ar fi mai simplu ca ANAF sa colaboreze cu contribuabilul, sa aiba o relatie normala cu acesta ? Chiar nu inteleg cei din ANAF ca mai usor pot colabora cu contribuabilul prin dialog nu prin forta ?
Apropo de forta, scrisorelele de “amor” pe care le-au primit toti contribuabilii de la ANAF, suna a amenintare de genul “platiti taxele sau va controlam”!
Ma intreb cati bani a cheltuit ANAF pentru a trimite tuturor contribuabililor scrisorica prin posta? Si culmea, notificarile trimise, de obicei nu ajung la destinatie, dar afurisita de scrisoare a ajuns ! Gasiti faimoasa scrisoare aici.
Domnilor, voi cei ce ne conduceti, reduceti valoarea contributiilor sociale, a impozitelor si a taxelor de cele mai multe ori aberante si contribuabilul se va conforma la plata. Oricine stie ca intr-un sistem fiscal cu cat taxele si impozitele sunt mai mari gradul de conformare la plata este mai mic si evaziunea fiscala infloreste. Stiti cauzele foarte bine, dar nu faceti nimic. Sa intelegem ca va convine asa ?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stati ca nu inteleg. Obligatia contribuabibului de a-si declara singur impozitele pana la data limita nu reprezinta relatia normala de colaborare cu ANAF-ul pe care o cereti? Si daca contribuabilul ii da cu piciorul, ce sa-i dam, alta colaborare? Si daca-i da cu piciorul si asteia, inca o alta colaborare? Nu e clar.
ANAF nu isi intelege statutul si menirea, iar atitudinea gen „contribuabilul da cu piciorul” dovedeste asta cum nu se poate mai bine. Chiar credeti ca impozitarea discretionara este solutia solutia? Chiar sustineti ca ANAF chiar ajunge in cele din urma sa incaseze efectiv sumele pe care le stabileste institutia insasi, ca urmare a nedepunerii declaratiilor de catre contribuabil? Eu cred ca lucrurile stau complet altfel, inclin sa cred ca o multime de activitati au migrat in subteran, dupa ce firmele s-au trezit cu obligatii de plata nerealiste, imposibil de achitat.
Mai mult decat atat, ANAF se comporta de parca Romania ar fi in continuare o autarhie, ca pe vremea lui Ceausescu. Contribuabilul are astazi si alte solutii, iar daca o sa auziti despre firme de transport cu actionari romani inregistrate in Olanda, in timp ce soferii romani au contracte de munca inregistrate in Polonia, poate ar fi cazul sa va intrebati si dvs. si guvernul daca nu cumva trebuie schimbat ceva, astfel incat respectivele activitati sa se fi desfasurat si taxat in RO, nu in diverse alte tari ale Uniunii.
Cand romanii isi infiinteaza firme in Olanda sau chiar in Bulgaria, inseamna ca Romania are o problema serioasa, nu tarile respective.
Eu mai am un exemplu de folosire absurda a resurselor – am primit o scrisoare, decizie de impunere in legatura cu niste dividente (a coror impozitare s-a facut la sursa, in UE). Ce credeti ca mi se comunica? Ca am de platit 0 (zero) lei in termen de 60 zile! :) [poveste adevarata!]
Mi se pare un punct de vedere unilateral….
…sa colaboreze cu contribuabilul cat? 1 luna, 1 an, 10 ani? …dupa care daca contribuabilul in continuare nu isi depune declaratiile pe care trebuie sa le depuna, ce trebuie anaf-ul sa faca, tot ce face si acum? unde e castigul.
…cu cat taxele sunt mai mari, cu atat evaziunea e mai mare, ok. Taxe zero, evaziune zero.
cateva contraargumente la articol, nu ca anaf-ul ar functiona cum trebuie.
Ce-ar fi sa vedeti cum procedeaza alte tari? ANAF nu este stapanul contribuabilului, induferent ce face sau ce nu face acesta din urma. Se poate suspenda sau se poate radia firma, administratorul ramane responsabil civil si penal pentru tot ce s-a intamplat inainte si dupa, dar stabilirea arbitrara a obligatiilor de plata nu se justifica in niciun fel.
Ceea ce lipseste in Romania este educarea corecta a functionarului public privind rolul si statutul lui. Functionarii publici romani se cred un fel de vechili abilitati sa puna biciul pe spinarea contribuabilului, iar comentariul dvs. exact asta dovedeste. Diferenta e ca vechilul era platit de boier, in timp ce functionarii sunt platiti din bani publici, chiar daca sefii sunt numiti de boieri. Nu degeaba s-a ajuns la concluzia ca Romania se afla in feudalism.
Sa colaboreze in sensul de a trimite cu adervarat notificarile. Mai tarziu, dupa termenul legal si in lipsa unei reactii din partea contribuabilului, se trece firesc la impunerea din oficiu.
V-ați obișnuit cu abuzurile din partea statului și de-acum aveți impresia că așa e normal să fie. Chiar nu înțelegeți ce abuz reprezintă impunerea din oficiu? Suma aceea e stabilită absolut arbitrar, dar pentru ea se trece la executare silită. Unde e ”creanța certă, lichidă și exigibilă”?
Nu contează că s-a inventat o formulă de calcul, suma pe care o revendică ANAF ar trebui să se bazeze pe date reale, nu pe un calcul ”rezonabil”.
Organele au obligatia legala de a comunica, odata indeplinita aceasta obligatie se considera ca procedura este indeplinita, chiar si in cazurile in care adresantul nu primeste comunicarea. Consecintele decurg in afara oricarei logici si a bunului simt care, dupa afirmatiile unui practician „nu au nimic in comun cu infaptuirea justitiei!”
Se pare ca legislatia este conceputa pornind de la premiza ca orice persoana constituie un potential contravenient/infractor, atitudinea agresiva a organelor o completeaza in mod nefericit, iar daca acceptam ca organul n-are carte nu trebuie sa ne minunam. Foarte grav si trist este faptul ca societatea nu are reactie de respingere si normalizare, exceptie facand cei care emigreaza.
Cred ca ati uitat ca traim in Romania!
Cred ca adevarul e undeva la mijloc. Nici ANAF-ul nu-si face treaba in spiritul unui parteneriat cinstit si de la egal la egal cu platitorul de taxe, si nici contribuabilul nu este foarte informat, ceea ce e destul de greu la ritmul in care se schimba sau apar tot felul de chichite, dar asta nu absolva pe nimeni de respectarea legii. As avea cateva observatii:
1.Cred ca ANAF-ul ar trebui, la fiecare inceput de an sa trimita fiecarui contribuabil, prim e-mail sau posta, si un calendar cu toate datele la care trebuie sa depuna declaratii, functie de forma de organizare, inclusiv formularele utilizate, de unde le descaraca, etc. Si acest lucru sa nu se mai schimbe pe parcursul anului fiscal. Desigur se poate obiecta ca asta insemna niste costuri, ca nu este musai sa le trimiti in fiecare an, ca oricum contabiliul tau le stie, si ca este treaba ta sa fi la zi cu… bla, bla. Nu-i chiar asa, exisata interpretari si interpretari…adesea nici functionarii nu stiu exact ce trebuie facut( in special in primel zile de la aparitia unei noi modificari de raportare, schimare de formular, de data de raportare sau mai stiu io ce) Am avut nenumarate discutii, pe diverse teme, in general se cauta sa ti se puna tie in carca, si trebuie sa argumerntezi pe lege, sa te informezi foarte exact , sa explici ca nu esti tu vinovat. In cele mai multe cazuri problemele s-au rezolvat doar dupa ce am sesizat in scris problema, altfel esti plimbat ( uneori luni de zile).
Acest calendar „personalizat” (evident , pe tipuri de business) are doua mari avantaje:
-vei sti si tu, nu doar contabilul, absolut toate raportarile si datele la care trebuie facute. Poti sa-l mai tragi de manca pe contabil, daca cumva uita, sau are probleme , e bolnav sau orice altceva se poate intampla. Desigur cel mai usor este sa ai un contract de prestari servicii cu el, sa-i pasezi intreaga responsabilitate lui. Apare insa intrebarea: daca contabiliul greseste, si nu trimite la timp hartoaga, cine rasopunde? El sau tu, firma? Tare imi e ca tot tu , in prima faza. De aia cred ca e bine ca( cel putin la la firmele mici) sa fie trimis un astfel de calendar.
-al doilea avantaj ar fi acela ca s-ar disciplina si fiscul si guvernul si toti politrucii care cred ca pot modifica codul fiscal intr-o veselie. Nu tata, ar trebui ca pe parcursul unui an fiscal sa nu se modifice nimic. Vrei sa „imbunatatesti”? OK, de la anul, si cu 3-4 luni inainte sa anunti modificarea legislativa (inculsiv normele de aplicare , sa stie „lumea” la concret ce si cum se schimba)
2.”Oricine stie ca intr-un sistem fiscal cu cat taxele si impozitele sunt mai mari gradul de conformare la plata este mai mic si evaziunea fiscala infloreste.”
Aici io zic ca nu aveti dreptate. Desi aceasta idee este foarte des pomenita, pare a fi o axioma , parerile sun de fapt impartite. Exista un cumul mult mai mare de factori care duc la apritaia evaziunuii fiscale ( se poate observa si din analiza , pe tari, a marimii taxelor vs marimea economiei negre. Nu exista o relatie de proportionalitate, in sensul ca acolo unde taxele sunt mici avem , implicit si o conformare mai buna, o economie la negru mai mica.
Exista un studiu foarte bun, zic eu, pe cca 100 de tari, si concluziile sunt altele.
http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2012/wp1247.pdf
Rezultatele lor arata, printre altela, ca:
-.marimea econmiei subterane este infulentata in mod predominant de calitatea institutiilor. Asta se muleaza perfcet pe ca ati scris dvs in articol, de modul in care actioneaza ANAF, nu ca un partener, ci ca un vataf.
-.gradul de coruptie determina si el marimea economiei la negru. Exista un indice de perceptie al coruptiei, pe o sccara 0-100 suntem la 44.9cu cat este mai mic cu atat esti mai corupt. Deci nici macar la jumatat nu suntem. Tarile „bune” au un punctaj de peste 70
Iata si o harta
http://cpi.transparency.org/cpi2012/results/
Mai sunt si alte motive nu dezvolt, sunt mentionate in sudiu.
Nu pot inca sa priceapa.
Imi platesc in fiecare an datoriile catre fisc, din vreme( cu cateva luni inainte de termen) si nu e an sa nu-mi vina hartie acasa cum ca mai trebuie sa platesc o data. De ce ? Fiindca am platit prea devreme si nu s-a operat documentul de plata. In plus , anul acesta mi s-a pus poprire pe cont de 6 ( SASE) ori pentru (1 UN) leu. Cand m-am dus abia anul acesta,caci n-am mai rabdat, o nesimtita de sefa de serviciu mi-a spus sa-mi iau tensiunea si m-a intrebat de cand nu m-am mai dus la doctor, iar restul tatelor de-acolo din birou ( una dintre ele isi curata zarzavatul pe birou – mi-au spus sa ies pe culoar ca ele nu pot sa lucreze si ca n-am pic de respect pentru o institutie publica. I-am raspuns ca mie imi pare ca am intrat intr-o cantina, nicidecum intr-o institutie a statului si ca imi doresc sa-si faca treaba, ca la anul n-am de gand sa le mai calc pragul. Ce credeti ca-mi raspunde sefa ? „va fac plangere penala ca ati ridicat glasul la mine in birou!” I-am raspuns ca atunci cand imi va face plangerea, sa nu uite ca mai intai m-a trimis la doctor.
Asadar, acesta este dialogul care se poarta la acest moment. Nicio speranta nu se intrevede dintre zarzavaturi.
Va rog sa-mi acordati circumstante, mi-au pus poprire de sase ori in cateva luni si nicidecum n-am fost nepoliticos. Daca le aratam putin oglinda, va inchipuiti ce iesea !
Nu este cazul sa fiti revoltat, urmeaza rectificarea bugetara si mai ia Ponta un leu-doi de la sectoarele „nesemnificative” – gen sanatate sau educatie – sa le creasca „doamnelor” salariul… Cine stie, poate asa data viitoare isi vor justifica „prima de zambet”.
Dar lasand gluma, toate aceste frectionare ar putea fi „trecute in rezerva” daca s-ar implementa o aplicatie informatica decenta (adica nu scrisa de Siveco).
Trebuia sa le faceti plingere penala pentru abuz in serviciu.
Le fac la următoarea întâlnire, ca sigur ma trezesc iar cu somatie. De data asta o sa le si înregistrez obrazniciile.
Nu foloseste la nimic plangerea penala, procurorii constata ca „nu au fost indeplinite elementele constitutive ale unei infractiuni” fiindca sangele de functionar public apa nu se face.
Am reclamat la ITM abuzurile unei inspectoare corupte, iar raspunsul semnat de directorul institutiei a fost efectiv o scrisoare de amenintare cu controale si amenzi. Dupa care, exact inspectoarea corupta reclamata a amendat firma cu 120 mil.pentru „neprezentarea documentelor cu ocazia controlului”, in conditiile in care ea a lasat vineri la ora 13 pe usa sediului firmei o invitatie pentru luni la ora 10, cand ar fi urmat sa ma prezint si cu Registrul Unic de Control, desi legea spune ca asta sta la sediul firmei. Iar invitatia trebuia trimisa cu 15 zile inainte, nu vineri la amiaza pentru luni dimineata. Parchetul protejeaza functionarii corupti, iar evenimentele de mai sus se intamplau pe vremea lui Boc. Macar pe vremea lui Vacaroiu sau Nastase ar fi fost de inteles.
Faza asta cu leuţii lipsă e ciudată rău.
Şi mie mi s-a întâmplat de vreo trei ori să datorez câte un leu statului. Deşi ştiam că plătisem la marele fix şi balanţa mea era zero.
Singura explicaţie logică e că un informatician mai abil a vârât, când a făcut softul pentru finanţe, un progrămaş care să ciupească un leu de ici, de colo.
O colegă de-a mea a păţit-o de atâtea ori cu „leuţii” încât au lăsat-o nervii, s-a săturat să se lupte cu statul atotputernic şi le virează în fiecare lună cu câte un leu sau doi în plus. N-o fi chiar corect, dar nu a mai rezistat cu drumurile la finanţe şi popririle.
Cea mai ciudată fază de genul statul te scoate datornic nesimţit, deşi tu nu ai în scripte nici o datorie am păţit-o acum câţiva ani.
M-am trezit cu o poprire de 80 de roni ca datorie la sănătate. Explicaţia – au fost câţiva lei lipsă acu şapte ani şi s-au puit în răstimp.
Faptul că trecusem prin n-şpe controale de atunci era irelevant.
M-am dus la bancă spriată şi acolo am dat de o grămadă de alţi contabili uluiţi de datoria apărută din neant.
Funcţionara de la bancă a fost relativ amabilă, ne-a spus că-s vreo două sute de firme în situaţia asta, iar opinia ei finală a fost „şi-or fi făcut bani de Crăciun”.
Nu este vorba de ciupeala ci de… zecimale!
Am intalnit o situatie similara la o firma de distributie: clientii plateau mai multe facturi odata, prin ordin de plata. Din „jocul” TVA rezultau tot felul de procente care, acumulate, faceau ca unii clienti sa apara datori cu cateva fractiuni de ban, care se acumulau in timp.
Remediul (gasit de o directoare de vanzari „geniala”) a fost sa emita si sa inregistreze in contabilitate cateva mii de chitante pentru sume subunitare (!), si asta doar ca aplicatia sa nu mai emita atentionari automate catre clienti „Va rugam sa achitati debitul de 0 (zero) lei” :)
O solutie trebuie sa existe. Ma voi gandi serios. Deja incepe sa-mi faca placere.
….ce-am ajuns…… Sa ne distram la gandul ca o sa scarmanam functionari publici.
O fi si asta un mod de refulare , sau un soi de sadomasochism de care e nevoie ca sa ne ramana boii acasa.. Mai stii ?
Da, o soluție există și am aplicat-o deja. O sănătoasă distanță de 2.800 de kilometri și o firmă într-o țară unde întreprinzătorii privați sunt apreciați pentru crearea de locuri de muncă, nu vânați de fucționari publici corupți.
Solutia e simpla: cont fictiv cu 50 de roni in tara, cont real unde vreti dv in afara tarii. Platile se fac bineinteles catre contul din afara.