miercuri, noiembrie 13, 2024

Despre dreapta intelectuala romaneasca

Citesc unul dintre cele mai bizare comentarii privitoare la discursul public in Romania. Mi s-a atras atentia asupra lui de mai multa vreme. Il citesc abia acum. E scris pentru Deutsche Welle  (aici) de colegul si amicul meu, Horatiu Pepine.  In mare, ideile sunt urmatoarele:

  • Discursul stângii din România este preponderent unul de sursă intelectuală, în timp ce dreapta se nutreşte dintr-o experienţă socială elementară şi abruptă.
  • Intelectualii dreptei par să-şi fi epuizat mesajul în combaterea totalitarismului comunist şi nu par să bage de seamă că vechiul clivaj comunist/anticomunist nu mai are nici o relevanţă.
  • In România, intelectualii se declară, îndeobşte, de dreapta (…) dar (…) figurile de prim rang nu vorbesc despre politică decât în mod accidental, că nu fac ideologie socială şi … preferă să adopte postura unor moralişti, aşa cum fac bunăoară Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu într-o emisiune de televiziune.
  • Destui alţi publicişti „de dreapta” practică mai curând un soi de critică de moravuri şi n-au deloc vocaţia ideilor politice, preferând diatriba literară împotriva inamicilor personali.
  • Din partea stângii, vorbesc despre sărăcie în spaţiul public din România oameni ca filosoful maghiar originar Transilvania, G. M. Tamas, antropologul francez Claude Karnooh, … şi mai tinerii lor discipoli … Iar din partea dreptei au rămas să vobească preşedintele Traian Băsescu, miniştri Elena Udrea, Ioan Botiş şamd. Constrastul este evident.
  • De aceea, discursul despre societate şi despre politică, în sens larg, este mai intelectual şi mai rafinat la stânga decât la dreapta, care preferă să lase tema sărăciei şi a conflictelor sociale în zona lucrurilor nespuse şi asumate implicit. Stânga este în schimb explicită, analitică şi investigatoare.

In mod normal, o asemenea serie de afirmatii ar trebui lasata acolo unde ii este locul. Sub sau, ma rog, deasupra, dincolo, de orice critica. Afirmatiile in cauza transcend logica si evidenta empirica, prin urmare se afla dincolo de granita ce desparte ceea ce e criticabil, analizabil, discutabil de ceea ce nu este. Se afla, altfel spus, de partea celalta a granitei dintre realitate si universul paralel in care G. M. Tamas si Claude Karnooh se exercita explicit, analitic şi investigator in spatiul intelectual romanesc iar Basescu si Botis nu prididesc sa le faca fata in Dilema, Revista 22 si Contributors cu articole rudimentare ce prefera diatriba literara.

Totusi Horatiu Pepine este un amic, un tip inteligent. Merita o reactie. De dragul autorului, si in ideea ca daca pe Horatiu il strabat sentimentele de mai sus, probabil mai sunt si altii care sunt strabatuti de emotii similare, ne simtim obligati sa spunem cateva cuvinte.

Care idei, care discurs?

E posibil ca G. M. Tamas si Claude Karnooh sa fie progenitorii unor idei explicite, analitice şi investigatoare. Dar asta trebuie dovedit nu doar afirmat. Personal nu l-am citit pe Claude Karnooh. Cu ani in urma am mers o data la o bere cu domnia sa. Mi s-a parut un tip haios, de intelectual roman, de-al nostru, din popor. Dar asta, desigur, e o baza insuficienta pentru a ma pronunta cu privire la ideile sale, idei cu care nu m-am intalnit in dezbaterea publica romaneasca.

Pe de alta parte, am citit din cand in cand epistolele si enciclicele cu care d-l Tamas prea-fericeste regulat intelectualii romani.  Pe aceasta baza pot spune urmatoarele:

  • Mi-e neclar ce vrea d-l Tamas de la lume si de la viata si de ce ii casuna regulat pe bietul intelectual roman, care, intre noi fie vorba, n-are nicio treaba cu d-l Tamas si framantarile sale metafizico-politico-existentiale. De ce nu ii casuna de exemplu pe bulgari? Cum se face ca ai bulgarilor scapa mereu si ai nostri nu?!
  • Mi-e neclar care este scopul si durata vizitei domnului Tamas pe taramul stangismului. Stim ca se afla intr-un periplu existential-intelectual care il duce mereu si mereu spre noi si noi orizonturi si trairi ideologice. Intelegem deviza: “Azi aici maine n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut, azi marxist, maine pucist, poimaine liberalist iar la anu , socialist: activist ecologist, democrat si pacifist! Ura, la anu si la multi ani“. Dar care e logica la toate astea si cum isi alege d-lui locul si durata popasurilor doctrinar-existentiale, ramane un mister pentru autorul de fata.
  • In sfarsit, mi-e neclar ce rau i-au facut d-lui Tamas stiintele politice si cele economice. De ce nu le lasa nici macar de mila, macar din cand in cand, sa aiba si ele ultimul cuvant. Admir determinarea cu care domnia sa aduna punct dupa punct in confruntarile cu economia, in deplasare. Ca sa nu mai vorbim de dibacia verboasa cu care infrange pagina dupa pagina, paragraf dupa paragraf stiintele politice. (Aparent pe teren propriu desi eu as zice ca meciurile au loc tot in deplasare.) Dar din nou, imi scapa ratiunea si resorturile acestei atitudini.

Pe scurt, asta sunt: nu pot identifica nimic interesant, relevant sau macar serios in scrierile in cauza. Am mirari in fata demersului. Nu pot intelege. Dar pana la urma nu discutam aici problema scaderilor si limitelor intelectuale ale subsemnatului. Autorul de fata este pana la urma un modest publicist, lipsit de orizont, care face si el ce poate. Discutam idei si teorii ”explicite, analitice şi investigatoare”, discutam sofisticare intelectuala, discutam reale vocatii pentru idei politice.

Or, daca privim astfel problema, trebuie spus ca, cel putin pentru indivizi ca subsemnatul, mai putin rafinati intelectual, ar fi de mare folos daca d-l Pepine ar fi la randul sau mai explicit relativ la teoriile, ideile, tezele analitice si investigatoare in cauza. O lista cu idei, teorii, clar si succinct expuse ar fi deci de mare folos. Nu e nevoie sa fie prezentat tot evantaiul, de la A la B. Chiar si o mica parte a acestuia, data fiind bogatia lui, ar fi mai mult decat suficienta. Am sti si noi despre ce e vorba. Asa progreseaza dezbaterea publica.

Intre timp, pana cand cineva care are patrunderea in a identifica aceste idei si bunavointa de a ne li prezenta intr-o forma accesibila mintilor noastre inguste, se indura sa ne lumineze, sa continuam cu un al doilea set de observatii. De data asta relativ la ideile dreptei.

Un inventar sumar

Sa ne uitam in jur la dezbaterea publica. Sa vedem daca intr-adevar avem o asa de acuta lipsa de idei pe dreapta. Si ca sa nu complicam lucrurile, sa ne uitam doar la perioada recenta, ultimii ani, uneori doar ultimele luni. Prezint mai jos ce am constatat la o prima si simpla strigare, fara prea mare efort:

1.  Volumul scos de Cristi Patrasconiu  la Humanitas, Repere intelectuale ale dreptei româneşti, e un excelent punct de plecare. Documentabil aici. Asa cum scrie un comentator avizat, ”Andrei Pleşu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara, Vladimir Tismăneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia si prefata lui Valeriu Stoica au reusit sa dea o perspectiva de mozaic multicolor al opiniilor de centru si centru-dreapta existente in Romania intelectuala.” Sunt ceva idei in cartea asta care potate ar fi trebuit sa sara in ochiul cititorului informat. Oricum, sesizate sau nu, avem aici o lucrare unica. Nimic echivalent pe partea stanga.

2. Costul statului – proiect CADI si SoLib. Documentabil aici. Proiectul explica detaliat si la obiect de ce povara statului nostru nereformat cuprinde, pe lângă costul reprezentat de nivelul taxelor şi impozitelor, costul funcţionării aparatului administrativ, legislativ şi judecătoresc, şi costul efectelor sale – costul incertitudinii create de o fiscalitate aflată în permanentă schimbare şi costul administrativ al extragerii taxelor fiscale şi parafiscale. Se analizeaza intre altele: Costul impredictibilităţii fiscale; Costul taxelor; Costul îndatorării publice şi al deficitului bugetar; Costul intervenţiei statului în sistemul de prețuri; Costul barierelor impuse de stat la intrarea în piaţă; Costul controlului statului asupra sectoarelor publice samd.

Nimic echivalent pe partea stanga. Alin Fumurescu scria pe Contributors ca ar fi auzit ca se pregateste o replica de stanga dar momentan nu vad nici macar reactii imediate pe forumurile de discutii pe care au fost promovate analizele de mai sus…Tacerea este stanjenitoare.

3. Dezbaterile Publice organizate de Institutul de Studii Populare (ISP) . Documentabil aici. Titluri recente: Rolul democratiei crestine in reconstructia dreptei romanesti; Economia sociala de piata si perspectivele ei in Romania; Religia in spatiul public o perspectiva a dreptei romanesti; Lupta impotriva coruptiei in Germania; Doctrina Populara, sinteza valorilor dreptei; Lupta impotriva coruptiei in Germania; Votul paralel; Limitarea constitutionala a deficitului bugetar. Majoritatea organizate in colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer (KAS)  si Fundaţia Hanns Seidel. Este discutabil daca exista ceva echivalent pe partea stanga.

4. Tot ISP gazduieste grupul de lucru pe tema “Ordoliberalism si Economie Sociala de Piata in Romania” organizat in colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer (KAS) . Documentabil aici. Nimic echivalent pe partea stanga.

5. Pe dreapta vedem cum se coaguleaza platforme online de informatie, analiza si opinie ce depasesc de multe ori in valoare tot ceea ce are de oferit mass media oficiala. Vezi de pilda: In linie dreapta sau  Blogary.  Exista ceva echivalent pe partea stanga? E de discutat si de comparat.

6. Conferintele CADI, evenimente publice pe teme de larg interes national. Documentabil aici. Cateva exemple luate din portofoliul ultimilor trei ani: Esecul statului asistential. Solutii de piata la criza economica; Mecanismele Crizei Economice; Schimbarea Constitutiei. Nimic echivalent pe partea stanga.

7. Workshopurile CADI, in desfasurare regulata de ani de zile, aduna azi peste o suta de intalniri de lucru. Documentabil aici. Ce s-a discutat doar in ultiumele doua luni: Teoria sociala a lui F. Hayek- similaritatea dintre teoriile lui Hayek despre economie si drept; Comunele devalmase- schita de design instituional- o discutie despre dezvoltarea rurala si modelul comunelor devalmase; Revolutiile in Orientul Mijlociu- cauzale ale revolutiilor din Orientul Mijlociu, pornind de la un text al lui Jack Goldstone; Policentricitatea – structura ordinii sociale in sisteme complexe sau elemente de teorie antreprenoriala. Neaparat insa trebuie vazuta insa lista de aici.  Asta ca sa stim mai clar despre ce se vorbeste la aceste ateliere de idei si care sunt dimensiunile intelectuale in discutie. Nimic echivalent pe partea stanga.

8. Lunga si continua activitatea in domeniul politicilor publice sustinuta de ani de zile de echipa de la SAR. Documentabil aici. Nimic echivalent pe partea stanga.

9. Sapte concepte ale libertatii. Un proiect de filosofie experimentala. Documentabil aici. Vezi si aici, un instrument de cartografiere a orientrilor ideologice. Un proiect CADI – Konrad Adenauer Stiftung. Nimic echivalent pe partea stanga.

10. Indexul International al Drepturilor de Proprietate. Parteneriat international. Documentabil aici. Nimic echivalent pe partea stanga.

11. Publicatiile CADI in colaborare cu Revista 22. Cateva titluri de suplimente speciale ale Revistei 22: Colectia o Constitutie pentru Libertate, Colectia Costul Statului, Colectia Fuzionismul, Colectia Polul de Centru Dreapt, Colectia Libertarienii. Nimic echivalent pe partea stanga.

12. Dreapta intelectuală: Teorii si școli de gandire ale dreptei contemporane occidentale, volum colectiv coordonat sub egida CADI, in curs de aparitie la Editura Humanitas. Citam din Prefata: ”O echipă de tineri intelectuali, profesori şi cercetători – reprezentanţi ai noii generaţii intelectuale româneşti – s-a angajat într-un exerciţiu de identificare şi definire a teoriilor, curentelor de idei şi a şcolilor de gândire care influenţează şi informează viziunea şi mişcarea politică de centru-dreapta contemporană occidentală. Rezultatele acestui demers, organizat în jurul Centrului de Analiză şi Dezvoltare Instituţională şi susţinut de Fundaţia Konrad Adenauer, sunt puse acum la dispoziţia publicului.”  Sunt prezentate si discutate, intre altele, doctrine precum Liberalismul clasic; Neoconservatorismul; Libertarianismul; Fuzionismul; Ordoliberalismul; Creştin-democraţia; sau teme precum Creștinismul și economia de piaţă; Psihologia evoluţionistă şi politica; Evoluţionismul juridical; Teoria alegerii publice şi economia politică constituţională; Analiza economică a dreptului; Instituţionalismul; Monetarismul Şcolii de la Chicago. Nimic echivalent pe partea stanga.

Sa ne oprim aici. Cele de mai sus sunt, cred, suficiente pentru o comparatie realista intre stanga si dreapta intelectuala de la noi.

In loc de concluzii

Lista, o improvizatie sumara, incropita in graba, spune totusi ceva important. Dreapta intelectuala romaneasca are substanta, alonja si greutate. Atat in generatiile mai vechi cat si in noile generatii. Nu exista nimic comparabil la ora actuala pe stanga. Nici in noile generatii si cu atat mai putin in generatiile mai vechi.  Ca sa-l citez pe Horatiu Pepine, constrastul este evident. A nu-l sesiza sau a clama ca asimetria este exact inversa realitatii este, inainte de orice, neprofesionist si insultator.

Ma intreb cum poate cineva discuta despre viata intelectuala din Romania fara sa inteleaga ca in vreme ce unii s-au blocat prin transeele combaterii lui Tismaneanu, Liiceanu, Patapievici si Plesu, intre timp, mesajul generatiei celor patru a fost preluat si dus mai departe de noile generatii in moduri ce fac ca pretentia de profunzime, seriozitate, sofisticare sau relevanta practica a stangii intelectuale romanesti sa fie de o inadecvare ridicola.

Pe de alta parte, daca cineva este constient de efervescenta intelectuala a dreptei romanesti, nu este firesc sa se intrebe imediat de ce stanga evita angajarea in lupta de idei? De ce stanga se incapataneaza sa repete mecanic o serie de clisee si atacuri la adresa catorva nume glisand cu mai multa sau mai putina gratie pe langa probleme, idei si argumente? Asta in ciuda faptului ca aceste idei si probleme sunt puse pe tapet cu insistenta de dreapta? Nu este firesc sa concluzionam ca acest abandon al ideilor in favoarea unui joc pueril de-a lupta impotriva idolilor este adevarata marca a stangii intelectuale romanesti?

Iar daca vorbim despre saracie, tema articolului folosit ca punct de plecare in discutia de fata, sa spunem un singur lucru. Daca nu ai inteles ca in analiza originilor saraciei si prosperitatii unei natiuni, faptul elementar si central este ca nu redistributia, nu birocratia, nu statul, nu sindicatul, nu interventionismul ci simpla si pura crestere economica a scos si scoate zilnic din mizerie mii de oameni, ai o problema. Iar daca n-ai inteles ca dreapta vede solutia problemei saraciei nu in ipocritul plans de mila pe umar, nu in retorica gaunoasa a luptei de clasa cu sau fara franjuri post-moderni, nu in furatul caciulii prin egalitarism si redistributia mizeriei comune ci in munca si inovatie, in crearea de avutie prin productivitate, creativitate si initiativa antreprenoriala, atunci ai o problema si mai mare. Restul e o nota de subsol.

O nota personala

In ultimii douazeci si ceva de ani, de la camera din str. Armeneasca in care s-a relansat PNL la Revolutie, pana la conventia PDL de acum cateva saptamani, am fost asociat intr-o forma sau alta miscarii politice de centru-dreapta din Romania, careia din linia a doua, cu loialitate, fara pretentii, i-am dedicat o importanta parte a eforturilor mele, la bine si la greu. Evolutiile recente (aparitia si crescanda influenta a unei noi generatii de sustinatori ai ideilor de dreapta pro-occidentale si pro-capitaliste in viata publica, consolidarea unei forte politice care isi asuma tot mai pregnant un discurs si masuri de dreapta, rezultatele recentelor alegeri din PDL samd) creaza in sfarsit contextul mult asteptat care permite unor veterani ca subsemnatul sa faca un pas in spate si sa lase locul in dispozitiv celor mai proaspeti si mai vigurosi. Prin urmare, incepand de acum, prin retragerea din pozitia ocupata in boardul Institutului de Studii Populare (ISP), relatia mea institutionala si nemijlocita cu miscarea politica de dreapta din Romania inceteaza. Voi ramane in continuare activ in sustinerea ideilor si valorilor dreptei, deci racordat miscarii dreptei intelectuale. Eforturile mele in tara se vor concentra insa de acum inainte in domeniul academic, in publicistica si consultanta.

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

  1. DPAligica: „Alin Fumurescu scria pe Contributors ca ar fi auzit ca se pregateste o replica de stanga dar momentan nu vad nici macar reactii imediate pe forumurile de discutii pe care au fost promovate analizele de mai sus…Tacerea este stanjenitoare.”
    :))) Cred ca tot la o bere a auzit si Fumurescu despre replica stangii. O bere cu Alin Ionescu, Florin Iaru, Rogozanu si VoxPublica, bere pe care-a platit-o Fumurescu. :)))

    • •Mi-e neclar ce vrea d-l Tamas de la lume si de la viata si de ce ii casuna regulat pe bietul intelectual roman, care, intre noi fie vorba, n-are nicio treaba cu d-l Tamas si framantarile sale metafizico-politico-existentiale. De ce nu ii casuna de exemplu pe bulgari? Cum se face ca ai bulgarilor scapa mereu si ai nostri nu?!

      ce a vrut sa fie asta domnule publicist?
      dealtfel sunt absolut de acord cu autorul in ceea ce priveste articolul de fata.
      pacat ca un intelectual de talia dansului nu se poate abtine in a debita pastile umoristice de doi bani gen CVT, mai ales ca stie foarte bine care este relatia lui tamas cu meleagurile in chestiune.
      bulgaria, auzi.

  2. As mai completa eu o lucrare fundamentala a gandirii intelectualilor autentici de dreapta:

    Valeriu Stoica, Dragos Paul Aligica – „Reconstructia Dreptei”, Humanitas, cu sprijinul CADI, 2009!

  3. Domnule Aligica,

    Sa exploram citeva chestiuni reale intii:
    1. Este adevarat ca in Romania, lenesii astia de care vorbiti mereu, cuculetzii, muncesc la negru pe sume de mizerie? Este adevarat ca se abuzeaza de oameni in Romania? (pe aici lipseste bun-simtul, daca nu stiati)
    2. Este adevarat ca in Romania nu exista business? Imi pare rau sa o spun, dar in Romania nu am vazut prea multi afaceristi cu o idee in spate. Ah, da, buticari mai mari sau mai mici, prestatori de servicii fara valoare adaugata, vinzare-cumparare, troc – inca nu am vazut prea multe business-uri care sa poata fi numite asa for real.
    3. Este adevarat ca mult laudata d-voastra „crestere economica” este un efect si nu o cauza?
    4. E adevarat ca romanii care puteau sustine aceasta tara sint aiurea in lume?

    Ati trintit niste cuvinte pe acolo; sa disecam putin solutia d-voastra: „munca si inovatie, in crearea de avutie prin productivitate, creativitate si initiativa antreprenoriala”

    Munca: este destula, neplatita sau platita jumatate la negru
    Inovatie: sistem de invatamint idiotizant. Lipsa de putere economica (inovatia costa)
    Productivitate: aici e o chestie de statistica. Cit timp munca e la negru, nu poti face calcule reale ale productivitatii muncii, asa ca sa o lasam putin la o parte; m-am saturat de cliseul asta cu productivitatea in Romania. Fiindca sint un specialist in domeniul meu, am avut destule proiecte in alte tari ca sa stiu cum merg treburile (inclusiv in US). Ca sa nu mai spun ca productivitatea depinde si de modul de productie.
    Initiativa antreprenoriala: ma faceti sa rid. v. obs 2.

    Horatiu Pepine has a point: „dreapta se mulţumeşte cu consideraţiile simplificatoare ale unui Traian Băsescu, care vituperează lenea şi oportunismul săracilor agăţaţi de sistemele de asistenţă socială. [….]săracii sunt săraci pentru simplu fapt că sunt leneşi, iar soluţia politică […] combaterea lenei prin constrângere şi frică.”

    Are dreptate: simplificati, folositi concluziile pentru a demonstra premisele, etc. Nu vreau sa spun ca nu sint de acord cu d-voastra pe alocuri, departe de mine asa ceva. Insa o parte din adevar este si in partea cealalta: lumea asta e impura – lumini si umbre – flori ce cresc pe balegar …

  4. Cred ca exista doua motive pentru care analiza lui Pepine trebuie luata in seama. 1. Discursul public al intelectualilor dreptei merge prea mult inspre academic si, deseori, se autoizoleaza prin teme si jargon de dezbaterea publica. 2. Exista o ruptura impardonabila intre discursul liderilor PDL si ideile vii ale dreptei. Felul in care media ignora cel mai des activitatile thinktank-urilor de dreapta nu ajuta prea mult.

    Ar fi insa corect sa vorbim de lipsa militantismului de dreapta, nu a discursului intelectual. In fond, cum bine observi, cei de la criticatac sunt in primul rand activisti iar discursul lor are doar un aer de „dezbatere intelectuala”, fiind in realitate de-a dreptul irational sau construit pe falsuri. De fiecare data cand e vorba de argumente si nu de lozinci, replica lor nu mai vine niciodata. Pepine a intuit o problema de comunicare a dreptei pe care a explicat-o confuz: Stanga pare vioaie si populara iar intelectualii dreptei cam constipati si eterici. Dar asta nu are nimic de-a face cu nivelul intelectual al productiei celor doua tabere.

    • Dacă l-aş fi scris eu, era un comentariu într-adevăr perfect, aşa, e doar excelent 

      Dacă toată lumea e de acord – şi articolul o demonstrează sistematic – că

      “cei de la criticatac sunt in primul rand activisti iar discursul lor are doar un aer de “dezbatere intelectuala”, fiind in realitate de-a dreptul irational sau construit pe falsuri. De fiecare data cand e vorba de argumente si nu de lozinci, replica lor nu mai vine niciodata.”

      atunci de ce îi tot ridicăm la rangul de parteneri de discuţie, amintindu-i, citându-i şi raportându-ne la ei ?

      În rest, ideile de bază mi se par a fi:
      1. Exista o ruptura impardonabila intre discursul liderilor PDL si ideile vii ale dreptei. Felul in care media ignora cel mai des activitatile thinktank-urilor de dreapta nu ajuta prea mult.
      2. Articularea teoretică a dreptei este consistentă, diversă şi viguroasă
      3. Discursul public al dreptei nu doar se autoizoleaza prin teme si jargon, părând constipat si eteric, dar nu abordează frontal problema sărăciei şi înapoierii, construindu-se de parcă România ar fi o ţară normală, care are doar de optimizat pe ici, pe colo.

    • florine, e de discutat in ce fel militantismul criticatac este in vreun fel eficient. In fond, nu-mi amintesc vreo cauza de-a lor care sa fi rezonat macar in media daca nu in societate.

  5. //// cum poti compara „realizarile” dreptei cu cele ale stangii, in conditiile in care drepata in romania e ideologia de stat, si prin urmare e finantata la greu? ca sa nu mai zicem de fundatiile private (autohtone sau nu) care o sponsorizeaza. in plus, daca orice cacat precum „in linie dreapta” e trecut la realizari, atunci nu prea mai raman multe de spus… a propos, de „critic atac” ai auzit? ca sa ramanem in area platformelor de analiza, intre cele doua nici nu incape comparatie…
    si, ca sa continui, toata raportarea dumitale la chestiunea de fata e cat se poate de dubioasa si tradeaza un partizanat evident. daca tot e sa-ti dai cu parerea despre „realizarile” stangii, si daca esti convins ca claude karnooh e un personaj important pentru stanga romaneasca, cum poti declara cu nonsalanta ca „personal, eu nu l-am citit pe karnooh”? nu tine de o minima decenta intelectuala sa stii despre ce vorbesti? iar diatriba impotriva lui g.m. tamas e de-a dreptul ridicola (ca sa nu mai vorbim de tonul plescian, pitoresc-mahalagistic, dar cat se poate de condescendent care tradeaza, nu-i asa, o superioritate venita din constiinta faptului ca „esti acoperit” – ca cei „de sus” care te citesc si dau din cap aprobator sunt de aceeasi parte a baricadei). nu ti-e clar ce vrea? pai mai insista. lectura sustinuta e cheia.
    cat despre cei care au ramas blocati in transeele luptei impotraiva dreptacilor de sistem precum marii entelectuali enumerati, eu unul nu am decat respect pentru ei. entelectualii pe care ii mentionezi merita sa fie contracarati cu orice mijloace civilizate. stanga nu face decat sa repete aceleasi idei? dar ce fac liiceanu, plesu, patapievici? ce au produs ei nou de 20 de ani incoace? oamenii astia nu fac decat sa exploateze (cat se poate de „inteligent”, dpdv al marketingului, recunosc) particularitatea sistemului cultural romanesc, bazat pe discipoliat si sensibil la extazul stilistic in dauna unei raportari critice la continut. poate ca o raportare nepartinica la chestiunea „care e mai tare, drepata sau stanga?” nu e posibila – dar chiar si asa, sa te lauzi cu „realizarile” dreptei, indiferent de calitatea acestor realizari, e de-a dreptul stupid. un pic de atitudine critica, in interiorul dreptei insasi, nu ar strica…

    • „…orice cacat”. Aici m-am oprit din citirea comentariului dumneavoastra.
      Indiferent ce si despre ce/ cine scrieti, va lipseste RESPECTUL DE SINE SI FATA DE CEILALTI!

    • frodo, „a propos, de “critic atac” ai auzit?”. A auzit, i-a si pomenit „, antropologul francez Claude Karnooh, … şi mai tinerii lor discipoli … ” daca ai fi fost un critiatacant cuminte nu ai fi citit articolul pe diagonala.

      „esti convins ca claude karnooh e un personaj important pentru stanga romaneasca, cum poti declara cu nonsalanta ca “personal, eu nu l-am citit pe karnooh”? nu tine de o minima decenta intelectuala sa stii despre ce vorbesti?”

      frodo, eu l-am citit, Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta, iar daca cu Karnoouh se mindreste stinga, atunci stinga este jos de tot.

      In rest, multumesc pt frumoasele cuvinte, mai ales in comparatie cu grupul de hipstareala sindicalista Critic Atac :)

  6. Stânga autohtonă e strict mimetică şi alergică.

    Mimetică fiindcă preia snobistic gestica, jargonul şi obsesiile levogirilor occidentali. Fomată preponderent din tineri precar instruiţi (cu câteva excepţii: Alex. Cistelecan, de pildă), care nu au avut nici timp, nici pasiune autentică pentru biblioteca de stânga (Marx, Lukács, Gramsci, Adorno, Benjamin, Althusser, Balibar, Rancière etc.), ea nu poate coagula doctrinar, nu poate depăşi epigonismul monden în care se complace fără o confruntare reală, la surse, cu tradiţia marxismului teoretic, fără efortul prealabil de a înţelege, stăpâni şi reîmprospăta (critic) aparatul speculativ al filozofiei „de stânga”.

    Alergică deoarece, neavând substanţă, voci originale şi hermeneuţi prizabili ai empiriei locale, nu trăieşte decât din reacţie, bombăneală şi paranoia. Stânga românească nu are o agendă proprie, nu are resurse umane cu ecuson valid (sociologi, antropologi, politologi, teologi ş.a.m.d.), mulţumindu-se cu gazetăraşi răzgâiaţi, trepăduşi volubili, beletrişti ludici şi niscaiva legende fără nimb (Claude Karnoouh), în fine, nu are vitalitatea proiectului autonom, nepervertit de insomnia demolării adversarului. O stângă veritabilă nu se defineşte negativ, în raport cu o dreaptă care fixează, suverană, reperele absolute ale discuţiei. O stângă plauzibilă nu e un perpetuu „NU!” servit unei drepte „hegemonice”, demonizată până în pânzeşe albe. În acest sens, stânga românească (şide aiurea) ar trebui să treacă în plan secund ticul criticii ideologice şi să reînveţe creativitatea: o metafizică nouă, o antropologie specifică, noi instrumente de analiză economică, o sociologie fundamentată diferit. Cât timp stânga se va mulţumi cu mici hărţuieli de hebdomadar, cu o pândă juvenilă şi neproductivă la adresa dreptei, cu verbozitatea criptică a câtorva duelgii fercheşi, ea nu numai că nu are un viitor aici, ci nu poate avea pretenţia vreunui chip, slobod de spectrul mereu învârtoşat al duşmanului…

      • Excelent articolul lui Dragos. A nu vedea ce s-a realizat intelectual dar si in planul propunerilor de politici publice dinspre centru-dreapta, inseamna a nu cunoaste spatiul publicistic si al conversatiei democratice din Romania.

        Stanga romaneasca este de fapt rezultatul unei serii de imposturi, uzurpari si travestiuri. Daca partidul succesor al PCR (FSN, apoi PDSR, apoi PSD) ar fi mers pe linia unei de-nomenklaturizari autentice (cum promitea solemn candva Mircea Geoana), daca si-ar fi asumat ruptura cu sistemul iliescu, daca s-ar fi deziliescianizat (sorry for the hyper-barbarism!), daca reinnodau traditia intrerupa in anii inghitirii PSD de catre PCR/PMR, deci traditia lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Iosif Jumanca, am fi avut despre ce vorbi.

        Dar acest partid si-a ales ca model PRI din Mexic (constient ori subconstient, deliberat ori spontan, nici nu mai conteaza). Doctrinar este precara si lipsita de orizont strategic-conceptual. Nu este corect sa afirmi ca dreapta detine reurse, cata vreme sarmana stanga se zbate in chinurile paupertatii neconsolabile si incurabile. Dl Rogozanu stie f. bine ca exista Institutul de Studii Social-Democrate „Ovidiu Sincai” (parca primeau/primesc si ei ceva sprijin bugetar) fiind think-tank al unui important partid, Inst. Revolutiei, pastorit de IonIliescu (sigur bugetar).

        Am discutat multe din aceste chestiuni de-a lungulanilor in dialogurile cu Mircea Mihaies. La unul dintre volume (cred ca „Schelete in dulap”) dl Rogozanu a scirs o cronica favorabila. Sa vedem cum va reactiona la volumul integral care tocmai aparut la Curtea Veche:
        Excelent articolul lui Dragos. A nu vedea ce s-a realizat intelectual dar si in planul propunerilor de politici publice dinspre centru-dreapta, inseamna a nu cunoaste spatiul publicistic si al conversatiei democratice din Romania.

        Stanga romaneasca este de fapt rezultatul unei serii de imposturi, uzurpari si travestiuri. Daca partidul succesor al PCR (FSN, apoi PDSR, apoi PSD) ar fi mers pe linia unei de-nomenklaturizari autentice (cum promitea solemn candva Mircea Geoana), daca si-ar fi asumat ruptura cu sistemul iliescu, daca s-ar fi deziliescianizat (sorry for the hyper-barbarism!), daca reinnodau traditia intrerupa in anii inghitirii PSD de catre PCR/PMR, deci traditia lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Iosif Jumanca, am fi avut despre ce vorbi.

        Dar acest partid si-a ales ca model PRI din Mexic (constient ori subconstient, deliberat ori spontan, nici nu mai conteaza). Doctrinar este precara si lipsita de orizont strategic-conceptual. Nu este corect sa afirmi ca dreapta detine reurse, cata vreme sarmana stanga se zbate in chinurile paupertatii neconsolabile si incurabile. Dl Rogozanu stie f. bine ca exista Institutul de Studii Social-Democrate „Ovidiu Sincai” (parca primeau/primesc si ei ceva sprijin bugetar) fiind think-tank al unui important partid, Inst. Revolutiei, pastorit de IonIliescu (sigur bugetar). Am scris despre aceste lucruri, despre conditionarile,mizele si sfidarile doctrinare din Romania post-comunista de-a lungul anilor in cartile de dialoguri cu Mircea Mihaies. Editia integrala, cu o noua parte despre anii 2009-2011, tocmai a aparut la Curtea Veche. Dl Rogozanu a scris despre unul din volume in chip favorabil. Ma rog, era inainte de a sa metanoia gauchista.,

        http://www.curteaveche.ro/O_tranzitie_mai_lunga_decat_veacul_Romania_dupa_Ceausescu-3-1250

        Despre Claude Karnoouh, je m’abstiens. G. M. Tamas este insa un vechi prieten si un intelectual stralucit, un umanist european care, spre stupoarea mea, in ultimii ani, a virat intr-o directie cu care nu stiam sa aiba minime afinitati. Lecturile filosofice ale lui Tamas, contributiile sale la discutiile despre nationalism, tribalism, modernitate (me refer la scrierile de dinainte de 2000) sunt serioase si pline de intuitii. Am polemizat anul trecut cu GMT in revista „22”. Este trist sa-l vad „anexat” de oameni care n-au habar de traditia reala a miscarilor disidente si pentru care drepturilee omului sunt doar un paravan simbolic pe caare nu dau doi baani („GlamourGulag” este doar un exemplu de asemenea nefericite optiuni pseudo-conceptuale). In chestiunea intelectualilor romani, problema lui Tamas este ca intervine in polemici fara a avea bagajul informational care sa-l fereasca de gafe. Sincer, nu cred ca a citit cartile Martei Petreu, scrierile Irinei Livezeanu, ale lui Const. Iordachi, ale lui Al. George etc

        • @ Rasvan Lalu
          Mulţumesc.
          Vedeţi, totuşi, că s-a mai putut spune câte ceva? :)

          @ Vladimir Tismaneanu
          Aveţi dreptate: G. M. Tamás e alt aluat: un cărturar sadea, o inteligenţă suculentă, un retor persuasiv, un conviv şarmant. Cu atât mai siderantă alunecarea acestui gentilom în zona răfuielilor trendy şi înspre un galimatias cochet, vag spasmodic, fără miză reală…

        • Articolul d-lui Aligică a atins un nerv, e clar.
          Mă bucur că a intervenit şi vocea necesară a profesorului Tismăneanu în această dezbatere.
          Din comentariul său, doresc să subliniez aceasta: “Daca partidul succesor al PCR (FSN, apoi PDSR, apoi PSD) ar fi mers pe linia unei de-nomenklaturizari autentice … daca si-ar fi asumat ruptura …, daca s-ar fi deziliescianizat …, daca reinnodau traditia lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Iosif Jumanca, am fi avut despre ce vorbi.”
          O idee foarte importantă, nu îndeajuns subliniată îndeobşte: o Românie evoluată ar avea nevoie de o stânga autentică, dispusă să pună umărul la construcţia unei societăţi. Din nefericire stânga politică nu este decât un sindicat al crimelor economice sub patronajul ideologic al unor continuatori impenitenti ai national-comunismului, iar cea “teoretică”, un mic polip snob, mimetic, inconsistent şi precar intelectual.

        • Problema, draga Dragos si draga Vladimir este cine poate totusi reprezenta interesele de stanga. Cred ca agreati amandoi ideea ca o buna parte dintre oameni pierd, mai ales atunci cand competitia nu este dreapta. Iar la noi nu este, in cea mai mare masura. Cei mai multi capitalisti romani sunt capitalisti de resurse, nu de inovatie sau creativitate. Cei mai multi si-au facut averea prin politici de redistribuire (PSD, in stadiile anterioare a fost ctitorul polarizarii sociale in Romania. De fapt, cred ca temele mari sunt cum se poate construi un capitalism veritabil (de competitie), cu putem trece de la o democratie electoralista la una consolidata, cum se putem avea real un stat de drept, cum putem acorda asistenta sociala delor legitim indreptatiti. Oameni cu interese de stanga si oameni cu interese de dreapta vor exista mereu. Baroni de dreapta si antreprenori onesti de stanga iarasi vor exista. Cred ca aceste replici, meritate in contextul in care productiile intelectuale ale dreptei sunt nemeritat ignorate ne arunca iarasi intr-un lux postmodern prematur pentru noi. Totul devine discurs despre discurs, nu despre interese. Cu prietenie, Mihaela Miroiu

          • Mihaela,

            iti dau dreptate. Este o interventie corecta. Personal sunt pentru dezbatere de idei si dialog. Mai jos am propus chiar o posibila solutie uneia dintre partile ultragiate de articolul meu. Nu e o solutie care sa rezolve toate problemele, mai ales daca ele sunt definite mai vast si mai profund, asa cum o faci tu, dar e un inceput…

        • Şi cam care e propunerea dumneavoastră, a dreptei subţiri (cu rădăcinuţe în proletcultism)?
          Chile, în timpul lui Pinochet?

  7. doua puncte:
    Tamas ii bate la cap pe intelectualii romani si nu pe cei bulgari, pt ca Tamas e un fost dizident anti comunist roman, iar nu bulgar. destul de clar nu? Tamas a trait in RO iar nu in BG are cetatenie RO iar nu BG, a avut curajul sa infrunte regimul comnunist din romania, ceea ce nici unul din corifeii publici ai dreptei nu au facut. pt cineva care emite poncife anti comuniste in mod regulat, Aligica ar trebui sa aibe mai mult respect pt cineva care a avut curajul sa riste totul in romania si ungaria comunista.

    cam asta a facut stanga: dizidenta anticomunista pe bune. nu e prea mult, dar dreapta tacea chitit sau scria despre sentimentul romanesc al fiintei….

    si eu sunt impresionat de realizarile dreptei. dar sunt impresionat mai ales de masinaria financiara care sta in spatele institutelor, fundatiilor si blogurilor de dreapta. jos palaria! lista de finantator ai CADI si IPS e, intradevar, impresionanta. ce este si mai impresionant e ca o fundatie libertariana ce doreste privatizarea institutiilor publice precum CADI ia bani publici (de ex contractul nr. 83/5.2/S/49766). asta este cel mai impresionant!

    • „cam asta a facut stanga: dizidenta anticomunista pe bune”

      nu mi-aş fi putut închipui o asemenea bazaconie
      noroc că e şi ridicolă, nu doar fioroasă
      :lol:

    • Mortar,

      eu il respect pe d-l Tamas. Exact atat cat se respecta si dumnealui cand propovaduieste ce propovaduieste. Nici mai mult, nici mai putin.

      Cat priveste finantarea cu bani publici. Si eu critic atitudinea libertarienilor si dreptei in general fata de finantarea publica. Strategia optima a dreptei este sa foloseasca cat mai mult banii adunati de stat de la contribuabili. Sa-i foloseasca pentru a finanta programe ce duc la dematelarea ideologica si institutionala a statului social si interventionist. Daca o sa analizati si dv afirmatia de mai sus veti vedea de ce este (matematic) optima, atat strategic cat si economic. Or o buna parte din miscarea de dreapta fie nu intelege aceasta logica, fie o intelege dar are ezitari. De aceea ii critic.

      • da, am inteles unde bateti.
        doar ca criticile noastre la adresa fundatiilor liberatiene din RO sunt diferite. eu ii critic pt ca una zic si alta fumeaza: promoveaza minimizarea sau chiar desfiintarea statului si respectul pt taxele cetatenilor dar in acelasi timp nu au nici o jena in a se infrupta din taxele cetatenilor.

        dumneavoastra ii criticati chiar in cealalta directie: ba chiar ar trebui sa ia cat mai multi bani de la stat pt a’si promova misiunea de ¨demantelare¨a statului. e o lupta fara prizonieri, asta e mesajul dumneavoastra.

        am inteles. va apreciez sinceritatea :D

      • Observatiile iritat-critice la adresa d-lui Tamás Gáspár Miklós nu-mi par nefondate, chiar daca interlocutorii de aici nu cunosc, probabil, toata activitatea publicistica a filozofului maghiar (multe dintre ele fiind autopozitionari si repozitionari in contextul experientei contemporane ungare). Se stie si la noi ca d-l Tamas a avut o traiectorie ideologica foarte curioasa, plecind de la liberalismul clasic spre neoconservatorism, facind apoi o cotitura spre marxism. Nenegind dreptul lui la reinnoirea optiunii de autodefinire ideologica, din toata productia publicistica „tamasiana” mie mi se pare destul de concludent ca avem de a face cu un autor care nu se „autodefineste” ci intra intr-o camera de proba de vestimentatie ideologica unde experimenteaza sortimente vestimentare si face exercitii de eleganta prin schimbarea rapida a unor piese vestimentare. Intr-adevar, are eruditie si dibacie in acest demers. Totusi, personalitatea este cea descrisa mai sus de Vladimir Tismaneanu.

        • Kedves Bakk Miklos,
          am o curiozitate. credeti ca descrierea pe care i-o dati lui G.M.T. se poate aplica si lui V. Tismeaneanu?
          „un autor care nu se “autodefineste” ci intra intr-o camera de proba de vestimentatie ideologica unde experimenteaza sortimente vestimentare si face exercitii de eleganta prin schimbarea rapida a unor piese vestimentare.”

          sa zicem asa: un autor care a incercat haina neo marxista in timpul regimului comunist, haina neoliberala in timpul valului neoliberal din anii 90, cojocul apropierii iliesceane, si haina neoconservatoare dupa 2005.
          nu stiu, dumneavoastra sa imi spuneti!

  8. Cu parere de rau dar toata zacusca prezentata mai sus nu face decat sa intareasca o convingere: aceea ca nu ati inteles subtextul articolului lui Horatiu Pepine. Sa o luam pe indelete:
    A. In textul lui HP e vorba de o analiza preponderent calitativ-discursiva, a substantei mesajului stangii si dreptei din RO, a surselor, instrumentelor si impactului acestui mesaj si a perspectivelor de dezvoltare ulterioara.
    Ori dvs. i-ati contrapus o analiza cantitativ-actionala, in care ati amestecat actiuni de calitate ale dreptei (conferintele CADI, rapoarte SAR) cu unele indoielnice (conferintele ISP, cartea lui Patrasconiu, blogary.ro), ati pus impreuna actiuni de anvergura cu workshop-uri sau suete de blog.
    B. Comparatiile facute intre „ce face ” dreapta si „ce (nu) face” stanga denota lacune in cunoasterea „adversarului”: nimic despre ISD Ovidiu Sincai, nimic despre criticatac.ro, nimic despre gas.ro (Grupul pentru Actiune Sociala). Ori asta descalifica cam tot ceea ce ai facut. Daca inchidem ochi, nu inseamna ca realitatea dispare…
    C. Critica lui Tamas e gratuita in ceea ce priveste un presupus cameleonism ideologic. Omul asta a fost si este de stanga, nuantandu-si pozitia de fiecare data.

    Trecand peste toate astea, nu ramane decat sa va dedicati publicisticii si consultantei. Domeniul academic e putin cam prea pretentios pentru dvs.

  9. dragos, va lasam voua mindria intelectuala, dineurile si perierea reciproca cu bani de la stat sau alte stipendii garantate de putere. nu aveti nici un drept moral sa reprosati nu stiu ce actiuni veninoase unor tipi care se string si fac cu banii lor un site, scriu ce-i doare, depun proiecte, cauta finantari pentru texte esentiale pe care mainstreamul intelectual in romania le evita cu gratie. Si mai ales pun probleme care-i dor inclusiv pe iluzorii vostri exponenti ai clasei de mijloc. Chiar sa nu mai fie un loc in care oamenii sa spuna ca intreaga putere politica si intelectuala de azi lucreaza absolut previzibil intr-un singur sens: banci, corporatii, saracirea mainii de lucru? Criticile aduse de noi PSD-ului de exemplu sint mai de substanta decit orice invectiva sau pamflet ati putea voi produce. Stim ca ce facem e foarte important. Voi nu mai faceti nimic, Doar cheltuiti. Asta e diferenta majora dintre noi. Si te invit s-o respecti macar acolo in tacere, in spatele monitorului.
    dar hai sa te invat o chestie de principiu (poate i-o spui si dlui Tismaneanu): cind vorbesti despre ceva NUMESTE acel ceva. Scrii nu stiu cite pagini despre CEVA si nu spui la ce/cine te referi. Numiti-va obsesia: CRITICATAC. grupul Criticatac e cea mai independenta forma de manifestare publica in Romania. Si nu-mi da exemplul CADI – ia de acolo orice texte si aseaza-l linga unul de-al nostru. Scuza-ma, dar acolo apar rezumate de scoala generala. As putea scrie oricind mai bine despre libertarianism si nu e deloc un subiect preferat. Si mai ales nu-mi da exemplul inliniedreapta! – va faceti de ris.
    PS. Multam, Frodo, pentru replica inteligenta.
    PPS Multam, Horatiu Pepine, un tip care chiar stie sa-si asume opinii nepopulare printre amicii sai.

    • Din ce punct de vedere este Criticatac „cea mai independenta forma de manifestare publica in Romania”? Independent de ce de finantare de stat/partid politic? Ca dpv al ideilor exprimate este pur si simplu discurs socialist standard.

    • Costi,

      nu-ti raspund unui text scris in mod vadit la suparare. Ar fi incorect. O sa-l recitesti si tu in cateva ore si o sa intelegi de ce e mai bine asa.

      Pe de alta parte, daca tu crezi toata povestea se reduce la o asimetrie de resurse si acces, exista o solutie: Aranjam o serie de traininguri cu cei de la CADI – networking, fundraising, management de proiect – astfel incat sa faca si cei de la criticatac profesionist si eficient ce-si propun sa faca in linia de activitate in cauza. In loc sa traiasca drama victimizarii, marginalizarii si luptei de clasa, drama care se transfera asa cum vezi si tu mai sus intr-o obositoare retorica a victimizarii (tipic stangista as zice eu, dar poate sunt un pic nedrept)
      ar putea fi functionali si in plus ar putea organiza si ei dineuri, daca asta e problema.

      • domnule Aligica,
        as a fence sitter, va spun cum vad eu problema ridicata de costi. in romania avem o dreapta bugetofaga. dar in acelasi timp dreapta romaneasca are un discurs libertarian sau neoconservator (care pe partea de economie si public policies se suprapun) care A) acuza TOATE institutiile statului si TOATE programele sociale ca fiind bugetofage B) vede taxele ca fiind un furt organizat de stat (statul care isi baga mana in buzunarul antreprenorului) C) promoveaza desfiintarea sau privatizarea programelor sociale finantate de stat si a multor institutii publice.

        dat fiind A, B, C si faptul ca dreapta romaneasca este bugetofaga trag concluzia ca exista o mare ipocrizie de partea dreptei libertariano-neoconservatoare.

        cei mai importanti reprezentanti ai dreptei romanesti sunt bugetari: H.R. Patapievici, A. Plesu, M. Neamtu, C. Avramescu, S. Voinescu, TRU, I.T. Morar, Rodica Culcer, Paleologu, etc. chiar si fundatii libertariene precum CADI primesc bani publici. am tot respectul pt dumneavoastra ca lucrati in privat, pt fratii Koch.

      • Domnule Aligică, şi condescendeţa este un „ad hominem” (de care, de altfel, abundă textul dumneavoastră). Din punctul meu de vedere, textul dumneavoastră este atît de părtinitor, încît nu va încînta decît cîţiva orangutani gen Riddick (prietenii ştiu de ce).

    • @costi rogozanu: replica ta iritată conține foarte multe adjective, acuzații hazardate și nimic concret. E cea mai bună ilustrație a faptului că Dragoș are dreptate: când e vorba de argumente vă sufocă mânia proletară. Felul în care ataci la baionetă pe cei de la CADI e exemplar. Ai putea combate ideile din textele CADI, ai putea demonta argumentele lor, tu alegi în schimb să ironizezi talentul literar al autorilor. Talentul nu suplinește niciodată lipsa ideilor, după cum bine știi. Pentru că înafara unei revolte frumos articulate în indignările tale nu se află nimic. Nici o idee, nici o soluție, nici un proiect. Revoltă de dragul revoltei, construită pe atacuri la persoană – la fel de futilă și ipocrită precum și revolta celor care căinează viața lor grea sub dictatura Băsescu. Grupul vostru nu e interesat de idei, e interesat de pamflete și atacuri la persoană, combustibilul unei stări de revoltă perpetuă care și-a pierdut demult sensul. Sărăcie, spuneți? Să vedem, era mai bine să reducem pensiile sau e mai bine că am crescut TVA-ul? Sau trebuia să tipărim bani? Texte fundamentale ignorate cu bună știință, zici? Care texte?

    • @Costi Rogozanu:

      „…Si nu-mi da exemplul CADI – ia de acolo orice texte si aseaza-l linga unul de-al nostru. Scuza-ma, dar acolo apar rezumate de scoala generala. As putea scrie oricind mai bine despre libertarianism si nu e deloc un subiect preferat.”

      „Din spatele monitorului” (vezi ca era fatza lui), eu iti zic ca asta e si problema: crezi tu ca ai putea scrie despre orice „mai bine”, pentru ca tu n-ai consistenta, argumente, convingeri, adancime. Tu plutesti, mai Costi, printre cuvinte, iar daca exista si un loc de tipul „noi vrem respect!”, atunci e clar ca nu sensul stangii ori a dreaptei mai conteaza, ci a imposturii. Impostura de a crede ca poti scrie despre orice cuvinte „ce din coada au sa sune”. Tu nici de stanga nu esti, mai Costi, tu esti un rasfatat care ai toata libertatea in tara asta de a te inchipui de stanga. Inchipuieste-te orice, Costi Rogozanu, este o sansa pe care n-ai fi avut-o ca adult acum peste 21 de ani.

    • Costi,

      acum ca, sper eu, ti-a mai trecut supararea, uite ce iti propun:
      Un eveniment/conferinta/workshop comun, CADI-Criticatac, odata pe luna, incepand din toamna.
      O tema in discutie, cu bibliogafie si dezbatere, pe modelul actualelor workshopuri CADI. Partile se intalnesc si dezbat. Fie dezbatere libera, fie debate standard dupa modelul concursurilor clasice. Criticatac alege ce forma vrea si alege si prima tema.
      Daca esti de acord, da un semn. Am vorbit deja cu cei de la CADI si ei sunt de acord.
      Daca nu esti de acord, da totusi un semn, te rog. Nu-mi place sa te stiu suparat.

  10. adevărul e că stîngiştii sunt foarte preocupaţi de sărăcie: nu ştiu cum să facă s-o dea la tot cartieru’ cît mai echitabil
    dacă ar fi preocupaţi de bunăstare, ar distribui bunăstare
    aşa, distribuie şi ei ce pot… ce produc…

    • De ce sa ma supar?!
      E o intrebare cu asumptii stupide, formulata stupid si cu implicatii stupide dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne suparam.
      Parerea mea este ca (a) nu lucreaza toti la stat, ca (b) nu traiesc toti din bani publici si ca in plus, (c) a lucra la stat si a fi platit din bani publici nu e o problema pentru nimeni atat timp cat presteaza onest si competent serviciile pentru care a fost angajat.
      Dar banuiesc ca pe dv nu validitatea lui a, b si c de mai sus va intereseaza. Pe dv va intereseaza altceva. Asa ca va sugerez sa treceti direct la subiect si spuneti direct ce va framanta, ce aveti pe suflet. Daca aveti ceva.

      • O, am inteles, intelectualii de dreapta bugetari au raspuns onest unei nevoi a societatii, materializata in deschiderea unei pozitii retribuite, intr-o insitutie de stat, pe care au ocupat-o prin concurs. La fel ca un medic sau ca un politist, nu?

        Intreb doar: nu e ciudat ca propovaduitorii temperantei lucreaza intr-o carciuma?

        • Carciuma, temperanta, intelectuali, stat, medici, politisti …deduc ca aveti o problema cu punctul c si nu numai … Sper ca intelegeti ca nu e de loc clar ce doriti sa exprimati cu metafora dv…

          • „c) a lucra la stat si a fi platit din bani publici nu e o problema pentru nimeni atat timp cat presteaza onest si competent serviciile pentru care a fost angajat.”

            Aloo, d-voastra pretindeti a fi liberal? Deci nu e nicio problema ca statul ia prin monopolul fortei bani din mediul privat pentru a plati bugetari daca acestia isi fac treaba? Ca atare, daca toata lumea isi face treaba la stat, putem sa avem si o economie socialista, nu-i asa?

            Omul v-a pus o intrebare de bun simt: preaslaviti virtutile pietei concurentiale dintre oameni liberi, insa majoritatea habar nu aveti ce e aia sa lucrezi intr-un mediu privat. Pe principiul economie de piata sa fie, dar numai pentru prosti. Desteptii stau la stat si „presteaza onest si competent”. Competenta, stimabile, se judeca doar in mediul privat, pe baza rezultatelor avute in raport cu concurenta, nu intr-un sistem birocratic unde doar trebuie sa iti faci norma si atat.

            • Asculta Miles, tocmai cand credeam ca scriu si eu un articol scutit de critici puerile produse de libertarieni semidocti dar plin de ei si gata sa dea lectii in teme pe care nu le stapanesc, hop vii si dumneata cu produsul de mai sus. E bine, e corect ce spui, la nivel elementar. Apreciez efortul. E o atitudine corecta si pana la un punct tolerabila din ratiuni pedagogice. Daca ma iei insa cu”stimabile” si „alooo” depasesti punctul in cauza…

          • Semidoct sau nu, domnule, abordarea dumitale este improprie. Lasand la o parte faptul ca nu vi s-a cerut sa faceti judecati de valoare cu privire la gradul meu de instruire, vad ca nici macar nu ati catadicsit sa-mi raspundeti propriu-zis la intrebari, multumindu-va sa spuneti ca am dreptate „la nivel elementar”. Cat despre aprecierea cum ca as da lectii pe teme pe care nu le stapanesc, va pot spune doar ca nu imi propun sa dau lectii. Cand intrebi niste lucruri, nu dai lectii.

            Puteati sa-mi spuneti – si sa-i spuneti celui care va intrebase prima oara acest lucru, faptul ca d-voastra sunteti mai degraba un liberal clasic, ca un anumit grad de etatism este admis in cadrul acestei ideologii samd. Sau puteati, cine stie, sa gasiti o alta explicatie. D-voastra insa ati ales sa ma jigniti. Preferam sa-mi spuneti „stimabile” si „aloo” decat sa ma jigniti.

            PS. Daca eu sunt libertarian semidoct, o sa-i intreb pe adevaratii libertarieni care stapanesc mai bine temele discutate daca nu cumva, mai nou, e acceptabil sa fii angajat la stat daca o faci „in mod onest si competent.”

  11. Bla Bla. Toata lumea e buna la dat diagnostice, solutiile sucks din toate partile.

    Pe dreapta: „Costul statului” este un proiect penibil: se darima dumai daca sufli peste el cu puterea unui IQ de 80. „In Linie Dreapta” este alta productie autohtona de prost gust cu obsesii milenariste (barbarii care pindesc la marginea Evropii).
    Pe stinga: aberatii cit cuprinde, rar un gind stralucitor.
    Forme fara fond pe ambele parti.

    Ce e frumos: stinga vs dreapta este un meci de invective. Tipic romanesc, nu-i asa ? Numai ca nu e pe OTV, e pe contributors.ro.

    Romania se afirma pe zi ce trece ca un failed state si noi stam de idioti sa comentam ca la 1800 dreapta vs stinga. Adevarul (chestia aia cu A mare, imuabila) e pe planul secund.

    Absolut jenant.

    • „se darima dumai daca sufli peste el cu puterea unui IQ de 80”

      Suflati, it_s__not_news, suflati, cat puteti de tare! Va rugam!

      • Reactionati as expected, foarte exact: tipic romanesc, bascalie prosteasca.
        Respect pentru celalalt: zero. Aligica nu are respect decit pentru Aligica.
        Din nou, jenant.

        • it_s__not_news,
          de ce va suparati? Ati facut o gafa clasica si v-am taxat. Trebuia sa ma abtin? Poate.
          Dar si dv trebuia sa va abtineti sa faceti afirmatii… hai sa le zic, acum ca vreau sa ramanem prieteni, vulnerabile.

          • itsinotnews, nu te obosi. citeste mai sus. mesajul lui Aligica e ca asta e un razboi in care nu se iau prizonieri. deci totul e permis, sa zici una si sa faci alta, etc, etc. asa ca analize pamfletaresti sunt permise.

          • @Mortar

            Multumesc pentru sfat, sint imun la asa ceva.

            Cred ca dl Aligica prezinta acolo o functie cu doua componente: 1) o exponentiala (finantarea) si 2) o asimptotica cu derivata negativa (adica descrescatoare) spre o valoare pe care domnia sa o considera ideala.

            Oricum , nu discutia in jurul finantarii mi se pare importanta ci faptul ca arhitectura sociala propusa la noi nu trece de faza de viziune.

      • Domnule Aligica, predand economie stiti si dumneavoatra ca analizele acelea se bazeaza pe niste concepte si o metodologie absolut acadabranta; o notiune de „cost” calculat ca diferenta de valoare in comparatie cu un tip de exploatare utopic-capitalista ce e imposibil de calculat sau macar de apreciat fara remarce gen „costul este foarte mare”; calcularea acestui cost in termeni de eficienta productiva lasand la o parte (re)distributia, lipsa de analize concrete la domeniile abordate, etc. Nu inteleg cum puteti, ca profesor si cadru academic, sa luati apararea unui astfel de proiect. Serios, dincolo de dezbaterea politica, e vorba de onestitate academica.

        • Domnule Cristescu, mi-e teama ca nu pot urmari argumentul dv. Pare interesant ce spuneti dar nu inteleg bine ce chestionati.

          • Incercasem sa schitez un raspuns mai lung: din pacate e posibil ca moderatorii sa fi facut o mica greseala si sa nu il fi acceptat. In orice caz era un apel la „regulile jocului academic” sau ceva de genul acesta :).
            O zi buna!

  12. Modul cum ati inceput acest demers intelectual m-a determinat sa nu merg cu lectura pana la capat. Sub valul unor cuvinte „mestesugite” ascundeti, de fapt, frustrarile personale. Voi, acesti intelectuali chipurile rafinati nu sunteti continuatorii nimanui, ci doar o ceata de „parveniti”. Aroganta sau impolitetea lui „dumnealui” o ascundeti in „dumneavoastra”. Succes!

  13. Domnule Aligica, excelenta enumerarea daca nu ar fi fost jalonata dar nu cred ca e cazul sa fiti modest cu meritele dumneavoastra. Incercati sa amintiti fara pudoare si vremea in care erati chiar de dreapta si organizati un seminar excelent numit Mises. Se desfasoara si astazi, avand probabil cea mai longegiva experienta. Sunt curios de ce nu ati spus nimic despre el.

    A doua intrebare este ati numit mai multe personalitati ca fiind de dreapta. Una dintre ele a rostit urmatoarea formula: „”In situatii de acest gen, umanitatea are dreptul sa se apere, fara a mai recurge la tribunale, procurori si avocat””. Credeti ca respecta spiritul si valorile dreptei? (Sper sa imi raspundeti)

    • Aveti dreptate mare. Nu am mentionat Institutul Mises, cea mai veche organizatie libertariana in existenta la ora actuala. Am facut un invetar sumar si iata ca unele organizatii sau initiative care nu-mi sunt proaspete in minte au trecut nementionate. Pe altelele nu le-am mentionat in mod nederpt pur si simplu din ratiuni de spatiu. De Mises Insitute, da, am uitat pur si simplu. Regret. In mod cert merita mentionat. Cred insa ca e si vina lor un pic. Nu sunt foarte activi sau vizibili in ultima vreme. Cel putin nu pentru orizontul meu.

      A doua intrebare: Habar nu am ce vreti sa spuneti. Depinde de situatii. Pot imagina o situatie in care doaman Jay Nock, sotia dv, este in pericol de a fi violata iar dv asteptati deznodamantul ptr a recurge mai apoi la „ribunale, procurori si avocat”, in spiritul dreptei. Pot imagina si o alta atitudine din partea dv. Ce doriti de la mine? Sa va sfatuiesc cum sa procedati in spiritul si valorile dreptei? Habar nu am. Din subtext inteleg insa ca dv stiti. Felicitari!

  14. Stanga nici nu are multe idei de dezbatut si nici multe planuri de coagulat. Exista o vorba (e adevarat aprocrifa) atribuita lui Lenin, care taia scurt nodul gordian: „Bolsevicii nu discuta, bolsevicii executa!”

  15. Intelectuali de dreapta, tanara generatie? in Romania? Patrasconiu? don’t make me laugh; o fi de dreapta, dar intelectual nu e (presupun ca avem o perceptie diferita a ceea ce inseamna intelectual). Neamtu? Asta da exemplu. Cum ‘dreapta’ romaneasca intelectuala cum se crede ea, evident mai intelectuala, ‘mai’ superioara, mai orice decat altii, procura joburi unor unor oameni necalificati? Imi spuneti ca nu era un tanar, hai sa zicem cu simpatii de dreapta (desi n-ar trebui sa aiba nicio importanta asta), mai calificat/comptent/etc. in postul care i s-a daruit lui Neamtu? Nu cred. Ce merite are el sa-l faca atat de calificat incat sa nu fie organizat un concurs? Si exemplele pot continua.
    Ce vreau sa zic: mi-ar fi rusine sa vorbesc de calitatile dreptei tinere cand sunt atatia impostori in functii pe care nu le merita. Singurul lor merit e ca s-au afiliat unde si cu cine trebuia.
    Nu am nicio simpatie pt stanga, cel putin nu aia romaneasca (daca as vota in Spania, de ex., as vota stanga; in romania, cand mai votam, votam PNL, dar eram tanara si nu-mi dadeam seama ca PNL n-are nimic in comun cu liberalismul). cat despre intelectualitatea de stanga, poate ar avea mai multe sanse daca spatiul cultural romanesc n-ar fi atat de sufocat de ceata de dinozauri si discipolii lor care le calca pe urme. multi dintre ei se straduiesc sa arate si sa se comporta ca niste mosi, care simt ca tre sa zica mereu ceva intelept si flamboyant ca sa fie credibili.

  16. inteleg din articol, desi mai mult din postari anterioare, ca sunteti un anarho-capitalist convins. aveti o anumita vehementa in discurs, care in loc sa accentueze, mai mult dauneaza cumva mesajului, dar poate e doar o parere subiectiva a mea. dupa mine e greu de imbratisat in ziua de azi un model a carei eficienta e discutata doar teoretic. situatia din ziua de azi e mult mai complexa decat pe timpul lui karl may, si fara un interventionism din partea statului economiile ar putea fi puse usor pe butuci. probabil sistemul german ar trebui sa va puna pe ganduri.

    recunosc ca am o mare problema. nu reusesc sa inteleg ultimul paragraf. e de genul ori e laie ori balaie; parca ati spune ca protectia sociala nu poate coexista cu stimularea antreprenoriatului, ca interventionismul nu poate fi si benefic in anumite conditii, etc. si iar nu stiu de ce restul ar fi o nota de subsol, doar daca nu e un artificiu stilistic. nu inteleg de ce aveti senzatia, intr-un mod atat de adamant, ca ceea ce sustineti e perfect infailibil..? daca dreapta intelectuala romaneasca e coagulata in principal de dorinta de a trai mai bine, neaga aceasta inregimentare validitatea sau posibilitatea oricarui discurs coerent al stangii (moderate, desigur, centriste) ? N’ar avea cum.

    De fapt sunteti un radical (spus fara sens peiorativ).

  17. Dl Aligica, nu va suparati si stimati colegi de la CADI, dar mentionarea „analizei” Costul Statului intre exemplele de buna practica, nu e cea mai inspirata idee, mai ales ca sunteti profesor.
    Ma intreb daca ati citit analiza? Eu am citit cu atentie subiectul la care ma pricep, cel pe mediu (si va asigur ca nu am o abordare fanatic ecologista): vorba lui Costi Rogozanu, cred ca si el facea o analiza libertariana mai buna…
    Textul respectiv NU ESTE O ANALIZA. este o insiruire de teze si idei, fara nici o dovada in spate, fara nici un argument, fara nici o cifra.
    Pacat de idee, caci e buna, dar continutul e suuuubtire rau.

    In concluzie, ce vreau sa zic e ca analiza Costul Statului are exact aceleasi bube de care ziceti dvs. ca sufera textul lui Horatiu Pepine (doar ca dansul nu cred ca si-a prezentat textul ca pe o analiza a unui grup de cercetatori…etc).

  18. Costi Rogozanu vine din partea “neo-comuniştilor” Critiatac să îşi exprime frustrările şi în subsolul articolului lui Dragoş Paul Aligică.

    cea mai mare problemă a lui Costi Rogozanu este că pe parcursul articolului Dragoş Paul Aligică şi-a permis neobrăzarea de a nu face trimitere la “CRITICATAC” (“hai sa te invat o chestie de principiu (poate i-o spui si dlui Tismaneanu): cind vorbesti despre ceva NUMESTE acel ceva. Scrii nu stiu cite pagini despre CEVA si nu spui la ce/cine te referi. Numiti-va obsesia: CRITICATAC”), acel spaţiu al “dezbaterii civilizate“, in care dialogul dintre diferitele specii de nostalgici ai sovietelor.oscileaza între preţiozităţi sterile şi limbaj de mahala… Costi, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar îţi garantez că voi nu sînteţi “obsesia” nimănui, nici măcar a noastră, bieţi “circari fundamnetalişti“, sînteţi banalii subiecţi ai studiului unui fenomen mai larg: inexistenţa stîngii inteligente în România.

    Dar pentru că inliniedreapta.net este un site din “din zona fundamentalistă” şi DP Aligică “se face de rîs” amintindu-ne, să vedem tipul de “dialog” pe care îl promovează stînga hipsterilor cu eşarfă şi şapcă proletară a lui Vasile Ernu, cel care face la RFI “apologia dezbaterii civilizate“.
    Într-un articol despre “derapajele” lui Vladimir Tismăneanu, Vasile Ernu publică o replică dată de Adrian T. Sîrbu “care pune punctul pe i“. Comentariul denunţă “mîrşăvia, josnicia, amalgamul, discreditarea calomnioasă, extinsă insidios, prin contagiune, laşitatea vicleană” ce l-ar caracteriza pe Vladimir Tismăneanu, cel care îşi “deversează dejecţiile” pe blogul unor “ciracii anonimi” [inliniedreapta.net]. Chiar dacă aceste instrumente ale “dezbaterii civilizate“ nu sînt creaţia lui Vasile Ernu, acesta se indentifică cu ele şi le recomandă pe platforma pe care o coordonează….

    Cînd frodo buggins, un comentator al articolului lui DP Aligică, sare în ajutorul Criticatac spunînd, printre altele: „daca orice cacat precum “in linie dreapta” e trecut la realizari, atunci nu prea mai raman multe de spus… a propos, de “critic atac” ai auzit?” …Costi Rogozanu intervine…
    „Multam, Frodo, pentru replica inteligenta”…Nu fără a-l mustra sever pe DP Aligică: „Asta e diferenta majora dintre noi. Si te invit s-o respecti macar acolo in tacere, in spatele monitorului.”.
    Snobism si ipocrizie, marca criticatac.din punctul meu de vedere, prin grobianism si ipocrizie, criticatacii se fac infrecventabili unui anumit nivel de dezbatere intelectuala, cel spre care tind formuling atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, HR Patapievici si DP Aligica. Pina sa ajunga acolo criticatacii in frunte cu mentorul lor, Claude Karnoouh, trebuie sa isi explice scheletii din dulap.. http://inliniedreapta.net/criticatac-dezbaterea-civilizata-si-lungul-nasului/

  19. Repere ale dreptei, cartea de convorbiri a lui Cristian Patrasconiu; o simpla privire pe tabla de materii ne permite sa ne facem o idee, sa formulam o problema: Valeriu Stoica – „Dreapta, dincolo de mituri si de idoli”, Andrei Plesu – „Orice doctrina devine periculoasa cand se transforma in ideologie”, Virgil Nemoianu – „Cred in viziunile dreptei moderate”, Neagu Djuvara – „Regula numarul unu e ca nu exista nimic care sa nu fie spus”, Nicolae Manolescu – „Postura de apolitic mi se pare neclara”, Gabriel Liiceanu – „O gandire politica de anvergura nu e de dreapta sau de stanga, ci e doar inteligenta, adevarata si dreapta”, Andrei Cornea – „In realitate politicianul roman nu e ideolog, ci un oportunist”, H-R Patapievici – „Modernitatea clasica este de dreapta”, Lucian Boia – „Deocamdata, Occidentul e lumea cea mai buna”.

    Am lasat la o parte in insiruire Alexandru George, „Liberalismul, aplicat ca atare, duce la o viata de riscuri”, pentru ca la lansarea cartii autorul a ilustrat cu varf si indesat titlul convorbirii sale…

    Am lasat la urma convorbirea lui Tismaneanu, „Dreapta trebuie sa fie principala forta de salvare a civilizatiei”. Daca celelalte arata echilibru, o pozitie moderata, o chestionare, un pariu, o optiune, o teza istorica, un aforism, marturisesc o optiune cu tatonarea de rigoare, cea a profesorului Tismaneanu nu rateaza sa anunte un anume fanatism, un exclusivism, o pozitie tot mai contondenta, neplacuta, pura parada, care are loc mai ales pe aceasta platforma.

    Textul lui Aligica de mai sus, alta parada, nu intelege conceptul de „academic”, pozitia universitara i se pare singura in ordinea cunoasterii, marturiseste o ignoranta crasa, pozitia unui om necultivat, simpla manifestare a incantarii de sine.

  20. Dl. Pepine cam are dreptate in ce spune. Cel putin pe partea online, stanga CriticAtac dezbate probleme reale, si o face un niste argumente, in general, moderne, de sorginte social-europeana. In comparatie, publicatiile mai de dreapta cam vorbesc fara rost, batand apa-n piua pe aceleasi argumente exprimate simplist in genul „in carca privatilor”. Ma rog, n-am fost la seminarii si d-alea, ca n-am timp, ma refer strict la partea online.

    Uitati cateva din temele dezbatute la CriticAtac (citez selectiv si fara o ordine anume), de obicei in mai multe articole, din unghiuri diverse:

    1. Legalitatea si moralitatea (dpdv juridic) uciderii lui bin Laden
    2. Protestele din Spania si cauzele lor
    3. Chestiunea „statului social” in Romania
    4. Rolul si scopul sindicatelor, in Romania si aiurea
    5. Evolutia mass-media in ultimii 10 ani

    Uitati ultimele subiecte importante dezbatute pe Contributors (ca asta-l citesc mai frecvent):

    1. Eroii uitati ai anticomunismului (articole Tismaneanu, Mihail Neamtu)
    2. Ceva articole generaliste despre dreapta romaneasca (Aligica)
    3. Chestii factuale marunte (Doc) – nu zic ca sunt neimportante, dar nu sunt de anvergura
    4. Multe articole de opinii diverse (Vlaston, Fumurescu et.al).

    Sorry, dar CriticAtac pare pur si simplu mai viu si conectat la evenimente, in timp ce Contributors pare ca taie frunza la caini. Probabil si alte site-uri de dreapta.

    Atentie, nu e vorba de ideile pe fond. Dl Pepine se refera strict la calitatea si anvergura dezbaterii.

  21. Unde e generalitatea invocată mai sus, care în plus e şi documentată cu referinţe la discuţii şi acţiuni??

    În plus unele opinii merg scârbos până la atacarea şi discreditarea persoanei citez -marturiseste o ignoranta crasa, pozitia unui om necultivat, simpla manifestare a incantarii de sine. Evident în România actuală oricine poate spune orice sub acoperirea unui nick anonim, e o chestiune de educaţie deficitară, oameni care nu se asumă. Dl Aligică n-are nevoie de opinia unui Paul, pentru a dovedi competenţele lui, are un CV care vorbeşte în locul lui. Dl Tismâneanu la fel.
    Care sunt argumentele moderne de origine sorginte europeeană..care la o analiză de flecar mai profundă, se trag de la strămoşii noştrii, dacii şi romanii..şi se ilustrează perfect prin absenţă.

    Stânga discută legalitatea uciderii lui Ben Laden, uitând ilegalitatea profundă a actelor lui teroriste, soldate cu mii de victime nevinovate. Chestiune de principiu,sar cu gura-n sus vajnicii zbiri ai moralităţii teoretice. Căci practic, e dovadă de stupizenie umană teoretizată inutil cu vorbe-n vânt. Şi aşa moartea lui Bin Laden , cel puţin din punct de vedere uman e prea puţină ca şi pedeapsă pentru suferinţa şi consecinţele negative ale acţiunilor lui. Tot aceiaşi stângă sare la gâtul justiţiei din SUA, ah ce spectacol prost DSK încătuşat, prezumţie de nevinovăţie încălcată etc…uitând complet că se contrazic automat privind principiul promovat de egalitate în faţa justiţiei. Teribil.
    Nici măcar nu mai e o chestiune de stânga sau dreapta, e vorba de bun simţ uman elementar, unde stânga sau dreapta , sus sau jos sunt în afara sistemului de referinţă.

    Rolul sindicatelor în România. Iar stânga pare să fie oarbă la esenţa discuţiei în loc să promoveze mecanisme de conducere colectivă şi responsabile, în gestiunea acestora ca mijloc de recredibilizare a acestor instituţii, bate apa-n piuă cu un mesaj propagandistic care ca şi efect are doar apărarea involuntară a unor mecanisme corupte instalate în sânul sindicatelor, state dictatoriale paralele care numai interesele colective nu se apără( doar privind averile liderilor cu vârstă de dinozaur).

    Evoluţia Mass Media. N-am auzit în afara unui studiu făcut de Capital privind concentrarea mass media , nici de un studiu care să cuantifice mass-media în România. Să vorbim de cifre, evoluţii nu de opinii.
    E plină România de ele.

  22. rogozanu: „Si nu-mi da exemplul CADI – ia de acolo orice texte si aseaza-l linga unul de-al nostru. Scuza-ma, dar acolo apar rezumate de scoala generala. As putea scrie oricind mai bine despre libertarianism si nu e deloc un subiect preferat. Si mai ales nu-mi da exemplul inliniedreapta! – va faceti de ris.”

    Nu stiu ce e CADI, dar pe baietii de pe inliniedreapta ii cam stiu. Are dreptate Rogozanu sa se uite de sus la textele lor. Cei de acolo nu sint nici filologi, nici filozofi, nici foarte obisnuiti cu scrisul, nici destul de acasa cu ortografia, nici foarte cititi in general. Si pe deasupra si cam prea biased (spun asta pentru ca si eu sint de dreapta, dar nu ca ei). Pe scurt, un roman care bea bere cu G. M. Tamas nu are timp de pierdut in discutii inutile cu niste insi care nici macar numele intreg nu si-l afiseaza.

    Interesant e ca a fost o vreme cind Rogozanu, Ciprian Siulea si altii din grupul lor tot incercau sa intre in vorba cu „boierii mintii” Plesu si Liiceanu, dar au fost tratati exact la fel cum el si cei de la Criticatac ii trateaza azi pe inginerii de pe linia dreapta: cu flit si porti inchise. Pe scurt, putinii romani care beau bere cu Heidegger si cu Kant nu isi irosesc ei timpul pretios polemizind cu niste pusti obraznici care mai au de citit citeva biblioteci inainte de a li se permite sa deschida gura.

    Deja devine neinteresant – pare sa fie un cliseu la romani -, exact la fel sint tratati pe linia dreapta cei care indraznesc sa comenteze critic enciclicele inginerilor locului in chestiuni politico-filozofico-religioase. Se incepe cu bascalie, se trece la insulta si, inainte sa apuce preopinentul sa replice cu un legitim „ba pe-a ma-tii”, i se blocheaza accesul. Pe scurt, de la inaltimea prestigiului de admin si blogger fruntas pe ramura nu stai de vorba chiar cu orice neica nimeni cu IP de proxy.

    Dar nu sint doar astea trei nivele. Acei neica nimeni cu IP de proxy au si ei, in mod sigur, falitii lor: ca doar e plina tara de insi care habar nu au ce e un IP sau un proxy. S.a.m.d. pina la ultimul betiv din cel mai indepartat catun din tara.

    Sa nu ii uit pe cei ca Dinu Patriciu care, cocotati pe mormanele lor de bani, nu au timp de discutii cu insi ca pitigoiul Patapievici sau filozofeanul Liiceanu.

    Cam asa comunica romanii intre ei, cam asa merge dialogul social.

  23. @Dle Agilica,
    ma faceti sa rad:

    „Care idei, care discurs?” Urmata de „Personal nu l-am citit pe Claude Karnooh „. Nici ca mai e nevoie de o demonstratie, logica isi face singura treaba.

  24. Zice autorul: „Iar daca vorbim despre saracie… Daca nu ai inteles ca in analiza originilor saraciei si prosperitatii unei natiuni, faptul elementar si central este ca nu redistributia, nu birocratia, nu statul, nu sindicatul, nu interventionismul ci simpla si pura crestere economica a scos si scoate zilnic din mizerie mii de oameni, ai o problema.” Argumentul sugereaza ca stanga e mioapa, ca nu vede importanta unui factor in ecuatie, in particular, ca nu intelege importanta cresterii economica. Ba da, o intelege, doar ca cresterea economica singura nu asigura eliminarea saraciei. E nevoie _si_ de redistributie, caci accesul la educatie si egaliatatea de oportunitati cer redistributie. Solutia este crestere economica plus redistributie. In timp ce stanga vede asta, dreapta insista ca redistributia e naspa, imorala, e vina saracilor daca sunt saraci etc. Deci daca se poate pune un diagnostic de miopie, dreapa e suferinda, caci ea nu vede un factor al ecuatiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro