joi, martie 28, 2024

Despre Dughin, dughinism si barocul stalino-fascist

Motto: “Întrebarea crucială de care dughiniștii și putiniștii fug speriați, precum gândacii de bucătărie, este următoarea: de două ori Rusia a promis să salveze lumea și a reușit doar să o facă mai asemănătoare cu iadul. E cazul să o investim cu un nou capital de încredere ca să o facă și a treia oară?”–Olavo de Carvalho

Discutiile actuale despre legaturile posibile ale lui Alekesandr Dughin in Romania (si nu doar acolo) fac necesara, cred, republicarea unui text aparut in urma cu cateva luni, aici, pe Contributors (26 iunie 2014). Dughin nu este un personaj oarecare, ci unul dintre cei mai influenti ganditori din zona panslavismului ortodoxist, a fundamentalimsului anti-capitalist si anti-liberal. In gandirea lui, se intalneste eurasianismul radical cu national-bolsevismul rezidual. Este vorba de ceea ce numesc barocul stalino-fascist. Dughinismul este un mit politic redemptiv, una din expresiile cele mai virulente si potential explozive ale fantasmelor salvarii. Nu este de mirare ca stangistii fanatici si dreptacii exaltati se gasesc pe lista de potentiali sustinatori ai acestui tip de proiect politic. Dupa cum nu este de mirare ca figureaza acolo FSN-isti, protocronisti, anti-globalisti si diversi iluzionisti anti-anticomunisti.

https://www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE/posts/749648855127736

„Vizita ideologului pseudo-conservator, in fapt profetul imperialismului velicorus Aleksandr Dughin in Romania, in plina ofensiva pesedist-penelista pentru demisia lui Traian Basescu, nu poate sa nu genereze legitime intrebari. Dughin nu este un universitar oarecare, ci ideologul din umbra al strategiei putiniste de resurectie a Maicii Rusii sub semnul sintezei fascisto-comunista. Este doctrinarul unui nou totalitarism in statu nascendi, un conglomerat deliberat baroc, un panslavism ortodoxist impregnat cu nostalgii staliniste cu certe si deloc secrete ambitii expansioniste. Este un adversar visceral al valorilor liberale. Traian Basescu simbolizeaza optiunea indefectibila a Romaniei pentru NATO si UE. Decredibilizarea sa este clar legata, prin fire bine camuflate dar nu imposibil de decelat, de interesele Rusiei putiniste.

Reiau aici un articol de acum cateva luni (martie 2014) care s-a dovedit, iata, premonitoriu. Ceea ce dezvaluie acum Robert Turcescu pe blogul sau mi se pare deopotriva revelator ai alarmant. Dughin nu se ocupa cu turismul spiritual. Vizitele sale in Romania (care, totusi, nu este Muntele Athos) si nu doar acolo sunt expresia unei agende geopolitice. Este interesant cine a participat la mesele in onoarea lui Dughin. Intre acestia, graficianul ex-peremist Eugen Mihaescu, fost consilier personal al lui Ion Iliescu, care si-a construit “cariera politica” pe post de vasal al lui Corneliu Vadim Tudor in cea mai neagra perioada a acestuia. In trecutul recent, Dughin s-a intalnit cu Ioan Talpes si cu Adrian Nastase. Nu mai vorbesc de diverse personaje stranii care apar si dispar in functie de o meteorologie politica adeseori naucitoare. Mircea Popa, cu ale sale propensiuni rusofile stiute de decenii, este doar unul dintre acestea.

“Cine vrea sa inteleaga mentalul Kremlinului, himerele dominante la ceasul dictaturii FSB, ar face bine sa asculte cantecele Jannei Bicevskaia, fosta voce a protestului, un fel de Joan Baez a vremurilor lui Brejnev si Andropov, devenita una a resurectiei simbolice a unui trecut fetisizat, romantizat si mitizat. Sunt cantece care aduc aminte deopotriva de miturile bolsevice si de acelea ale Garzii Albe, de cultul lui Nikolai al II-lea si de acela al lui Iosif Djugasvili, zis Stalin, intr-o combinatie pe cat de eterogena, pe atat de inselatoare. O combinatie letala pentru tot ce inseamna libertatea individului. ”Marsurile, imnurile si simbolurile vagi sunt materia prima a a oricarei dictaturi”, scria Mihail Sebastian in “Cum am devenit huligan” (citez din memorie). Ingrediente folosite din plin de regimul Putin.

Mistuit de anxietati inavuabile si de nesabuite aspiratii de a reconstitui Imperiul Rus, Vladimir Putin mizeaza pe ceea ce numesc fantasmele salvarii. S-a scris mult, in anii 90, despre sindromul Rusiei weimariene si despre riscul ascensiunii fascismului. Iata-l acum implinit. Un fascism modernizat, desigur, dar tot fascism: imperialist, militarist, nationalist, dictatorial, anti-liberal si anti-pluralist. Pe scurt, gangsterismul pseudo-mesianic ridicat la nivel de politica de stat. Ideile doar aparent delirante ale lui Aleksandr Dughin au inspirat si continua sa inspire pariul lui Putin si al camarilei sale. Printre cei care il frecventeaza pe Dughin se numara Gabor Vona, liderul formatiunii extremiste Jobbik din Ungaria.

Este vorba de un proiect geopolitic cu aspiratii planetare, anti-occidental, xenofob, autoritar si anti-liberal. Timp in care Putin si megafoanele sale calomniaza revolutia ucrainiana despre “lovitura de stat fascista” de la Kiev. Iata un pasaj simptomatic dintr-o carte programatica a lui Dughin: “Suveranitatea Ucrainei reprezintă un factor extrem de negativ pentru geopolitica Rusiei şi poate conduce, în principiu, foarte uşor la un conflict militar. […] Ucraina ca stat independent cu anumite ambiții teritoriale constituie o amenințare enormă pentru întreaga Eurasia și, fără o soluționare a problemei ucrainene, este lipsit de sens să vorbim despre geopolitica continentală. [ … ] Avînd în vedere faptul că o simplă integrare a Moscovei şi Kievului este imposibilă și nu va duce la o structură geopolitică stabilă […], Moscova va trebui să se implice în mod activ în reorganizarea spațiului Ucrainei în conformitate cu singurul model geopolitic logic şi natural.”

Visului unificarii europene, imbratisat de revolutionarii ucrainieni, sustinut de democratii rusi, Putin ii opune, in traditia stalinismului, a pan-slavismului si a eurasianismului, propriul sau vis, o Uniune dominata de Rusia vesnica. Cine nu intelege ca miza actualului moment este viitorul Europei, indeosebi al Europei de Est si Centrale, deci si al Romaniei, sufera de orbire geopolitica si abulie morala.”

http://anton-shekhovtsov.blogspot.ro/2014/03/is-putin-new-hitler-in-making.html

http://www.theinteramerican.org/blogs/98-olavo-de-carvalho/247-olavo-de-carvalho-debates-aleksandr-dugin-i.html

http://inliniedreapta.net/dughin-reface-familia-rusa/

http://www.foreignaffairs.com/articles/141080/anton-barbashin-and-hannah-thoburn/putins-brain?cid=soc-twitter-in-snapshots-putins_brain-040114

http://www.lapunkt.ro/2014/06/26/maica-rusie-in-ofensiva-despre-dughin-dughinism-si-putinism/

PS: Cum noteaza un bun prieten, “Aleksandr Dughin e foarte activ in România exact in momentele de atac. Si este imposibil sa-ti scape semnificația pro-rusa si antipatriotica a votului de ieri din Parlament: exact cind Președintele conducea la București negocierile SEECP, unde au venit șefii de stat si de guverne din Europa de Sud-Est si pe care a reușit sa il revitalizeze printr-o declarație comuna, Parlamentul ii cerea demisia. Lovitura de stat, sa nu iluzionam, continua.” As mai adauga, pentru acuratetea dezbaterii pe tema Dughin, ca site-ul “In linie dreapta”, acuzat de unii de “extremism”, s-a ocupat in chip sistematic si continuu de acest personaj si de ideile sale. Cu mult inainte ca extremismul lui Dughin sa devina un subiect de discutie si de ingrijorare in mainstream-ul romanesc, pe acest site au aparut analize datorate lui Olavo de Carvalho, Ancai Cernea si altor autori.

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/03/05/putinism-dughinism-si-pseudo-conservatorism-chipurile-national-bolsevismului/

http://www.revista22.ro/putinismul-este-un-fascism-44102.html

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Un amestec mult mai periculos de Hitler si Stalin s-a nascut politic sub ochii nostri, a acaparat puterea in Rusia pas cu pas ajutat de massele imbecilizate de acolo si de idiotii utili de dincoace, iar acum suna trambita razboiului, aparent de neoprit. Admirabilii oameni de la ILD au tot scris despre aceste lucruri prezentand si argumente, si nu numai ca n-au fost bagati in seama, au fost chiar stersi din recomandarile altor siteuri la presiunea acelor vesnici si omniprezenti idioti utili. Domnule, ne ducem dracului pe mana noastra, lasand naivii (in cel mai bun caz) sa ne cenzureze gandirea si informatiile. Si n-ar fi prima data cand se intampla: Hitler si Stalin au acaparat puterea asemanator, nu putem spune ca nu puteam recunoaste un anumit model istoric. Chiar nu poate fi oprit modul asta in care civilizatia occidentala isi sapa singura groapa, chiar trebuie sa fim asemenea mustelor care se tot lovesc de geam?? Ar cam fi de-ajuns, dupa atatea generatii sacrificate aiurea, nu?

    • @alex „civilizatia occidentala isi sapa singura groapa”..

      Civilizatia occidentala nu mai exista.Acum acesta „civilizatie” e „beyond parody”, e reprezentata de Conchita Wurst si manifestatiile din ziua de „Black Friday”.
      Nici Rusia nu sta mult mai bine, in ciuda pretentiilor dughiniste.Rusia a devenit si ea o „societate a porcilor” („city of pigs”-Plato) marcata de consumerism si superficialitate.
      Insa elita politica ruseasca a pastrat o trasatură esentiala din concepţia traditionala despre putere/stat; si anume ca politicul domina in detrimentul economicului.Ca exista o ierahie valorica si astfel o justificare „transcendenta” pentru existenta statului.

      • @Radu
        Chiar dacă se poate argumenta că puterea politică în Rusia nu o dețin oligarhii, cred că nu e loc de proclamare a unei disocieri între pârghiile conducerii și miliardele care mișună în jurul ei. Pe de altă parte, dacă Rusia nu e condusă de miliardari, se poate pune pe bună dreptate întrebarea cine stă în spatele lor.
        În ce privește caracterul „transcendental” pe care îl menționați, sau să-i spunem „mesianism” (nu foarte recunoscut de vecini :)), îmi pare mai curând un blestem auto-asumat- în primul rând pentru că istoric a fost însoțit de o discrepanță fără paralele în sânul altor mari puteri între „prestanță” sau „percepție” și nivelul de trai al supușilor (fie autohtoni, fie colonizați). Iar în al doilea rând, pare că Rusia a ratat constant orice tentativă de redefinire care să nu cadă într-o formă sau alta de autocrație.Dacă rușii își asumă acest destin aparent recurent și peren, e dreptul lor- mai puțin însă au dreptul de a-l impune altora, care au o altă filosofie de viață sau speranțe de viitor. Spoiala ortodoxă, cea țaristă ori stalinistă, nu reprezintă decât un cocteil de noțiuni regurgitate, menite să alinieze marele public rus în spatele unei conduceri care și-a construit treptat o legendă, aidoma agenților care trebuie introduși în exterior sub o acoperire cu un minim de plauzibilitate.

        • Scorurile de popularitate ale lui Putin (83%, daca sunt reale) sugereaza ca o buna parte il sustin.Ne puteam astepta la un fel de „razboi rece” dar nu unul global -Rusia nu e URSS, nu are resursele pentru o confruntare globala- ci unul regional -Caucaz (Georgia) si Europa de Est -Ungaria da semne ca vrea sa ‘defecteze’ din alianta EU&US, Serbia si Bulgaria au simpatii rusesti puternice, si desigur Ucraina unde Rusia va exercita o presiune mare in continuare, pentru Rusia e o chestiune „existentiala”…Romania s-ar putea trezi si ea izolata si sub presiune, macar indirecta, daca tarile vecine se reorienteaza.

          • @ radu – scorurile de popularitate ale lui Putin sunt la fel de reale ca în România lui Ceaușescu. Adică oamenii știu care e răspunsul ”corect” la anumite întrebări și nu sunt prea mulți cei care riscă să răspundă altfel. Și în România sunt câteva milioane de exemple de Homo Sovieticus, în Rusia sunt mult peste 100 de milioane.

        • @ Andrei A. – ba da, în Rusia puterea politică o dețin oligarhii. Există două tabere, oligarhii ”buni” și oligarhii ”răi”, iar cei ”buni” se află la conducerea țării. Putin nu este Ion Iliescu, nu este ”sărac și cinstit”, Putin este miliardar el însuși, iar câțiva dintre apropiații lui de asemenea.

  2. Un link recomandat de dumneavoastra „http://www.theinteramerican.org/blogs/98-olavo-de-carvalho/247-olavo-de-carvalho-debates-aleksandr-dugin-i.html” nu contine nici un document.

    • Multumesc mult, Mihai. Am citit si mi-a atras atentia, din monoloogul lui de Carvalho, urmatoarea afirmatie:

      „On its turn, the Western globalist elite does not represent any national interest and does not identify itself with any particular State or government, though it controls several of them. On the contrary, when its interests collide with those of the nations where it originated (and this necessarily happens), it does not hesitate to turn itself against its own homeland, to subjugate it and, if necessary, to destroy it.”

      In Statele Unite, o pozitie identica este sustinuta de curente si formatiuni de extrema dreapta.

      • Cu placere.
        Eu va oferisem linkul la introducere. Urmeaza alte documente. Structura prezentata pe site este urmatoarea:
        March 7th – Introductions
        March 21st – Dugin
        April 4th – Olavo (was delivered in April 6th)
        April 22nd – Dugin (was delivered in April 24th)
        May 10th* – Olavo(was delivered in April 23rd)
        July 5th* – Conclusions
        Ar fi util sa cititi toata dezbaterea. Poate ca e cam lunga…

        • Am citit si acum imi pare rau. Nici unul nici altul nu merita efortul. Vulpi (in sensul elucidat de I. Berlin) batrane, dar pana la urma personaje minore si vicariante.

    • Dl. Andrieș – Asocierile publicate în ÎLD sunt halucinante. Faceți numai speculații, fără a avea niciun fel de dovezi. Pur și simplu acuze de genul „Traian Băsescu a fost securist” sau „Victor Ponta a fost ofițer acoperit”. Dacă doriți presă de calitate online sau scrisă trebuie să vă depărtați de astfel de fantezii calomniatoare. Acuzele dvs. încep să semene cu cele din retorica de pe vremea administrației Antonescu si cu cele ale comisiei Joseph McCarthy. Vânătoare de vrăjitoare.

    • Cine cauta pe facebook sa afle ce „prieteni” are Vasile Ernu, va fi surprins (sau nu!) sa constate ca multi oameni de cultura, mai ales scriitori si mai ales tineri scriitori, nu au nicio problema cu panslavismul cel putin cultural al lui Ernu.
      Mai mult, Ernu este gazduit cu incredere chiar in revistele virtuale ale unor astfel de literati. Oare pentru acestia Ernu este doar un iubitor de cultura rusa? Atat de naivi sa fie?

        • Cazul Vasile Ernu… știți foarte bine (mai bine decât mine) ce publicați pe ÎLD. Porniți de la niște lucruri minore pe care le inflamați voit și continuați cu împrăștierea de speculații. În stil de prezentare și tonul comunicării începeți să semănați din ce în ce mai mult cu extrema dreaptă din SUA. Paradoxul este că „elita” acestei secțiuni din societatea americană îl admiră pe… Vladimir Putin. A se vedea cazul Buchanan. Își detestă atât de mult președintele încât mai degrabă s-ar alia cu Putin căruia îi este adversar delcarat lui Obama.

          Lista cu prietenii Rusiei din inbox-ul lui Alexandru Dughin NU dovedește nimic. Mi-e greu să văd pe Vasile Ernu, Ion Coja, Ion Iliescu si Dan Puric întâlnindu-se la o casă conspirativă din București, trăgând perdelele, stigând lumina și începând să planifice o consipirație îndreptată împotriva României. Și chiar dacă ar face-o (prin absurd) nu știu ce șanse de reușită ar avea o astfel de inițiativă. Iar pentru dosar, nu am niciun fel de simpatii stângiste.

          • faptul ca Ernu se intalneste in sedinte de lucru cu sustinatori ai terorismului rusesc in Ucraina, pe unii dintre ei ii si publica, nu este un lucru minor. cel putin Dughin nu il considera minor, din moment ce l-a pus pe lista.

            degeaba trageti in mesager, irositi gloantele.

            am cerut un exemplu concret, mai incercati.

            • *e vorba de sustinatori ai terorismului rusesc in Ucraina dar si ai potentialului terorism rusesc in Republica Moldova. Vedeti relatiile cu Pavel Grigorciuc (ex-PCRM, actual ANTIFA), Victor Sapinov (Borotba).

            • Din nefericire, mesagerul blamează prin asociere și nimic mai mult. Ochiți pe amicii stimabilului Ernu și sperați să îl doborâți chiar pe individul cu care aparent aveți o dispută ideologică. În esență, nu aveți lucruri concrete despre VE și nu puteți construi un caz.

              Dacă aplicați același raționament și Traian Băsescu ar trebui să fie responsabil de matrapazlâcurile frățiorului Mircea. Ceea ce nu este cazul.

              În concluzie și drept consolare, fenomenul este vechi de când lumea și presa. La altă scară, există similitudini cu controversa Ayers-Obama din 2008, folosită atât de candidații democrați în „primare” cât și de campania republicană și media conservatoare. În final, presupusele legături strânse dintre Ayers și Obama nu au putut fi dovedite. O tornadă de guano soldată cu zero victime.

              Poate data viitoare… oricum, mulțumim pentru vigilență. Puteți considera o carieră în cadrul SIE.

          • Nu dovediti nimic. Dughin nu e conservator ca Margaret Thatcher. Pe ea Dughin o uraste de moarte pentru ca e atlantista. Teoretic, Dughin inglobeaza in eurasianism idei din bolsevism, fascism, ortodoxie, esoterism, paganism, etc. Practic, Dughin vrea teroare, putere si teritoriu pt Moscova.
            Daca aveti nelamuriri, cititi-l pe Dughin ca sa vedeti daca cei de pe lista pot fi interesanti pentru ce vrea el sa faca. Apoi, daca tot nu sunteti de acord cu lista, va puteti adresa lui Dughin, nu site-ului Humpty-Dumpty care doar a publicat lista (si cu atat mai putin ILD).

  3. Aș zice că Isaac Asimov a rezumat în doar câteva cuvinte ceea ce fac Dughin și Putin acum: ”încercarea de a lansa în spațiu o căruță” :)

    Ambițiile imperiale ale Chinei, de exemplu, au în spate o economie care să le susțină. Ambițiile imperiale ale Rusiei sunt lipsite de orice contact cu realitatea. Așa cum spuneam și în urmă cu câteva luni, într-un alt comentariu, Stalin și Brejnev erau de luat în serios, ei intrau cu tancurile în inima Europei Centrale, în Viena, Budapesta și Praga. Putin abia reușește să provoace niște încăierări locale la Luhansk și Donețk, în timp ce zilele acestea tocmai s-a trezit cu noi incidente armate la Groznâi, în Cecenia.

    E pur și simplu ridicol să mai viseze la imperii și panslavism, în situația de față. Cu prețul petrolului în jurul a 60 de dolari, el nu știe dacă o să mai poată plăti salariile militarilor și funcționarilor în 2015.

  4. Problema este ca ideile de acest tip sunt imbratisate de o patura mai larga de oameni decat ne imaginam. Exista o categorie de romani a caror mentalitate se balaceste pe undeva intre nostalgii comunistoide, dacisme, nationalisme exacerbate pe linia nationalism-comunismului dinainte de ’89 combinate cu un ortodoxism feroce, oameni pentru care un Ion Coja, de pilda, este ganditorul absolut, pentru care Romania este Gradina Maicii Domnului strabatuta de miriade de tuneluri de energie, oameni care cumpara Dan Puric pe paine, oameni care se invarteau dupa ’90 in zone vadimiste, dar nu numai, dezamagiti care nu se mai regasesc in altceva decat intr-un trecut prost interpretat si in lozinci, persoane care demonstreaza anti-cip, etc. Toti acestia sunt potentiali fani Dughin. Toti acestia reprezinta anti-europenismul romanesc. Pe ei a mizat si VVPonta cu a sa mandrie fasaita de a fi roman. Deocamdata nu au castigat, dar sunt totusi destul de multi.

    • Regimul Ceausescu are meritul principal, reusind sa creeze o categorie intreaga de propagandisti care sa reia si sa amplifice toate tendintele aberante din istoria intelectuala a tarii. Ne vom tot razboi cu mostenirea sa.

  5. Ceea ce s-a reprosat unor intelectuali est-europeni, de pana in 1989, a fost somnolenta reactiilor “publice” si “critice”, cum definim, astazi, cele doua caracteristici pe care le pretindem a fi constante ale carturarilor. De ce le-am respinge, acum, cand frustrarile, framantarile si cautarile social-politice par a se apropia de un nou punct critic, ca in urma cu un sfert de veac? Libertatea de circulatie, de contacte, de schimburi de idei sau de alegere tine de eterna si universala aspiratie liberala, daca aceasta esenta ar fi negata ar fi, cu adevarat, o problema. Oricine se poate intalni cu oricine, oricine poate spune orice, oricine poate alege orice. Pe de alta parte, un sistem este un sistem, niciodata perfect, mereu perfectibil. Recunoasterea capitalismului ca nefiind perfect este logica, dar a ingheta aceasta imperfectiune pe motiv ca altceva mai bun nu exista sau ca nu s-a inventat iese, cred, din campul rationalitatii (din al creativitatii, in mod cert). Nu ar trebui sa repetam greseala de a lega capitalismul de o singura tara, asa cum a facut-o comunismul. Nu sustin, nici pe departe, paralelismul de parcurs sau de finalitate al celor doua sisteme, capitalismul se poate reforma, dar reforma nu ar trebui sa ocoleasca spatiul geopolitic de origine al capitalismului. Sa nu ne amagim, reforma Vestului este tot atat de necesara cum a fost reforma Estului, in primul rand prin abandonarea utopiei ca cineva ar mai putea exercita un rol conducator global. O ordine de drept, care este tot atat de importanta ca si statul de drept, reclama un singur rol central, cel al ONU, ca institutie a democratiei globale si ca sursa a dreptului international. Intr-o lume multipolara, leadershipul mondial nu-si mai are locul, nimeni nu mai accepta ca altcineva sa-i spuna ce sa faca sau care-i este “binele”, a devenit limpede ca libertatea individuala intr-o suveranitate cedata sau pierduta este un fals, o imposibilitate, niciun cetatean nu este liber intr-o tara care nu-i mai apartine. De aici, indemnul “luati-va tara inapoi!”, adresat celor care vor sa fie liberi, care a inceput sa se auda din ce in ce mai des. Relatia dintre libertate si suveranitate devine tot mai vizibila, un popor a carui vointa nu este sursa dreptului nu este suveran, deci nu este liber. Cand Dughin si dughinismul sustin ca “Suveranitatea Ucrainei reprezintă un factor extrem de negativ pentru geopolitica Rusiei (…)”, nu putem decat sa reflectam, sa ne punem intrebari, proritar daca este un punct de vedere personal sau unul oficial. Geopolitica si realpolitika contin teorii si inspira actiuni mult mai stridente, desi, in general, politicienii nu si le asuma in mod explicit. Nu-mi dau seama daca sunt niste limite de decontextualizare, voi cauta si reciti afirmatia si textul in intregime, nici ce vrea sa insemne modelul geopolitic “logic si natural”, ca “singurul” acceptabil. Ar putea avea semnificatia respingerii unei influente non-eurasiatice? O asemenea cheie, foarte probabila pentru un ideolog al euroasianismului, ar oferi o perspectiva extinsa de discutie asupra suveranitatii. Privind relansarea cererii de demisie a presedintelui Basescu, desi acesta mai are doar doua saptamani de mandat, ar trebui privita si ca o reactie a pluralismului parlamentar impotriva singularismului prezidential, pentru refacerea echilibrului puterilor statului, grav afectat in ultimii ani. Legat de acest aspect, mi-a atras atentia o mica istorioara, recenta, pe care am perceput-o jumatate in gluma , jumatate in serios. Vicepresedintele american, Joe Biden, l-a avertizat pe presedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, asupra efectului “coroziv” pe care il reprezinta concentrarea puterilor in mainile liderului unei tari. Prima reactie a fost de zambet, amintindu-mi ca presedintele american concentreaza in mainile sale intreaga putere executiva, ca sef de stat si sef de guvern. A doua a fost insa mai grava, tine de istoria traita de romani sub presedintele Traian Basescu, exact in sensul si cu consecintele evocate de vicepresedintele american.

  6. Cand extremele se ating faceM BUM-BUM!
    Exista comunisti rasisti – chiar mai rasisti decat legionarii – ciudat, N-ASA?
    (legionarii incercau o abordare nationala, se adresau unei natiuni eterogene in care pana si evreii s-au contopit cu ceilalti, inclusiv dpv religios – comunistii o abordare de casta superioara cu justificari de-a dreptul rasiale! doar ca casta lor nu statea pe vreun merit, capacitate, excelenta ci pe obedienta neconditonata, in care totusi nimeni nu vroia sa se CONTOPEASCA cu gigani, evrei si nationalitati conlocuitoare
    iar azi natonalitatea inlocuitoare isi ia revansa istorica inainte de inevitabilul sfarrrrshit

  7. Intr-o lume in care anarhismul a devenit o amenintare reala , noua forma pe care pare a o imbraca ,Revolutia, , misticismul politic extremist e cea mai rea varianta posibila , mai ales ca se dovedeste din zi in zi ca nimeni nu a invatat nimic , niciodata , din ,istorie, .Dar acesti hibrizi monstruosi se nasc din ,somnul, democratiei , din slabiciunile ei , ce par a ne arata o civilizatie imbatrinita , crepusculara , aproape incapabila de reactie .Nu are curajul sa se ,reformeze, , sa se scuture de politicianismul marunt , cinic , oligarhic .Democratia a ajuns aproape o fatada , o spoiala si o reclama pt. oligarhie , in care libertatea de a alege este de fapt cenzurata de selectia politico-economica .Se aleg ei intre ei si apoi alegem si noi , din ce ramine .Sa recunoastem , asta nu e intru totul democratie , democratia e un nume frumos , dar probabil la fel de irealizabila ca si comunismul .Criza economica e un simptom al unei crize sistemice , iar tiraniile si aberatiile politice cresc tocmai dintr-un asemenea fond .Dar cea mai mare obtuzitate , sau rea credinta , o dovedesc cei ce catalogheaza orice critica drept ,reactionara, .Civil. democr. actuala de azi pare un colos cu picioare de lut .Ajunge sa se instaleze undeva , la virf , o mina de oameni decisi , fara scrupule , sa dea totul peste cap si sa schimbe fata lumii.

  8. Situația geopolitică si legăturile internaționale sunt astăzi mult mai complexe decât acum 30-50 de ani. La fel si pericolele si amenințările sunt mult mai sofisticate si ramificate.
    In tot cazul, societatea euro-atlantica, in aceasta activam, trebuie sa evolueze si sa încerce sa devină mai buna, mai performanța, mai corecta. Si atunci va avea șanse sa rămână in frunte.

  9. Nu stiu daca am prioritate, dar termenul de „dughinist” l-am folosit si eu cu cca 2-3 ani in urma. Observ acum ca si dvs il folositi din 2012 , desigur cu mult mai multa audienta decat pot avea eu si deci nu pot decat sa ma bucur. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro