vineri, martie 29, 2024

Despre Dughin, dughinism si putinism: Россия-Матушка in ofensiva

Motto: „Întrebarea crucială de care dughiniștii și putiniștii fug speriați, precum gândacii de bucătărie, este următoarea: de două ori Rusia a promis să salveze lumea și a reușit doar să o facă mai asemănătoare cu iadul. E cazul să o investim cu un nou capital de încredere ca să o facă și a treia oară?”–Olavo de Carvalho

Vizita ideologului pseudo-conservator, in fapt profetul imperialismului velicorus Aleksandr Dughin in Romania, in plina ofensiva pesedist-penelista pentru demisia lui Traian Basescu, nu poate sa nu genereze legitime intrebari. Dughin nu este un universitar oarecare, ci ideologul din umbra al strategiei putiniste de resurectie a Maicii Rusii sub semnul sintezei fascisto-comunista. Este doctrinarul unui nou totalitarism in statu nascendi, un conglomerat deliberat baroc, un panslavism ortodoxist impregnat cu nostalgii staliniste cu certe si deloc secrete ambitii expansioniste. Este un adversar visceral al valorilor liberale. Traian Basescu simbolizeaza optiunea indefectibila a Romaniei pentru NATO si UE. Decredibilizarea sa este clar legata, prin fire bine camuflate dar nu imposibil de decelat, de interesele Rusiei putiniste.

Reiau aici un articol de acum cateva luni (martie 2014) care s-a dovedit, iata, premonitoriu. Ceea ce dezvaluie acum Robert Turcescu pe blogul sau mi se pare deopotriva revelator ai alarmant. Dughin nu se ocupa cu turismul spiritual. Vizitele sale in Romania (care, totusi, nu este Muntele Athos) si nu doar acolo sunt expresia unei agende geopolitice. Este interesant cine a participat la mesele in onoarea lui Dughin. Intre acestia, graficianul ex-peremist Eugen Mihaescu, fost consilier personal al lui Ion Iliescu, care si-a construit „cariera politica” pe post de vasal al lui Corneliu Vadim Tudor in cea mai neagra perioada a acestuia. In trecutul recent, Dughin s-a intalnit cu Ioan Talpes si cu Adrian Nastase. Nu mai vorbesc de diverse personaje stranii care apar si dispar in functie de o meteorologie politica adeseori naucitoare. Mircea Popa, cu ale sale propensiuni rusofile stiute de decenii, este doar unul dintre acestea.

“Cine vrea sa inteleaga mentalul Kremlinului, himerele dominante la ceasul dictaturii FSB, ar face bine sa asculte cantecele Jannei Bicevskaia, fosta voce a protestului, un fel de Joan Baez a vremurilor lui Brejnev si Andropov, devenita una a resurectiei simbolice a unui trecut fetisizat, romantizat si mitizat. Sunt cantece care aduc aminte deopotriva de miturile bolsevice si de acelea ale Garzii Albe, de cultul lui Nikolai al II-lea si de acela al lui Iosif Djugasvili, zis Stalin, intr-o combinatie pe cat de eterogena, pe atat de inselatoare. O combinatie letala pentru tot ce inseamna libertatea individului. ”Marsurile, imnurile si simbolurile vagi sunt materia prima a a oricarei dictaturi”, scria Mihail Sebastian in “Cum am devenit huligan” (citez din memorie).

Ingrediente folosite din plin de regimul Putin.

Mistuit de anxietati inavuabile si de nesabuite aspiratii de a reconstitui Imperiul Rus, Vladimir Putin mizeaza pe ceea ce numesc fantasmele salvarii. S-a scris mult, in anii 90, despre sindromul Rusiei weimariene si despre riscul ascensiunii fascismului. Iata-l acum implinit. Un fascism modernizat, desigur, dar tot fascism: imperialist, militarist, nationalist, dictatorial, anti-liberal si anti-pluralist. Pe scurt, gangsterismul pseudo-mesianic ridicat la nivel de politica de stat. Ideile doar aparent delirante ale lui Aleksandr Dughin au inspirat si continua sa inspire pariul lui Putin si al camarilei sale. Printre cei care il frecventeaza pe Dughin se numara Gabor Vona, liderul formatiunii extremiste Jobbik din Ungaria.

Este vorba de un proiect geopolitic cu aspiratii planetare, anti-occidental, xenofob, autoritar si anti-liberal. Timp in care Putin si megafoanele sale calomniaza revolutia ucrainiana despre “lovitura de stat fascista” de la Kiev. Iata un pasaj simptomatic dintr-o carte programatica a lui Dughin: “Suveranitatea Ucrainei reprezintă un factor extrem de negativ pentru geopolitica Rusiei şi poate conduce, în principiu, foarte uşor la un conflict militar. […] Ucraina ca stat independent cu anumite ambiții teritoriale constituie o amenințare enormă pentru întreaga Eurasia și, fără o soluționare a problemei ucrainene, este lipsit de sens să vorbim despre geopolitica continentală. [ … ] Avînd în vedere faptul că o simplă integrare a Moscovei şi Kievului este imposibilă și nu va duce la o structură geopolitică stabilă […], Moscova va trebui să se implice în mod activ în reorganizarea spațiului Ucrainei în conformitate cu singurul model geopolitic logic şi natural.”

Visului unificarii europene, imbratisat de revolutionarii ucrainieni, sustinut de democratii rusi, Putin ii opune, in traditia stalinismului, a pan-slavismului si a eurasianismului, propriul sau vis, o Uniune dominata de Rusia vesnica. Cine nu intelege ca miza actualului moment este viitorul Europei, indeosebi al Europei de Est si Centrale, deci si al Romaniei, sufera de orbire geopolitica si abulie morala.”

http://www.youtube.com/watch?v=-m01lI-5kaI

http://www.youtube.com/watch?v=PF6a1-6-dJc

http://www.youtube.com/watch?v=r7avPl6jB5w

http://www.youtube.com/watch?v=5jaEWhSjUb8

http://inliniedreapta.net/anton-shekhovtsov-este-putin-un-nou-hitler-devenire/

http://anton-shekhovtsov.blogspot.ro/2014/03/is-putin-new-hitler-in-making.html

http://www.theinteramerican.org/blogs/98-olavo-de-carvalho/247-olavo-de-carvalho-debates-aleksandr-dugin-i.html

http://www.lapunkt.ro/2014/03/08/de-ce-se-teme-vladimir-putin/

http://www.contributors.ro/global-europa/visul-lui-putin-fantasmele-salvarii-si-viitorul-europei/

De asemenea:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17551304-aleksandr-dughin-fost-romania-ideologul-lui-putin-intalnit-clerici-ortodocsi-sustine-mircea-popa-seful-fundatiei-romania-rusia.htm

http://inliniedreapta.net/dughin-reface-familia-rusa/

http://www.lapunkt.ro/2014/06/06/stinga-dreapta-si-dughinistii-romani/

http://www.foreignaffairs.com/articles/141080/anton-barbashin-and-hannah-thoburn/putins-brain?cid=soc-twitter-in-snapshots-putins_brain-040114

http://www.lapunkt.ro/2014/06/26/maica-rusie-in-ofensiva-despre-dughin-dughinism-si-putinism/

PS: Cum noteaza un bun prieten, „Aleksandr Dughin e foarte activ in România exact in momentele de atac. Si este imposibil sa-ti scape semnificația pro-rusa si antipatriotica a votului de ieri din Parlament: exact cind Președintele conducea la București negocierile SEECP, unde au venit șefii de stat si de guverne din Europa de Sud-Est si pe care a reușit sa il revitalizeze printr-o declarație comuna, Parlamentul ii cerea demisia. Lovitura de stat, sa nu iluzionam, continua.” As mai adauga, pentru acuratetea dezbaterii pe tema Dughin, ca site-ul „In linie dreapta”, acuzat de unii de „extremism”, s-a ocupat in chip sistematic si continuu de acest personaj si de ideile sale. Cu mult inainte ca extremismul lui Dughin sa devina un subiect de discutie si de ingrijorare in mainstream-ul romanesc, pe acest site au aparut analize datorate lui Olavo de Carvalho, Ancai Cernea si altor autori.

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/03/05/putinism-dughinism-si-pseudo-conservatorism-chipurile-national-bolsevismului/

http://www.revista22.ro/putinismul-este-un-fascism-44102.html

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Stau si ma intreb cum semnalele venite de la Moscova de ceva vreme legate de ” proiectul geopolitic cu aspiratii planetare, anti-occidental, xenofob, autoritar si anti-liberal” nu au fost vazute si oprite/intarziate de Washington?

    Este pus in miscare un adevarat arsenal, miscarile au fost de mult timp pregatite iar reactia slaba venita din USA si UE nu ajuta tarile aflate in imediata apropiere a monstrului.

    Istoria se repeta si asta este trist!

  2. Este destul de clar ca miza prezidentialelor din acest an si a parlamentarelor din 2016 transcede politica interna a Romaniei. Cei ce inteleg asta, trebuie sa iasa la vot si sa-i faca sa inteleaga si pe cei de langa ei pentru ce vom vota, de fapt.

    Poate fi „whishfull thinking” (o sintagma mult apreciata de unii), dar avalansa de intamplari precipitate din tara si din lume imi sugereaza, mai degraba, o zvarcolire, decat un mars triumfal. Nu spun ca zvarcolirea este ne-periculoasa si fara urmari, dar zvarcolirea e urmata, de obicei, de decadere. Brusca si totala.

  3. Tot timpul exista „visatori” care se uita dupa cai pe pereti. Sau mercenari care ar face orice pt un ban. Sa nu uitam ca avem inca destule personaje active care au fost „ceva” si pe vremea lui Ceasca (in partid sau Secu) si sunt si unii care au facut studiile pe la Moscova. Oare cati or fi agenti infiltrati, gata sa sara la atac cand li se da comanda si pe un anumit subiect? Ca o haita de caini care latra in cor aceeasi melodie, pare cunoscut?

    Dar, sunt astia reprezentativi pt populatie? Ce parere are romanul de rand despre amicul rus (imperial, sovietic si post sovietic)? De vreo 300 de ani ne tot invecinam cu ei, ba mai iau o bucatica, ba mai schimba cu alta, ba mai fac pierdut tezaurul…
    Ce relatii mai avem noi cu Estul? Cati romani lucreaza acolo si trimit bani acasa? Ce schimburi comerciale? Cati romani pot sa citeasca macar alfabetul chirilic, daramite sa vorbeasca rusa? Comparati cu Vestul…
    Din ce stiu eu nu prea ii avem la inima. Inca mai exista oameni in viata sa isi aduca aminte ce s-a intampla intre ’40 si ’55, nu? Iar social, economic, nu vad asa legaturi trainice. nu mai zic lingvistic, din ce stiu imigrantii romani invata italiana sau spaniola destul de repede. Spiritual? Ortodoxism? Chiar mai are asa importanta mare? S-a renuntat la slujba in slavona de acu aproximativ 100 de ani, nu? Probabil tocmai din cauza pericolului „imperial”.

    PS: forma asta nu are optiune de primit email cand se raspunde la un comentariu!

  4. Rusia si rusii s-au adaptat la transparenta impusa in moralitate in special de tehnologia informationala, Adica rusii joaca pe fata ceea ce obisnuiau sa practice mai cu perdea in trecut.

    Exista totusi altceva care ma deranjeaza teribil in tabara noastra. Cu voia cititorului, s-o numesc anti-uslamista. Scriem si descriem prea putin tabara uslamista, tabara milioanelor de uslamisti simpli. Ne raportam doar la liderii politici ai uslamismului, sau la vedetele uslamiste.

    Dar uslamismul este o cultura, si inca una de mase. Propaganda nu se mai infaptuieste simplu, ca pe vremuri. Propaganda se infaptuieste in complicitate cu milioanele de uslamisti. Oamenii astia multi si aparent prosti, sint de fapt vicleni. Majoritatea uslamistilor inteleg bine ceea ce se intimpla. Majoritatea oamenilor s-au alaturat miscarii in deplina cunostinta de cauza. Oamenii astia stiu ce fac si inteleg bine minciunile; ei se opun justitiei, sint hoti sau iubitori de hoti, sint nostalgici comunisti, nationalisti, inapoiati intelectual si spiritual, vicleni si aplecati spre grupari infractionale, spre solidarism grobian, etc.

    Uslamistii pot schimba mii de guverne si parlamente. Cultura uslamista va dura in timp. Iar cei 7,4 milioane de uslamisti nu-si vor schimba curind decit cel mult optiunea electorala. In rest se va perpetua non-sistemul lor de valori, opozitia fata de modernitate, opozitia fata de statul de drept si independenta justitiei, mediocratia agresiva, nostalgia anarhiei si violentei, relatiile tribale, etc. Toate astea definesc cultura uslamista, iar cineva mai destept decit mine ar trebui sa trateze subiectul mai pe indelete, mai stiintific. Uslamismul ar trebui descris. Precum si istoria acestuia, incepind cu vara 2012. Uslamismul exista mai de mult si reprezinta in opinia mea, doar fata reformata a ideologiei comuniste. De data asta nu mai putem da vina pe partidul unic sau pe politcieni. De data asta avem o cultura perversa a maselor. Cred ca uneori ne este teama sa vorbim deschis ceea ce gindim.

  5. Mie Dughin imi pare ca cineva care ezita intre Rasputin si Lenin, un fel de corcitura. Posibil sa aiba ceva in cap, dar modul in care se exprima nu are carisma nici unuia de mai sus. Cred ca o persoana de caliatate (ma refer mai ales la anvergura personalitatii) are nevoie si de un mediu oarecum favorabil. Rusia din (ne?)fericire cred ca va sta destul de mult pe tusa la capitolul asta datorita regimului anti-personalitate din ultimele decenii (care se manifesta cred si acum).

  6. Desi nu cunosc situatia in detaliu, cred ca Dughin nu este creierul noii ideologii ci doar interpretul acesteia. Tipul e un fel de Geobbels revisited: arogant, fara scrupule si complet obedient „tzarului.” In schimb, eu cred mai degraba ca noua ideologie vine din pantecele KGB-ului; din frustrarea unui nationalism extrem ratat odata cu prabusirea URSS si nicidecum din mintea acestui Vadim Tudor de Moscova. La nivel ideologic „tzarismul” este doar un strat de fard (si acela fals) pe obrazul in putrefactie al stalinismului ce incearca sa-i acorde fostului/actual general KGB insigna de Mesia Clasa I cu distinctie.
    In orice caz, a te afisa/intalni/discuta cu acest individ reprezinta nu numai un afront adus democratiei dar si sigurantei nationale avand in vedere situatia politica data.

    • Chiar asa, nu vad de ce ar fi foarte greu sa il rugam pe marele nostru patriot, aparatorul, etc., l-am numit evident :), pe Vadim Tudor, sa se dea putin la acest Dughin. In fond, in afara ca este cel mai bun roman, Vadim Tudor a si aratat, spre deosebire de Dughin, ca iubeste poporul ales, trebuie doar un nou Nati Meir sa il aduca pe calea cea buna. Sunt convins ca efectul asupra acestui Rasputin cu Facebook va fi nimicitor. Ce naiba, cati dela tara citesc contributors.ro si cati se uita la K1 ?

  7. La nivelul de „simpatie” de care se bucura Rusia in randul romanilor (cred ca deja putem vorbi de ceva genetic), mi-e greu sa cred ca Dughin, sau oricine altcineva, ar putea sa schimbe ceva. Singura problema ar fi Moldova, rusii vor face tot posibilul sa nu se integreze in UE, cu atat mai putin in Romania, iar daca acest lucru se va intampla totusi, nu e exclus sa fie folosita pe post de cal troian.

  8. Cum se face că majoritatea analiștilor politici , ignoră- în franceză fenomenul s-ar chema aveuglement volontaire- corelația directă între ambițiile de control ale Rusiei în regiune și partenerul său instituțional în statele vizate, Biserica Ortodoxă, instrument extrem de performant în a asigura un control social(metode, sprijinirea unor politicieni locali cu valori antioccidentale pentru a accede în Parlamentele regionale).
    Cred că e evident de la mii de kilometrii depărtare că principalele pârghii de acțiune pe care le are Rusia sunt
    a) controlul energetic (prețul de livrare la consumatorul UE a combustibililor și de gaz ). Include și strategia de sabotare a dezvoltării independenței energetice a U.E prin explorarea energiilor și resurselor alternative(gaze de șist, energii solare- Germania în schimb a demonstrat că are ora actuală cunoștințele necesare de a contracara, peste jumătate din energia locală necesară e produsă de propriile centrale solare…însă statele mai sărace sunt lăsate la discreția politicilor Rusiei…ceea ce conduce la o singură concluzie, competiția dintre națiuni tot mai există și națiunile inclusiv din U.E vor să performeze pe plan tehnologic…diferențele dintre Statele mici-mijlocii și cele puternice din U.E vor fi decise -și sunt deja decise- pe planul educativ și ideologic.
    Dezvoltarea asimetrică în interiorul U.E este în opinia mea cea mai mare vulnerabilitate politică și existențială a U.E, așa cum a fost concepută Uniunea.

    b) alianța cu ortodoxii locali din fostele state sub influența Rusiei în trecut(Bulgaria, România , fosta Iugoslavie).Este instrumentul perfect de a consolida ideologiile anti-liberale ale Moscovei, consensul pe valori(le-aș defini antivalorile occidentale, strategia de negare unor drepturi și libertăți individuale de către Stat) e unanim și are receptivitate maximă în rândul bisericilor locale, care deja monopolizează ideologic deja scenele locale în rafinarea politicilor sociale. De la alocarea resurselor bugetare (proasta lor administrare în proiecte fără finalitate utilitate socială, cu minim de investiții gen biserici, evenimente locale gen Zilele Orașului vs proiecte de infrastructură abandonate sau prost subvenționate dar care pe termen lung fac o diferență enormă, drumuri, spitale, școli, tehnologie, educație)

    c) securizarea unor contracte avantajoase tehnologic Rusiei și economic furnizorilor din spațiul occidental(de la tehnologie militară la cele cu aplicație civilă) care fac dificilă impunerea unui curent punitiv atuinci când e nevoie la nivelul decizional al guvernelor . Inversa este că și Occidentul poate juca o carte importantă aici.Mistral e un exemplu.

    Dar întradevăr, Interdependența economică poate fi și o carte de calmare a jocului atunci când actorii sunt raționali.

    d) controlul jocului politic local prin intermediul oamenilor de afaceri și politicienilor corupți. De la cei mici, până la nume mari cumpărate, cu o funcție , salariu sau contracte de consultanță. It s a big game, cu nume din UE, implicate de talia lui Schroeder, Blair, Schulz…

    • Presiunea ortodoxă în favoarea unor ideologii anti-liberale are mai multe efecte pe termen lung, care nu devin prea uşor aparente în momentul în care ei acţionează.

      În primul rând, presiunile de natură religioasă duc la violenţă. Care în cartierele mai muncitoreşti de prin oraşele ruseşti, ucrainiene şi moldoveneşti se traduce în violuri şi linşaje. În domeniile unde violenţa nu e bine primită, adică în relaţiile cu administraţia publică, învăţământ şi angajatori, se produc efecte la fel de păguboase: refuzul angajării pentru cei care nu se conformează, discriminare în justiţie şi în faţa poliţiei, sâcâieli soldate cu amenzi şi scandaluri etc

      Dar în al doilea rând, presiunile de natură religioasă nasc o reacţie furibundă din partea unor întregi clase sociale şi o migraţie de la bisericile tradiţionale spre ateism.

      Şi ăsta nu e deloc un lucru de dorit. Fiindcă un tip moderat religios „care se duce la biserică de Paşti” şi face câte o pomană tinde să fie mai deschis şi să ia viaţa mai uşor. Faptul că îşi mai permite câte o beţie sau o noapte de amor nu îl afectează direct, toată lumea mai are scăpări.

      Cei care se declară pe faţă atei, care spun că nu vor să aibă de-a face cu religia şi cu popii, sunt supuşi presiunii din două direcţii diferite. Pe de o parte trebuie să îşi păstreze o bună reputaţie, fiindcă vor fi primele ţinte ale violenţei sau discriminării, şi pe de altă parte se simt datori „să fie mai morali decât cei religioşi”.

      Astfel încât sunt foarte conservatori, ca talibanii, în privinţa relaţiilor sociale şi familiale tradiţionale, în privinţa relaţiilor dintre părinţi şi copii, a relaţiilor dintre soţi şi ale celor cu mama-soacră, în privinţa comportamentului angajaţilor la serviciu şi în afara lui. Chiar dacă nu sunt religioşi, îi întrec pe cei religioşi. Aparent nici comuniştii nu erau religioşi, dar felul în care se purtau e binecunoscut.

      Presiunea religioasă şi anti-liberală are efectul foarte bizar şi pervers de a-i face chiar şi pe cei nereligioşi la fel de anti-liberali.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro