joi, martie 28, 2024

Despre elite, mediocri și exploatare

În sistemele totalitare de dreapta sau de stânga are loc o exploatare a elitelor de către masele de mediocri. Idealiștii care cred în valorile sistemului sunt treptat înlocuiți de mediocri lipsiți de scrupule care susțin sistemul prin diverse crime și abuzuri (fără ei sistemul ar cădea), iar pe elite le țin de fațadă, pentru imagine, câtă vreme acestea nu realizează statutul lor (în care caz fie sunt expulzați, fie discreditați, sau chiar uciși).

În sistemele democratice mediocrilor li se oferă și formal posibilitatea de a conduce. Dar aceștia sunt incapabili să facă asta pe termen lung fără a profita de bagajul ideatic al elitelor, drept pentru care elitele tind să aibă un oarecare control asupra situației, dacă își gestionează bine poziția și capitalul uman personal. Această atitudine realistă este descurajată de mediocri în genere prin retorici publici holiste (patriotarde, de ex.) complementare meschinăriei private a lor.

Sistemele totalitare sunt rezultatul unei lăcomii a elitelor care le-au inventat sau întreținut. În urma unei astfel de lăcomii elitele ajung să nu mai aibă nimic. Sistemele democratice sunt create și întreținute de elite realiste. Vrei puterea ? Poftim, ia-o și te vei duce în supermarket ca să faci shopping pe ritmuri muzicale tonifiante, îți vei trăi viața între casă, serviciu și cârciumă (mă rog – restaurant, pensiune, altele din aceeași familie ideatiă). Sau scufunzi o țară (de ex. Grecia).

Ceea ce e valabil mai sus la nivel de stat se reproduce și la scară mai mică,organizațională.

În România actuală există o puzderie de sisteme totalitare la scară mică, multe posibile pentru că elite idealiste le-au creat sau girat. Chiar și după ce ele s-au retras realizând situația le-a rămas un nume pe o ușă de birou sau amfiteatru, pentru legitimare în fața străinilor.

Scara de timp a dispariției unui sistem totalitar organizațional public mic e de circa 20 de ani, adesea asociat disparițiai biologice a creatorilor lui. A unui stat totalitar este de ordinul unui secol, simpla rebrănduire constituțională prin așa zise revoluții fiind doar etapă în acest proces (în România reapariția comunismului poate fi acum o chestiune de ordinul săptămânilor în circumstanțe externe favorabile, nu trebuie să ne facem iluzii).

Dispariția unui sistem totalitar are loc în urma plecării elitelor, ceea ce scade productivitatea sistemului care va ceda în competiția cu altele, sau a creșterii realismului elitelor, ceea ce îi subminează caracterul totalitar și transformă din interior. Mediocri lipisiți de scrupule trebuie lăsați să se scufunde, fără milă, fără atașări emoționale față de idei. Ideile valoroase trebuie recuperate (după ce au fost discreditate de către mediocri și elite naive sau/și lacome), reformulate, reambalate retoric și reintroduse organizațional în lume cu realism de către elite democratice (ex. proiectul european). Ele nu vor putea fi implementate maximal, ci doar atât cât e posibil în condițiile cantității de prostie și lene existente într-o țară sau un grup de țări.

O elită atee va fi disperată de această situație, de absență maximizării realizării scopurilor lumești, și se va radicaliza; o elită creștină nu. Comuniștii au fost consecvenți cu ei înșiși creând statul totalitar, legionarii nu. Comportamentul legionarilor arată cât de puțin creștini erau de fapt mulți dintre ei, cât de dominate și exploatate erau elitele dragostei și libertății, gen Eliade, de impostori violenți așa-zis ortodocși, în fapt frustrați avizi de putere distribuiți democratic în toate taberele.

Eliade și alții ca el ar fi trebuit să nu își facă iluzii că la nivel de stat se pot promova dragostea și libertatea. Mântuirea e o chestiune privată. Biserica ortodoxă știe trebuie să atragă și mediocritățile, pentru a le da o șansă duhovnicească, a le controla agresivitatea socială și a se susține material, dar e limpede statistic faptul că numărul celor îndumnezeiți nu va fi de ordinul milioanelor în fiecare generație (decât cu voia Domnului prin încălcarea legilor naturale). Spre deosebire de stat, Biserica ortodoxă nu promite realizări maximale, ci doar propune proiecte maximale personale, de unde concluzia că e (și) o organizație în care elitele sunt realiste. Responsabilizarea persoanei o încearcă și unele state, dar în cazul României discursul băsescian e doar o soluție de avarie, nu una care ar rămâne aplicată și în condiții economice favorabile; politicienii români au promovat întotdeauna iresponsabilitatea, începând cu ei înșiși. Practicanții ortodocși, la fel ca și antreprenorii, vor fi doar o minoritate, pentru că dorința de a face efort pentru fericirea personală cu riscuri mari (de a nu primi cât mai mult mură în gură) o au doar puțini. Pentru ca acești puțini să poată urmări proiectele personale de mântuire, sau economice, pentru ca ei să nu devină și mai puțini, e nevoie de o bază socială largă care să îi accepte, ceea ce Biserica are înțelepciunea realistă să promoveze prin adaptarea aplicării standardelor de exigență la realitățile vremii, păstrând însă standardele nealterate ca atare (atât textual, canonic, cât și organizațional prin instituția mănăstirilor). Nu aceeași flexibilitate practică este posibilă și în cazul reglementărilor care susțin funcționarea statului.

Mediocrilor nu le place să li se spună în față ce fapte fac, și cu atât mai puțin să își spună singuri, de aceea rareori vor merge la spovedanie, împinși poate doar de dezastre ale vieții. Dacă vor performanță, ea nu va fi îndeosebi interioară, ci mai ales exterioară, adesea vor fi mari fani ai proiectelor publice. De eșecul acestora vor fi vinovate întotdeauna, în viziunea mediocrilor, elitele care nu au mai vrut să fie la remorca mediocrilor, care au refuzat să mai participe la proiectele lor centrate pe idei grandioase, dar prostești prin neadecvarea scopului la mijloace, neelaborate operațional pentru a nu li se vedea inconsistența și eșecul la care duc în mod necesar.

Nu există mediocri și elite. Fiecare om e unic și orice categorisire a sa e abuzivă. Dacă ți s-a părut că înțelegi ceva din cele de mai sus este pentru că te-ai plasat singură sau singur într-una din aceste categorii decupate prin limbaj, ceea ce demonstrează utilitatea practică a gândirii și în același timp limitele ei. Important este doar ce faci, iar gândurile și noțiunile cu care operezi pune-le mereu la remorca faptelor, fie că proiectezi fapte, fie că încerci să le înțelegi retrospectiv.

Dacă totuși există mediocri și elite oricând te poți duce dintr-o parte în alta, în funcție de deciziile pe care le iei în viața ta.

Important este doar să scoți tot ce este mai bun din tine și cât mai puțin rău, fără nici un fel de comparație cu alții.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Despre responsabilizare ar trebui vorbit mai mult in tara asta si facute mai multe. Atat in ceea ce priveste cetatenii de rand, cat si persoanele publice. Din pacate, tinerii din tara asta au modele proaste si sunt cam departe de educatie si cultura. Nici eu nu sunt de acord cu categorisirile. Fiecare este unic in felul sau si poate fi un prion principal intr-un joc potrivit. Multumim de articol si ziua buna!

  2. Formaluarea ca si justificarea/argumentatia afirmatiei „Nu exista mediocri si elite” imi place si in esenta sunt de acord cu dv. Mai sunt argumente suficiente in sprijinul ei (totusi nu BOR related), ca de exemplu, oricare individ e si elita si mediocru in acelasi timp (un fel de principiul nedeterminarii sociale sa-i zic asa, ori mai direct , parca Ludovic al XIV-lea zicea: „n-am intilnit om de stiinta sa aibe corpul unui gimnast, da’ nici gimnast sa aibe mintea unui om de stiinta”). Important e ce e dominant, cind aduni toti acesti vectori care definesc individualitatea…

    Totusi afirmatia „Mediocrilor nu le place să li se spună în față ce fapte fac, și cu atât mai puțin să își spună singuri, de aceea rareori vor merge la spovedanie, împinși poate doar de dezastre ale vieții” mi se pare deplasata…ce are una cu alta? Nu vad absolut nici o legatura…Sper ca nu-i dati valoare universala de teorema, ci doar e o terorie personala . Ca altfel si afirmatia „aia care merg arareori (sau de loc) la spovedanie sunt de regula mediocri” e true as well…numai ca exista o multime intreaga de contraexemple (e suficient doar unul in stiinta, dupa cum stim bine cu totii exista metoda contraexemplului, cel putin in matematica, prin care se poate demonstra ca o teorema/lema does not hold) de oameni exceptionali care nu „mergeau la spovedanie”, de la Einstein la Shaw si de la Nietzsche la Laplace…da revenim la ce spuneati mai sus: nu exista elite si mediocri…or fi fost mediocri la „ora de religie”, totusi exceptionali le fizica, literatura, filosofie respectiv matematica…
    PS. Nu va inteleg referintele la BOR in textele de altfel bune pe care vi le-am citit…una, ca religia e un lucru intim si delicat, ori credinta sa fiu mai precis, iar alta ca referintele ar fi trebuit sa fie la religie in general, daca faceti rationamente border-line stiinta-religie-sociologie…asa ar fi fair…
    PSS. sunt botezat ortodox, da aia nu ma impiedica sa fiu agnostic, in sens de egal departat sau egal apropiat daca vreti de toate religiile, si nu in sens de ateu..In tot cazul institutia BOR, e deplorabila, plina de turnatori (exact: numai buni sa te spovedesti la ei), afaceristi, fatarnici,oameni care n-au absolut nici o aplecare spre evlavie…de la top to bottom…Problema nu e ca orisce padure are uscaturi, e ca printre uscaturi mai rasare si cite un stejar pe ici pe colo…exista si oameni exceptionali in biserica ortodoxa romana, dar mult prea putini…am avut fericirea sa cunosc doi dintre ei…

    • Mulțumesc pentru comentariu. Da, este una articol mai degrabă formativ, nu neapărat cu valoare teoretică. O provocare. Mă leg de BOR în speranța că s-ar putea crea o societate civilă a ortodocșilor, cum sugera Alina Mungiu-Pippidi. Din păcate se pare că cei capabili de așa ceva devin agnostici, iar cei practicanți se spovedesc în liniște fără probleme la foști securiști.

  3. 1. Comunismul a fost de stanga.
    2. Nazismul isi spunea national-socialism. Partidul nazist se numea Partidul Muncitoresc National-Socialist German.

    Nu exista totalitarism de dreapta.

    P.S. Daca vreti sa introduceti fascismul la totalitarism, va anunt ca Benito Mussolini a fost un stralucit socialist.

  4. Bravo! Unul din putinele articole umane, care inceteaza sa mai imparta oamenii in prosti si buni, o gura de aer, un articol tolerant si pozitiv. Felicitari. Ce diferenta fata de cavalcada fanatica a domnului Tismaneanu impotriva „mediocrilor” care bineinteles sunt cei care nu sunt de acord cu domnia sa

  5. Ati redus totul la o probl de caracter, daca v-am inteles eu bine. Totalitarism sau democratie -o simpla chestiune de caracter; poate si de competenta, dar putin, adica elita asociata totalitarismului nu e ca e proasta sau nu stie despre ce e vorba, ci ca e lacoma, idealista, naiva etc. Oricum, diferenta dintre sistemele dvs politice pare una cantitativa: intr-o parte domina unii, in alta ceilalti. Vorbesc de elite, se intelege. Mediocrii am impresia ca sunt prezenti in ambele sisteme. Nici nu prea stiu de ce va luati de ei cand spuneti ca nu le place adevarul sau sa fie criticati, cui ii place? Impresia mea e ca in modelul dvs aveti nevoie mai curand de o renastere moral-spirituala decat de reforme institutionale si legi bune, ca pe vremea marilor renasteri pietiste din SUA si UK (sec XVIII-XIX) daca vreti. Oricat de mult ma deranjeaza ce oameni fac politica, ce spun ratingurile tv despre gusturile romanilor, cum se poarta cu cainii si pisicile sau la ce nimicuri consumeriste si-au redus intreaga existenta, cred ca asta e drumul gresit.
    :)

    • Da, aveti dreptate, eu cred ca este nevoie de o renastere spirituala, nu neaparat religioasa (desi nu se exclud). La care adaug conditia libertatii politice, ca o conditie necesar pentru orice renastere spirituala asumata liber. Deci renastere spirituala in conditii de libertate politica. Un soi de old whig.

      Eu cred ca acesta este drumul cel bun. :)

    • Am citit. Nu stiu ce sa zic, nu ma deranjeaza sa discut cu oameni sub anonimat. Oricum admin-ul vede e-mail-urile de logare si gireaza oarecum ca acei oameni exista, nu sunt duplicate de la acelasi e-mail, si sunt parteneri de dialog frecventabili la nivel de forum on-line. Cel putin la Contributors merg pe mana admin-ului.

      cele bune,

    • Doamna CMM (nu sunt absolut sigur, da banuiesc ca sunteti aceasi doamna cu care mai intra in dialog domnul Viorel Padina: sunt unul dintre cititorii fideli ai AVP-ului, de aia va „cunosc” intr-un fel), nu exista „anonimi” care posteaza pe Contributors ori pe orisice alt forum in general (unless omu’ e initiat oarecum in tainele hacking-ului (ca un par eczample, IP spoofing)…totusi nu cred ca marea majoritatea a „anonimilor” care comenteaza pe aici sunt familiari cu aceste tehnici). Internetul (ori ma precis the HTTP protocol) e proiectat in asa fel incit orice postare poarta si adresa de internet a emitentului (asa numita IP adress, care e unica pentru fiecare utilizator…de regula…pentru eficienta,exista asa numitele IP adress pools (cum ar veni 10 adrese de IP pot fi utilizate de 20 de utilizatori) unde IP adress se recycle pentru un anumit sub-network, cum ar veni daca dv nu folositi calculatorul atunci adresa dv de internet, e assignata vecinului dv…da nu intram in tehnicalitati, ca n-are rost, the main idea e ca fiecare calculator conectat la internet are o adresa unica, deci in consecinta e foarte usor de determinat si adresa fizica de unde se emit….exista o multime de free software , care mapeaza adresa de IP adresei fizice, nu-i problem). Inafara de adresa de email (care poate fi utilizata intr-un anume fel sa trace-back ownerul), adresele de internete(IP adress de unde se posteaza un text) sunt salvate intr-o baza de date, along cu textul propriu zis (desi exista si in asa numitele log-uri), de aceea e foarte simplu pentru un administrator sa pin-point adresa fizica (adresa de posta cum ar veni) de unde s-a comentat. Odata adresa fizica cunoscuta, e simplu de gasit „anonimul”…desi poate parea complicat pt dv, e un process extrem de simplu cu rezultate imediate (desi din cauza IP pool-urilor s-ar putea sa fie nevoie de un pic de statistics citeodata…da’ basic, nu cine stie ce…)
      Toate bune!
      PS imi cer scuze pentru „varza” lingvistca…e din graba, si-am vrut sa evit cit pot de mult tehnicalitatile..limba Engleza e libma naturala cind vine vorba de IT, si s-ar putea sa nici nu stiu termenii romanesti ai jargonului de internet…Ma bazez pe faptul ca sunteti obisnuita cu „regele hiperspatului” :-)

  6. Intr-o lume prelapsariana, d-le Iordache, subtilitatea distinctilor veterinare dintre indivizi probabil ca nu ar mai conta: cu totii ar popula locul acela geometric, aflat la egala distanta de gratia divina.
    Coborand ceva mai jos, in relitatea alergaturii zilnice dupa portia de mamaliga, inevitabil ne curenteaza tensiunea dintre atletii harnici si cei talentati.
    Reteta autohtona pleaca din campurile patriei cu un leu kilogramul de porumb boabe, adauga un pic de tehnologie cu inca un leu pentru malai, ajunge la raft in punga eleganta cu inca un leu in plus pe distributie si se vinde -si harnicilor si talentatilor- dupa ce statul mai adauga si el un leu tva cu…patru lei kilu de malai extra.
    Nu stiu daca o fi asta pretul corect pentru o biata mamaliga. Sa presupunem insa, ca si ce mai pune fiecare langa mamaliga, respecta reteta in patru pasi. Lantul asta, destul de lung, ce tine fibra natiei strans unita, veti concede ca are in zalele sale tot felul de insi care de care mai genial.
    Saltul de la mamaliga la covrigi, ori mai sus, la croisante si foietaje are si el nevoie de alte lanturi de geniali, unii mai harnici, altii mai talentati pentru ca din premisa mamaligii nu decurge cu necesitate progresul gastronomic.
    Si cei harnici-pasivi si cei talentati-activi sunt condamnati, zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa la efortul dificil de a-si alege si partaja calitatile pentru usurarea accesului la mamaliga/covrigul/croisantul de toate zilele.

  7. „Nu există mediocri și elite. Fiecare om e unic”

    Asta o spun numai cei din prima categorie, fara suparare. Exista, cum sa nu existe elite. Orice domeniu are elite. Categorisirea unui om nu e abuziva. Numai ca in Romanica, in loc sa admitem ca X reprezinta „elita” (adica sa-i oferim respect) ne batem joc de ea/el.

    Foarte bine domnule Iordache, dupa ce comunistii i-au invatat pe dobitoci ca numai ei conteaza, acum vine si vocea domniei voastre sa le intareasca ideea. Sa-i inveti sa fie umili in fata valorii – nu.

    Iar ultima fraza, „a scoate tot ce este mai bun din tine”, stiti foarte bine ca este relativa si ca are valoare practica nula (psihologie 101). Eu unul, daca vad ca un individ scoate ceea ce e mai bun din el, dar rezultatul e tot mediocru, il dau afara.

      • Domnule Iordache, se pare ca it_s__not_news are dreptate: problema nu este atat existenta mediocrilor si a elitelor ci felul in care primii au ajuns (au fost educati sa ajunga) sa-i trateze pe cei din a doua categorie.

        Doua exemple triviale dar semnificative:
        – chiar pe platforma contributors cineva a afirmat ca inteligenta este un accident genetic iar posesorul acesteia nu are dreptul la o pozitie materiala superioara. Desigur, in contextul in care acelasi „cineva” este un vajnic sustinator al redistributiei resurselor care nu s-a obosit sa explice logic de ce acea persoana cu abilitati superioare si-ar consuma resursele pentru a produce in favoarea altora;
        – pe un forum dedicat audiofiliei un amic a fost „sfasiat de haita” pentru ca a indraznit sa afirme ca anumite diferente de sunet nu pot fi percepute decat pe un sistem audio de calitate. Au curs acuzatiile de snobism, elitism etc., desi (evident) nimeni nu s-a obosit sa verifice afirmatia in sine.

        In general, exista tendinta de nivelare prin taierea varfurilor si redistribuirea arbitrara a resurselor, pe baza rationamentului ca sub-mediocrul X nu este vinovat de faptul ca este inadecvat social, asa ca supra-dotatul Y este obligat sa-l intretina. Desigur, nimeni nu se intreaba ce vina are Y pentru problemele lui X dar nu conteaza, ca atat X si Y au drept de vot iar X-ii sunt (statistic vorbind) mai numerosi decat Y-cii.

        De-ale democratiei…

        • Sunt de acord ca mediocri nu prea vor putea trata elitele fara resentimente, dar poate ca elitele pot gasi cai de a trata asa zisii mediocri fara sa isi faca dusmani inutili. De aceea prefer sa cred ca nu exista mediocri.

          Se spune ca cel mai destept cedeaza, nu? Chiar si cand e vorba de resurse, poate ceda o parte ca sa isi asigure o masa critica de sustinatori, fara de care pierde tot ce avea.

          E un punct de vedere care e mai usor de aplicat daca evaluez doar performante, nu si oameni. Cel putin asa mi se pare.

          cele bune,

          • De unde nevoia ca elitele sa-i trateze pe mediocri intr-un fel sau altul, si de ce ar accepta asimetria in tratamentul reciproc? De ce elitele nu se pot separa, pur si simplu, evitand atat resentimentele cat si concesiile?

            Cat despre resurse, recunosc ca nu inteleg: de ce este necesara o masa critica de sustinatori? Ce sa „sustina” acestia? Daca va referiti la stabilitatea politica, adevaratele elite o contesta ca fiind o creatie artificiala, in beneficiul stict al mediocrilor. Iar daca va referiti la eventuale actiuni violente ale mediocrilor asupra elitelor (dupa cum sugereaza alternativa de a „pierde tot ce avea”) acestea nu se rezolva prin negociere ci prin forte de ordine… Tot de elita, desigur!

      • Ah, relativizarea …. gresit. De la un om care crede in d-zeu nu te astepti in general la relativizari (are un pol absolut). „Distinctiile mai elaborate” merg in cazul elitei elitei, nu la general. Tocmai ati gresit aria de aplicabilitate.

        • d-zeu sa scrie D-zeu, dacă v-ați referit la cel în care cred oamenii religioși :) Cu d mic are alt înțeles.

          Ceva distincții elaborate sunt și în zona teologiei, ba chiar aș zice că sunt cu grămada. Are și Biserica elita ei :)

          Care este numele dvs? Sunt curios cu cine stau de vorbă. Puteți trece prin UB și discutăm mai pe îndelete când aveți timp.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro