joi, martie 28, 2024

Despre eternele imperfectiuni ale democratiei

Se pare ca evolutiile istorice au o ciclicitate misterioasa. Nici stabilitatea si pacea ultimelor decenii, nici performanta economica actuala, fara precedent in istorie, nici lectiile istoriei recente sau indepartate, nu au eliminat – o data pentru totdeauna – tentatiile auto-distructive si tendintele de reinviere a unor experimente politice ce s-au dovedit deja dezastruoase. Este in natura umana ca esecurile si neimplinirile personale (cine nu le are?) sa nu fie asumate ci puse cu precadere pe seama altora – in general a sistemului. Sistemul nu este bun, el trebuie schimbat, inclusiv sistemul politic asa-numit democratic. Si la urma urmei, cine poate contesta aceasta necesitate? Oare nu spunea insusi Winston Churcill ca democratia este cea mai rea forma de guvernare? E adevarat, continua cu precizarea – esentiala – “cu exceptia tuturor celorlalte”, dar acestea sunt nuante, idea de baza este ca democratia are intr-adevar slabiciuni si trebuie imbunatatita. Se pare insa ca traim o epoca a luptei intre cei care vor sa o imbunatateasca si cei care vor sa o inlocuiasca. Care ar fi insa slabiciunile reale, inca nerezolvate, ale democratiei?

Pericolul alegerilor gresite. Ei da, alegatorii pot gresi, desi politicienii (in special) se feresc sa o spuna. Electoratul – nu-i asa? – nu greseste niciodata. Ba da, s-a intamplat de multe ori ca electoratul sa greseasca, si evident ca nici autorul acestui articol nu a facut exceptie. De cate ori nu acordam credit unor candidati care ulterior ne dezamagesc, in care ne punem sperante, iar ei se dovedesc a nu se ridica la nivelul asteptarilor? Sau, mai rau, se dovedesc a fi mincinosi, demagogi, oportunisti, incompetenti si/sau cupizi? Si de cate ori nu se intampla, din pacate, ca – in ciuda evidentei – sa ramanem atasati de iluzii si sa nu ne delimitam, noi alegatorii, de politicienii care ne-au inselat increderea? In ce masura este vina politicienilor, a imprejurarilor sau a alegatorilor, concluzia difera de la caz la caz, dar cu siguranta cetatenii care voteaza ar trebui sa isi asume onest partea lor de vina.

Tentatia absenteismului. Cand esti dezamagit in mod repetat de politicieni, apare tendinta – cam radicala – de a ajunge la concluzia ca “toti sunt la fel”, ca nici un politician nu te reprezinta. Sau – mai rar – ca pur si simplu nu te pricepi. Sau ca viata / cariera/ afacerea ta nu depinde de partidul politic aflat la putere – cea mai inselatoare si periculoasa concluzie. Absenteismul este el insusi o optiune dar – desi poate fi inteleasa – nu inseamna ca este si cea mai buna. Dincolo de a fi un simptom, este si o cauza a neincrederii in democratie, pentru ca o rata scazuta de participare la vot ridica problema lipsei de legitimitate a liderilor alesi.

Dictatura majoritatii. Este larg raspandita in mentalitatea politicienilor si alegatorilor ca, odata castigate alegerile, tara devine prada de razboi a invingatorilor. Cu alte cuvinte, daca am castigat alegerile democratic, avem dreptul sa guvernam oricum, chiar si ne-democratic. Ideea ca democratia inseamna dictatura majoritatii este o oroare. Este un non-sens sa afirmi ca democratia este dictatura, fie ea si a majoritatii. Nu. Democratia presupune indeplinirea a doua conditii cumulative: 1. Minoritatea accepta vointa majoritatii. 2. Majoritatea respecta minoritatile, drepturile si libertatile lor. Altfel, intr-un scenariu limita, ar trebui sa acceptam ca 51 de oameni pot sa bata cu ciomagul alti 49, pentru ca pot, pentru ca vor si pentru ca sunt mai multi.

Dictatura minoritatii. Este tot o forma de exces, oarecum simetrica fata de cazul dictaturii majoritatii. Dictatura in sensul ei clasic inseamna un regim politic care ignora si oprima majoritatea. In acest caz “minoritatea” este un grup privilegiat – politic, economic, militar sau religios. Lupta impotriva acestui gen de dictatura este insasi esenta idealurilor democratiei. Astazi insa, democratia pare uneori sa accepte de buna-voie / sa tolereze privilegierea unor minoritati. Desigur, in numele unor principii generoase si al corectitudinii politice, care insa ajung uneori sa genereze situatii stupide si reactii de frustrare si respingere din partea majoritatii. In special daca acea majoritate este mai atasata de traditii si mai putin dispusa sa accepte schimbari sociale prea rapide.

Toleranta excesiva. Cu toate imperfectiunile ei, democratia este totusi suficient de generoasa pentru a tolera chiar si acele partide/grupuri care o urasc visceral. In numele libertatii de expresie, sunt acceptate – fara a fi sanctionate sau interzise – tendintele extremiste si totalitare. Evident, prin insasi natura lor, regimurile dictatoriale nu numai ca nu manifesta nici pe departe aceeasi toleranta fata de ideile democratice si pluraliste, dar le si reprima cu o primitiva agresivitate.

Vulnerabilitatea fata de propaganda autoritarista. Asa cum stim, democratia este deschisa fata de exprimarea oricaror idei. Chiar si a celor care afirma ca democratia este rea. E un paradox cu care ne-am obisnuit. Pentru propagandisti lipsiti de scrupule, este extrem de simplu ca – apeland la fake-news, jumatati de adevar, trolling sau chiar rastalmacind adevaruri ori dandu-le conotatii apocaliptice – sa atace democratia, evident fara a propune in loc ceva viabil si verificat. Dintotdeauna, regimurile tiranice au stat bine la capitolul comunicare si propaganda; dictatorii sunt adesea comunicatori eficienti si oratori spumosi, ei nu isi aleg mijloacele de manipulare, sunt dispusi sa apeleze la cele mai joase instincte sau la spaimele populatiei, indiferent de consecinte, singurul scop fiind propria ascensiune politica. Prin contrast, politicienii democrati sunt echilibrati si “burghezi”, par stersi, lipsiti de charisma si ne-animati de idealuri vibrante. Nu putini alegatori cad in capacana, pericolul alegerii gresite este deci cat se poate de real.

Democratia nu aduce automat prosperitate. Desigur, democratia este in general asociata capitalismului liberal, desi nu intotdeauna cele doua au coexistat. Sistemul economic liberal s-a dovedit a fi indubitabil cel mai performant si aducator de prosperitate pentru majoritatea cetatenilor. La scara istoriei, acesta este un adevar ce nu poate fi contestat. Insa nu in toate cazurile economia de piata, liberalismul economic, au adus acelasi nivel de prosperitate si dezvoltare. Calitatea decidentilor politici sau – din nou – alegerile gresite, viziunile economice autarhice, fascinatia pentru izolationsim, protectionism, nationalism economic si populism egalitarist, au tinut in subdezvoltare chiar tari bogate in resurse si avantajate din punct de vedere al pozitiei geografice (America Latina este primul caz pe care l-as avea in vedere).

Slaba reprezentativitate a alesilor este determinata atat de absenteismul ridicat cat si de prestatia politicienilor insisi. Discrepanta intre alegatori si alesi parca tinde sa devina tot mai mare – si asta la foarte putin timp dupa ce alegatorii isi exprima votul. E greu de crezut ca politicienii de astazi sunt mai ingrati decat cei de ieri, mai curand as aprecia ca alegatorii au devenit mai instruiti, mai exigenti, mai informati. Putem gandi insa un mecanism politic si decizional care sa elimine dezavantajele sistemului bazat pe reprezentativitate proportionala? Unii spun ca da. Si descopera – ca pe o premiera absoluta – “democratia directa”. Aducand evident ca exemplu Elvetia, patria referendumurilor. Revolutionarii zilelor noastre, echipati sau nu in veste galbene, viseaza o societate in care toate deciziile majore sa fie luate direct de catre cetateni, fara intermedierea politicienilor alesi. Puterea poporului, nu elitelor rupte de mase! Numai ca, asa cum majoritatea si minoritatile trebuie sa se respecte reciproc, o democratie reala nu poate functiona nici prin eliminarea deciziei populare si nici prin ignorarea elitelor. A elitelor culturale, stiintifice, din domeniul financiar sau juridic. Dispretul puterii politice fata de elitele intelectuale ne este atat de cunoscut noua, celor trecuti prin comunism. In virtutea principiului usor himeric al “democratiei directe”, cum ar fi sa organizam un referendum cu o intrebare de genul “nu-i asa ca vreti sa nu mai plateasca nimenea bir?”, vorba conului Leonida? Am avut asemenea polemici si raspunsul la intrebarea de mai sus a facut previzibil referire la neincrederea snoaba a “elitelor” fata de discernamantul cetatenilor. Ironic este ca astazi, multi dintre cei care ridica in slavi virtutile democratiei “directe” sunt politicieni si influenceri care – in alte vremuri – erau considerati tocmai exponentii elitelor, de care astazi se indoiesc sau pe care chiar le detesta.

Discutiile polemice cu privire la slabiciunile democratiei nu sunt deloc noi. In perioada interbelica multi ajunsesera la acelasi gen de concluzii – sistemul politic este gresit, ineficient, depasit; trebuie – nu-i asa? – reformat, chiar revolutionat. Nu prin evolutii graduale ci prin rupturi bruste. S-au gasit desigur si ideologi de ocazie care sa plasmuiasca scheme de reconfigurare a realitatilor sociale si chiar de creare a “omului nou”. Cu privire la rezultatul acestor experimente – comunismul si nazismul – singura polemica ar trebui sa fie aceea legata de dimensiunile ororii; din pacate insa, nu putini sunt cei care inca isi fac iluzii cu privire la valabilitatea insasi a acelor modele, chiar si in ziua de azi.

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. De ce e atit de importanta vorba asta mestesugita a lui Churchill despre democratie? Evident, nu fiindca ar fi vreo demonstratie imposibil de combatut, ci datorita formularii spectaculoase. Sa ne amintim ca omul a luat premiul Nobel pentru literatura. Si chiar a fost un expert in jonglarea cu cuvintele.

    Dar tot Churchill e si cel care a scris:
    „The best argument against democracy is a five-minute conversation with the average voter.”
    (Cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de cinci minute cu un alegator obisnuit.)

    Dar pe asta nu prea ne place sa o citam. De ce oare?!

    Si a mai scris/spus el multe… De exemplu:
    „What a man! I have lost my heart!… Fascism has rendered a service to the entire world… If I were Italian, I am sure I would have been with you entirely from the beginning of your victorious struggle against the bestial appetites and passion of Leninism.” – Winston Churchill quote on Benito Mussolini and Italians Fascism, after a visit to Rome (1927)”

    Churchill e doar unul. Sint o multime care sint de cu totul alta parere decit el in privinta democratiei. Personalitati istorice cu „greutate” mult mai mare decit a lui.

    Discutiile polemice cu privire la slabiciunile democratiei nu sunt deloc noi. In perioada interbelica multi ajunsesera la acelasi gen de concluzii – sistemul politic este gresit, ineficient, depasit;

    Discutiile critice pe tema democratiei sint mult-mult mai vechi.

    S-au gasit desigur si ideologi de ocazie care sa plasmuiasca scheme de reconfigurare a realitatilor sociale si chiar de creare a “omului nou”. Cu privire la rezultatul acestor experimente – comunismul si nazismul – singura polemica ar trebui sa fie aceea legata de dimensiunile ororii; din pacate insa, nu putini sunt cei care inca isi fac iluzii cu privire la valabilitatea insasi a acelor modele, chiar si in ziua de azi.

    Sugestia ca avem de ales intre democratie si comunism/nazism e o „logical fallacy”, cea numita „False Dilemma / Bifurcation Fallacy”. E indecent sa iesiti in public cu astfel de false argumente.

  2. Un articol foarte bun cu argumente si opinii pe care le sustin si eu. Democratia are slabiciuni, dar nu avem un alt regim politic mai bun. De acord si cu faptul ca trebuie sa evitam atat dictatura majoritatii, cat si dictatura minoritatii. Dictatura majoritatii este etichetata cu sintagma „Ciuma ROSIE” si e de inteles motivul, dar ar trebui sa etichetam cu o sintagma apropiata si dictatura minoritatii si as propune sintagma „Ciuma ROZ”. Ambele sunt nocive, ambele trebuie dezavuate, ambele dezlantuie forte nerationale, prima incita fortele burtii, iar cea de-a doua pe cele de sub burti. Ciuma ROSIE se adreseaza celor ce gandesc cu burta, pe cand Ciuma ROZ se adreseaza celor ce gandesc cu ceea ce se afla sub burti si celor ce spun ca au sexul in cap. In consecinta cine foloseste sloganul „jos Ciuma ROSIE” ar trebui sa adauge si „jos Ciuma ROZ”, altfel se va intelege ca ca vor doar sa inlocuiasca pe prima cu a doua. Prima a facut ravagii in secolul trecut, iar a doua pare a fi boala secolului XXI. Amandoua sunt la fel de periculoase, desi a doua e mult fardata, data cu sclipici si are mai mult staif „progressist”.
    Aducerea lui Rares Bogdan la PNL sper sa aibe efectul de a opri PNL-ul de a se imbolnavi de ciuma roz asa cum s-au imbolnavit deja alte doua partide mai noi, dar trebuie sa dovedeasca asta folosind ambele slogane nu doar pe unul, pentru ca altfel el va juca mai degraba pentru celelalte 2 partide decat pentru PNL. Si, doi, trebuie sa se pregateasca sa-l inlocuiasca pe candidatul actual al PNL, uzat deja si fara charisma, la alegerile prezidentiale. Vedeti ca si dl Dragnea se pregateste sa o scoata la incalzire pe dna Firea!! Si posibil ca si USR-ul sa renunte la Ciolos in favoarea dnei LCK! Vor fi tot mai interesante miscarile urmatoare, nu ne vom plictisi…

    • Cand am vorbit de „dictatura minoritatii” , m-am referit intr-adevar şi la „minoritatile sexuale”, desi tema este supra-licitată şi uşor obsesivă. Insa nu numai la ACESTE minoritati.
      Multumesc pentru comentariu si aprecieri.

    • @MariS

      Dvs, chiar traiti cu impresia ca minoritatile sexuale ne oprimeaza si ne ingradesc in vreun fel libertatile? https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-03-19/the-gay-enemy-in-poland-s-culture-war

      P.S. Cat despre salvatorul dvs imaginar pe cal alb (Rares Bogdan) el este prietenul celor care-l finanteaza. Nu stiu cine il finanteaza in prezent, in urma cu cativa ani insa, aniversarile si le petrecea impreuna cu Ion Nicolae, Elena Udrea, Musca si alti politicieni si oameni de afaceri controversati.

  3. „Imperfectiunile” democratiei sint acel „rau necesar”.
    – „pericolul alegerilor gresite”.
    Nu exista solutie ideala, inafara suspendarii alegerilor.
    – „tentatia absenteismului”.
    Nu stiu daca este „tentatie”, dar nepasare e sigur. Dupa ce ai recitat tot felul de slogane cu „toate partidele = aceiasi mizerie”, „toti politicienii sint corupti”, „nu ai cu cine vota”, sigur ca e mai benefic sa mergi la o bere, ca poate se termina.
    – „dictatura majoritatii/minoritatii”, ceva discutabil; fiecare trage spuza pe turta sa.Dar din moment ce avem alegeri libere, e oarecum normal ca majoritatea sa aibe un cuvint mai greu de spus.
    – „toleranta excesiva”, da, e posibil sa fie cintecul de lebada. Dar e melodia preferata a stingii revopsite.
    Las si altora dreptul la cuvint :D

  4. despre ce imperfectiuni vorbiti ? toti trogloditii, cind se apropie termenul de 4 ani ies la bataie. acum se fac autostrazile, se micsoreaza taxele, se responsabilizeaza miliianul si securistul (platit din banul tau sa ne ntelegem). te ntrebi nedumirit (!) cum e posibil acelasi circ repetat ciclic de aceiasi pitigoi care scriu si promit bunastarea ce va sa vina. domnule, daca consideri politrucimea capat de linie, s ar putea sa fii in eroare (pune ti creierul in miscare si viseaza la stele).

  5. ‘S-au gasit desigur si ideologi de ocazie care sa plasmuiasca scheme de reconfigurare a realitatilor sociale si chiar de creare a “omului nou”. Cu privire la rezultatul acestor experimente – comunismul si nazismul – singura polemica ar trebui sa fie aceea legata de dimensiunile ororii; din pacate insa, nu putini sunt cei care inca isi fac iluzii cu privire la valabilitatea insasi a acelor modele, chiar si in ziua de azi.’
    Cel mai mare EXPERIMENT istoric contemporan, rupt de realitate si bazat pe o utopie de modelare sociala pe model American, este UE.
    Desigur, Romania are enorm de castigat – importul de valori ( respectul fata de lege, anti-coruptia, drepturile omului ) , civilizatie, securitatea externa, nivel de trai mai bun pt milioane de romani care au plecat, si ar fi minunat daca ar pute acontinua, dar ce are de castigat o tara din Vest, UK , de pilda? Forta de munca ieftina se poate obtine in mod controlat, asa cum era inainte prin obtinere de vize de lucru in functie de necesitate iar piata de desfacere are importanta pt cine produce – multinationale – care nu au legatura cu UK sau alte companii vestice care produc in China -deci nu platesc nic salarii si nici impozite in UK. Ce au avut de castigat prin aderarea Greciei in UE? Au pierdut bilioane de Euro. Grecia a avut si ea de pierdut prin trecerea la Euro.
    Nu are sens. Este o aberatie. Din cauza aceasta, Englezii vor sa se desprinda.
    ‘Capacitatea oganizatorica a Italienilor, flexibilitatea Germanilor si modestia Francezilor’, si asta era prin anii 80, cand inca nu aderasera tarile din Centrul si Estul Europei.
    https://www.youtube.com/watch?v=rvYuoWyk8iU
    Yes Minister, Sir Humfrey explains the EEC

    • As observa totusi ca UE nu isi propune sa plasmuiasca sisteme noi – este fundamentata pe capitalism si democratie liberală. Si nici sa creeze un „om nou”. Ma refer la UE in ansamblu nu la utopici de diverse nuante.

      • Dupa parerea mea, chiar asta face- experiment si inginerie sociala. Uniunea Europeana este o utopie ca si comunismul , bazata pe „omul nou European” care nu exista, , egalitarism intre tari care nu sunt egale, cerinta unei lipse de interes national in favoarea interesului general. Nu este capitalism, este comunism- fonduri europene impartite dupa nevoi si contributii dupa posibilitati. O tara/ economie capitalista nu ar plati bilioane pentru o zona care dat faliment- Grecia. In plus, una din legile de baza ale societatii capitaliste civilizate este accountability. Cine a dat socoteala pentru ce s-a intamplat cu Grecia? Cu o structura de decizie atat de complicata nimeni nu mai este accountable. Asa cum comunistii au abolit over the night, legitimitatea proprietatii private, EU a abolit legitimatea statului national. Nu ai voie sa-l revendici – multe milioane de straini (din EU) vin si il revendica cu drepturi depline – locuri de munca, educatie , sanatate, transport, locuinte, ajutoare sociale. Fara sa mentionam milioanele de imigranti ilegali din Africa si Asia, care sunt lasati sa intre.

        • Asta e Uniunea Europeana pentru dumneavoastra? Inginerie sociala, comunism, imigranti ? Iertati-ma, dar ma surprinde. Ma surprinde ca nu ati spus nimic de Soros.

          • Eu sunt pt o societate capitalista liberala in stat national, asa cum a fost inainte – Popper. Inteleg cat de important este pt Romania sa fie parte din UE – mai ales acum cand este atacata din interior de un regim cu o singura competenta- cea de a distruge justitia.
            Ce este UE pentru dumneavoatra?

  6. e ceva in viata, in natura, in univers, perfect!?
    De ce am insista sa speram ca un sistem de organizare intre oameni ar putea sa fie perfect?
    Si sa ne imaginam ca ar fi perfect, pai nu ar fi plictisitor de moarte?

  7. Un extraterestru venit în stagiu pe Terra, ca să-și facă lucrarea de disertație, ar putea ajunge la concluzia că terrienii au în principiu puține moduri de partajare a resurselor și puterii, dar că dezvoltă atașamente puternice față de noțiuni abstacte vânturate de cei care au puterea sau de cei care sunt în stare de orice ca s-o obțină. Plus că sunt schizofreni: consideră politicul rupt de biologic și ecologic. Și că trăiesc paradoxuri, cum ar fi acela al emergenței familiilor și dinastiilor plutocratice în democrațiile zise cele mai avansate, sau dominarea netă a bancherilor asupra politicienilor.
    Ca să-l parafrazăm pe Marx (dar și el preluase de clasicii germani), poate-ar trebui să facem un salt calitativ în înțelegerea lucrurilor, din moment ce avem atâtea acumulări de fapte și defecte. Nici o vizită prin malthusianism n-ar strica. Poate comandăm piese ultimul răcnet ca să ne tunăm automobilul, în timp ce dronele vin la modă…Să-i zicem post-umanism, trans-umanism, mondializare, mondialism, segregare în funcție de inteligență, eugenism Dumnezeu știe! Tradiția democratică nu vine neîntreruptă din Grecia clasică, în schimb obiceiul războiului (pe nu contează ce căi) îl caracterizează pe Homo sapiens sapiens mai bine decât mersul biped. Democrația presupune punerea periodică în joc a puterii și abandonarea ei de cei care pierd voturi, ori abandonarea celui mai sfânt lucru, care te duce la resurse, e sinonimă cu sinuciderea. Democrația e bună când aleșii merg cu sabia-n mână să se bată cu perșii, ca cel mai sărac țăran din Attica sau când, după un război sângeros, în condiții de abundență de resurse, populația crește și prosperă, eventual la umbra unei mari puteri militare. Un interludiu de generozitate într-un șir ce cimpanzeală sângeroasă.

  8. Din articolul dvs. lipsesc cele doua notiuni esentiale fara de care democratia nu poate functiona: morala si educatia.
    Nu exista democratie cand nu exista morala si educatie.

    • Pai alegerile gresite de exemplu sau vulnerabilitatea la propaganda autoritarista sunt rezultatul unei educatii precare.

      • Nu ati sesizat ca am spus Morala si Educatie (in aceasta ordine).

        M Eliade, C Noica, si M Vulcanescu sunt exemple de alegatori care NU aveau o educatie precara dar care au votat, sustinut, sau activat in cadrul unui regim dictatorial (Antonescu) sau al unui partid nedemocratic si autoritar (Garda de Fier). N Iorga a sustinut deschis regimul nedemocratic al lui Carol al II-lea instaurat dupa 10 februarie 1938. Moralitatea acestor persoane era evident discutabila.

        Cu adevarat „educat” e doar cel care are si „morala”, caci desi stie perfect cum sa faca atat Binele, cat si Raul, alege mereu sa faca numai Binele cu toate ca nu va iesi mereu in castig.

  9. Una din problemele democratiei asa cum o cunoastem acum este ca incepe sa fie perimata si depasita. O sa incerc sa explic afirmatia de mai sus incercind sa nu depasesc un numar rezonabil de rinduri. Democratia bazata pe vot universal este o creatie a societatilor industrializate moderne, ajunsa la maturitate in sec XX – prima parte a aceastuia. Sistemul de partide de masa care se afla in competitie pentru voturile maselor si care cistiga o majoritate pe baza careia sa formeaza un legislativ este tot un produs a epocii industrializate. Caracterul de masa – atit a partidului (partid mare multi membrii- partid puternic) cit si a modului in care se cistiga alegerile (voturi multe primite de un partid – cistigarea puterii proportional cu nr de voturi – deci voturi multe – putere mare) este tipic societatilor in care totul era „de masa”. Productia industriala, divertismentul , evenimentele, canalele media, armatele, etc – toate se bazau pe fenomenul de masa.
    In epoca post-moderna post-industriala caracterul de masa atit a productiei cit si a distructiei de bunuri si servicii este pe cale sa se estompeze. Societatile postmoderne nu se mai bazeaza pe productia de masa – masini, servicii, bunuri, si nici pe armate enorme (in loc de 10 000 bombe se foloseste una mica si smart pt a anihila o tinta) etc. Aproape orice este pasibil de personalizare si nisare (de la mesaje media la bunurile de larg consum) si s-a trecut de la productia „de serie mare” la productia nisata, fractionata pt N nise si subnise de consumatori.
    Totusi partidele si sistemele electorale actuale din tarile occidentale post-industrializare se bazeaza inca pe vechile criterii in lupta pentru suprematia politica. Alegerile si campaniile electorale se organizeaza in acelasi fel si tintesc aceleasi rezultate – de masa – care erau vizate si in 1930 – 1950. Dar efectele nu mai sunt cele scontate de mult – in loc de victorii clare alegerile se cistiga cu marje de 1 % sau chiar mai putin. Majoritatile nu mai sunt majoritati reale care sa reflecte intr-adevar optiunile electoratului. Probleme majore ca Brexitul sau alegerea lui Trump se transeaza la nivelul de citeva sute sau zeci de mii de voturi. Se clameaza mult lipsa de interes si lipsa de informare a alegatorilor cind la un scrutin se prezinta 40 % din electori. Dar nimeni nu prea sugereaza ca probabil intreg sistemul politic trebuie sa gaseasca noi alternative de a se manifesta. Cumva traim (parerea mea) ultimele zile ale sistemului politic de masa asa cum traim ultimele zile ale sistemelor de productie/distructie bazate pe productia in masa. Accederea la putere pentru a rezolva „treburile cetatii” este in momentul de fata bazat pe criterii si mecanisme care serveau foarte bine un alt gen de societate si sistem international. Atit societatile industriale masificate cit si sistemul international sunt in remisie, fiind impinse afara din scena istoriei de noile realitati ale societatii postindustrializate, globalizate si digitalizate, precum au fost la rindul sau sclagismul sau feudalismul. E normal ca pe de o parte sa constatam rateuri si disfunctii ale democratiei (cu toate riscurile de rigoare) si e extrem de preocupant sa constatam ca inca nu exista o alternativa viabila si eficienta de a asigura un cadru pasnic si sigur de a asigura conducerea „treburilor cetatii” intr-un mod nonviolent si care sa ne fereasca de cadea in haos si barbarie.

    • Nu sunteti singurul ingrijorat.

      Traducerea inceputului unui articol de acum doua zile din The Economist.
      „Democratia a fost intordeauna on metoda imperfecta de guvernare. Astazi insa noi impingem sistemul pana la limita sa de cedare. E ca si cum te-ai astepta ca un pod solid de lemn construit pentru carute trase de cai poate rezista la un sir nesfarsit de camioane supraincarcate. Trebuie sa reformam fundamental democratia ca s-o putem salva. Daca n-o facem chiar sistemul este in pericol de colaps si se poate intampla ceva destul de rau.”
      Merita citit in intregime.
      https://www.economist.com/open-future/2019/03/15/our-politics-fails-us-so-heres-what-to-do

    • Majoritatile nu mai sunt majoritati reale care sa reflecte intr-adevar optiunile electoratului. Probleme majore ca Brexitul sau alegerea lui Trump se transeaza la nivelul de citeva sute sau zeci de mii de voturi

      Nu e chiar așa. Există un foarte sugestiv exemplu românesc din 2009: în iunie, cu 6 luni înainte de alegeri, Traian Băsescu avea 50% din intențiile de vot, iar Mircea Geoană avea 19%. Rezultatul final a fost practic 50%- 50%, dar asta înseamnă că s-a atins maximul capacității de manipulare e electoratului, nu altceva.

      Orice consultare electorală cu o miză suficient de mare va ajunge la același rezultat, 50%-50%, în măsura în care miza justifică alocare de resurse (quasi-)nelimitate. Deci problema nu e democrația, problema e manipularea democrației. Iar asta merge în ambele sensuri, cum a fost cu boicotarea referendumurilor. Boicotul nu e democrație, e dezactivarea democrației.

      Alte modalități de dezactivare a democrației: facem un guvern din primele două mari partide, ne împărțim la masa verde funcțiile în stat și guvernăm fără opoziție. Sună cunoscut? Ar trebui!

      În esență, prohodul democrației îl cântă progresiștii, când nu le convine rezultatul votului. Au ei pentru Statele Unite un președinte mai bun decât cel ales de electoratm, deci democrația ar trebui aruncată la coș. Au ei un președinte mai bun pentru Rusia, un guvern mai bun pentru Polonia, un premier mai bun pentru Ungaria ș.a.m.d.

      Iar odată ajunși în punctul ăsta, încercați să răspundeți la o întrebare: cine a ales-o pe Merkel cancelar? Cine l-a ales pe Tusk, vă spun eu: Merkel. Cine l-a ales pe Juncker, vă spun tot eu: Merkel. În concluzia, lăsați democrația în pace, că e bună așa cum e. Progresismul trebuie reformat, nu democrația.

      • Eu ma indoiesc ca stanga radicala, conservatorismul iliberal sau dughinismul pot fi reformate. Si intr-adevar, democratia nu trebuie propriu-zis reformata, ci aparata si intarita.

        • Sunt sigur ca un membru al aristocratiei sec XVII sau un cleric din aceeasi perioada era la fel de convins de stabilitatea si eternitatea si imuabilitatea modului in care societatea in care traia isi organizase (de sute de ani deja) mecanismele de accedere la putere politica. Daca i-ai fi spus ca peste 200 de ani titlul si rangul si „ordinea divina a lucrurilor” vor fi inlocuite cu „vocea poprului” ar fi ris in hohote. Nici macar nu s-ar fi gindit sa te traga serios la raspundere conforme legilor timpului, aberatiile grotesti nu meritau atentia institutiilor de drept penal – cele care functionau atunci.
          Tot asa, simt ca suntem prinsi in orbirea produsa de fetisizarea democratiei – inteleasa in sens modern, actual, ca fiind bazata pe vot universal. Repet – sistemul de participare universala prin vot si partide la viata politica a unei natiuni sunt produsele unei epoci caracterizata de industrializare, masificare si un sistem international bazat pe state nationale si aliante/relatii (bune – rele ) dintre acestea.
          Ne situam in zorii unei noi epoci, caracterizata – prin ceea ce putem sistematiza si decela acum – prin post-industrialism, demasificare, globalizare si digitalizare. Nimeni nu ia in serios o dicutie „ce urmeaza din pdv politic dupa democratia universal electorala”. Ne agatam conceptual si mental (deloc diferit de prezumatele personaje de la inceputul textului) de stabilitatea eternitatea si imuabilitatea mecanismelor de accedere la putere politica deja „tradiionale” . Perfectate si create intr-o epoca cu trasaturi economice si sociale total diferite fata de cum va arata societatea in 2050 …sau 2080 (orizonturi de timp accesibile biologic unora dintre cititorii acestei platforme).
          In constanta alienare fragmentare si polarizare a milioanelor de indivizi accelerata si amplificata de retelele media online de socializare – mai putem spera la o competitie electorala „normala’ in urmatorii 10 – 20 de ani? Cu citeva mii de dolari si ceva timp investit pot crea online o campanie in suportul a orice – de unul singur. Pot avea un impact media si in mentalul colectiv comparabil cu cel al unei formatiuni politice/partid – si toate astea de unul singur. Pot comunica practic cu orice de pe glob despre orice. O tara cu 20 mil locuitori poate fi „fragmentata” (ad absurdum) la a se atinge o scena/piata politica cu 15 milioane de „partide” Chiar mai putem discuta despre „intarirea/refomarea” democratiei in aceste conditii? Cine si cum ar putea fi capabil sa ralieze in jurul unei idei propusa democratic populatiei electorale o majoritate cite de cit stabila – pentru a avea acces la puterea/decizia de a conduce treburile unei „cetati”?
          Digitalizarea /robotizarea acum doar intrezarite vor arunca in irelevanta (intii economica, apoi si politica) miliarde de oameni. Chiar ne putem imagina ca 5 milioane de someri cronici vor vota „democratic” intr-o tara in care nu mai au joburi – si nici sansa la vreunul – fiindca aproape totul este facut/creat de roboti?
          Pe scurt – consider ca nu dughinismul sau trumpismul sau nazismul (inacceptabile si nereformabile) sunt acum dusmanii letali a democratiei bazate pe vot universal – ci insasi epuizarea „combustibilului” istoric care a dus la crearea sistemului democratic la decaderea caruia asistam acum. Toate regimurile autoritate/dictatoriale se refera cel putin ca exercitiu de imagine ca fiind „democratice” – si Ceausescu era un democrat. Nu asta e problema acum, ci faptul ca persistam intr-un fetis orb in ideea de democratie – si nu stim de fapt ce ar trebui sa punem in loc. Societatea umana actuala si viitoare va trebui sa raspunda acestei intrebari, sau vor fi maceluri si crize mult mai ample decit ne putem imagina. Una din primele functii ale politcii este de a gasi solutii de supravietuire a unui grup si in cadrul grupului pt individ fara a se recurge la omor.

          • Ok, sa apara o propunere fezabila si schimbam sistemul :) Momentan nu vad insa ce ar putea inlocui democratia : autocratia? elitocratia? plutocratia? robotocratia? Nu imi pot imagina un sistem in care marea majoritate a cetatenilor sunt exclusi complet din mecanismul de putere, nemaiavand nici macar drept de vot. Este insa imaginabila – si ingrijoratoare – o lume in care cetatenii nu mai sunt INTERESATI sa participe la mecanismul de decizie, si deja vedem asta.
            Propuneri de alternative serioase insa nu am vazut, poate pentru ca asemenea alternative nici nu pot exista.

            • @delia f
              Nicidecum. Globalizarea genereaza tot felul de provocari dar nu distruge capitalismul ci dimpotriva, faciliteaza investitiile, circulatia capitalului, comertul liber si stimuleaza concurenta. Iar acestea sunt chiar bazele capitalismului.
              Cat despre democratie, nu stiu cum poate fi afectata de globalizare. Nationalismul in schimb da, afecteaza deseori democratia.

            • @Dragos Filipescu – are și @delia f dreptate. Globalizarea face ca diverse societăți să nu mai înțeleagă modul efectiv în care se produc diverse bunuri, așa pierd teren conservatorismul și democrația.

              Când societățile occidentale moderne trăiesc din ceea ce produc chinezii, thailandezii și vietnamezii, evident că neo-marxismul ajunge pe cai mari. Pentru că majoritatea oamenilor nu mai muncesc efectiv, munca rămânând pe seama asiaticilor, occidentalii se preocupă doar de noi și noi modalități de a împărți mai bine ceea ce există.

          • @alex – nu înțelegi cum funcționează societatea în realitate. Democrația reprezintă un armistițiu între forțele din societate, un armistițiu în care cel mai puternic lasă de la el, astfel încât toată lumea să beneficieze de pacea socială.

            Ce face astăzi stânga radicală este să confiște puterea statului, care într-o democrație ar trebui să fie neutru. Exact asta au făcut statele comuniste la vremea lor și exact asta fac și astăzi statele neo-marxiste, confiscă puterea statului în favoarea stângii radicale.

            Dacă tu crezi că poți arunca la coș democrația și să te bazezi pe forță pentru a prelua controlul asupra societății, ai să reeditezi foarte repede experiența Spaniei din Războiul Civil. Stânga radicală nu poate lupta cu succes împotriva extremei drepte, care e în mod natural mult mai organizată, mult mai disciplinată și mult mai capabilă să folosească arme.

        • @Dragos Filipescu – vă mulțumesc pentru răspuns. Psihologic vorbind, a fi progresist sau a fi conservator ține de temperament. Deci e oarecum din naștere, dar evoluează o dată cu vârsta și cu formarea identității persoanei. De-aici și butada ”cine nu e de stânga înainte de a ajunge la 30 de ani, e lipsit de inimă. Cine nu e de dreapta după ce trece de 30 de ani, e lipsit de minte”

          Atitudinile în sine (progresism / conservatorism) nu pot fi reformate, omul se schimbă în timp numai dacă dorește el. Dar aspectele practice în care se manifestă aceste atitudini pot fi reformate. Nu e în folosul nimănui dacă stânga radicală își impune mereu agenda, iar de oprit din distrugerea societății nu se oprește singură, trebuie neapărat să o oprească altcineva.

          Ce nu înțelege stânga radicală este că extrema dreaptă e mult mai capabilă de violență organizată, dacă se ajunge la asta. Putem să-l considerăm pe Hitler un dement, probabil chiar era, însă la baza acțiunilor lui s-a aflat dezgustul instinctiv față de starea societății. Impulsul lui nu a fost să construiască ”o lume mai bună și mai dreaptă”, impulsul lui a fost să dea foc la gunoaie, așa procedează orice gospodar de la țară când ajunge la concluzia că s-a adunat prea multă mizerie în gospodărie. Dar stânga radicală nu știe ce înseamnă să aibă grijă de gospodărie, de asta nu-și poate reprezenta corect situația.

          P.S. Dughinismul nu știu ce este și nu cred că se aplică oricărei societăți europene, dar iliberalismul sigur este o invenție a timpurilor noastre, deci nu trebuie luat prea în serios. Pare mai mult o etichetă folosită de adversarii politici, însă o etichetă care ar putea fi adoptată cu mândrie de tabăra căreia îi este aplicată. A fi liberal înseamnă a fi socialist în State și sunt destule semnale că și liberalii europeni au ajuns pe deplin socialiști. Deci a fi iliberal poate deveni chiar motiv de mândrie.

          • Nu doar stanga radicala ci si acea parte a conservatorismului care s-a radicalizat si a derapat catre iliberalism incearca sa isi impuna agenda, cu consecinte la fel de nefaste. Pentru mine, ambele sunt la fel de respingatoare. A fi iliberal mi se pare cel putin jenant daca nu rusinos de-a dreptul :), nicidecum o mandrie dar cred ca fiecare isi asuma cu mandrie modul sau de a gandi. De altfel, Orban s-a auto-intitulat iliberal si si-a asumat acest lucru, nu l-au etichetat asa adversarii politici. Chiar si unii dughinisti se considera „conservatori”, desi se aseamana cel mult cu iliberalii, avand in comun cu acestia ura viscerala fata de liberalism – cel autentic, de dreapta, nu liberalism in acceptiunea americanilor. Americanii sunt singurii care isi denumesc socialistii „liberali” :)

        • @Dragos Filipescu – „acea parte a conservatorismului care s-a radicalizat” se numește extrema dreaptă. Sigur că propaganda neo-marxistă, după ce a ajuns să-i numească ”extremă dreaptă” pe Trump și pe Orban, a rămas în pană de termeni adecvați pentru adevărata extremă dreaptă, cea care pune efectiv mâna pe arme. Dar asta e problema stângii radicale, așa că e treaba lor cum se descurcă mai departe cu termenii folosiți.

          Ideea e că dincolo de ”extremă” nu se mai poate afla nimic, așa se definește termenul ”extremă”. În timp ce mai la dreapta decât Trump sau decât Orban e loc pentru o mulțime de atrocități și violențe, care se pare că tocmai încep să se petreacă. Dacă Merkel ar fi plecat în toamna trecută, așa cum ar fi trebuit, astăzi n-ar fi nevoie de discuția asta. Și dacă Merkel nu pleacă nici în primăvara asta, discuțiile viitoare vor fi despre fapte mult mai abominabile ale extremei drepte (cea reală, nu Trump și Orban).

          Când stânga radicală își impune agenda, ea distruge societatea pe termen lung. Când extrema dreaptă nu mai suportă și trece la represalii, violențele și masacrele apar foarte în scurt. Violența extremei drepte e mult mai organizată, în timp ce stânga e destul de eterogenă și nedisciplinată, nu poate face față unui conflict armat. Prin urmare, nu ne ajută la nimic să declarăm ambele agende la fel de respingătoare.

          Însă ne-ar ajuta foarte mult dacă am înțelege o idee simplă: un Franco, un Salazar sau un Pinochet nu sunt chiar de dorit în Europa actuală, așa că stânga radicală ar face bine să nu împingă lucrurile până în punctul în care asemenea oameni vor prelua puterea în câteva țări europene. Situația actuală e foarte asemănătoare cu începutul anilor ’30: încă nu s-a depășit the point of no return. Dar stânga radicală e singura care trebuie să priceapă că trebuie să bată în retragere. Altfel, extrema dreaptă trece la curățarea societății exact ca pe vremea lui Franco, Salazar sau Pinochet și n-o mai poate opri nimeni.

          • Pana la extrema dreapta mai avem :) iliberalii de pilda sunt tot conservatori radicalizati. Si nu stiu daca extrema dreapta si iliberalii apar numai ca reactie la stanga radicala. Mai sunt si alte cauze : populismul, nationalismul de carciuma, intretinerea spaimelor, paranoia…. toate acestea aduc voturi, sunt filoane bune de exploatat electoral.: )

            • Alegătorii nu sunt chiar așa ușor de păcălit. Pentru ca o propagandă să aibă succes, ea trebuie să se suprapună în vreun fel cu viața reală a acelor alegători.

            • Să presupunem că ne aflăm în Spania în 1930. Chiar credeți că puteți anticipa cum vor fi evoluat lucrurile în 1936?

              Să presupunem că ne aflăm în România, în 1934. Credeți că puteți anticipa asasinarea lui Nicolae Iorga în 1940? Dacă v-ați fi aflat în Suedia în 1980, ați fi anticipat asasinarea lui Olof Palme în 1986? Asasinarea lui Yitzhak Rabin ați anticipat-o cu 5-6 ani în avans?

            • Sunt putin amuzat de reactia declansata de cite ori apare notiunea de „globalizare” intr-o discutie. Nu face aproape nimeni un pas in spate privind lucrurile dintr-o perspectiva istorica. Daca ar face-o, ar putea constata uimiti ca „globalizarea” e un proces care a inceput probabil acu vreo 200 000 de ani cind in loc sa isi dea in cap cu bolovani doi homo sapiens au facut un schimb de bunuri intre ei ..apoi cu cei de pe valea urmatoare si apoi pe Drumul Matasii si apoi peste Mediterana si apoi peste Atlantic si apoi peste Pacific si apoi peste Anzi si etc etc etc….
              Doar tehnologia si limitele ei i-a oprit pe oameni sa faca comert si schimb. E destul de evident ca avind doar o pluta nu poti importa bunuri din China in Europa in anul 5000 BC. Ei bine, acum putem – avem ceva plute destul de mari , se numesc vase-container.
              Si tot acu 200 000 cind homo sapiens A a dat la schimb un iepure pe o pulpa de caprioara lui homo sapiens B probabil ca pe baza acelorasi relatii „comerciale” au facut schimb de pareri si despre ce si cum isi pictau pe peretii pesterii …adica au inceput sa faca schimb de idei si sa se influenteze reciproc. De acolo incolo globalizarea a dus nu numai marfuri, ci si idei si credinte …iar de atunci incolo am inventat semnalele cu fum, tobele, curierii calare, serviciile postale, telegraful, telefonul si satelitii cu internet 5 G cu tot. Iar cea mai amuzanta parte e ca exista curente de gindire ce ne explica prin intermediul internetului cit e de rea globalizarea. era mai bine ca primii „globalisti” sa isi dea in cap cu ceva pietre sau lemne….sigur ramineam in starea „neglobalizata” initiala, fiecare in grota lui suverana, independenta si inchisa. oare ce ne-ar fi venit mai repede de hac ca specie – degenerarea datorata incestului multiplu intre membrii aceleasi familii – trib sau leii ursii si lupii flaminzi care ar fi mincat de cruzi rind pe rind fiecare grupulet „suveranist”? Niste morti demne pentru „anti-globalisti” feroce, gelosi pe propria lor unicitate si nu-i asa..independenti pina la moarte.

            • @alex – Da. Știi când a avut cel mai mare succes globalizarea din antichitate? Când Imperiul Roman a devenit incapabil să-și mai producă bunurile necesare și să se mai apere singur, astfel încât era nevoie să plătească mercenari, iar armata a ajuns să schimbe și câte 4 împărați într-un singur an. Sigur că i-au trebuit vreo 200 de ani de degenerare până să ajungă în faza asta, dar astăzi tehnologia e mult mai performantă :)

              În cadrul tendinței existente înainte de alegerea lui Trump, în cel mult 30 de ani vestul ar fi ajuns să nu mai știe să fabrice nici măcar un procesor cât de cât performant, ar fi ajuns să cumpere elicoptere și avioane de la chinezi.

          • @Harald
            Altceva am vrut sa zic : pana la extrema dreapta mai sunt si alte „nuante” de conservatorism radicalizat – iliberalismul de pilda.

            • Asta în timp ce un conservatorism neradicalizat e întrupat cel mai bine de Angela Merkel? :)

              Cohorte întregi de postaci neo-marxiști insistă că Angela Merkel e de dreapta și se opun furibund plecării ei de la putere, iar ea însăși se declară creștină (la fel ca Obama). Ea este conservatoarea neradicalizată legitimă? :)

  10. Evident, democratia este perfectibila, ca si oamenii care o practica. Ca orice actiune umana, ea depinde exclusiv de cei care o indeplinesc, implicit deci, ameliorarea e posibila doar daca participantii o doresc, pentru ca considera necesar, sa-si modifice comportamentul..
    Aici cred ca rezida problema romaneasca : nu cautam solutii ptr ca NU NOI gresim, deci cautam vinovatii.. Si asta gasim. Logic.
    Nu e o rusine sa admitem ca nu avem maturitate democratica, si asta nu pentru a ne pune cenusa in cap, sau pentru a ne justifica prezentul dezastruos, ci pentru a intelege ce si unde avem de lucrat.
    Trebuie un pic de pedagogie, cateva masuri radicale care sa stopeze gangrena, si lucrurile pot intra pe un fagas normal, adica perfectibil!
    Exemplul cu referendumul ptr lichidarea impozitelor este edificator ptr intelegerea nivelului de maturitate democratica la care ne situam, comparativ cu tara cantoanelor multi-culturale si a referendumurilor : de ex, in Elvetia ultimilor 3-4 ani, poporul a refuzat cresterea salariului minim (coordonat), ca si revenitul universal si neconditionat care se dorea atribuit tuturor locuitorilor tarii!
    Diferenta de mentalitate dintre elvetieni si Romani nu provine din situatia materiala, saraci exista peste tot, ci din maturitatea democratica, unii actionand cu prudenta, pentru ca stiu ca legile de azi influenteaza viata de maine, a copiilor si nepotilor lor pe care-i RESPECTA, in timp ce altii sunt obisnuiti sa REVENDICE, pur si simplu, incapabili sa ia in consideratie consecintele actelor lor, in pura si totala iresponsabilitate!
    Cred, deci, ca un efort de educatie democratica este indispensabil si urgent, si mai cred ca el ar trebui insotit de obligatia de a vota, instituita prin lege, pentru o perioda determinata de la inceput, de 30 de ani.

    • Poate ar trebui să începem cu altceva: cu a stabili la 25 de ani vârsta minimă de vot. Un licean nu are nicio capacitate de a înțelege cum funcționează societatea și lumea în ansamblu, dar are drept de vot și se trezește în el vocația mesianică de a construi o lume mai bună și mai dreaptă. Iar asta la vârsta la care încă îi spală mama cămășile și singura femeie pe care o cunoaște e tot mama.

      • 25 de ani vârsta minimă??? :)

        Dup’aia, fiindca efectul va fi insignifiant, o sa zici ca, citez dintr-un clasic, „orice barbat sau femeie care pentru o perioada de, sa zicem, cinci ani și-a cîștigat existența dintr-o îndeletnicire legală și folositoare, fără nici un recurs la asistența publică, ar trebui să aibă dreptul să voteze și nimeni altcineva nu ar trebui să aibă acest drept”. :))

        Sau o sa incepi sa te lamentezi ca americanii in ultimul timp, care zic ca cea mai mare prostie pe care au facut-o a fost sa le dea femeilor drept de vot acum o suta de ani. :-)))

        Aia nu mai e democratie, tovarase! Sau domnule, sau cetatene.

        Democratie inseamna sa ai cit mai multi votanti care habar nu au pe ce lume traiesc. Exact asta e esenta democratiei si pentru asta ii fac atita reclama cei din Liga I (vorba lui Dinu Patriciu), fiindca ei au nevoie de o majoritate cit mai usor de manipulat. Asta e motivul pentru care s-a introdus votul universal, asta e motivul pentru care virsta de vot a scazut la 18 ani, asta e motivul pentru care unii din Liga a II-a (vorba lui Dinu Patriciu) tot aduc vorba de vreo zece ani (eternul europarlamentar Cristian Preda – la noi) de acordarea dreptului de vot de la 16 ani. Si daca nu vor fi opriti cumva, o vor face. Si nu se vor opri la 16 ani, asta e sigur.

        Pentru ca voturile celor putini care inteleg ce se intimpla sa nu aiba nici un efect si sa nu le deranjeze democratia celor di Liga I, e nevoie de cit mai multi votanti usor de indoctrinat. Iar astia sint tinerii, cei pe care nu ii intereseaza sau nu inteleg politica si imigrantii recenti. Daca toata lumea are si cite un televizor prin casa, expertii in manipulare si indoctrinare ii vor lamuri pe cine trebuie sa urasca (de moarte) si pe cine sa iubeasca (si sa voteze cu doua miini). Vezi:
        https://youtu.be/wDYNVH0U3cs

        _____________
        Liga I (cf. Dinu Patriciu) = cei care au bani pentru publicitate, pentru controlul mijloacelor de informare in massa, pentru campanii electorale, pentru cumparat politruci la bucata, sau partide intregi la nevoie si dorinta arzatoare de a conduce popoare din spatele scenei prin intermediul celor din…
        Liga a II-a (cf. Dinu Patriciu) = oamenii de paie, aka politruci, pusi de banii lor in parlamente, in guverne etc. si ca presedinti.

        Calitatea clasei politice de la noi si din restul democratiilor (Liga a II-a) e o consecinta directa a democratiei impuse de cei din Liga I, fiindca ei prefera oameni de paie, nu oameni inteligenti si verticali pe care sa nu-i poata tine in lesa.

        P.S.
        Sa critici democratia, ca sistem politic, intr-o discutie cu un ins caruia i s-a vorbit zilnic despre democratie ca alternativa la dictatura inca de la gradinita, de parca am trai intr-o lume alb-negru, e la fel de inutil ca si cum ai incerca sa ai o discutie despre profetul Mahomed cu un pakistanez.

        • Tocmai ma pregateam sa scriu cativa randuri despre cea mai serioasa problema a democratiei din ultimii 50 ani: finantarea partidelor politice. Primul pas spre a introduce un minim ce curățenie este interzicerea donațiilor peste o anumită si limitarea la minimum a cheltuielilor pentru campaniile electorale. Altfel vom avea perpetuu (pentru ca deja avem asta mai peste tot in lume) the best democracy money can buy.

  11. ex. tara dezvoltata X.
    -proprietarii de fabrici cetateani ai tarii X, inchid fabricile, isi muta productia in china, costul de productie scade, profitul creste si il pun off shore sau il reinvestescin alta parte a lumii.
    cetatenii tarii X au pierdut locuri de munca si tara X a pierdut impozitele din care se asigura serviciile de sanatate, educatie , etc a cetatenilor din tara X.
    Cine reprezinta interesul cetatenilor din tara X? Nu e normal ca guvernul tarii X sa protejeze cetatenii care au votat pt ei? Ce fel de democrati este asta?
    in acelasi timp, China nu este Japonia sau Taiwan. Calitatea produselor este slaba. Lumea a fost indundata cu produse ieftine de calitate proasta iar producatorii locali care au mai ramas au dat faliment. Eu nu vreau sa folosesc produse medicale din China, dar nu gasesc pe piata locala decat produse din China. Am primit de la bunicul meu un tensiometru japonez care m-a tinut mai mult de 20 de ani – si a cedat numai cauciucul care s-a faramitat. De atunci nu gasesc decat tensiometre facute in China, pe care trebuie sa le arunc dupa max 6 luni.
    Ce fel de capitalism este asta?

    • Consecinta ultima, in tara X, a lantului descris mai sus, este ca cei au avut bani si I-au mutat in tari in dezvoltare, s-au imbogatit si mai tare in timp ce majoritatea a saracit.
      O alta sursa de accentuare dramatica a diferentelor de venit in societatea X este a firmelor IT- revolutia IT.
      Sa zicem ca 1000 de cetateni ai tarii X au firme de IT cu profit de 100 de miliarde de dolari , in timp ce salariul mediu lunar in tara x este de 3000 de dolari iar calitatea globala a serviciilor si a vietii scade.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Filipescu
Dragos Filipescu
Economist in sistemul bancar, doctor in Finante, specializarea Moneda-Credit Lucrarea de doctorat: Activitatea bancarǎ şi mecanismul plǎţilor (2004) – Universitatea Al.I.Cuza Iasi, domeniul Finante.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro