joi, martie 28, 2024

Despre ideologia stiintei

Mi-am petrecut anii liceului în Craiova, acolo unde fotbalul era peste tot. Îmi stăruie şi acum în minte o imagine, cu galeria defilând triumfătoare pe “Unirii” ( bulevardul de promenadă al oraşului, acolo unde Costică Ştefănescu avea un apartament cu balcon la stradă, din care uneori se arăta fanilor pentru un scurt discurs – bietul de el nu se pricepea la discursuri şi nici vreun dizident nu era, drept pentru care spunea şi el ceva într-o limbă de lemn chinuită, dar era de ajuns şi aşa, important era că se arăta muritorilor). Galeria făcea un zgomot infernal; de pe o străduţă laterală iese o bătrânică uitată de vreme, arâtând exact ca în ilustratele de Crăciun cu bătrâni uitaţi de vreme; se apropie de noi, ceata de liceeni cu uniforme, mai potoliţi decât ceilalţi, şi întreabă… nu, nu ce se petrece, ci: “ bătură maică ai noştri?”

Tot oraşul, de fapt evident tot judeţul, ţinea cu “Ştiinţa”; a nu ţine cu ei, sau a nu fi interesat de fotbal, era o aberaţie la limita excluziunii sociale.

În Bucureşti era o cu totul altă lume. Aici trăiau oameni ciudaţi, care ţineau cu alte echipe, Steaua, Dinamo, Rapid. Aveam şi în Regie un stadion care era gol mai tot timpul, cu excepţia zilelor când venea Craiova în deplasare; atunci stadionul se umplea de colegi de-ai mei, care de cele mai multe ori veneau să ne ia şi pe noi “bucureştenii” la meci.

Dar ciudăţenia maximă a oraşului nu consta în faptul că locuitorii susţineau alte echipe; de fapt eram relativ conştienţi că astfel de fiinţe există, uneori mai veneau şi la noi în oraş cu echipa favorită. Ciudăţenia maximă era că oraşul era la fel chiar în zilele de meci. Puteau să fie şi două meciuri simultan în oraş, nu îţi dădeai seama; în Craiova cinematografele erau goale, magazinele erau goale, unele ( supremul act de comerţ în vremea comunismului) scoteau tarabe de patiserie şi suc la colţuri de stradă. Profesorii ne duceau în câte un cabinet cu TV unde să putem vedea meciul sau se făceau că nu ne văd când chiulim.

În Bucureşti am văzut pentru prima dată o bătaie între dinamovişti şi stelişti. Cred că nu mă înşel, erau încă anii comunismului, imaginile erau de neconceput pentru mine.

Am făcut această prea lungă introducere ca un cadru la o discuţie  pe care o văd din ce în ce mai des în spaţiul public ( ceea ce înseamnă că e un subiect fierbinte) , cea a opoziţiei între ştiinţă şi religie.

Discuţia aceasta, care ar  fi la origine o dispută filozofică, cred că tinde să se transmită în societate ca o răfuială între suporteri. Fiecare tabără are argumentele ei ( nişte sloganuri de strigat pe stadion) iar atunci când ajung în contact, suporterii celor două echipe se păruiesc copios.

Tabăra ştiinţificilor “ştie”. Suporterii lor sunt fem convinşi ca echipa favorită, dacă nu are încă toate răspunsurile, e cel puţin pe cale să le afle pe toate. Tot ce ne înconjoară este dovedit ştiinţific, cu neprecupeţitul aport al savanţilor britanici. Iar cine se îndoieşte de asta nu e decât un pupător de moaşte retrograd.

Cu alte cuvinte, am transformat ştiinţa într-o nouă religie. Pentru că te întrebi ce mai rămâne din ştiinţă dacă dai la o parte tocmai îndoiala?

Sunt, după acte, şi în general după preocupări, inginer; evident că mă aflu în tabăra pozitiviştilor, am fost pasionat în şcoală de matematică şi de fizică, mergeam la olimpiade şi făceam experimente acasă. Am fost fascinat, ca toţi din acea perioadă, de domeniul straniu al fizicii subatomice ( cum ştim destul de bine cum se mişcă planetele, de ce nu cad podurile şi alte lucruri utile pentru care fizica are deja formule de nişte sute de ani, acest domeniu a rămas singurul “viu”, în care lucrurile nu sunt închegate într-o explicaţie coerentă) . La nivelul meu de cunoaştere ( pentru că sunt un amator în domeniu, un pic mai avansat decât un naiv absolut, dar tot începător) am mari dubii legate de teoriile care sunt în vogă în acest moment ; mi se pare că fizicienii joacă un fel de alba-neagra cu bozonul celebru, mai greşesc niste calcule când vreo particulă depăşeşte viteza luminii, nu de alta dar nimeni nu are curaj momentan să îl contrazică pe Einstein.  Impresia mea (de amator desigur) e că fizicienii, oriunde au dat peste o funcţie discontinuă, au plantat o particulă. Deja nu mai ştim câte particule elementare sunt, pentru că găsim discontinuităţi la tot pasul. Bineînţeles, lucrul acesta este explicabil, nu putem învinovăţi pe nimeni pentru asta, fiindcă vorbim de un domeniu în care nu poţi scoate capul pe geam şi să vezi fenomenele cu ochii tăi ( nu că asta ar fi o garanţie absolută, dar…). Tot ce avem sunt măsurători indirecte. Faptul că am dat un nume unui fenomen nu îl şi explică.

Totuşi, suporterii pozitivismului ştiu. Quarcii există ( cred că forma de plural din DEX e alta).

Ar fi gata să scrie cu vopsea, pe ziduri, eventual peste inscripţiile  cu “Iisus vine” pe care le mai scriu din când în când misionarii de toate sectele.

Cred că totul provine de la faptul că nu îl mai ascultăm pe Brassens:

“ Le ciel en soit loué, je vis en bonne entente
Avec le Père Duval, la calotte chantante
Lui, le catéchumène, et moi, l’énergumène
Il me laisse dire merde, je lui laisse dire amen”

Sau poate că din cauză că nu îl mai citim pe Caragiale şi am uitat că suntem nişte moftangii. Ne-am transformat în activişti.

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Iata un text care ar fi fost bun lipsa. Stiinta este singura preocupare a omului care nu are certitudini prin definitie. Cei ce nu stiu asta nu o inteleg. Ca sunt unii care o pervertesc e adevarat. Asa cum e adevarat ca intotdeauna exista oameni care pervertesc orice.

    • Am sa reţin ultima propoziţie. Da, despre asta e vorba, despre oamenii care pervertesc orice. Societatea noastra s-a umplut de „tabere” fundamentaliste, de „predicatori” de religii minore, de la dieta pe bază de castraveţi la conspiraţia mondială care îi îmbolnăveşte lui Gheorghe vaca în grajd.

      • E adevarat. Am mai trecut prin perioade din astea cu nisipuri miscatoare. Anii ’30 sunt cei mai apropiati de noi. Decaderea Imperiului Roman e favorita mea. Daca scapam cu viata si acum, sunt sanse sa se-mbunatateasca :)

  2. Problema este, domnule Badici, ca stiinta moderna cu o aroganta nemarginita a creat propagandistic separatia dintre religie si stiinta precum si cea dintre filozofie si teologie. Asa cum bine sugerati in articol, „omul de stiinta” trebuie sa fie mai umil si mult mai intelegator cu ideile diferite de-ale lui, atitudini ce rar gasesti prin multimea lor data si finita. Cum tot adevarat este ca sunt si multi cabotini religiosi care de fapt nu au inteles o iota din ce au citit (daca au citit) si care sustin exact ceea ce „oamenii de stiinta” critica vehement. Si astfel se creaza un zgomot asurzitor, o cacofonie „intelectuala”, ce bruiaza orice frecventa a dialogului genuin si de bun simt.
    Fara o revenire la re-evaluarea intelesului unor idei si concepte fundamentale si la un limbaj explicit, nesofisticat, nu vom reusi sa razbatem prin zgomotul asurzitor de care vorbeam. Dar vai, ce ne facem, ca aceasta dezirabila atitudine este generata de o educatie adecvata ce din pacate nu prea exista. Si cum marea majoritate dintre noi am trecut prin aceeasi mocirla educative, numai bunul Dumnezeu stie cum mai e cate unul ici, colo (precum dvs) ce si-au pastrat ratiunea proprie si logica bunului simt.

    • Vedeţi? Si dumneavoastră începeti :)
      De fapt cele două tabere nu există, sau n-ar trebui să existe ; stiinţa modernă nu poate fi arogantă, oamenii sunt aroganţi, ştiinţa nu poate fi decât curioasă .

      • Ca prin stiinta ma refer la „oamenii de stiinta”, e mai mult decat evident. Ca doar n-o fi stiinta o existenta si eu nu stiu.
        Va rog sa cititi mai atent comentariul meu si spuneti-mi unde sustin eu diviziunea in cauza.

        • Eram un pic maliţios, comentariul dvs este pertinent . Dar diavolul stă in detalii, aşa aţi scris, ştiinţa :) Evident că cine citeşte prima frază va replica „ei l-au ars pe Giordano Bruno” ( sau pe altul, nu contează). Si bătaia începe ….

          • De fapt, zic eu, e un fals conflict. Toti marii savanti, Pascal, Napier, Newton, Descartes, intre 2 carti de stiinta aplicata mai „ardeau” cate-un tratat religioso-filosofic. Daca ei puteau sa accepte ca valabile ambelepuncte de vedere, nu vad de ce n-am putea si noi, bieti muritori.

  3. Care „tabara a stiintificilor” si cine din tabara asta afirma ca „stie” si ca „tot ce ne inconjoara e dovedit stiintific”? Despre ce discutie „din spatiul public” e vorba, ca au fost foarte multe. Poate ne oferiti si niste referinte ca sa stim despre ce discutam.

  4. o tema mult prea grea pt. aceasta perioada plina de cirnati, sarmale, bauturi… retin doar fotbalul, am facut ani de zile delegatii la Craiova, putea sa fie mama urgentei daca juca Universitatea acasa, nu se putea merge, nu gaseai nicaieri cazare, doar odata… ne intilneam cu sirbii, pt. IAR 93, care chiar au insistat sa li se faca rost de bilete la meci, era ceva din cupele europene, am stat chiar la acelasi hotel cu fotbalistii, chiar ii intilneam la micul dejun.
    Sirbii s-au umplut de autografe.
    Mie nu mi-a placut niciodata cum jucau, doar Balaci era deosebit.

  5. „o discuție pe care o văd din ce în ce mai des în spațiul public […], cea a opoziției între știință și religie”

    Aceea este o discuție veche de cel puțin 450 de ani, care a fost tranșată odată cu Revoluția industriala, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea și care are la baza o falsa problema. Opoziția reala, cea despre care se discuta ceva mai mult acum, este intre știință și ideologie.

    • Acum, nu vreau eu sa ma apuc sa o definesc; exact asta am vrut să arăt, e vorba de o dispută degradată spre cele mai triste limite ale caricaturalului. Nici cei din partea cealaltă nu sunt mai breji, atitudinea lor nu are nici o legătură cu smerenia sau cu transendenţa. Sunt două galerii de hooligans care se bat, iar în vacarmul ăsta nu mai e loc de o dispută elegantă sau de vreun argument.

      • Hmmm …”huligani”? De ce? Pentru ca sustin „masoara si cerceteaza” in loc de „crede si nu cerceta”? Punctul dvs de vedere e mai extrem decat il credeti. Ca „stiintific care stie” nu pot accepta sa fac pace cu tabara „visatorilor” (asa la alint oltenesc) incalcandu-,i principiile de „a masura este a sti” – daca vrei sa iti dau drepatate, arata-mi, demonstreaza-mi ca ai facut totul sa inlaturi orice fel de dubiu si subiectivitate in masuratori. Sunt huligan? Hmmm… urat punct de vedere.

        • Cer scuze dacă greșesc, dar eu am priceput din articol că autorul nu abordează problema cercetării științifice din perspectivă epistemologică, ci mai degrabă, din perspectivă etică.

          Mesajul pe are l-am decriptat eu din text este că demersul științific onest nu poate fi subordonat niciunei ideologii, nici măcar uneia de natură religioasă. Idee cu care sunt în principiu de acord.

  6. Este de apreciat articolul curent.

    Într-adevăr, am asistat în ultimele secole la apariția unei religii ai științei in care orice contrazice curentului științific principal este considerat eretic, bă chiar și fals apriori, iar cercetătorii care vin cu astfel de ipoteze sunt considerați șarlatanie și marginalizați de cercurile științifice.

    Ca un pasionat de istorie, sunt dovezi geologice arătând ca Sfinxul din Giza este vechi, chiar mult mai vechi decât piramidele egiptene. Șanțurile de eroziune geologică de pe laturile statuii arată că Sfinxul era deja construit la vremea când Africa era umedă, adică mai mult de zece milenii.

    Însă arheologia principală nu acceptat niciodată astfel de dovezi arătând că Sfinxul a fost construit posibil acum 30,000 de ani. A accepta așa ceva este a admite că istoria civilizației e mult mai veche decât știm astăzi, și asta e considerată o atitudine eretică.

    • Nu stiu ce sa zic in cazul concret de care ziceţi; într-un fel e normal ca lucrurile „revoluţionare” să fie respinse de comunitate, cel puţin până se adună dovezi destule; ceea ce mi se pare mie anormală este înverşunarea. Ok, nu ai destule argumente, sau eşti prins cu „ocaua mică”, devii ridicol. Ori, în vremurile noastre, nu se prea mai face haz, se trece direct la lapidare, şi asta în aproape toate „taberele”, biciclişti contra automobilişti sau vegani contra mâncăi ….

      • Sincer, nu prea reiese asta din articol. Poate ar trebui specificat mai clar, insa rezumat articolul da impresia ca mesajul este „sunt 2 tabere – stiintificii si religiosii. Ambele „stiu ca stiu” si sunt detinatorii adevarului absolut. Nu stau sa se inteleaga si/sau se accepte intre ei, se comporta ca doua tabere de huligani”. Acum sa avem iertare, daca ati vrut sa spuneti altceva, faceti-o mai explicit si nu pe ocolite (da, stiu :-), ma veti ataca la „subtilitatea” articolului). Cum deja mi-am exprimat parerea, consider ca adevarul absolut e detinut de cel care in 9 sigma masoara si dovedeste ce zice. Restul e filozofie la un pahar in Ambient. Pentru pacea sociala, putem accepta varianta englezeasca „suntem de acord ca nu suntem de acord”. In privinta adevarului absolut, ca „stiintific” nu pot sa fac rabat de la principiul „masoara in 9 sigma si dovedeste-mi bazat pe fapte ca ce zici e adevarat”. Orice „statement” trebuie sa fie insotit de „evidence” – altfel e gargara de a3 „ceva ce pare sa fie” (na ca daduram si in politica :-) ). Inca una si ma duc – adevarata Stiinta este cea care detine in mod legal numele si palmaresul vechii Universitati – restul sunt „abibas” – parerea mea.

    • Mai dati detalii. Santuri de eroziune? Sunt geolog si habar n-am ce vreti sa spuneti. E prea general! Sunt metode de datare cantitativa a producerii unui artifact…Alea ce spun?

      • Domnule Giosan,

        In arheologie este aproape imposibil de datat un artifact făcut din piatra, pentru ca nu poate fi datat prin metoda înjumătățirii. In general artefactele din piatra sunt datate indirect, fie prin stilul artifactului sau artefacte secundare găsite prin preajma (monezi, textile, etc), care sunt mai ușor de datat.

        In cazul Sfinxului e și mai greu de datat din cauza ca a avut renovări succesive care i-au ascuns vârsta adevarata.

        Nu sunt geolog, însă singurul lucru pe care îl știu este ca ploile acționează asupra rocilor de-a lungul timpului creând anume șanturi. Astea s-au descoperit pe Sfinx, și durează multe mii de ani de ploaie consistentă ca sa pota fi marcate. Ori ploaie consistentă nu a fost in Africa de multe mii de ani. Ultima data a fost era când Sahara era o cămpie.

        Din cauza reparațiilor „recente” arheologia principală considera ca Sfinxul a fost construit în timpul regatului vechi egiptean, însă neglijează dovezile geologice ale unui trecut mult mai vechi. E foarte posibil însă ca Sfinxul să fi fost o rocă prelucrată sumar pentru a deveni o statuie (ceea ce ar explica dovezile geologice), însă ipoteza vechimii mari a Sfinxului este respinsă din start și susținătorii ei discreditați.

        • Argumentele pe care le dati sunt subtiri. Eroziunea nu este numaidecat datorata ploii; exista si eroziune eoliana. Abraziunea nisipului este binecunoscuta si folosita cu succes la sandpaper :) Ploile in desert or fi ele rare, dar exista; reconstructiile climatice pentru acea zone deasemenea exista – le-ati citit? Datare in arheologie o fi ea grea, dar metodie cantitative de a data roca exista – mentionez doar izotopii cosmogenici. Pana la a acuza de discreditare trebui lucrat la argumentare!

          • Domnule Giosan,

            Datarea geologica a Sfinxului nu îmi aparține. Aparține unor geologi profesioniști care au făcut-o mai acum 15 ani.

            Tocmai părerile lor profesionale nu au fost acceptate de arheologia principala pentru ca distruge modelul lor de dezvoltare a civilizatiilor timpurii.

            Înainte sa dați cu bată, mai bine întrebați. O sa caut studiul și o sa îl dau ca referință.

            • OK. Acum sunt curios. Voi citi si voi reveni. Pana atunci cateva observatii: desertficarea in Egypt nu nu a fost instantanee la 7000 de ani – sunt date ample asupra acestui process. Doi: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/gea.3340100203/abstract aduce explicatii credibile asupra „santurilor” respective. In rest ma voi delecta sunt sigur cu: Archaeological Fantasies: How Pseudoarchaeology Misrepresents the Past and Misleads the Public care este una din referinte la articolul din Wiki.

            • OK – citit argumentele principalului proponent Scotch. O delectare – delirium tremens cu pretentii stiintifice. Wow!!!!

            • @Liviu Giosan,

              Nu sunt geolog si nu am cum sa vad de buna parerea unui geolog sau altuia. Cade in sarcina comunitatii stiintifice respective sa califice sau discalifice un studiu.

              Ceea ce vroiam sa scot in evidenta este faptul ca diferite ramuri ale stiintei se pot bate cap in cap asupra unui principiu bazat pe propriile convingeri si nu neaparat pe realitatea de pe teren.

        • Imi aduc aminte distinct ca am vazut un documentar acum vre-o 15 ani care sugera aceasta ipoteza . Mi-a placut . Dar am cantarit contraargumentele si am renuntat sa mai visez civilizatii disparute .

          https://en.wikipedia.org/wiki/Sphinx_water_erosion_hypothesis

          „Of course it is not possible for one reason …. No single artifact, no single inscription, or pottery, or anything has been found until now, in any place to predate the Egyptian civilization more than 5,000 years ago”

          Bineinteles daca vor apare (ma indoiesc) dovezi suplimentare care momentan lipsesc cu desavarsire va avea loc o schimbare a opiniilor . Pana atunci sunt prea putine indicii in directia sfinxului vechi .

    • Am cercetat puțin istoriografia problemei. Această teorie a pornit ca pseudo-știință, de la ideea fixă că Sfinxul de la Giza și alte monumente impresionante sunt urme ale unei civilizații dispărute (Atlantida, extraterestră, etc. – variante care uneori sunt afirmate simultan!). Se pare că teoria a fost formulată pentru prima oară de René Adolphe Schwaller de Lubicz, un intelectual excentric și mistic, care a lăsat o operă voluminoasă însă fără valoare științifică. Egiptul antic a fost una din obsesiile sale. A două reformulare importantă a teoriei îi aparține unui alt amator (adică nici arheolog, nici geolog), John Anthony West, în Serpent in the Sky, o lucrare pseudo-științifică publicată în 1978. West a descoperit ulterior scrierile lui Schwaller de Lubicz, iar din 1989 a început o colaborare cu geologul Robert M. Schoch, Astfel cartea sa a fost re-editată în 1993, dar are și alte publicații pe aceeași temă, unele în co-autorat cu Schoch.

      În afară de Schoch puțini geologi susțin această năzbâtie. Aveți deja verdictul necruțător al domnului Giosan, însă țin să adaug o scurtă bibliografie online, cu diverse abordări și critici. Mi se pare extrem de important de notat că „șanțurile de eroziune geologică” pe care le pomeniți nu sunt pe Sfinx, ci pe un perete alăturat!

      http://www.davidpbillington.net/sphinx2.html
      http://ancientaliensdebunked.com/how-old-is-the-sphinx-colin-reader-vs-robert-schoch/
      http://www.catchpenny.org/sphinx.html
      http://www.catchpenny.org/augustm.html
      http://www.palarch.nl/wp-content/vandecruys_g_the_sphinx_dramatising_data_and_dating_palarchs_journal_of_archaeology_of_egypt_egyptology_1_1_2006.pdf
      http://www.academia.edu/7046492/Khufu_Knew_the_Sphinx

      O recenzie a unei cărți recente, care arată un Schoch fixat pe atlanți / civilizații dispărute:
      http://www.jasoncolavito.com/blog/review-of-the-origin-of-the-sphinx-by-robert-schoch-and-robert-bauval
      http://www.jasoncolavito.com/blog/review-of-the-origin-of-the-sphinx-by-robert-schoch-and-robert-bauval-part-2

  7. Multa vreme am crezut gresit ca oamenii cu iq mai mic il au asa din cauza religiei si daca ar renunta la ea s-ar destepta , m-am inselat . Din cauza ca sunt mai neeductati sunt religiosi , nu le poti lua religia fara sa le dai cea in schimb , si aia ar fi o educatie serioasa ori pe meleagurile nostre mai rar.

    • „Din cauza ca sunt mai neeductati sunt religiosi ,…”

      Cum se aplica afirmatia de mai sus in cazul Mgr. Vladimir Ghika?

      • Există religioşi si bigoţi…. Aşa, puteţi incepe de la Augustin şi până la Newton, sau chiar Einstein ( „Dumnezeu nu joacă zaruri”). Adevărata opoziţie este între cei care manifestă curiozitatea cunoaşterii şi cei care iau totul pe nemestecate.

          • Asta o declari dumneata . Habar n-ai ce e aia metoda stiintifica altfel nu declarai enormitatea asta .Faci confuzie intre omul de stinta si fanul lui (pe limba ta intre episcop si baba enoriasa ) .
            Se trage de la IQ , probabil .

        • Citatul lui Einstein e o metafora, nu are nimic de a face cu un dumnezeu concret sau vreo religie.

          „I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it.” (Albert Einstein, in a letter March 24, 1954;)

          http://www.stephenjaygould.org/ctrl/quotes_einstein.html

          • Da, e adevarat că e metaforic, dar nici nu prea ai cum să vezi divinitatea altfel decât ca pe o „raţiune ultimă”, doar nu ne gândim la moşi cu barbă albă, până şi Papa a spus deunăzi că „Dumnezeu nu are o baghetă magică” sau ceva de genul asta . Sunt sigur că Einstain nu făcea mătănii, o să repet, pentru că mi-am clarificat întrucâtva formularea după discuţiile cu dvs cititorii, cred că putem spune că opoziţia adevărată este între „curioşi” şi „suficienţi”. Fizica subatomică ajunge în niste zone despre care presupunem că sunt apropiate de „esenţa lucrurilor”. Doar presupunem. Marea majoritate a ştiinţei nici măcar nu se invecinează cu problema creaţiei, deci nu prea are cum să intre în conflict cu vreo teorie cosmogonică. Ok, să zicem că avem cauzalitatea, pe care de obicei o luam ca axiomă, cel puţin în ştiinţele clasice, şi dacă îmi amintesc bine la asta se referea Einstein în acel citat; dar cauzalitatea nu exclude vreo divinitate decât în reprezentarea naivă a acesteia. Ceea ce e exasperant pentru mine este că cele două tabere se „contrează”, unii cu „Biblia Hazlie” iar ceilalţi cu sofisme pe care probabil le învăţa şi Creangă la „fabrica de popi”. Ori, la acest nivel al discuţiei, prefer să mă dau deoparte :)

            • E adevarat, cazualitatea nu exclude divinitatea, dar nici nu poate sa o includa, de aceea din punctul meu de vedere, stiinta nu are nimic de a face cu religia. Stiinta e o „unealta”, un set de reguli stricte si suficiente pentru a avansa pe lantul cazualitatii, in incercarea de a pune lumina pe natura realitatii.

              In ratiunea mea simpla, filozofia incearca sa umple golul cunoasterii lasat inevitabil de stiinta. E adevarat, acest gol se micsoreaza pe zi ce trece, dar nu cred ca o sa stim dimensiunea lui vreodata. Religia e una din aceste incercari, una simpla si confortabila. Stiinta nu o sa poata niciodata sa raspunda la intrebarea „De ce”, ci doar la „Cum”. In cel mai bun caz o sa poata sa invalideze unele concepte create de filozofie (si deci de religie).

              De aceea, orice incercare de le pune in acord e destinata esecului si, prin urmare, o pierdere de vreme :)

    • Multa vreme ai crezut gresit… iar acum crezi prost.
      -exista si au existat O GRAMADA DE OAMENI cu IQ mare, care sunt religiosi.
      -IQ-ul nu e criteriul suprem pentru valoarea unui om. Prefer oricand un om cu IQ mai modest dar cu principii, valori si calitati umane deosebite.
      -exista o multime de prosti cu IQ mare. Oameni inteligenti care sustin ideologii gresite, oameni inteligenti distrusi de vicii etc.
      -exista foarte multi oameni pentru care ateismul e o religie.
      -oricat de mare ti-ar fi IQ-ul, pana la urma tot mori. Mai devreme sau mai tarziu. Si IQ-ul nu-ti poate rezolva problema asta a existentei.
      -ai o parere mult prea buna despre IQ-ul tau.

  8. Doar pentru ca traim in Ro exista impresia asta. De 27 de ani contactul corect cu descoperirile stiintifice mondiale s-a degradat continuu. Si modul de predare a Stiintei in Universitati si Politehnici a ramas triburar materiei de acum 40-50 de ani si modelelor pedagogice de atunci.
    Ganditi-va doar la iPhonul dumneavoastra. Cat de mult intelegeti din el? Cat de mult se cunoaste in Ro fenomene fizice la nivel nanometric care fac posibila minimizarea acestor dispozitive? Cat de mult se intelege parte de tehnologie a circuitelor integrate la nivel micrometric? Cati „softisti/hardisti” pot explica integrarea tuturor tehnologiilor si softurilor care fac telefonul sa functioneze?
    Vorbesc de telefon pentru ca accesul la masini gen Tesla sau ultimele modele BMW e mult mai limitat in Ro. Ele contin tehnologii si concepte foarte greu de explicat si inteles pentru utilizatori. Si totusi lumea vestica le accepta si crede in ele fara probleme de ideologie.
    Evul mediu s-a asternut in cei 27 de ani peste scoala romaneasca astfel ca apar tot felul de speculatii ale „pseudo-specialistilor”.
    Dar da, Stiinta a ramas un domeniu care isi vede de drum, fara explicatii inutile pentru neinitiati. „Take it or leave it!” Boomul e prea mare pentru a se opri sa dea explicatii.

  9. Incorect –> „Tabăra ştiinţificilor “ştie”. ”
    Corect –> „Tabăra ştiinţificilor MASOARA si “ştie”.

    Diferenta este intre „Crede si nu cerceta” si „A masura este a sti”.

    Sunt un „stintific” (inclusiv Stiinta Craiova :-) ), insa tot ce stiinta a dat a fost nu numai matematic coerent dar si dublat si confirmat de experimente. Ce inseamna „confirmat”? Rezultatele unui experiment sunt confirmate sttintific daca acelasi experiment repetat in conditii identice de o alta echipa va da aceleasi rezultate. Evident ca rezultatele trebuie sa fie coerente din punct de vedere matematic si fizic. Mai mult decat atat, un experiment va fi validat in conditiile 6 sigma (sau chiar 9 sigma) – pentru cunoscatori – 99,99999… % din cazuri se obtine valoarea intre limitele minime si maxime definite (si verificate) de experiment (aparatura, erori de masurare, etc).

    Asta inseamna „Tabăra ştiinţificilor “ştie”.” Pentru ca masoara de 1000 de ori si cauta coerenta matematica. Hai Stiinta !

  10. As indrazni, cu modestie, sa fac observatia ca stiintele naturii (cred ca la aceasta categorie va referiti, fiindca termenul de stiinta este prea vag) nu prea au intersectie cu religiile intrucat acestea din urma se ocupa de dimensiuna transcendenta a timpului (conform definitiei lui Zimbardo), pe cand stiintele naturii nu au nimic de-a face cu asa ceva (vezi studiile de filozofia stiintei ale lui Karl Popper). Si atunci, care este problema? As indrazni sa spun ca niciuna, daca nu ar fi o alta observatie si anume ca totusi, atat stiintele naturii cat si religiile sunt activitati umane, aceasta fiinta complexa care este interfata (si, deocamdata singura) pentru ambele activitiati, ceea ce implica interferente la nivelul subiectului, adica al oamenilor.

    Pe de alta parte, as mai face observatia ca exista celebra teorema a doua a lui Kurt Goedel care spune ca in orice sistem formal exista afirmatii indecidabile, adica nici nu pot fi demonstrate nici infirmate in cadrul sistemului formal considerat. Asta ar putea, intr-o interpretare mai libera si riscanta, sa spuna ca exista „probleme” pe care le poate pune omul, cum ar fi, de exemplu „exista zeitati/Dumnezeu/Alllah?” care sunt de genul indecidabil, mai precis, nu poti decat sa faci o alegere si sa raspunzi fie afirmativ fie negativ, fiindca tot aia este, oricum nu poate fi transata in sistemul nostru a ceea ce numim „lumea reala”. Asa ca, cei care se ocupa de stiinta in mod serios, nici macar nu considera astfel de intrebari si lasa pe fiecare sa aleaga unul dintre posibilele raspunsuri fara a se angaja in nicio discutie pe tema asta. Galceava este, pana la urma,
    consecinta confuziilor care se fac/intretin/starnesc.

    • Cum zicea Christopher Hitchens – ceea ce poate fi acceptat fara a putea fi dovedit, in egala masura poate fi respins fara a putea fi dovedit”. Problema e la cat de departe se poate merge pe varianta „cred fara sa cer dovezi”. Pare destul de paguboasa dupa pararea mea. In fond si la urma urmei, nu rugaciunile vindeca pneumonia (semn ca lui Dumnezeu nu prea ii pasa de copiii inocenti pe care se spune ca ii iubeste), ci antibioticele vindeca pneumonia. Antibioticele au fost descoperite de oameni de stinta care nu s-au multumit cu ideea „crede fara dovada”. Pragmatic vorbind, daca copilul imi e pe patul de spital, nu am chef de filozofii „sa cred sau sa nu cred” – actionez clar „stiintific” – rugaciunile pot sa mai astepte. Si sarutul icoanei – daca stam sa ne gandim stiintific la ce saliva, bacterii si virusi lasa „bun-crediciosii pe o bucata de lemn pictata – ufff…imi cam trece credinta :-)

      • Si ce are Hitchens atat de special incat vorbele lui sa aiba valoare de axioma? Un scandalagiu, un alcoolic si un fumator care s-a sinucis lent.

        Cateva observatii:
        -nu toate dovezile sunt la fel. E posibil sa cereti un tip nepotrivit de dovezi, sau dovezi absurde .
        -e posibil sa folositi instrumente nepotrivite de masura. Daca incerci sa masori curentul cu metrul, e normal sa nu obtii nimic.
        -e foarte posibil ca sa existe dovezi, dar sa nu stiti de ele, pentru ca aveti idei preconcepute si n-ati fost curios sa studiati mai mult decat „pupatorii de moaste”.
        -daca nu acceptati ceva drept dovada, nu inseamna neaparat ca nu exista dovezi.
        -stiinta n-ar fi fost posibila daca lumea noastra n-ar fi fost creata in mod ordonat, cu legi deductibile si daca omul nu ar fi avut o minte capabila sa descopere aceste legi. Aroganta asta cu „stiinta a facut”, e ridicola.

        • Vrajeli .Vreau o singura DOVADA a existentei supranaturalului . Una care sa reziste la tribunal pusa intr-un context cu consecinte . Adica daca dovada e corecta X moare . Asta nu inseamna ca nu exista teoretic supranaturalul , doar cer dovezile pe care voi ziceti ca le aveti .
          Atentie la martori , nu vor fi niciodata acceptati intr-un tribunal martori care nu sunt impartiali , daca va bazati pe „”marturii” , n-au nici o valoare , altfel faceati ordine intre cele 3000 zeitati cunoscute si ne ziceati si noua care e aia corecta si de ce alealalte nu sunt .

  11. Ca sa ne descretim: articolul nu e despre stiinta ori religie ci despre societatea noastra divizata si activizata in campanii s.a.m.d.

  12. Pornind de la niște cărți pe care le-am menționat mai sus, am ajuns să citesc și dezbaterile din jurul lor și am dat peste una potrivită pentru această discuție:

    https://www.theguardian.com/science/2013/jun/16/has-physics-gone-too-far

    Similarly, string theorists did not assume supersymmetry, extra dimensions, the dualities of M-theory or the myriad possible universes; they discovered them to be consequences of a theory that subsumes empirically well-established features such as general relativity, gauge field theory and chiral quarks and leptons. Current research is devoted to finding out what else M-theory requires.
    Moreover, there is a feeling, hard to convey to the layman but shared by many experienced theorists, that these ideas all hang together.

    Oare pe ăștia și-i imagina Malraux când scria despre secolul nostru? :)

    • Am folosit fizica subatomică drept exemplu, din păcate cunoştinţele mele nu sunt suficiente ca să mă pronunţ, însă când un profesor de fizică teoretică spune ceva de aceeaşi natură mă simt mult mai bine.
      Dar de-a lungul timpului au existat multe alte teorii care păreau plauzibile; să nu mă refer la sistemul ptolemeic, care chiar funcţiona ( cam complicate ecuaţiile când iei pământul ca punct de referinţă, dar se poate) sau amuzanta perioadă rococo, atunci când oamenii de ştiinţă i-au convins pe toţi cei dispuşi să îi asculte să nu se spele sau să se spele cât mai rar.
      S-ar schimba ceva in ecuaţii dacă nu viteza luminii e viteza maximă posibilă, ci c+ 3m/s ?
      Îndoiala e o condiţie necesară a spiritului ştiinţific.
      Eu nu m-am preocupat de „cealaltă tabără” ( de fapt nu cred în „tabere” ) unde lucrurile stau la fel de rău pentru că, vă spun sincer, nu prea mă înteresează ce cred oamenii care nu au nevoie să caute adevărul…

  13. Tema asta merita o tratare mai substantiala. Majoritatea are o intelegere superficiala a ceea ce inseamna „stiinta” si are impresia ca daca o afirmatie are atasata de ea eticheta „stiintifica”, devine cel mai mare adevar posibil la un moment dat, un adevar care e la fel de incontestabil si de clar ca si „1+1=2”. Ori, in multe domenii, stiinta e foarte departe de certitudini de tipul „1+1=2”.

    Legat de ideologie, tot majoritatea are impresia ca „oamenii de stiinta” sunt un fel de sfinti incoruptibili, fara defecte, scopuri si dorinte proprii.

    Stiinta a ajuns ideologizata si corupta pana in maduva oaselor. A ajuns sa fie folosita pentru a emite adevaruri absolute care servesc unei anumite ideologii si pe care nu ai voie sa le contesti. Daca indraznesti sa o faci, vei fii pedepsit.

    • Asta un adevar trist.

      Mai ales in domeniul problemelor complexe, datele pot fi trase de par si se poate trage orice fel concluzie din ele. Nici nu mai știi ce poți sa crezi in ziua de azi.

      Un singur exemplu e de amintit unde poate merge știință.

      Biologii naziști au venit cu teorii dintre cele mai fantasmagorice ca sa justifice superioritatea ariana a Germaniei.

      • Aia nu era stiinta , altfel am fi discutat DATE . Aia era politica imbracata in ce vreti voi dar stiinta nu . Si da , exista o rasa superioara ,nu cu mult peste medie , dar nu suntem noi caucazienii ci cei „galbeni” de la rasarit . Ramane un fapt valabil si daca pun de-un genocid acuma si daca ma abtin si daca ma prefac ca nu stiu acest lucru din cauza ca nu e corect politic .

        • @Gamma,

          Nazistii v-ar putea contrazice. Au facut chiar studii stiintifice bazate pe statistica si experimentare foarte riguroase exact ca sa le dea credibilitate.

          Insa studiile pe care le faceau erau unilaterale. Faceau experimente numai pe altii. Nu au indraznit sa faca experimente si pe propria populatie.

          Pontul pe care vroiam sa il fac este ca unii asa-zisi cercetatori or sa proiecteze experimente care sa le ateste convingerile, si nu o sa accepte sa faca experimente care sa le contrazica.

          • Va contraziceti . Foarte riguroase nu este egal cu unilaterale . Am impresia ca 99% din popor traiesc cu impresia ca stiinta moiderna inseamna cercetatorii britanici . Sau ipotezele mai mult sau mai putin fanteziste emise de diversi oameni mai mult sau mai putin „de stiinta” . Ipoteze care ajung in ziar sub forma „Öamenii de stiinta cred ca ….” . Bullshit total . Stiinta moderna e altceva , departe de amatorii din secolul XIX si mai de demult . A ajuns atat de departe incat din pacate linia extrema nu mai poate fi inteleasa de omul de rand , nici macar unul educat . Ganditi-va doar la circuitele electronice ce formeaza PC-ul din fata dv si codul din spatele softurilor , ce complicate sunt si nu inseamna stiinta ci doar inginerie complexa .Stiinta e si mai complicata .Raspunsul needucatilor insa e trist … ” prostii ,astia nu stiu nimic , cel de sus le stie pe toate ” . Asta cind EI nu stiu nimic . Suna izbitor cu tactica copilariei , ma bati tu pe mine dar esti un nimic ca te bate fratele meu mai mare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro