vineri, aprilie 19, 2024

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice.

Tânăra care poartă pancarta pe care se poate citi această declarație patetică și alarmistă în același timp (Fig. 1) trebuie să fi aflat ceva extrem de serios și periculos, dacă nici încălțări n-a mai găsit timp să-și pună în picioare pentru a ne aduce la cunoștință această veste teribilă. Și ca ea, sunt multe, multe alte fete și extrem de puțini băieți (?!). Oare ce a speriat-o atât de tare?!

Fig. 1. Tu vei muri de bătrânețe, eu voi muri din cauza schimbărilor climatice (Sursa)

Avansez o ipoteză: Vina majoră o poartă alarmismul climatic, plin de profeții apocaliptice despre sfârșitul lumii în următoarele câteva decenii, creator de panică și anxietate, mizând pe frica unora de o moarte (prea) rapidă din cauza încălzirii globale antropogene.

Mecanismele alarmismului climatic sunt multiple, uneori complexe, și, precum se vede și din poza de mai sus, potențial periculoase, generând depresii, sinucideri, gerontofobie și alte manifestări psihologice extreme. Copiii cresc terifiați, cu șase din zece adolescenți americani înspăimântați de schimbările climatice. Producția de alarmism a atins în prezent un nivel atât de mare încât jumătate din populația lumii crede cu adevărat că schimbările climatice vor pune capăt rasei umane.

Și cum să nu crezi când, de exemplu, doar anul trecut, un articol senzațional (ist) a pretins că viitoarele creșteri ale nivelului oceanic din cauza din cauza schimbărilor climatice ar putea inunda 187 de milioane de oameni (1). Dar studiul respectiv a presupus, de asemenea, cazul puțin probabil că, în următorii 80 de ani, nimeni nu va face nimic pentru a se adapta la creșterile dramatice ale nivelului mării. Practic, numărul terifiant de 187 milioane sinistrați climatic nu era o decât exagerare (ca multe altele de același tip) – un număr de 600 ori prea mare. Dar efectul de îngrozire a populației nu trebuie neglijat.

Și tot anul trecut, o poveste similară a făcut înconjurul mapamondului: Vaste porțiuni ale uscatului terestru locuit vor fi sub apă până în 2050, iar orașele de deasupra vor fi șterse de pe fața pământului. The New York Times (o publicație campioană a recordurilor de alarmism) și alte mass media au folosit un studiu publicat într-o revistă serioasă (Nature), în care se estimează că ridicarea nivelului oceanelor va afecta 150 milioane oameni din opt țări asiatice: Vietnam, China, India, Thailanda, Bangladesh, Indonezia, Filipine și Japonia. (2)

Un astfel de breaking news apocaliptic a devenit viral imediat. Schimbările climatice micșorează planeta, în cel mai înfricoșător mod a transmis pe Tweeter Bill McKibben, fondatorul organizația internaționale de propagandă climatică 350.org. Climatologul și activistul climatic Peter Kalmus (NASA’s Jet Propulsion Lab) a declarat că odinioară era îngrijorat dacă era etichetat „alarmist”, dar știrea respectivă l-a făcut să îmbrățișeze acest termeniii. Și această bășică alarmistă s-a spart jalnic pentru că mass media a neglijat o mică informație menționată în articol: măsurile de adaptare costală nu au fost considerate în alcătuirea modelului de inundații catastrofale.

Cititorii articolelor mele de pe această platformă, precum și cei ai ultimei mele cărți – Schimbările climatice Un ghid (uneori) incorect politic – au avut posibilitatea să cunoască îndeaproape, pe baza demontării părților componente, un grup din aceste mecanisme la lucru.

Articolul de față continuă operația de investigare și aducere la lumină a unui alt mecanism care asigură funcționarea alarmismului climatic: conceptul de tipping points, cu varianta lui extremă de point of no return (puncte critice, sensibile, de balansare, respectiv punct fără întoarcere. Traducerile și definițiile îmi aparțin. Nu sunt la curent cu literatura românească de specialitate – dacă există alte traduceri deja acceptate, le voi menționa după primirea lor).

Tipping point („punctul critic”) (Fig. 2) – termen popularizat de Malcom Gladwell în cartea sa din 2000, The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Differencereprezintă punctul în care se înregistrează relații non-liniare semnificative între atributele evolutive ale unui sistem natural complex (d. ex., ecologic, hidrologic, climatic) și factorii (naturali sau umani) care produc schimbări în sistem. Dacă „punctul critic” depășește un anumit prag, schimbările către o nouă stare a sistemului sunt rapide și pot deveni ireversibile sau să manifeste histerezis (o întoarcere la starea inițială care are loc pe un traseu diferit de traseul schimbărilor inițiale). De exemplu, topirea accelerată și simultană a calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica. (4)

Fig. 2. Un “punct critic” ( Sursa)

Point of no return („punctul fără întoarcere”) este un termen preluat din aviație, însemnând punctul din traseul de zbor în care o aeronavă nu mai are suficient combustibil pentru a reveni la punctul de plecare. Figurativ, indică punctul critic sau etapa unei acțiuni, proces decizional, etc., cu o desfășurare ireversibilă și cu efecte care nu mai pot fi evitate sau prevenite. De exemplu, semnarea unui contract de vânzare-cumpărare.

În sistemul climatic, conform declarației Secretarului General ONU, Antonio Guterres, din 1 decembrie 2019, dacă nu se îndeplinesc prevederile Acordului climatic de la Paris – stabilizarea creșterii temperaturii medii globale la +2°C (ideal, +1,5°C) față de perioada pre-industrială, pericolul încălzirii globale ar putea accelera depășirea punctului fără întoarce al sistemului climatic, cu toate consecințele aferente, inclusiv dispariția speciei umane. Cu alte cuvinte, mai spune Guterres, „punctul fără întoarcere” nu mai este la orizont, ci la vedere și vine direct peste noi.

Existența teoretică sau empirică a „punctelor critice”, cu manifestări în timp de ordinul deceniilor până la secole, este cunoscută și studiată în multiple sisteme naturale complexe, de exemplu: biosfera, criosfera, circulația oceanică termohalină, circulația atmosferică ori ecosistemele marine.

În sistemul climatic este demn de menționat faptul că „punctele critice” poate fi cauzate de fluctuații ale climei însăși sau de factori externi naturali, precum variații lente ale ciclurilor Milanković. De exemplu, temperaturile din Groenlanda din timpul ultimelor intervale glaciare, au oscilat rapid între intervale extrem de reci, numite stadiale, și intervale relativ blânde, numite interstadiale. Amplitudinea variațiilor de temperatură a fost între 8° și 16°C și sunt cunoscute sub numele de oscilații Dansgaard-Oeschger în onoarea cercetătorilor Willi Dansgaard și Hans Oeschger, care le-au identificat pentru prima dată în carotele de gheață din Groenlanda. Studiile lor sugerează că oscilațiile sunt au loc la intervale cuprinse între 1.000 – 9.000 ani.

În 2013, un grup internațional de cercetători a analizat existența „punctelor critice” planetare din biosferă în concurență cu „punctele critice” ale altor sisteme naturale complexe.v

De o importanță actuală specială mi se pare analiza interacțiunilor biosferă- schimbări în clima terestră și în concentrația de CO2. Autorii studiului constată că ecosistemele locale și regionale variază considerabil din punctul de vedere al răspunsului lor la schimbările climatice și, de aceea, schimbările lor de regim variază la fel de mult în întreaga biosferă terestră. Pe lângă efectul de fertilizare produs de concentrațiile crescute de CO2, majoritatea variabilelor climatice, incluzând temperatura și precipitațiile, influențează răspunsurile ecosistemelor și produc schimbări eterogene de-a lungul și de-a latul biosferei terestre. Conectivitatea intercontinentală, mediată de gazele-urmă din atmosferă, este probabil slabă pentru că variațiile CO2-ului atmosferic, provocate de schimbări biotice cum ar fi schimbările de vegetație, sunt mult mai mici și mai lente decât producțiile curente de CO2 antropogenic prin arderea combustibililor fosili și despăduriri.

În concluzie, afirmă cercetătorii, eterogeneitatea și independența răspunsurilor ecosistemelor, cuplată cu schimbările variabile spațial ale factorilor climatici specifici, indică faptul că răspunsul biosferei va fi gradat, fără un „punct critic” global la oricare nivel specific al schimbărilor climatice.

La întrebarea din titlul articolului lor – Există puncte critice ale biosferei terestre? -, autorii răspund: NU credem. Pentru ca aceste „puncte critice” planetare să existe, forțele umane ar trebui să acționeze uniform peste întreaga planetă, toate ecosistemele ar trebui să răspundă în același fel acestor forțe, iar răspunsul ar trebui să fie transmis rapid în multe ecosisteme și continente.

Chiar și forța schimbărilor climatice antropogene, atât de discutate în prezent, nu îndeplinește aceste cerințe. De exemplu, ea încălzește și usucă unele regiuni, în timp ce răcește și umidifică alte regiuni. Chiar dacă ecosistemele terestre ar fi încălzite uniform, aceasta nu va produce o schimbare globală și coerentă în ecologie pentru că ecosistemele locale răspund foarte diferit, uneori în moduri diametral opuse.vi

Inconsistența conceptului de „puncte critice”, cu corolarul lor extrem – „puncte fără întoarcere” – deja expusă în 2013, a primit o nouă confirmare luna trecută. Un grup de opt cercetători europeni au publicat în Nature Ecology & Evolution o meta-analiză intitulată Pragurile pentru răspunsurile ecologice la schimbările globale nu rezultă din date empirice.vii

Preluând oarecum întrebarea din titlul articolului Există puncte critice ale biosferei terestre?, noii autori au formulat propria lor agendă de studiu în încercarea de a găsi un răspuns la o chestiune asemănătoare: Este util conceptul punctelor critice pentru dezvoltarea politicilor de mediu?

Pentru a înțelege răspunsurile ecosistemelor la schimbările globale antropice, autorii insistă că este necesar un cadru de lucru pentru definirea pragurilor influențelor dincolo de care mărimile răspunsurilor și variațiile lor cresc disproporționat. Cu toate acestea, constată autorii, ne lipsesc în mod sistematic dovezi cantitative cu privire la faptul dacă datele empirice permit definirea unor astfel de praguri.

Utilizând analize statistice detaliate ale unor rezultate publicate în urma măsurătorilor a peste 4.600 de impacturi ale schimbărilor globale asupra ecosistemelor terestre, cercetătorii au găsit foarte puține dovezi care să confirme existența „punctelor critice”, depășirile pragurilor fiind rareori detectabile. Analizele efectuate le-au întărit convingerea că schimbările globale ale ecosistemelor trebuie să abandoneze așteptările generale conform cărora proprietățile sistemelor permit definirea pragurilor ca modalitate de gestionare a naturii sub influența schimbărilor globale. Autorul principal, profesorul Helmut Hillebrand, de la Universitatea Oldenburg, a declarat că rezultatele studiului au implicații majore: Dacă oamenii de știință nu pot măsura cât de aproape este un anumit sistem de pragul care induce punctul critic, cât de utilă mai poate fi o reglementare sau o politică de mediu bazată pe un astfel de prag?viii

Dacă mai este nevoie de dovezi suplimentare pentru a ilustra dinamica evolutivă a biosferei în raport cu variațiile climatice, recomand un articol publicat pe 4 septembrie 2020 în revista Geology, de către un grup internațional de oameni de știință.ix

Autorii au studiat variațiile temperaturii în raport cu evoluția unor biosisteme diferite și complexe din subzona tropicală a Africii de sud-est de-a lungul ultimilor 790.000 ani. Folosind carote extrase de pe fundul Oceanului Indian, au fost efectuate analize palinologice, adică ale polenului din plantele fosile dezvoltate în șapte biomuri: păduri tropicale și subtropicale umede; păduri (sub) tropicale uscate; pajiști (sub) tropicale, savane și arbuști; pajiști și savane inundate; pajiști montane și arbuști; păduri mediteraneene; deșerturi și tufișuri de deșert. Dinamica populațiilor de plante analizate a fost în principal controlată de cantitatea de apă disponibilă, apă care, la rândul ei, a fost condiționată de variațiile ciclice ale temperaturii. Pe baza probele studiate, cercetătorii au estimat că sistemul climatic a cunoscut episoade alternative de glaciație/interglaciație, iar variațiile temperaturii, cu cicluri regulate de aproximativ 100 ani, au avut o amplitudine de~4°C între minimele glaciale și maximele interglaciare.

Concluzia studiului din Geology este fără echivoc:

Datele [studiate] ne-au permis … să facem o evaluare a impactului variațiilor temperaturii asupra diversității polenurilor, rezultatele arătând că nu există nicio legătură între temperaturile din perioadele glaciare, concentrațiile de CO2 și pierderea diversității în aceste biomuri.

Concluzii

Problema majoră a „punctelor critice” este că nu sunt cuantificabile. Dar s-ar putea oare identifica un „punct critic” calitativ? Ca atunci când încep mecanismele de acționare reciprocă (de exemplu, topirea permafrostului și încălzirea globală). Sau ar trebui să abandonăm întreaga idee? Pentru astfel de sisteme, în care există probabil „puncte critice”, problema este că nu avem posibilitatea de a ști/măsura în avans existența pragurilor care le definesc. De aceea, ele sunt inutile pentru guvernanța mediului înconjurător.

Inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe conduce imediat la o concluzie importantă: Există puține șanse ca schimbările climatice antropogene să conducă la un „punct critic” global în evoluția biosferei. Când vine vorba despre alte schimbări – modificarea utilizării pământului, fragmentarea habitatelor, extincțiile, cazul unui „punct critic” global devine și mai slab.

Ei, și?! Articole științifice, publicate în reviste de prestigiu, precum cele două prezentate sumar mai sus, nu devin virale și nici breaking news la The New York Times și alte medii de informare în masă. De ce? Pentru că nu sunt suficient de corecte politic, suficient de catastrofice, apocaliptice, prevestitoare ale Armaghedonului climatic.x

Nu știu dacă fata din Fig.1 va muri de bătrânețe ori din cauza schimbărilor climatice, neapărat antropogene.

Ceea ce știu însă este faptul că folosirea ad nauseam în mass media alarmistă a unor expresii semantice cu o mare încărcătură emoțională – „puncte critice”, „puncte fără întoarcere”, pierderea biodiversității, extincția speciei umane și altele ejusdem farinae – au îngrozit-o probabil.

Se mai poate specula că atât ea, cât și celebra elevă suedeză reîntoarsă la școală, au aflat de la adevărații oameni de știință adevărul adevărat despre schimbările climatice supuse influențelor antropogene. Cei 18 autorii ai celor trei articole comentate mai sus nu se regăsesc, probabil, în bibliografia obligatorie care a produs celebrul îndemn gretathunbergian:

Nu vreau să mă ascultați pe mine, vreau să ascultați pe oamenii de știință!

NOTE___________________

1 Bamber, J. L., et al., 2019, Ice sheet contributions to future sea-level rise from structured expert judgment, PNAS June 4, 2019 116 (23) 11195-11200; first published May 20, 2019

2 Lu, D., and Flavelle, C., 2019, Rising Seas Will Erase More Cities by 2050, New Research Shows, The New York Times.

Kulp, S. A. Strauss, B. H, 2019, New Elevation Data Triple Estimates of Global Vulnerability to Sea-Level Rise and Coastal Flooding, Nature Communications, vol. 10, article no. 4844.

3 Kalmus, P., 2019, „When I Started Speaking out on Climate Breakdown as a Scientist, I Was Afraid of Being Labeled ‘Alarmist’… Now I embrace the term” https://twitter.com/climateHUman/status/11893005404942295044 Alte exemple aici:

4 McSweeney, R., 2020, Explainer: Nine ‘tipping points’ that could be triggered by climate change

5 Brook, B. W. et al., 2013, Does the terrestrial biosphere have planetary tipping points?, Trends in Ecology & Evolution, vol. 28, no. 7, pp. 396 – 401.

6 Ellis, E. C., 2013, Time to forget global tipping points – The idea that Earth is approaching a point of no return is probably untrue and almost certainly unhelpful, New Scientist, 6 March 2013.

7 Hillebrand, H. et al., 2020, Thresholds for ecological responses to global change do not emerge from empirical data, Nat Ecol Evol, https://doi.org/10.1038/s41559-020-1256-9

8 University of Oldenburg , 2020, Are tipping points suitable concepts for developing environmental policies?

9 Chevalier, M., et al., 2020, Temperature change in subtropical southeastern Africa during the past 790,000 yr, Geology, 4 September 2020.

10 Crânganu, C., 2020, Schimbările climatice Un ghid (uneori) incorect politic, Ed. Integral, 378 p.

Distribuie acest articol

83 COMENTARII

  1. Teoriile despre sistemele complexe oferă un cadru cu valoare euristică pentru cercetări. În sisteme ceva mai limitate spațial, cum sunt lacurile, pragurile de exemplu pentru procesele de eutrofizare, sunt destul de bine stabilite. Testarea ipotezelor în sisteme complexe ecologice e dificilă și cu numeroase limite epistemice indiferent de strategia de reducere a dimensionalității sistemului, nu e specifică numai cazului modelelor de dinamică neliniară care introduc puncte critice. În fapt o imagine realiste se obține prin complemetaritatea multiplelor strategii de cercetare.

    Nu e nevoie de respingerea valorii științifice a teoriilor despre sistemele complexe pentru a respinge excesele în interpretarea lor. Ar putea fi chiar un deserviciu, care să favorizeze excesele interpretative.

    cu stimă,

    • Un exemplu de sistem socio-natural mai puțin complex este descris cu măiestrie de Ion Creangă într-o poveste al cărei titlu, deși bine cunoscut, nu mai poate fi menționat acum din motive de CP.

      Ion Creangă a analizat, pentru prima dată în limba română, cred eu, situația și implicațiile unui clasic „tipping point” – „drobul cel de sare de pe horn”. Și mărturisesc că m-a ispitit ideea ca, în locul oului din Fig. 2, să folosesc un drob de sare, dar am renunțat tot din motive de CP.

      Făcând o analogie cu povestea lui Creangă, nimeni, cred, nu respinge valoarea științifică a teoriilor despre sistemele complexe ca bază de respingere a exceselor produse cu ocazia interpretării lor. Cred că humuleșteanul a oferit o concluzie logică despre inconsistența „punctului critic” pe care l-a identificat:

      Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: „Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!”

      Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa.

    • pana la perfectionarea studiilor apocalipselor complexe, sa stabilim macar amplitutidinea apocalipselor la nivel de insula termica individuala;

  2. Nu știu dacă tânăra din fotografie, doritoare de contacte epidermice nu natura asfaltului, citește NYT sau WUWT. Nu pare a fi nici devoratoare a revistei Nature, dar totul e speculație.
    Dar dacă alarmiștii Green, care suspectează inundarea a 150 milioane de oameni, până în 2050 nu au luat în considerare masurile de adaptare costală, tot astfel nici autorii care NU cred în existența punctelor critice relaționate cu biosferei nu au putut lua în considerare rolul antropic în istoria ciclica de 1000 – 9000 de ani a climei. Pur și simplu pentru că acest rol nu a existat.
    Rămâne deci întrebarea dacă sunt posibile totuși punctele critice, fără întoarcere. În legătură cu biosfera acest lucru este incert, dar în legătură cu evaluarea diferitor savanți ca alarmisti sau adevărați, depășirea unui punctul critic este evident.
    Dacă pe platforma wuwt pericolul reprezentat de schimbările climatice este în mod constant considerat a fi alarmism conspiraționist, brusc la semnalarea articolului
    https://wattsupwiththat.com/2020/09/03/renewable-energy-production-will-exacerbate-mining-threats-to-biodiversity/
    nimeni nu s-a mai îndoit de veridicitatea și exactitatea studiului, deși era realizat tot de „Green”. Se pare că a fost depășit un punct critic. 😊

  3. Pornim la drum , in acesta mare necunoscuta noua pe care o putem numi , sa zicem , Modificari Climatice . Pornim sau autorul textului porneste de la o scriere pusa in pagina de o tinara .Evidenta ne arata doar o presupusa ingrijorare a acesteia fata de o posibilitate viitoare si nicidecum zicerea ,comentata, nu ne arata un adevar de nesdruncinat . Noi oamenii ,ca si locuitori efemeri ai planetei TERRA ,nu cunostem inca toate modalitatile prin care planeta isi regleaza singura circuitele de supravietuire . Posibilitati sunt multiple si ele fac parte si din interventia omului in circuitele naturale ce mentin viata pe planeta . Existenta sau inexistenta fiintei umane nu este reprezentativa pentru existenta planetei in univers . Putem disparea din circuitul planetar , ca specie ,oricind si din motive diferite . Totusi , a ne face griji , a ne asigura viitorul nostru si al copiilor nostri ,este parte integrala din nevoia noastra ca fiinta . O simpla Pandemie , o crestere subita si puternic accentuata a incalzirii globale , o catastrofa ecologica sau de alta natura, ne poate trimite in non existenta , sau daca nu intr-o inexistenta totala , macar la o alta forma ,modalitate, de a exista pe planeta .Totul este posibil . Nici nu stim ,nici nu vom sti cum vor evolua lucrurile . Presupunem , incercam sa ne asiguram vitorul , punem in balanta nevoia de protectie ,survenita prin nevoia de curatare a planetei cu continuarea parcurgerii drumului ancestaral, ca si pina acum si recladim ,mereu si mereu, necesitatea de a ne proteja ca fiinta unica si muritoare .

  4. Din punctul meu de vedere, ca un cunoscator al ecologiei, toate invelisurile Terrei, de la litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, etc. toate se leaga intre ele prin cicluri si circuite ale unor elemente chimice vitale-oxigen, hidrogen, carbon, azot, etc. Perturbarea cantitativa ori calitativa ale acestor elemente aduc schimbari minore ori majore ale vietii pe planeta. Un factor decisiv este si presiunea antropica care amplifica aceste fenomene. Ca vrem sa recunoastem sau nu aceste perturbatii climatice exista, desi cei care nu le accepta doresc sa se pastreze cu orice chip sistemele economice actuale, care suprasolicita resursele naturale si produc multiple forme de poluare. Oamenii vor renunta cu greu la confortul si avantajele sale actuale, fiecare doreste sa traiasca cat mai bine si generatiile viitoare nu par a conta foarte mult. Exemple actuale ale perturbatiilor climatice sunt nenumarate, dar este mai usor si comod sa le ignoram.

    • Oamenii vor renunta cu greu la confortul si avantajele sale actuale
      Nu e vorba de cei citeva milioane care traiesc in confort, ci de restul miliardelor, si mai ales ale multor miliarde care se vor naste, si care vor si ele sa traiasca, nu neaparat in confort, ci doar sa traiasca.

    • Pariez ca daca de la Trump ar fi pornit iesirile alarmiste in cauza schimbarilor climatice, tot de nebun ar fi fost tratat.
      Prin natura sa, omul este mai „receptiv” la anuntul „vine Apocalipsa”, decit la un indemn linistitor, „nu e niciun pericol”. Pe baza unei invataturi stravechi „sa punem Raul inainte!” Sa ne irosim toate puterile luptind cu himere si, cind nu se intimpla Apocalipsa, sa jubilam „am invins” :D

      • Nu ca sint eu rabinul impaciuitor dar ma bucura cind vad ca faceti conversatie.

        Dincolo de elementul de tensiune Basescu, sinteti amindoi inteligenti si cu potential de prieteni, mai mult decit de oponenti.

        De ce ma bag? Pai Trump e pe punctul de a face pace intre Israel si arabi si eu sa nu fac nimic?? (-;

  5. Rasturnare cu 180 de grade. Concluziile autorilor insisi in urma articolului despre irelevanta „punctelor critice” nu sunt ca ar trebui sa stam linistiti ca e doar panica media, ci dimpotriva, ca ar trebui sa fim chiar mai atenti la schimbarile marunte. Punctele critice nu erau de fapt praguri pentru declansarea unor calamitati ulterioare, ci erau marjele de siguranta care ne permiteau sa stam linistiti ca activitatea noastra „business as usual” e inofensiva. Or, acestea dispar.

    „If we wait to see clear tipping points in response to any of the major human-induced environmental changes such as warming or biodiversity change, we risk overlooking the small gradual changes which sum up to a shifting baseline over time, that is a shift in the perception of what a healthy ecosystem looks like” – Hillebrand, prim-autor.

    “I think we need to abandon the idea of safe operating spaces. It gives the completely erroneous impressions that small pressures do not affect ecosystems at all, and that we can continue with business-as-usual so long as we keep our damage below a certain level. Instead, our research demonstrates that responses to even the smallest pressure can be large.” – Donohue, al doilea autor

    https://www.tcd.ie/news_events/articles/ecosystem-tipping-points-unhelpful-for-developing-environmental-policies-largest-ever-synthesis-of-global-climate-change-research/

    https://www.ufz.de/index.php?en=36336&webc_pm=43/2020

    E o oarecare schimbare de perspectiva, nu?

  6. Schimbarile climatice nu se raporteaza la scara vietii umane, de 75-90 de ani. Ci la cu mult mai mult. Expertii folosesc date care se extind pe cateva sute de ani. WWF a aratat recent ca biodiversitatea floristica si faunistica s-a redus semnificativ, in ultimele secole. Asa, raportate la durata de viata a unui om, pare drob de sare, dar o analiza de detaliu arata altceva. Insasi glaciatiunile planetei se extind pe de sute si mii de ani, asa ca fenomenele sunt cu mult mai complexe decat isi dau unii si altii cu parerea.

  7. Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
    O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
    Stiu ca nu stiu nimic , mai zicea cineva, cindva si adevarul este unul singur . Nu avem nici expertiza trecutului si nici perceptia exacta a viitorului pentru a putea aduce o raza de soare (sau de speranta ) fara ajutorul celebrei tirne de nuiele, cea fara de fund .Ne complacem in a presupune ,cu atita torie stintifica in spate , caderea drobului de sare sau sfirsim prin in a ne imbogati cunosterea mingiind pe crestetul ,cel devenit plesuv de atita singuratate , craniul , tot atit de celebrului Yorick .Nu traim nici suficient de mult si nici nu avem inmagazinata atita cunostere anterioara ce ar putea sa ne permita aflarea INCONJURATORULUI. Ramanem tot la mina poetului ce ne-a spus cu atita sinceritate : Ce un secol ne zice , cellalt il dezic .

  8. /…/ Termenul de „tipping point” a fost preluat din fizica si introdus in sociologie de catre Morton Grodzins prin anii 1960.

    • Termenul de „tipping point” a fost introdus de sociologul Morton Grodzins în 1957 în studiile sale sociologice despre segregarea rasială, pentru a descrie pragul critic în care populația albă ar părăsi o zonă în care erau prezenți tot mai mulți negri.

      Utilizarea conceptului de „tipping point” a evoluat ulterior și s-a răspândit în multe discipline, de la sociologie și medicină la științele naturale, în special cu privire la studiul schimbărilor climatice.

      Malcolm Gladwell, un jurnalist american, are meritul de a fi popularizat termenul în mass media, mai întâi în articolul său din New Yorker (3 iunie 1996), iar mai târziu în cartea sa „The Tipping Point: How little things can make a big difference” (2000), pe care am indicat-o în articol.

      Se poate specula că actuala popularitate și largă circulație a termenului se datorează cărții lui Gladwell.

  9. Fata ai o sa moara mai degraba de ignoranta. Atat de tanara si deja e folosita/utilizata.
    Legat de sisteme, parerea mea e ca totul se reduce la Teoria Entropiei. Absolut orice in Univers, inclusiv Universul , are tendinta naturala de a deveni tot mai dezordonat. Matematic vorbind, cu cat un sistem este mai dezordonat cu atat entropia sitemului respectiv este mai mare. Pentru a micsora numarul entropiei, valoarea sa, trebuie sa consumi energie. Oamenii imbatranesc, o viata sanatoasa poate incetini imbatranirea, dar rezultatul final e acelasi pt toti. Imperii s-au ridicat si au decazut. O casa e mai usor de stricat decat de reparat, o gradina este invadata de buruieni daca nu depui munca si aloci timpul necesar pt a o mentine. Un sistem economic colapseaza mai devreme sau mai tarziu oricate eforturi s-ar depune. In acelasi mod, genuri/familli/ordine/clase intregi de animale ajung la apogeu si decad brusc sau chiar ajung extinct. Lumea se asteapta ca dpdv climatic Pamantul sa fie cum e astazi o eternitate. Imi pare rau pt ignoranta oamenilor dar asta nu se va intampla. Pamantul exista de vreo 5 miliarde de ani si va exista si dupa ce noi vom disparea cand nu va mai fi nimeni sa atraga atentia in mod alarmistic ca se schimba clima. Pamantul doesn’t give a f***.
    Asa ca fata aia, ma repet, o sa moara de stress-ul provocat de ignoranta ei, sau poate nu, ca cei saraci cu duhul cica ar fi fericiti. Daca ea crede ca exista energia necerara de a contracara activitatea solara si a stopa Entropia Climatica sa creasca, se inseala, amarnic!!!

    PS: interesant cum un fenomen care ne-a scos din ultima mare Era Glaciara si ne-a ajutat sa ajungem unde suntem azi ca Omenire, a ajuns sa fie Baba Yaga….o mare nenorocire.

    • „genuri/familli/ordine/clase intregi de animale ajung la apogeu si decad brusc sau chiar ajung extinct” – corect, dar un mic amănunt „nesemnificativ” e perioada de timp în care se petrece extincția. În caz că nu citești știrile, ONE MILLION of the world’s species now under threat of disappearing for good.
      https://www.google.com/amp/s/www.dailymail.co.uk/news/article-8725501/amp/Sir-David-Attenborough-makes-extinction-warning-one-million-worlds-species-threat.html

      • Aha, sugerezi ca traim vremuri apocaliptice? Si nu citesc stirile, pt ca-s brainwashing, biased si fake marea majoritate. Citeste si tu despre Climategate ca sa vezi cum se fabrica dovezi, da?

      • asa… si trebuie sa protejam broasca maidaneza cu sit Natura2000 in intravilan pe malul Barladului in timp ce in delta bagam tractoare, pesticide si vite la pascut;
        din acordul de mediu pentru Varianta ocolitoare a Barladului: se vor prevedea panouri de protectie antifonica (!!??!!); si rezultau vreo 17km, care costa o enormitate…. ratiunea tehnica a panourilor antifonice este de a fi montate in zone urbane aglomerate; in natura nu exista alta ratiune decat insasi padurea;

    • Eu observ invers, universul evoluează de la simplu la compus, apar sisteme din ce în ce mai complexe. Desigur ca sa apară, ele periodic se distrug și apar unele noi, dar din ce în ce mai interesante și mai stabile. Chiar si atomii de la Hidrogen avansam ca complexitate, pana la stele neutronice, reușim sa compactam mai multa energie în același spațiu, reușim sa le facem mai stabile. Cu cat avansam în timp cu atât mai bine înțelegem fenomenele, și haosul incepe sa para ceva ordonat, înțelegem fenomene, ce ieri părea dezordine mâine va fi înțeles ca ceva foarte ordonat.

      Poate noi suntem următoarea etapa, menirea noastră este sa recompunem și sa cream forme noi de materie care nu ar fi posibil de creat prin evoluție naturala. Si aici ar putea fi schimba complet concluzia teoria, fiindcă ea studiază niște cazuri abstracte particulare în anumite condiții.

  10. avand in vedere ca intre oricare doua subsisteme climatice nu e valabila relatia 2C+1C=3C, ci doar 2C+1C=maxim2C, conditia aparitiei punctului de inflexiune generat antropic la scara planetara este ca cel putin unul dintre subsisteme sa atinga in prealabil punctul de inflexiune;
    dar in mod curios, dupa fiecare zi fierbinte urmeaza o noapte rece; chiar si in desert;

  11. Ca sa nu fiu prea des off-topic (multumiri profesorului care ma mai ingaduie), sa vedem si „punctul critic” cu incendiile din California si alte state americane.

    Avem guvernatori care MINT pe fata (tipic democratilor si stingistilor in general) cum ca „climate change” e de vina.

    In realitate felul in care statele se ocupa de pericolul latent (intotdeauna existent, daca nu e adresat) al USCATURILOR din paduri determina daca sint aceste incendii oribile sau nu, NU o temperatura mai sus sau mai jos cu unul sau cu cinci grade.

    Liderii democrati, precum in orice situatie, mint mai ceva decit Fane Spoitoru’ prins cu sabia in derrierul vrajmasului.

  12. Dar sa imi explicati cu date stiintifice si mie, de ce acum 100 de ani sau 150 de ani, asemenea incendii nu existau, ca uscaturi se gaeseau si atunci in paduri si putini proprietari isi curatau padurile de copaci cazuti, straturi groase de frunze uscate si crengi mai mari ori mai mici. Incendiile din Australia ori Grecia din anii trecuti au loc prin autoaprindere spontana prin incalzire excesiva. Intensitatea radiatiei solare directe s-a amplificat iar cresterea temperaturilor medii multianuale a crescut chiar daca nu vrem sa recunoastem si bagam politicul la inaintare.

    • acum 100 -150 de ani nu existau satelitii si mijloace de comunicatie din prezent si mai ales numarul mare de localitati cu populatii apreciabie. Prin urmare de unde stiti dvs ce incendii erau pe vreme aceea, cind in California erau trei patru localitati mai importante cu populatii de citeva zeci de mii de locuitori iar legaturile postale se faceau cu postalionul?

      • @unul

        de unde stiti dvs ce incendii erau pe vreme aceea, cind in California erau trei patru localitati mai importante cu populatii de citeva zeci de mii de locuitori iar legaturile postale se faceau cu postalionul?

        Prezența preistorică a incendiilor în cea mai mare parte a Californiei a fost documentată utilizând dendocronologia și numeroase studii despre practicile de arderi intenționate ale trburilor de Native Americans.

        Pentru zonele fără copaci – tufișuri, ierburi etc., prezente de-a lungul coastei oceanice, cercetătorii au utilizat analize ale depozitelor de mangal.

        Când vă permite timpul, citiți detalii despre metodele folosite în:

        Stephens, S. L., et al., 2007, Prehistoric fire area and emissions from California’s forests, woodlands, shrublands, and grasslands, Forest Ecology and Management, no. 251, vol. 3, pp. 205-216.

    • Eu sunt curios daca și anul viitor vor fi tot astfel de incendii. Și anul celălalt viitor, și tot așa. Cat timp vor trebui sa se repete aceste incendii pentru a se lua măsurile necesare evitării lor?
      Ok, înțeleg că ce nu a ars anul acesta, că fi expus riscului de ardere anul viitor. Dar nu se poate face nimic pentru a se elimina / minimiza acest risc? Altfel, anul viitor vom da iar vina pe „climate changing” și tot asa.

      • Cat timp vor trebui sa se repete aceste incendii pentru a se lua măsurile necesare evitării lor?

        Californienii se găsesc într-o situație critică, în care balanța combustibil existent/combustibil ars este periculos de ne-echilibrată în favoarea primului termen.

        Explicația este cât se poate de simplă:

        Californienii trăiesc într-un climat mediteranean, desemnat de natură să sufere incendii anuale, la fel ca sudul Spaniei, sudul Greciei ori Australia la antipozi.

        Soluțiile nu țin de încetarea schimbărilor climatice – după cum am indicat în altă parte, pentru că incendiile erau prezente și în epoca pre-industrială. Experții forestieri au prescris incendieri controlate pentru a micșora cantitatea existentă de combustibil și pentru a crea bariere în calea răspândirii incendiilor încă din 1905, prin U.S. Forest Service. Numai că acele incendii programate, cu multă vreme înainte, nu sunt suficiente destul. Pentru că intervin două cauze majore:

        1. Oamenii ale căror locuințe se află în apropierea incendiilor programe se plâng de prezența fumului și cer intervenția pompierilor să stingă focurile;

        2. ONG-urile ecologiste se plâng de distrugerea habitaturilor animalelor, păsărilor, plantelor, insectelor etc. și cer și ele stingerea incendiilor.

        Așa că, în loc de 8 milioane ha, care ar trebui arse anual pentru a ține cantitatea de combustibil forestier sub control, oficialitățile statului California de-abia reușesc să ardă controlat 8 mii de ha anual, adică de 1000 ori mai puțin decât cer experții forestieri.

        Mai adăugați și faptul că meseria de pompier în California este extrem de lucrativă: venitul mediu al unui membru Cal Fire (The Department of Forestry and Fire Protection) depășeste $148.000 anual. Plata unor zile suplimentare de activitate este un stimulent puternic pentru a lucra la stingerea incendiilor. De aceea, la fiecare 5, 10, 15 ani, un pompier devine piroman (greu de crezut, dar dovedit!). Iar pe lângă pompierii propriu-ziși sunt numeroase companii care beneficiază din stingerea incendiilor, ceea ce face ca un nou foc de vegetație în California să fie o afacere foarte lucrativă pentru o anumită populație de contractori.

        Cred că puteți deduce în continuare răspunsul la întrebarea dvs.

  13. Concentrația CO2 în atmosfera de azi se poate măsura: 480 ppm. Concentrația CO2 în atmosfera înainte de industrializare se poate măsura: 280 ppm. Măsurători în loc de polemică și speculații. CO2 rămâne 100 de ani în atmosferă. Oricare din prezentările autorului sau a altor prezentari contrarii trebuie să țină cont de faptul că concentrația CO2 va rămâne aproximativ peste cea de azi (crește sau scade? …. după trecerea a 100 de ani).

    …”… analiza interacțiunilor biosferă- schimbări în clima terestră și în concentrația de CO2… …. Se mai poate specula că atât ea, cât și celebra elevă suedeză reîntoarsă la școală, au aflat de la adevărații oameni de știință adevărul adevărat despre schimbările climatice supuse influențelor antropogene…. ”……

    Profesorul Dr Werner Sinn prezintă în cartea sa „Șocul Corona (Der Corona Schock)” problemele crizei actuale în momentul pandemiei Covid-19, legătura între pandemia, criza economică și intervenția politicii în economie din cauza pandemiei și al problemelor mediului ambiant (pe scurt: CO2 în atmosferă, încălzirea, consecințele).
    Profesorul Dr Werner Sinn acuză ideologia politică ecologistă în RFG unde se face presiune pe industria de automobile (20 % din industrie) fixând pe calea/prin UE indici numerici arbitrari care nu duc la rezultate optime. Motorul electric cu baterii nu este o soluție în condițiile globale actuale, în RFG și pe glob (curent din cărbune etc). SUA și China nu participă la tratatul ecologic „de la Paris”. Efectul reducerii CO2 în UE e mic, nu e cea ce se prezintă publicului electoral de către politicieni.
    Ca soluție vede o bursă internațională de comerț cu certificate CO2 în loc de intervenții puncuale ale politicii. Ca exemplu: UE a impus 159 grame CO2/ km (flota unui producător) pentru autoturisme 2021, cea ce este un nonsens (2,2 litri pe km). Autoturismele electrice cu baterii din China nu sunt o soluție (peste 200.000 km pentru a obține avantage pentru cele electrice față de motorul cu ardere internă). Politica poate stabili cadrul pentru economie cu țelul de a reduce în toate domeniile producția de CO2. Reglarea se face prin bursa de comerț cu CO2. Prețul pentru CO2 va orienta sectoarele de activitate spre o eficiență mai bună sub aspectul unui preț pentru CO2.
    Profesorul Dr Werner Sinn (la Phoenix TV 13.09.2020) consideră focul de paie economic cu granturi de la UE/Bruxelles (Președintele francez E. Macron a făcut presiune/a șantajat cancelara A. Merkel într-un articol publicat în Financial Times, acuzând RFG …) o cale scumpă și ineficientă (forstul Premier grec Papandreu consideră ieșirea Greciei 2012 din Zona Euro și devalorizare … ar fi fost o cale mai bună pentru Grecia decât salvarea prin UE cu Euro, granturi).
    Dacă pandemia Covid-19 va fi stopată 2021 prin injecții/vaccin economia se va stabiliza. Creșterea și relansarea va fi foarte diferită în statele „nationale” UE si ale globului (China e în avans). Italia e economic mult mai mare ca Grecia, prezintă riscuri mai mari. Competitivitate economică nu se obține prin „economie politică” dirijată de la Paris/UE.
    Soluțiii mai bune pentru România în ZE.19 Zona Euro sau afară?

    „Was Alle angeht kann nur von Allen gelöst werden”
    Die Physiker, Friedrich Dürenmatt, teatru 1962

  14. OFF TOPIC
    Câteva considerații asupra incendiilor de pe coasta de vest a SUA

    Am observat interesul unor comentatori de a muta discuțiile de la inconsistența „punctelor critice” din evoluția sistemelor naturale complexe la un subiect prezentat insistent acum în mass media. Deși nu este OK să deturnăm topica articolului, m-am hotărât să ofer câteva considerații preliminare (până la un viitor articol) pe tema incendiilor de vegetație și pădure din California, Oregon și Washington, sezonul 2020.

    Mai întâi, invit cititorii interesați să reia lectura articolului meu din 2018, Un mit „fierbinte”: Încălzirea globală și incendiile. Și acum doi ani și în prezent, ni se spune că „din Seattle până în Siberia”, trecând prin Grecia și Australia, Pământul fumegăie, iar noi pierdem în continuare războiul cu schimbările climatice. Toate argumentele contra acestei idei, detaliate în 2018, sunt valabile și în 2020.

    Ofer mai jos câteva citate fără traducere despre incendiile din California:

    Prescribed burns to reduce fuel can mitigate the risk of catastrophic wildfires…

    Catastrophic wildfires have increased in the Western United States in recent years, and particularly in California. These fires stem from a combination of climate change that has heightened hot and dry conditions, historic fire suppression policies that have enabled nearly a century of fuel (wood and other plant material) accumulation and insufficient fuel treatments that have removed too few of the accumulated fuels from the landscape. [s.m.]

    Fuel treatments are activities intended to reduce the incidence or severity of wildfires. Twenty million acres of forest land, or nearly 20% of California, would benefit from fuel treatments. [s.m.]

    Miller, R. K., et al., 2020, Barriers and enables for prescribed burns for wildfire management in California, Nature Sustainability, 20 January 2020, no. 3, pp. 101 – 109.

    20% din teritoriul Californiei este o suprafață mai mare de o treime din teritoriul României.

    Incendiile de vegetație nu sunt ceva nou în istoria Californiei. Ele au existat din timpuri pre-europene și pre-încălzirea globală recentă:

    High temperatures, forest fires, and smoky skies also occurred in California in the nineteenth century. “It’s hot – monstrous hot!” wrote the San Francisco correspondent for the New York Times on September 17, 1860. “An unusual thing for San Francisco.”

    On September 2, 1894, the New York Times published an article headlined, “The Cause of the Hazy Air – All Due to the Unusual Prevalence of Forest Fires.” Said a scientist, “Similar conditions have been noticed in the past, notably on the ‘dark day’ in 1781… probably caused by smoke. In 1881 there was another dark day.”

    Things seemed apocalyptic back then, too. “In 1781 the smoke was so dense that many persons thought the day of judgment had come.”

    While fire suppression has allowed the build-up of wood fuel in California’s mountain forests, such as the Sierra Nevadas, big, hot fires burned in southern California’s chaparral or shrubland forests in 1889, 1919, and 1932, long before fire suppression.

    Keeley and his colleagues reviewed 100 newspaper reports from the 19th Century and found that “large, high-intensity wildfires predate modern fire suppression policy” and concluded that “the 1889 Santiago Canyon Fire was the largest fire in California history.”

    In 1895, San Francisco was affected by haze from fires. “The bluish haze that brooded everywhere,” noted the Times’ San Francisco correspondent in 1895, “and to many, the trouble was just fog. But it was real smoke that rode in on the winds.”

    “California Forests Burned,” reported the Times on September 3, 1899. “Fire Which Started a Week Ago Has Traversed 700,000 Acres and Cannot Be Controlled.”

    US government scientists and journalists raised the alarm. In 1899 they claimed that forest fires resulted in “sterilization of the soil…for thirty years.”

    A turning point was the Federal government’s effort to battle the Great Fire of 1910, otherwise known as the Big Burn. Over two days in August, fires burned 3 million acres, an area the size of Connecticut, in Idaho, Montana, Washington, and British Columbia. Public support for fire suppression, including from California’s elites, grew in the 1920s and 1930s after forest fires wiped out 1,000 homes in Berkeley, and burned 60,000 acres in Malibu.

    Pentru mai multe detalii, California Has Always Had Fires, Environmental Alarmism Makes Them Worse Than Necessary

      • Ma tem ca ceva extrem de grav se intimpla chiar acum pe coasta de Vest. Ceva ce pare sa fie doar una din punerile in scena (sabotaje, asta e cuvintul, ce sa mai…) planificate sa se inlantuie tot mai dramatic, intr-o succesiune apocaliptica, pina pe 3 noiembrie.

        Pe multe site-uri americane independente si necenzurate e agitatie mare in legatura cu incendiile de pe coasta de Vest care, foarte ciudat, s-au oprit, in Nord, la frontiera cu Canada si, in Sud, la frontiera cu Mexicul. Suspiciunile ca ar fi vorba de incendii criminale, organizate la scara nationala, se bazeaza pe dovezi concrete.

        Se pare ca e o punere in scena cu participare masiva de actori in roluri secundare (incendiatori anonimi). Dar si cu „actori mari”, distribuiti in rolurile principale. Uitati-va la adresa asta:

        https://twitter.com/KatieDaviscourt/status/1304634752922656768

        [ Ascultati-l si priviti-l pe Gavin Newsom. Ce actor! (Cica… „The debate is over!”) ]

        Katie Daviscourt 🇺🇸 @KatieDaviscourt · Sep 11
        CALIFORNIA— @GavinNewsom continues to blame the fires on “Climate Change” despite dozens of arrests in connection with arson.

        Pentru alte dovezi si marturii:

        https://www.theburningplatform.com/?p=224505

        Ma tem ca in America se va scrie istorie in lunile urmatoare.

        p.s. un comentariu amuzant:
        „Also, the fire-demic seems to be just as savvy as the C-demic; looks like it recognizes the border between the US and Canada.”

    • Inutil: unora li se pare ca lumea a inceput odata cu ei. Incendii nu au existat pina nu au deschis ei ochii. Schimbarile climatice, la fel. E prima data cind se topesc ghetarii…

  15. Termenul de antropogen a fost lansat cu cativa ani in urma de Paul Crutzen si parteneri, un meteorolog laureat al premiul Nobel pt chimie pt. a exemplifica ca „omul este putera geologica” care schimba ireversebil si radical fata pamantului incepand cu sec. al 18- lea , perioada in care concentratia gazelor de sera sa marit simtitor si masurabil datorita activitatilor umane.
    Termenul este gresit, sunt oamenii si nu omul, care in urma unui model economic produc aceste efecte.
    Distrugerea pamantului nu este o constanta antropologica altfel omul n-ar fi rezistat ultimii 200000 de ani.
    Dupa Elmar Altvater termenul de „Capitalocen” ar fi mai potrivit si ar desemna legatura directa intre un model economic si efectele sale asupra mediului.
    Intreaga discutie despre incalzirea globala legata de activitatile umane este gresita, in primul rand ar trebui purtata o discutie deschisa si serioasa despre modelul economic practicat la scara globala, un model economic expansionist, dinamic bazat pe exploatarea intensiva a resurselor planetei, exploatare care produce pe o parte bunastare, pe alta parte distruge bazele existentei umane cat a faunei si florei pamantului, distrugere datorata activitatilor economice si mai putin al incalzirii globale.
    Mult laudata digitalizare, industria 4.0 , orasele „smart”, masinile elcetrice, autonome si multe altele le putem considera mai mult sau mai putin „bullshit” toate nefiind altceva decat imense surse pt care este nevoie de energie enorm de multa, nu de alta, se tot discuta de siguranta energetica, siguranta si controlul resurselor fosile gen, petrol, gaz, carbune, minereuri, pamanturi rare, teren agricol si multe altele pt asigurarea acestor activitati economice expansive bazate pe crestere economica continua. forta militara fiind garantul acestei sigurante.
    Crestere economica continua nu poate fi realizata prin noile technologii, este o himera in a crede ca ar fi posibil asa cum intrega miscare ecologica, propagarea energiilor „verzi si curate”, electrificarea mobilitatii, etc.ect sunt la fel de „mari prostii” si propaganda curata.
    Foamea de date , stocarea „infinita” a acestora fara control are nevoie de energie din ce in ce mai multa, cu toate efectele care rezulta, paranoia de control total asupra individului, cu alte cuvinte „consumatroul transparent” sunt cauzele nebuniei la care participam si incercam sa gasim raspunsuri.
    Spre exemplificare productia unui telefon mobil inghite mai multe resurse dacat productia unui frigider de tipul „dulapului american” cu masina de gheata inglobata si multe altele, cate dintre acestea sunt si vor fi in uz, miliarde fata de cateva sute de miloane de frigidere sus numite.
    „Cloudul digital” mult trambitat este ceva real, mii de servere care necesita energie electrica atat pt functionare cat si pt racire, ceva real, cu alte cuvinte ele este este fosil datorita infrastructurii necesare livrata de econmia reala bazata ma mult pe resurse fosile.
    De ce nu renunta SUA, China si India si altii atat de usor la centrale clasice de producerea curentului electric ?
    E nevoie de el pt stocarea datelor, materia prima a viitorului atat pt activitati economice dar mai ales pt controlul individului.
    O reducere simtitoare a stocarii datelor, a circulatiei inutile, eficinetizare maxima sub aspect financiar si altele, cu alte cuvinte, reducerea consumului de energie si nu a cresterii acestuia ar rezolva problema incalzirii globale.
    Despre ce discutam ? The point of no return ? a punctelor crititice ? suntem pe cale sa le depasim dar nu la nivel climatic, la nivel economic si social cu efecte imprevizibile pt ce numim atat de frumos, democratie si lumea libera occidentala !!! Cineva tare destept a spus, transparenta totala inseama dictatura.

    • Toata pledoaria ti-ai rezumat-o la sfirsit: ” pt ce numim atat de frumos, democratie si lumea libera occidentala !!!”
      Asa-i ca trebuie distrusa si zamislita o alta lume?
      „Cineva tare destept a spus, transparenta totala inseama dictatura.”
      A cui dictatura? Tinjesti dupa tansparenta difuza a celei mai inaintate orinduiri?

        • „A cui dicatura ? te las s-o cauti, e foarte usor de gasit.”
          ……………………………………………….
          – Dece dai, tovarase militian?
          – Las`ca stii tu, `rati ai dreacului de dusmani ai popolului!
          NB,
          nu ti se pare ca il imiti pe militian?

  16. Ceea ce nu puteți citi în mass media despre incendiile din California

    Înainte de venirea europenilor în California (cca 1800), triburile băștinașe practicau incendieri regulate, prin rotație, pentru a elimina surplusurile de vegetație uscată: tufișuri și ierburi în zona litorală, respectiv lemne moarte în zona muntoasă a Californiei.

    Aproximativ 1,8 milioane ha au ars anual în California înainte de 1800 (perioada preistorică). Estimările făcute de experți, nu de mass media, consideră că suprafele anuale preistorice arse în California reprezentau 88% din totalul anual al zonelor cu incendii din întreaga suprafață a SUA pe parcursul unui deceniu (1994-2004) , deceniu caracterizat ca fiind „extrem” în ceea ce privește incendiile.

    Ideea că suprafața cu incendii anuale din SUA, de aproximativ 100.000 – 300.000 ha din perioada 1950 – 2019, este ceva extrem, datorat încălzirii globale, reprezintă cu siguranță o perspectivă a secolelor 20 sau 21, fără legătură cu realitățile istorice.

    Detalii,

    Stephens, S. L., et al., 2007, Prehistoric fire area and emissions from California’s forests, woodlands, shrublands, and grasslands, Forest Ecology and Management, no. 251, vol. 3, pp. 205-216.

    • Care era numarul locuitorilor din California de atunci ? Dupa cum l-am auzit pe guvernatorul Californiei, ne invita sa vedem „live” la fata locului ce inseamna incalzirea globala, impactul imaginilor este „infinit” mai mare decat cel al unor articole stiintifice seci, traim in lumea imaginilor si mai putin in cea a adevarului stiintific, este lumea care ne-a fost pusa peste cap, daca privesti nu mai e nevoie sa si gandesti.

    • Copacii aia imensi, Sequoia, care cresc prin California, au nevoie de incendiu, deoarece radacinile sunt oarecum intinse la mica adincime. Copacii mai mici, care s-ar inmulti in jurul radacinilor, le-ar lua seva. Norocul Sequoia e ca nu arde, dar coaja capata totusi ceva caracteristic. Se poate vedea in citiva copaci sectoonati cu usurinta anii in care au fost mari incendii.

      • Domnu, dar cum este cu iernile blande si cu gandacul care face ravagii prin padurile Germaniei, Austriei si din nordul Europei? Agricultorii germani primesc si ei al 3-lea an consecutiv ajutoare (pentru recuperarea pierderilor) in urma secetei.

  17. DESPRE CANICULĂ
    Iată ce putem citi în ziarul englez, The Atmosphire Adversiter din Southampton, din 17 iulie… 1852:
    „În 1132, în Alsacia, izvoarele au secat iar fluxurile s-au uscat. Rinul putea fi traversat pe jos.
    În 1152, căldura era atât de intensă încât ouăle puteau fi gătite în nisip.
    În 1160, în bătălia de la Bela (Ungaria), un număr mare de soldați au murit din cauza căldurii excesive.
    În 1276 și 1277, în Franța, recolta de ovăz și secară a fost complet distrusă de căldură.
    În 1303 și 1304, Sena, Loara, Rin și Dunărea puteau fi traversate pe jos.
    În 1393 și 1394 un număr mare de animale au murit, iar culturile au fost distruse din cauza căldurii.
    În 1440, căldura a fost excesivă.
    În 1538, 1539, 1540 și 1541 râurile europene au fost literalmente secate.
    În 1556 a existat o secetă răspândită în întreaga Europă.
    În 1615 și 1616, valul de căldură a lovit Franța, Italia și Țările de Jos.
    În 1646 au existat 56 zile consecutive de caniculă în toată Europa.
    În 1676, din nou căldură excesivă.”
    Aceleași evenimente s-au întâmplat din nou în secolul 18:
    „În 1718 nu a existat nici o ploaie între aprilie și octombrie.
    Culturile au fost arse, râurile au secat, iar la Paris, teatrele au fost închise din ordinul prefectului poliției datorită temperaturilor excesive. Termometrul înregistra 36 grade Réaumur (45 grade C) la Paris. În grădinile și suburbiile arondate, pomii fructiferi au înflorit de două ori în timpul sezonului.
    Temperaturile din 1723 și 1724 au fost extreme.
    În 1746, vara a fost atât de caldă și uscată încât culturile au fost literalmente calcinate. Timp de câteva luni nu a existat nici o picătură de ploaie.
    În 1748, 1754, 1760, 1767, 1778 și 1788 căldura de vară a fost excesivă.
    În 1811, anul cometei, vara a fost foarte călduroasă iar vinul foarte bun, inclusiv în Suresnes.
    În 1818 teatrele pariziene au rămas închise timp de o lună din cauza căldurii excesive, căldura ajunsese la 35 grade C.
    În 1830, când a avut loc lupta, termometrul a afișat temperaturi de 36 grade C pe 27, 28 și 29 iulie.
    În 1832, în timpul insurecției din 6 iunie, termometrul a indicat o temperatură de 35 de grade.
    În 1835, Sena era aproape secată.”
    În 1850, în iunie, în timpul celei de-a doua epidemii de holeră a anului, termometrul afișa 34 de grade.”

    • Sincere felicitari pentru cele scrise! M-am bucurat sa citesc si sa ma documentez. Exista si o vorba, ceea ce nu ai facut ce trebuie in trecut se razbuna pe viitor! Daca in 25 de ani reporneam sistemul de irigatii in Ro, acum aveam apa in toata Dobrogrea, Baragan si sudul Moldovei!

    • @neamtu tiganu
      In concluzie, dati de inteles ca cresterea TMG din ultimile 5 decenii nu poate avea niciun impact asupra capriciilor naturii… si in acest context, nu va avea nici in viitor, chiar daca TMG va mai adauga unul sau doua grade, sau chiar trei (nu-i asa?)

      P.S. probabil ca niciodata nu vor putea fi evidentiate toate cauzele schimbarilor climatice din istoria planetei. Cunoasterea in acest domeniu este limitata (faptul ca se fac progrese este totusi de apreciat;) https://climate.nasa.gov/nasa_science/missions/?page=0&per_page=40&order=title+asc&search=

  18. Eu cred ca noi nu suntem într-un spațiu teoretic în vid unde nu se schimba nimic. Dimpotrivă suntem într-un univers plin de pericole. Ca specie ne-am creat o zona de confort și am pierdut un pic legătura cu realitatea, lumea unora e în telefonul mobil și când descoperă ca mai sunt și viruși, cutremure etc. se mira.

    Ca specie trebuie sa învățam sa ne organizam mai bine, sa putem supraviețui în lume în schimbare, clima, geografie, poate trebuie sa ne mutam pe alta planeta, sa înfruntam diverse forme de viata.

    • @ ion,
      pentru primul paragraf eram decis sa-ti acord aplauze, dar cind ai revenit cu vechea propunere „poate trebuie sa ne mutam pe alta planeta, sa înfruntam diverse forme de viata”, m-ai blocat.
      Poate stii, exista o pveste (azi considerata incorecta politic): un tigan a vrut sa-i schimbe calului modul de viata si sa-l invete sa nu mai manince; ii dadea pe zi ce trecea tot mai putina mincare. Dar, ghinion, cind tocmai se invatase calul sa nu manince vreo 3-4 zile, a murit.
      Care-i planeta aia? probabil ai citit despre planeta Venus
      https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-24284982-viata-planeta-venus-descoperirea-unui-gaz-neasteptat-sperante-astrofizicienilor.htm

      • posibil ca atat proprietarul cat si calul ar fi avut nevoie de evaluare si tratament psihologic/psihiatric pentru sadism si respectiv bulimie

      • Modul nostru de viata se schimba accelerat, nici nu observi. Mai devreme sau mai târziu vom incepe colonizarea si altor planete sau vom construi stații spatiale. Dar cu organizarea și obiceiurile noastre asa cum sunt azi va fi cam greu. Întâi trebuie sa ne lămurim pe pământ cum sa ne organizam, iar evenimente gen covid si care vor mai veni încet, încet ne împing spre o organizare mai disciplinata. O sa fie mai greu sa minți si sa manipulezi în condiții mai dure, te poate costa viata.

        Eu probabil nu apuc, dar nepoții mei ar putea sa vadă începuturile. Asta nu înseamna ca nu trebuie sa lucram de pe acum, dimpotrivă. Pentru 99% din populație din vest astăzi sa ai un cal și sa-l hrănești e de domeniul SF-ului.

        • Haoleu ionele! Asta ni se pregateste? Ne poate costa viata daca manipulam? Si cine stabileste cine manipuleaza si care sunt manipularile? Organizare, disciplina?! Suna a hitlerism sau a stalinism. Eu sper ca asta sa se intample pe alte planete, nu pe Terra.

  19. Îmi plac din ce in ce mai mult articolele dumneavoastră, amesteca „bites”-uri științifice cu bucatele din mass-media, adevărate tehnici de „agățat” cititorii. De aceea admir școala americană de comunicare și psihologie, este orientată aplicat catre utilizatori / consumatori.
    Cat despre „punctele critice”, în orice tranziție de stare exista mai multe momente. Fara centrii de condensare, apa nu ar trece din vapori către lichid, chiar daca celelalte condiții exterioare (presiune, temperatura) ar fi îndeplinite. Între momentul apariției centrilor de condensare și condensarea întregii mase exista o perioada de tranziție. Si între curgerea laminară a unui lichid și curgerea turgere turbulenta exista 2 momente de inflexiune. Nu exista un „tipping point” fix la tranziția între 2 stări, ci sunt macar 2 puncte de tranziție.
    Sigur, exista și un „no return point”, dupa care procesul nu mai poate fi inversat ușor, fără absorbție / consum maxim de energie.

    Pe de altă parte mă întreb care ar fi fost reacția oamenilor daca ne-am fi îndreptat către o răcire. Soarele cu activitate solară redusă, Pământul cu nori și smog care sa reducă absorbția radiației termice, ploile și frigul că și constante ale vieții noastre. Sigur, știu că în istoria omenirii au fost astfel de perioade. Dar chiar ne-am dori să trăim în astfel de clima? Până la urmă, cine definește „normalul”, în materie de clima? Exista un „standard” de la care se deviază? Sau deviațiile însele sunt absolut normale într-un proces dinamic?

    Știu că sunt discuții fără sfârșit. Sunt curios daca se fac predicții despre dinamica infectării cu Sars-cov2, care sunt punctele de inflexiune, care este punctul de „no return”? Pana la urmă, orice fenomen de tranziție poate fi simulat.

    • „Pe de altă parte mă întreb care ar fi fost reacția oamenilor daca ne-am fi îndreptat către o răcire.”
      Pentru ca sint mai vechi, domnule ( :D ), eu am prins isteria rac irii globale (si a epuizarii rezervelor de titei) in anii `70. La vremea aia neexistind internet si alte mijloace de comunicare ca acum, plus ca eram chiar ca intr-un lagar, la noi ecoul a fost mic. Dar parca se jubila in presa noastra ca vine racirea globala si se termina titeiul din cauza capitalismului hulpav.
      Nu ne-am „racit”, o dam cu incalzirea globala; nu s-au epuizat rezervele de titei, vrem sa inlocuim brusc titeiul cu energia verde. Capitalismul trebuie cumva distrus.

      • Isteria răcirii globale încă nu s-a terminat: Don Easterbrook, cel care susținea în anii 70-80 că urmează răcirea globală, încă mai crede și azi asta, el fiind unul dintre cei mai îndârjiți contestatari ai consensului climatic actual. Easterbrook afirmase la începutul secolului că vom avea parte de o răcire accentuată începând cam din 2007, iar până în 2035 TMG va scădea cu cel puțin 0,5°c. Se știe, e greu sa faci predicții, mai ales despre viitor, iar realitatea pare exact pe dos, oferindu-ne cea mai lungă serie de ani caniculari, dar nu Easterbrook greșește, ci conspirația climatică împotriva capitalismului, adică un baubau care nu există decât în închipuirea unora.

        • „Se știe, e greu sa faci predicții, mai ales despre viitor, iar realitatea pare exact pe dos, oferindu-ne cea mai lungă serie de ani caniculari”
          Daca e greu sa faci predictii pentru viitor, de unde stii/stim ca dupa anii caniculari nu vine o racire? Dupa Soare vine Ploaie.
          Eu nu contest schimbarile climatice, care sint apanajul Pamintului si al Soarelui, ci amenintarea cu Apocalipsa cind se anunta ploaie sau soare. Caci sint aceiasi cei ce au anuntat racirea globala acum jumatate de secol, cu cei ce anunta acum apocalipsa incalzirii globale. Aceiasi care anuntau epuizarea rezervelor de titei, ne indeamna sa trecem miine la energia verde. Dar ne indeamna doar, nu dau exemple personale. Aceiasi, dar cu blana schimbata, care ne spuneau cum sa scriem un roman ori o poezie, cu cei ce acum le spun scenaristilor si regizorilor cum sa faca un film pentru a primi Premiul de Stat, pardon Oscarul.

          • Dl. Victor, cere un tip special de mincinos (mincinosul prost, care iti baga mina in buzunar fara sa priceapa ca l-ai vazut imediat, si care dupa aia sustine ca nu ai vazut ce ai vazut) care sa sustina ca NU exista o ura si o detestare distructiva a capitalismului, ca raison d’etre fundamental in mafia pseudo-ecologista.

            Un mincinos bine descrie de dl. profesor intr-un articol mai vechi dar pertinent si astazi:

            https://www.contributors.ro/un-mit-fierbinte-incalzirea-globala-%c8%99i-incendiile/

            „A acuza pe altul că minte când tu însuți ai fost dovedit că ești mincinos mi se pare obscen, patologic chiar.

            Vă atrag atenția că încă sunteți sub rigorile cartonașului galben pe care l-ați primit pentru fals intelectual (minciună) și uz de fals (manipulare).”

            Ma intreb cine o fi fost preopinentul atunci, in 2018 . . .

            • Văd ca nu te-ai dezbărat de meteahna dinainte de 89 in a căuta tinichele. Diferendul la care faci referire a fost decis atunci, iar dacă azi am dreptul sa comentez decizia nu e la tine. Ca deranjez e evident, dar sa arbitrezi fără a avea competente peste moderatorul investit sa o facă nu e sportiv.
              Am recunoscut deschis atunci eroarea, deci a susține in cazul meu ca “ ne vezi ceea ce vezi” e o minciuna sfruntată, specifica tagmei tale.
              Încă o data își dovedește valabilitatea zicerea cu cel ce sapă groapa altuia.

            • NU am cerut sa fie cenzurat nimeni. Am remarcat ca, de mai multe ori, si atunci si recent, ati fost dovedit drept mincinos si manipulator de prima clasa, atit. Si nici nu vorbeam cu un escroc dovedit, ci conversam cu dl. Victor.

              Daca un autor va rabda comentariile nu e treaba mea. Succes in ramura.

            • Minciuna presupune o intenție, ori eu nu aș fi avut niciun interes să atribui un text altuia. Text pe care l-am reprodus întocmai și care aparține unui specialist recunoscut. Deci lipsește mobilul faptei, așa că „escrocheria” de care mă acuzați nu există. Cum nu există nici manipularea. Dacă vă erijati în jurat, eu vă recuz. Am și motive, de exemplu minciuna de mai devreme, și am dreptul să mă apăr la orice acuzație mi s-ar aduce. Indiferent că cel care le reia se adresează unor terți sau direct mie.
              Dacă vă pasă într-adevăr de cultura și economia occidentală, principiile astea ar trebui să vă stea înaintea intereselor obscure de gașcă.

  20. ma surprinde ca nu s-a remarcat existenta in fizica a „temperaturii critice” si a „punctului critic”, in matematica a punctului de inflexiune (critic) etc, – se porneste de la o teoretizare filozofica a unei modelari si nu trece mai departe

  21. OFF TOPIC

    Un proiect „verde” eșuat

    Un proiect experimental de locuințe verzi într-o mega-metropolă chineză promitea viitorilor rezidenți o viață trăită într-o „pădure verticală”, cu grădini maiestoase pe fiecare balcon.

    Toate cele 826 de apartamente au fost vândute până în luna aprilie a acestui an, potrivit agentului imobiliar al proiectului, dar în loc de un paradis ecologic modern, blocurile verticale ale proiectului „verde” arată ca setul unui film pustiu, post-apocaliptic.

    Problema? Tânțarii adoră și ei plantele.

    Doar câteva familii s-au mutat în „pădurea verede” din orașul Qiyi, provincia Chengdu, din cauza unei infestări, a informat presa de stat.

    Proiectul din orașul Qiyi a fost construit în 2018, fiecare balcon privat fiind special conceput pentru a oferi spațiul necesar creșterii plantelor, potrivit rapoartelor mass-media locale.

    Fără locatarii care să le îngrijească, cele opt blocuri-turn au fost „îngropate” sub propriile lor plante – și invadate de țânțari.

    Plantele au înghițit aproape în totalitate balcoanele nelocuite, cu ramuri atârnate peste balustrade. Se pare că țânțarilor le-a plăcut foarte mult noul mediu creat, invadând toate cele opt blocuri-turn.

    Imagini spectaculoase și detalii pot fi văzute aici:

    Welcome to the jungle: plants overrun Chinese apartment blocks, 15 sept. 2020

    • Daca ati creat un thread off topic, lasati-ma si pe mine sa ofer opiniei publice o dragutza de informatie de sta pisicu-n coada. Sau, cum obisnuia sa zica Corneliu Coposu in fata unor enormitati, „sta ceasul!”.

      Era sa cad de pe scaun.

      Citesc, de citiva ani, rt.com asa cum ascultam, pe vremuri, Europa Libera. Bias-ul e insignifiant si e detectabil doar in unele analize si comentarii. Pe care, insa, rareori le citesc, fiindca majoritatea autorilor sint din UK, deloc geniali si cam de stinga. Ceea ce ma intereseaza e STIREA proaspata, rapid furnizata, fara comentarii, revizuiri, imbunatatiri sau adaugiri. La capitolul asta RT.COM nu are egal pe internet. In plus, articolele nu dispar dupa un timp, asa cum se intimpla pe la altii (youtube, facebook, twitter etc.).

      Iata faptele (nu cred ca stirea poate fi usor gasita cu Google):

      ‘So it’s verboten?’: Fox News panelist STOPS Newt Gingrich from discussing ‘Soros-elected’ district attorneys

      Pentru cei care, din cauza unor setari proprii ale browser-ului, nu vad clipul video pe pagina de mai sus, inregistrarea video e disponibila aici:

      https://twitter.com/justinbaragona/status/1306269786469552128

      Intr-adevar, awkward silence.

      P.S. Daca vreti sa vedeti cum isi serveste Google clientii, cautati, va rog, imaginile returnate pentru:
      „American Inventors”
      sau pentru
      „American Scientists”

      Analiza acestor rezultate o face Steve Sailer in:
      https://www.unz.com/isteve/great-moments-in-google-american-inventors/
      https://www.unz.com/isteve/more-great-moments-in-google-gaslight/

      Daca nu ati lesinat inca, mai incercati una (tot imaginile); dar fara copii prin preajma daca SafeSearch e Off:
      „white women and white men”

      Si bomboana pe coliva: cam la fel de informative sint si BING si DUCKDUCKGO!

      WE ARE DOOMED.

      • Am căutat „American chess players” pentru că, întâmplător, cunosc destul de bine acest domeniu. Și, da, am fost surprins de lista imaginilor pe care Google o afișează: o singură, minusculă insuliță, plasată pe locul 8 într-un întreg, vast ocean.

      • Tot pe o tangenta. Cred că-l creditați pe Soros cu mai mult caracter si principii decât are.
        Soros nu are o ideologie de stânga ori dreapta.
        Mai toti intelectualii români de dreapta au trecut prin școlile lui Soros.
        Individul este un cameleon. Ă colaborat cu cei care cumpărau bunurile evreilor deportați din Budapesta, apoi s atacat Bancă Angliei, țară care-i oferise adăpost si educație. Trimite memos la Pentagon, face afaceri cu ex generali, finanțează propaganda anti-Brexit (in USA asta ar fi ilegal) si mai recent se războiește nu Benny Steimitz, principalul acționar de la Rosia Montană. Nu pentru ca-i pasa de RM ci pentru ca Benny Steimitz i-a tras o țeapă intr-o afacere de telecomunicații prin Africa.

  22. @ Constantin Cranganu
    Pai inseamna ca daca nu exista puncte critice si, mai ales, „points of no return” (un astfel de punct sau unul cu denumire similara exista la DECOLAREA avioanelor, adica MULT inainte de atingerea limitei de combustibil), procesul este ORICAND reversibil – ma refer la ansamblul dereglarilor antropogene. Ideea ca ne putem intoarce oricand cand vrem conduce imediat la o amanare de tip „nu acum”, la care au procedat relativ recent americanii lui Shtrump. Problema e ca amanarea poate fi sine die (sau se poate repeta), adica un echivalent PERFECT al unui „point of no return”…

  23. OFF TOPIC

    În 2018, un oraș de 2.500 de persoane din California a cerut permisiunea autorităților statului să rărească pădurile din jur și să curețe uscăturile ca măsuri preventive de a împiedeca incendiile de vegetație.

    Autoritățile de protecție și controlul mediului din California au ținut cererea neaprobată prin birouri timp de 2 ani.

    Apoi, pe 8 septembrie 2020, un incendiu a izbucnit în oraș, omorând 10 oameni și distrugând majoritatea caselor.

    Guvernatorul democrat al Californiei și mass media „încălziristă” strigă în gura mare că „vinovatul” principal pentru incendii este încălzirea globală. Desigur, e mai comod să dăm vina pe alții decât pe propria birocrație.

    Pentru detalii,

    A California Town’s Fire-Protection Plans Hit Red Tape, Then the Flames Came

  24. Off topic (dar nu pentru cei ce vad apocalipsa cu Trump):
    „Bogăția totală a gospodăriilor și organizațiilor nonprofit din SUA a ajuns la aproape 119 trilioane de dolari în perioada aprilie – iunie. Acesta este cel mai înalt nivel înregistrat vreodată.”
    Dar autorul ne anunta jubilind ca doar cu ajutorul guvernului federal, nu prin munca lor.
    Si UE isi ajuta membrii, dar imprumutind 750 de miliarde de euro.
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-24299185-americanii-mai-bogati-niciodata-doilea-trimestru-datorita-ajutorului-stat.htm

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. 2024 este Annus Mirabilis: Patru cărți publicate ca singur autor (o tetralogie) -Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature; The Dynamic Earth - Introduction to Geology and Climate Change, KendallHunt; Clima în schimbare De la frică la realitate, Editura Trei/Colecția Contributors. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro