duminică, iulie 25, 2021

Despre „instigator” şi alţi demoni. Exerciţii de raţiune moral-politică

Am dovezi anecdotice că, în afara protestatarilor din „Piaţă” (o variabilă care se regăseşte în mai toate oraşele mari din România: Piaţa Unirii, Piaţa Victoriei, Piaţa Sfatului etc.) şi a celor aflaţi în asentimentul lor, mulţi cetăţeni, chiar dacă inactivi civic şi în general puţin preocupaţi de politică, se complac să retransmită mici istorioare cu iz defăimător despre preşedintele Iohannis. Tocmai se oprise preşedintele să stea de vorbă, în plină ninsoare, cu capul descoperit, cu protestatarii de la Palatul Cotroceni. A încercat să încropească un dialog cu cei care îi reproşau chiar lipsa dialogului şi a respectului pentru ei. N-a reuşit, din cauză că lipsea un termen al relaţiei: în locul unui răspuns articulat la întrebările sale, protestatarii vehemenţi l-au huiduit. Omul a perseverat, le-a mai pus nişte întrebări cu subiect şi predicat, dar cu acelaşi rezultat. În final, le-a oferit ceai cald, dar şi ceaiul a fost respins cu aceleaşi strigăte de luptă. După acest episod, îmi spuneam, se vede clar că Iohannis, pe lîngă faptul că are consilieri capabili, e înzestrat cu civilitate şi calităţi de lider. Dar ți-ai găsit! Cineva care se declara „apolitic” tocmai îmi povestea cît de dispreţuitor i s-a părut gestul său de a se opri „cu maşina în mijlocul intersecţiei” şi a coborî doar „în trecere” la protestatari. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. „Dar s-a oprit – i-am adus aminte. Şi a încercat să poarte un dialog cu oamenii care protestau împotriva lui. A fost însă huiduit, aşa că, în final, a trebuit să plece.” Evidenţa că nu poţi purta un dialog cu „interlocutori” care nu fac decît să te huiduie a fost pînă la urmă convingătoare. Dar numai după o muncă de lămurire… Ceva similar s-a petrecut şi după discursul preşedintelui în Parlament. Parlamentarii PSD şi ALDE au părăsit, în majoritatea lor, sala, în mijlocul discursului preşedintelui – totuși, clişeul „instigatorului” a fost perpetuat, la limita absurdului, şi după aceea.

Se pare că discursul înveninat al posturilor de televiziune afiliate „găştii de penali” face ravagii şi în sfere „apolitice”. E ca o boare calomnioasă ce aprinde chiar şi spiritele cele mai pasive civic. E mai facil să preiei rapid concluzia că „Iohannis a instigat protestele şi a dezbinat România” decît să te gîndeşti singur, pornind de la premise reale, că protestul anti-corupţie la care a fost într-adevăr prezent în luna ianuarie era de fapt o reacţie civică la tendinţele abuzive ale PSD-ului. Şi că, în final, acelaşi Iohannis a ţinut discursul în Parlament şi a mers în stradă să discute cu protestatarii care i se opuneau – acestea fiind, în esenţă, gesturi de reconciliere. Gîndirea prin slogane, „instigatorul a dezbinat poporul”, „mutul a vorbit” etc., e mai la îndemînă.

La fel de simpliste sînt şi categorisirile după care Iohannis n-ar vedea decît o parte din realitate, fiind afiliat „conspiraţiei sorosiste” împotriva bunilor români oneşti care votează cu PSD-ul – sau fiind chiar patronul filialei locale a „sorosiștilor” mondiali. Preşedintele cunoaşte foarte bine, de pildă, situaţia de la Strasbourg, ştie că există procese cîştigate la CEDO împotriva unor abuzuri ale procurorilor DNA, dar mai ştie şi că DNA-ul este indispensabil pentru a dezintoxica una din cele mai corupte ţări din Europa. Abuzurile procurorilor pot fi limitate printr-o lege a răspunderii magistraţilor – acea lege pe care CSM-ul o respinge de ani buni – nu prin eliminarea culpelor din Codul Penal, care lasă fără obiect o parte din investigaţiile procurorilor DNA, aşa cum s-a încercat prin Ordonanţa 13. Preşedintele înţelege foarte bine, aşa cum a demonstrat şi în discursul din Parlament, că rezultatul de la alegerile parlamentare din 2016 îndreptăţeşte PSD-ul să guverneze, dar şi că actele lor de guvernare trebuie să fie legitime – adică susţinute de încrederea cetăţenilor guvernaţi. Ori, Guvernul Grindeanu, „moşit” de figuri penale ca domnii Dragnea şi Tăriceanu din înalte fotolii parlamentare, nu se bucură de încrederea unei mari părţi a populaţiei. E firesc ca preşedintele, care are un barometru al legitimităţii, să adopte un ton sever faţă de „gaşca de penali” care domină Parlamentul, Guvernul şi partidul majoritar. O face în numele cetăţenilor care vor să respire un aer mai curat în instituţiile româneşti şi s-au săturat de baronism, mafie centralizată, cleptomanie şi propagandă populistă. Dar este fals, pe de altă parte, că acelaşi preşedinte ar fi incitat la destabilizarea Guvernului – dimpotrivă, el a fost cel care a încercat să prevină adoptarea Ordonanţei 13, prin prezenţa sa la o şedinţă de guvern din luna ianuarie. Preşedintele a fost, pe tot parcursul crizei politice şi morale ce a debutat odată cu ungerea Guvernului Grindeanu, un actor politic echilibrat, dar ferm ataşat de valorile statului de drept şi democraţiei.

A îi reproşa altceva pare să fie rodul unei iraţionalităţi încurajate de posturi ca Antena 3 şi RTV. Înseamnă a izola premisele intermediare („preşedintele a fost la un protest anti-guvernamental”) de context și de restul acţiunilor sale şi a le interpreta tendenţios, prin atacuri la persoană care distrag atenţia asupra gesturilor sale din lumea reală. În felul acesta se construieşte o ficţiune înveninată ce ajunge să uzurpe, pentru unii, locul faptelor şi acţiunilor sale concrete. Demonii gîndirii necritice, cu ajutorul sloganelor, par viguroşi şi activi. Le recomand celor care îi cultivă să încerce un experiment mental: să se întoarcă puţin cu imaginaţia în timp, în „epoca de aur” a primului preşedinte al României, purtînd sloganele lor actuale: „Vrem dialog”, „Respectă-mă să te respect”, „Mediator, nu instigator”, „Demisia!” etc. Şi să îşi imagineze ce le-ar oferi „oamenii preşedintelui”, în loc de ceai, la aşa un protest. Sau, de ce nu?, chiar şi în epoca celui de-al doilea preşedinte al României, ai cărui susţinători de tristă amintire manevrau bîte prin centrul Bucureştiului împotriva celor care strigau „Jos Iliescu!”. Poate că, după un asemenea experiment imaginar, demonii vor pleca, lăsînd loc raţiunii…

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Excesele verbale în campania electorală sunt un lucru, respectul în parlament, respectul pentru instituţiile statului / reprezentantul instituţiei „preşedinţia”, e altceva. Cum se ajunge azi în spaţiul public la comportamentul civic dorit?

    …. „… A încercat să încropească un dialog cu cei care îi reproşau chiar lipsa dialogului şi a respectului pentru ei. N-a reuşit, din cauză că lipsea un termen al relaţiei: în locul unui răspuns articulat la întrebările sale, protestatarii vehemenţi l-au huiduit. Omul a perseverat, le-a mai pus nişte întrebări cu subiect şi predicat, dar cu acelaşi rezultat. În final, le-a oferit ceai cald, dar şi ceaiul a fost respins cu aceleaşi strigăte de luptă…. „…..

    In SUA şi UK comportamentul e o politeţe „formală” pronunţată, dar există. E situaţia în societăţile de „servicii” de azi, în occident. Vrem să ne asemănăm, să ne apropiem de partenerii din vest? Mentalitatea balcanică de panduri….??!

    In cartea sa: Eu sunt OK, tu eşti OK Thomas A. Harris ( ……. Ich bin o.k. – Du bist o.k.: Wie wir uns selbst besser verstehen und unsere Einstellung zu anderen verändern können – Eine Einführung in die Transaktionsanalyse Taschenbuch– 30. Mai 1975 ….. ……) formulează teoria sa pe înţelesul fiecăruia. In occident de mult timp, în SUA din anii 1950, în Europa de vest ceva mai tîrziu se vorbeşte de “Transaktionsanalyse”. ( …….. „ …. Eine «Transaktion» im speziellen psychologischen Sinne ist gewissermaßen ein seelischer Geschäftsabschluss zwischen zwei Menschen. Der eine bietet «etwas» (ein Verhalten) an, der andere steigt in das Geschäft ein und nimmt das Angebot an, indem er in entsprechender Währung zurückzahlt. Zwischen einem «Sender» und einem «Empfänger» spielt sich ein kompliziertes Geben und Nehmen ab. Die Rollen des Senders und des Empfängers können dabei blitzschnell und wiederholt ausgetauscht werden. Immer aber übt ein bestimmter Ich-Zustand des Senders einen Reiz aus auf den Empfänger, der mit verbalen oder nichtverbalen Verhaltenssignalen seines jeweils angesprochenen Ich-Zustandes darauf reagiert. Was sich in dieser abstrakten Formulierung so unverständlich ausnimmt, erleben wir tagtäglich hundertmal bei jedem scheinbar noch so unbedeutenden zwischenmenschlichen Kontakt. …. „ …. O transacţiune între oameni e într-un fel un contract sufletesc între doi indivizi…. Vedem acest lucru zilnic de repetate ori…).

    Care e comportamentul reprezentanţilor instituţiilor publice în România europeană azi? Cine şi cum se va prezenta România la preşedinţia UE peste cîţiva ani?!! Textul de faţă dă de gîndit.

    TM2021 luminează pentru o ţară întreagă.

  2. Un exercitiu de imaginatie pentru cei care acuza intrarea intempestiva a lui Iohanis la sedinta de guvern: daca nu ar fi facut-o, ordonanta ar fi intrat in vigoare „instant” de la ultimul click al sedintei.
    Faptul ca penalii protejati de aceasta OUG ar fi iesit din puscarii ar fi fost o paguba colaterala minora pe Langa haosul care ar fi urmat. Cum ar fi gestionat psd explozia pe care ar fi generat-o prin acel act.
    600 000 de oameni in strada intr-o seara, demonstrand pasnic si, cumva condescendenta fata de capacitatea de intelegere a guvernului, ar fi fost nimic fata de explozia de furie pe care, cine ar mai fi putut sa o tempereze? Ar fi fost ca si cum multimea l-ar fi prins pe dragnea punand foc la Colectiv si blocand iesirea.
    Atunci ar fi fost „ori noi ori ei”! Si nu cred ca psd ar fi gasit suficienti ultrasi, mineri, imegebisti, sa mai faca ordine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

Vaccinarea anti-COVID: între tipic statistic și potențial național

România este vaccinată cam cât ar prezice indicele dezvoltării noastre umane. Ne comportăm tipic statistic, suntem un punct cuminte pe o curbă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro