vineri, martie 29, 2024

Despre ispitele puterii celor care slujesc în Biserică

Vestea abuzului de care este acuzat Visarion Alexa m-a mâhnit. Nu îl cunosc personal, ci doar prin intermediul textelor și al aparițiilor sale televizate. Îmi lăsa mereu impresia unui preot care este în contact cu propria suferință și cu durerea celorlalți, care poate vorbi viu, deloc lemnos, și care se detașează sănătos de retorica Cetății asediate, mult prea des întânită în Biserică. De aceea, când nu sunt mulți de acest fel, căderea lor este cu atât mai tulburătoare.

Dar nu despre Visarion Alexa vreau să vorbesc. Ci despre problema de fond, cum de este posibilă cădearea celor care sunt chemați să ajute? Și, fiind posibilă, cum poate fi ea preîntâmpinată?

În anii ’70, analistul jungian Adolf Guggenbühl-Craig scria ”Riscurile puterii în meseriile celor care ajută. Pentru Psihologi, medici, asistenți sociali, profesori și preoți”. Autorul pleca de la dorința de a arăta ”de ce se produc și pagube în procesul de ajutare a celor aflați în situații nefericite, a celor suferinzi sau a celor care nu-și mai găsesc calea. Pagube produse din însăși intenția celor care ajută”.

Cartea a devenit repede semnificativă tocmai pentru că aceste meserii se confruntă cu dinamici interpersonale în care complexul puterii este prezent. Cel care ajută se poate ușor situa sau poate fi ușor așezat de celălalt într-o poziție de putere. Iar acolo unde această putere nu este conștientizată, asumată atât cât trebuie și când trebuie, ea tinde să se manifeste în cele mai nedorite și distructive moduri.

În universul psihanalizei ”transferul” și ”contratransferul” sunt două concepte fundamentale. Simplu spus, ”transferul” este înțeles ca fenomenul psihic de recreare a unor fantezii, de obicei infantile, deplasate de la persoana care ar fi trebuit să le primească la persoana psihoterapeutului. Altfel spus, ceea ce nu am putut simți și manifesta față de unul dintre părinți simțim acum, fără să ne propunem, adică inconștient, față de persoana psihoterapeutului cu care lucrăm. Transferul este suprapunerea unei trăiri anterioare pe o persoană din prezent. Nu este ceva care se întâmplă doar în cabinetul psihoterapeutului, ci apare în orice situație de viață care implică o persoană semnificativă sau o trăire semnificativă. Iar contra-transferul este ceea ce simte terapeutul față de pacientul său, plecând de la interacțiunea dintre ei și trecând prin propria problematică personală inconștientă, adică nerezolvată.

În zorii psihanalizei mai mulți terapeuți, inclusiv dintre cei mari, au căzut în capcana transferului erotic. Or, tocmai din acest motiv, și pentru că efectele acestei căderi au fost extrem de distructive pentru victime, fenomenul a fost foarte atent luat în considerare. În prezent formările psihoterapeutice serioase abordează cu minuțiozitate subiectul. Se discută deschis despre el, se fac exerciții practice care subliniază felul în care trebuie să fie gestionată o situție de transfer erotic asupra terapeutului, se scrie și se citește pe subiect. Și, totuși, din nefericire pentru persoanele cu care lucrează, uneori mai auzim despre câte un terapeut care a călcat strâmb. Și din acest motiv, o dată cu începerea practicii, pentru cel puțin 4 ani psihoterapeuții sunt obligați să meargă o dată pe săptămână într-o ședință de supervizare. În cadrul acestora sunt învățați să acorde atenție chiar și unei ușoare stări de somnolență care poate să apară în timpul unei ședințe, darămite unei tensiuni sexuale pe care, eventual, terapeutul o poate simți față de un pacient.

Ce face Biserica în această privință? Cum își pregătesc Facultățiile de Teologie viitorii duhovnici? La câte cursuri de formare practică duhovnicească participă studenții Facultăților de Teologie? Ce învață aceștia despre cadrul întâlnirii din Taina Spovedaniei – care sunt, adică, regulile pe care trebuie să le respecte în interacțiunea cu cel pe care îl spovedesc? Răspunsul trist este că prea puțin. Poate că o excepție notabilă o reprezintă activitatea academică și didactică a Părintelui Profesor Teofil Tia, decan al Facultatății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, mai cu seamă efortul depus de acesta în cadrul programului masteral de Consiliere Pastorală și Asistenţă Psiho-Socială. Doar că ar fi nevoie de așa ceva în cadrul oriecărei Facultăți de Teologie Ortodoxă care pregătește viitori preoți duhovnici.

Biserica Ortodoxă are și părinți duhovnici care fac o treabă minunată. Dar îi are mai ales pentru că aceștia sunt oameni cu o plămădire sufletească specială, pentru că au fost luminați de Dumenzeu, pentru că au lucrat intens cu ei înșiși, și încă lucrează, întru obținerea propriei vindecări.

Potrivit Sfinților Părinți, Biserica are o triplă misiune: curățitoare, adică vindecătoare, terapeutică; iluminatoare, adică dătătoare de sens lăuntric și deschizătoare de orizonturi exterioare; și îndumnezeitoare. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Română pare a-și trimite în lume duhovnicii fără a le oferi o suficientă pregătire terapeutică și pastorală și fără a le acorda printr-o  formare continuă acea susținere care le-ar putea hidrata încontinuu priceperea. Slujitorii Bisericii sunt investiți cu o putere cutremurătoare, aceea a apropierii de sufletul celuilalt și a alinării suferinței acestuia. Însă, din păcate, îi lasă prea descoperiți în fața ispitelor cu care aceasă putere vine – cum se folosește această putere, cum este aceasta de asumat, care sunt limitele ei, care este cadrul care reglementează utilizarea ei.

De asemenea, ar trebui să ne punem întrebări în privința eficienței organismelor de etică pe care Biserica Ortodoxă le deține, pentru că acestea sunt cele care gestionează abuzurile puterii despre care vorbeam. Au apărut în mass-media informații despre o altă persoană care a fost abuzată de Visarion Alexa. Aceasta ar fi depus ”o plângere la Biserică”. A existat o astfel de plângere și, dacă da, ce a făcut în privința ei ”Corpul de inspecție bisericească” a Arhiepiscopiei Bucureștilor? Câte astfel de cazuri gestionează în fiecare an respectivul Corp?

Cel mai prost lucru pe care l-ar putea face în prezent BOR, eventual în cadrul următoarei întruniri a Sfântului Sinod, ar fi să limiteze accesul credincioșilor la Taina Spovedaniei – să li se spună că nu se pot spovedi mai devreme de două sau trei săptămâni, pentru a reduce astfel numărul întâlnirilor care pot duce în ispită preoții duhovnici. În contextul în care suferința oamenilor este atât de mare, răspândită și apăsătoare, nevoia de ușurare și de vindecare fiind atât de stringentă, soluția nu poate fi decât profesionalizarea intervenției terapeutice a duhovnicului – pregătirea preotului duhovnic în sensul deprinderii unor instrumente și a unei atenții lăuntrice care să ferească fiii duhovnicești de eventualele sale abuzuri. Importanța și urgența unui astfel de demers sunt maxime. Dacă și alte cazuri de abuz comise de alți preoți duhovnici vor deveni publice și vor fi probate, Biserica va avea și mai mult de suferit. Pentru că Biserica suntem noi, credincioșii, laicatul. Credincioșii care au fost abuzați, preoții și episcopii vrednici care sunt priviți cu un strop de suspiciune de fiecare dată când administrația bisericească nu își face treaba, restul credincioșilor care sunt întristați de faptul că unii ierarhi și unii preoți se poartă ca niște prestatori de servicii care caută să își păcălească clientela.

Arhimandritul Benedict Ghiuș, unul dintre foștii stareți ai Mănăstirii Antim, membru al grupării ”Rugul Aprins”, spunea că cea mai mare prigoană împotriva Bisericii vine din partea nevredniciei propriilor slujitori. Ce-ar fi dacă, în loc să cultive această nevrednicie, mai mulți întâistătători ai Bisericii ar începe să o asume și să o îndepărteze sau să o îndrepte? Și-ar merita și mai mult numele de ”episcop”, adică de observator, de veghetor și de protector al credincioșilor.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Practica ne omoară, nu teoria.

    Nu degeaba catolicii au un confesional, acel dulap în care se realizează spovedania, dar părţile nu se pot atinge. Pe când la noi spaţiul privat este desfinţat, atingerea face parte din actul spovedaniei.

    • Nu-s teolog ci doar mirean care mai merge uneori la spovedit, alteori la psiholog, deci scriu din perspectiva „beneficiarului final”.

      Nu cred ca este o solutie sa bagi omul in confesionalul acela asemanator cu un dulap. Nu stiu de ce catolicii o fac si nu vreau sa comentez. (Sunt sigur ca cineva initiat in teologia catolica mi-ar putea aduce suficiente argumente.)
      Exagerand un pic, putem zice ca am putea sa marim si mai mult distanta, sa facem spovedaniile on-line si asa am eliminat orice urma de suspiciune de abuz sexual. (In fond, in sens metafizic distantele nu se masoara ca cele fizice, deci daca avem intre preot si penitent un perete de lemn sau 100 km si 100 de pereti ar putea sa fie irelevant…)

      Dar nu cred ca asta este solutia. Pana la urma nici la psiholog sau psihiatru nu te baga in dulap ca sa pastreze distanta.

      Relatia dintre duhovnic si penitent este prin definitie una foarte personala, ca si la psiholog, asumata de ambele parti ca atare (in mod ideal), nu una tehnica, deci nu vad la ce ajuta acel confesional.

      Solutia este cea propusa de domnul Gaitanaru: profesionalizarea preotilor duhovnici ŞI într-ale psihologiei moderne.
      Orice alta solutie este de fapt ocolirea subiectului dupa parerea mea.

      Pe de alta parte trebuie sa ne asumam ca uneori unii oameni mai sufera caderi indiferent de cat de pregatiti sunt, deci trebuie sa fim un pic atenti si ca mireni.
      De altfel imi amintesc ca am citit intr-un indrumar de spovedanie ca trebuie sa avem si noi grija sa nu il smintim pe duhovnic. Principiul parsimoniei se aplica si in matematica, dar cred ca si aici.

    • Vorbim in acest caz de doua chestiuni diferite..apropierea nepermisa intre duhovnic si cel care se spovedeste, o alunecare si o pierdere a controlului emotional al duhovnicului întâlnit si in cazul psihoterapeutilor care fac pregătire profesională pentru a nu trece acest prag si patologia lui Visarion Alexa care este un obsedat sexual si care abuza femei din postura de duhovnic. Dacă era o alunecare , un accident nevinovat, s ar fi îndrăgostit sa spunem, era altceva , si nu si ar fi putut tine pornirile sub control, dar el este un infractor, fără circumstante atenuante care se folosea de poziția lui pentru ceea ce făcea..

  2. Pe înțelesul concret al poporanilor: riscul civic e ca nu cumva pr. Visarion Alexa, în contextul nemulțumirilor privind funcționarea justiției, să primească o pedeapsă mai grea decât, să zicem, niște posesori de televiziuni indignate, inculpați pentru corupție.

    • Iată un comentariu care readuce discuția la dimensiunea reala a problemelor României. Un articol de pe Contributors, reacție la documentarul celor de la Recorder despre cumpărarea mass media de către partidele politice, a stârnit doar 11 comentarii plus unul al subsemnatului. Abuzurile sexuale ale preoților (ca și ale doctorilor) sunt, evident, condamnările, dar a le numi isipta puterii este o jonglerie jurnalistica ieftina. Ispita puterii vesnice este in fata noastră zilnic: avem un guvern format din doua grupări mafiote plus o coloana a cincea, guvern condus de un general agramat numit de un președinte jucător de golf, mare amator de ski și de turism internațional.

  3. Hmmm… dar oare cam ce ne pot învăța pe noi despre morală părinții de la Antim? Întreb și eu având în vedere cele întâmplate în 1941? Adică pentru mine cel puțin, e ca și cum mi-ar cita cineva înțelepciunea teologilor de la Kabul.

  4. In religia orodoxa, spovedania sa fie scurta, in spatiu la vedere, fara intrebari intime ori strict personale. Cele 10 porunci sa fie baza de spovedire, si incalcat una din ele, faci trei rugaciuni o saptamana ca penitenta. Simplu, la obiect si fara atingeri si alte pipaieli. Din pacate BOR nu s- a adaptat lumii de azi, este mult retrograda. Dupa ce au mai murit cativa noi nascuti la botezuri au schimbat regulile.

  5. Nu e cam mare efortul de a justifica ceea ce e o obisnuita a popilor (indiferent de religie/confesiune)?
    In timp ce vand povesti despre morala credinciosilor, majoritate popilor n-au nici cea mai mica tresarire de constiinta atunci cand incalca regulile morale de baza ale propriei credinte.

    • Asta pentru că efectiv nu conștientizează interiorizând ceea ce știe deja, ori ceea ce predica.
      Toți am pățit o când eram tineri știind fara a intelege, fara a ne pasa de consecinte. Ceea ce e complet nepermis, chiar și la criza din mijlocul vieții, având în vedere cadrul oficial și uniforma sub care își ascundea țapul instinctele primare.
      (ar fi fost uman într-un alt cadru, in alte haine și sub alte circumstanțe, ceea ce e pur satanic astfel în bătaie de joc fata de tot și toate)

  6. A gresi e omenesc. „Omul e supus greselii”, iar preotii sunt si ei oameni, care fac o meserie – fiecare, dupa vocatie si pricepere. Nu sunt sfinti. Da, fara indoiala, cei ce invata si se desavarsesc, ajung sa faca meseria mai bine decat ceilalti. E nevoie de stiinta de carte, de scoala vietii, de cunostinte de psihologie, de empatie, de compasiune si de cate altele!…
    Prin comparatie cu atatea alte scandaluri sexuale din biserica, nu pot sa nu remarc doua deosebiri, in cazul Visarion Alexa: preotul si-a recunoscut faptele, iar victima e majora si de sex feminin. Dupa parerea mea, acestea sunt „circumstante atenuante”.

  7. Daca vorbim de Ortodoxie, si nu ce toate religiile, s-a rezolvat problema cu gradele de sub sutana? Nu de alta, dar gradele alea impun niste naravuri, care nu au de-a face cu credinta; e o incompatibilitate flagranta.
    Si asa apare Visarion, Shpagoveanu, Kirill etc.
    Mai vedeti si circumstantele, va rog. Taboul e foarte mare si complex.

  8. In aceste cazuri ,evident in cele dovedite , relatia ,enorias, preot ,Biserica si Dumnezeu, dispare .Prelatul ,dovedit a fi parte a unor astfel de atitudini nondumnezeiesti , ar trebui sa fie inlaturat din sinul Bisericii careia ii apartine .Dumnezeu si lagatura preotului cu Dumnezeu , cel care ii ofera prelatul puterea spovedaniei devine nonsacrala in toatecazurile prezentate noua ,ea oferind preotului cunosterea defectelor , mai mult sau mai putin reale , ce implica obtinerea puterii absolute ,a prelatului ,asupra fiintei ce vine sa isi deschida sufletul la spovedanie .Folosirea acestei forme, de cunoastere ,folosita doar in scopul satisfacerii unor interese sau nevoi personale ce alimenteaza intreaga viata a preotului , elimina sacralitatea cuvintelui spuse de catre prelat in adunarile bisericesti si aduce aceste cuvinte in forma lor pura de minciuna atribuita celui care face asta .Prelatul dovedit a comite astfel de fapte isi reneaga singur apartenenta la Biserica si devine liber de harul Dumnezeiesc trecind in barca celui numit de noi diavolul.

    • daca Biserica ii apartine lui Dumnezeu, atunci sa-i dea Dumnezeu banii necesari functionarii, nu sa-i ia de la mine fara sa ma intrebe daca vreau sa ii dau…

  9. Problematica este si finantarea Bisericii de către stat, lucru ce face din preotie un simplu job pentru multi. Orice job ai avea, există tentații. O soluție ar fi ca Biserica să se autofinanteze, lucru care se intampla in Germania, dar și în toate cultele care se respecta: se autofinanteza prin donațiile enoriașilor. Atunci se vede mult mai bine si cine e credincios adevărat și cine e preot prin vocație. Nu zic că ar fi eliminate toate abuzurile, dar vor scădea considerabil.

  10. Întotdeauna m-am simțit cumva incomodat de poziția în care trebuie făcută spovedania in Ro. In genunchi, cocoșat, cu poala popii peste cap, abia respirând. Întrebările de viață aproape intime, cu preotul aplecat asupra mea, eu neauzindu-l uneori din cauza poziției incomode. Gandindu-ma mereu cam ce răspunsuri se așteaptă să îi dau.

    Acum deja multi ani am avut placerea sa fiu spovedit de un preot francez. Ne-am așezat în primul rând de bănci din fata altarului, cu fata la altar amândoi și mi-a arătat altarul, spunând că nu la el mă voi spovedi, ci la Dumnezeu. (era o biserică ortodoxă într-o clădire ce fusese a bisericii catolice). Ii înțelegeam întrebările, pentru că am studiat franceza in școală. Dar efortul de a-i răspunde coerent in franceza era prea mare încât m-a privit râzând și mi-a spus sa vorbesc în limba mea nativa, sa îi răspund lui Dumnezeu tare și răspicat. Sa II spun tot ce as dori sa Ii spun. Pentru prima și ultima dată m-am simțit liber, a fost o spovedanie in care I-am povestit tot.
    La final preotul mi-a zâmbit bucuros pentru bucuria și starea mea. Ne-am văzut duminică din nou la Biserica și am intrat, pentru puțin timp, in comunitatea lui.

    Da, este mult de lucrat la relația preot – enoriaș. Mult.

  11. Stimate autor,

    Departe de mine dorinta de a incerca sa persiflez in legatura cu cele scrise in articol!

    Dar totusi:

    1. Ce inseamna „sens launtric” si ce inseamna faptul ca biserica este „datatoare de sens launtric”?

    2. Ce sunt „orizonturile exterioare” si care sunt actiunile, procedurile prin care biserica „deschide orizonturi exterioare”? Deschide oare biserica si „orizonturi interioare”??? Care, ce ar putea insemna?

    Definiti va rog cu exactitate conceptele asupra carora m-am referit mai sus!

    Daca nu puteti da o definitie clara, imi permit sa intreb ce intelegeti dumneavoastra prin exprimarile „sens launtric”, „orizonturi exterioare”?

    „În contextul în care suferința oamenilor este atât de mare, răspândită și apăsătoare, nevoia de ușurare și de vindecare fiind atât de stringentă, soluția nu poate fi decât profesionalizarea intervenției terapeutice a duhovnicului – pregătirea preotului duhovnic în sensul deprinderii unor instrumente și a unei atenții lăuntrice care să ferească fiii duhovnicești de eventualele sale abuzuri.”

    Cred ca ar trebui sa reveniti asupra celor scrise in paragraful reluat de mine mai sus! Nu prea e clar ce vreti sa spuneti! Despre care oameni este vorba….romani…sau asa in general? Conform caror date afirmati ca „suferinta oamenilor este atât de mare, răspândită și apăsătoare, nevoia de ușurare și de vindecare fiind atât de stringentă”? Sau e o parere proprie!? Cum adica „atentie launtrica”? Ce e aia si ce inseamna „deprinderea unei atentii launtrice”? „….care să ferească fiii duhovnicești de eventualele ‘sale’ abuzuri”…nu are niciun sens exprimarea!

    Revenind, e de evidentiat ca totul tine de educatie si civilizatie! Comportamentul clicii preotilor din Romania este sub orice critica in mare proportie. Imorali, prosti, lipsiti de bun simt elementar, cu un nivel de cultura slab! Rezolvarea situatiei este un fenomen de lunga durata(zeci de ani) si nu mi se pare deloc ca Sf, Sinod ar da vreun semn ca-si doreste sa inceapa un astfel de proces.

    Precizez ca nu sunt un adept al crestinismului si al niciuneia dintre religiile prezente pe planeta Terra de-a lungul timpului. Sunt suficient de riguros in gandire si nu pot accepta multimea imensa de gogomanii propovaduita de catre religii. Recunosc insa rolul benefic pe care l-au jucat de-a lungul timpului si-l joaca inca. Si imi doresc o relatie civilizata, morala si benefica intre biserica si credinciosi, o relatie bazata pe adevar, cinste si corectitudine. Spre binele intregii societati!

    • „Revenind, e de evidentiat ca totul tine de educatie si civilizatie!”

      In aceeasi nota si dumneavoastra trebuie sa detaliati ce intelegeti prin educatie, respectiv civilizatie.

      Nu intentionez sa ii iau apararea domnului Gaitanaru prin postarea asta ci doar sa subliniez ca daca nu avem un limbaj comun discutia nu are rost.

  12. Orizontul interior este cel al sufletului. Putini preoti fac preotie cu har care sa ajunga la sufletele enoriasilor! Cati preoticitesc oredica cu intonarie, au voce si simti muzical, tot mai putini. Orizontul exterior reprezenta in fapt relatia omului cu lumea din jur din care apar pobleme de acceptare, conflicte, discriminari. etc. Preoti cu toate dogmele ar trebui sa stie sa ajute credinciosi in a depasi momentele grele, dar putini stiu sa o faca. Rugaciunea doar singura nu ajuta, preotul ar trebui sa fie mediatorul dintre Dumnezeu si oameni, cu lumea reala. Ce este asa greu de inteles?!!

    • Nu ati inteles nimic !! Eu doresc o definitie exacta, necontradictorie cu fapte a caror veridicitate este dovedita prin demonstratie, pentru fiecare dintre notiunile respective(orizont exterior, orizont interior, etc). In cazul in care personajele care utilizeaza astfel de exprimari nu sunt in stare sa defineasca exact chestiunile, orice exprimare care foloseste notiunile respective este goala de continut!

      Haideti sa fim seriosi! Nu-ti trebuie nici preoti, nici duhovnici, nici credinte in fel si fel de teorii nedovedite ca sunt adevarate, pentru a depasi momentele grele. Daca apelezi la asa ceva, cu siguranta nivelul de educatie si cel intelectual este sub o limita, fapt care te face daunator vietii sociale civilizate! Cunoastere inseamna cu totul si cu totul altceva, complet departe de bazaconiile propovaduite de catre religii!

  13. ,,VEȚI CUNOAȘTE ADEVĂRUL”…

    „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera”- a spus Domnul Isus Cristos. (Ioan 8:32)

    Da, cine vrea să cunoască adevărul, îl poate găsi, pentru că adevărul se află în Biblie!

    Puțini oameni știu că atunci când a întemeiat creștinismul, în urmă cu două mii de ani, Domnul Isus Cristos nu a așezat o ierarhie preoțească în creștinism.
    Majoritatea oamenilor care au devenit discipoli ai lui Cristos erau oameni simpli, fără școală. Mulți erau pescari și agricultori. Însă, Cristos și-a ales apostolii dintre astfel de oameni simpli. El i-a instruit și i-a trimis să predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.
    Niciunul dintre apostoli, nici dintre ceilalți discipoli, nu a purtat titlul de preot, nici nu s-a îmbrăcat în veșminte preoțești.
    De ce?

    În secolul întâi, când Domnul Isus Cristos era pe pământ, existau preoți care slujeau la templul lui Dumnezeu care era în Ierusalim. Acea ierarhie preoțească a fost instituită de Dumnezeu în anul 1513 înaintea erei noastre când i-a scos pe evrei din Egipt. Primul mare preot a fost Aaron, fratele lui Moise. Dumnezeu a stabilit ca preoții care slujeau la tabernacol, și mai târziu la templu, să fie numai din descendența preotului Aaron. Nu era permis să devină preot al adevăratului Dumnezeu, un om care nu era un urmaș al preotului Aaron. În Cartea biblică Exodul este scris în amănunțime cum trebuiau să se îmbrace preoții evrei și care erau atribuțiile lor. (Exodul 28:1-43)
    Dumnezeu binecuvântase foarte mult familia preoțească astfel încât ajunsese să existe 24 de grupuri de preoți care slujeau pe rând la templul din Ierusalim. (1Cronici 24:1-18).
    Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul era unul dintre acești preoți. (Luca 1:5-9)
    În Scripturile grecești creștine (Noul Testament) mai sunt menționați preoții: Ana, Caiafa și Anania. Toți slujeau după aranjamentul stabilit de Dumnezeu prin intermediul lui Moise.
    Dar Isus a instituit o nouă formă de închinare în timp ce vechea formă era încă în curs. Cu alte cuvinte, a format o religie nouă – religia creștină.
    Isus a fost judecat, condamnat și omorât pe nedrept chiar de preoții care slujeau atunci. Dar Dumnezeu l-a înviat și după patruzeci de zile s-a urcat la cer.
    Înainte de urcarea la cer, El i-a trimis pe discipoli să predice vestea bună în toată lumea. (Matei 28:19,20)
    În Cartea Faptele apostolilor scrie că discipolii mergeau zilnic la templul din Ierusalim și le predicau mulțimilor de oameni vestea bună despre învierea lui Cristos și despre Regatul lui Dumnezeu.
    Dar preoții care slujeau acolo îi persecutau pe discipolii lui Isus și le porunceau să nu mai predice despre Cristos. (Faptele apostolilor 4:1-17)

    Unii oameni din creștinătate spun că preoții de acum sunt urmașii apostolilor. O afirmație total falsă!
    Dacă apostolii s-ar fi îmbrăcat în haine preoțești și ar fi mers la templul din Ierusalim să predice despre Cristos, poporul i-ar fi omorât cu pietre. De ce? Pentru că niciunul dintre apostoli nu era din familia preotului Aaron.

    Așadar, este clar! La începutul creștinismului nu au existat preoți puși de Cristos care să slujească în creștinism. Cine i-a păstorit pe discipolii lui Cristos după urcarea Sa la cer? Biblia spune că apostolii și bătrânii. Aceștia nu erau preoți, dar au primit instruire de la Domnul Isus Cristos și au fost făcuți capabili prin acțiunea spiritului sfânt pe care Dumnezeu l-a revărsat peste ei.( Faptele apostolilor 15:6-28)

    De unde au apărut preoții care există în creștinătate, dacă Domnul Isus Cristos nu a așezat preoți în creștinism?

    Aceasta este o chestiune complicată și numai oamenii cu discernământ spiritual o pot înțelege.

    Apostolii au avertizat că după moartea lor lucrurile vor lua o întorsătură negativă în creștinism. (Faptele apostolilor 20:29.)
    Spre sfârșitul secolului întâi, lupii asupritori deja erau prezenți în creștinism. Unii episcopi au început să predea învățături greșite. (Să reținem că termenul episcopos înseamnă supraveghetor, nu preot). În secolul al III-lea, apostazia a dus la formarea clasei clericale a creștinătății.

    Lucrurile s-au schimbat și mai radical în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Constantin.
    În anul 313, împăratul Constantin a făcut ca religia creștină să devină religie oficială în imperiul roman. ( În 313 s-a dat edictul de la Milano).
    Atunci, mulți preoți care au slujit la tot felul de idoli și de zeități au părăsit religiile respective și au venit în creștinism cu veșminte și cu obiceiuri cu tot. Deci, nu le mai slujeau idolilor, ci pretindeau că îi slujesc Dumnezeului creștinilor. Însă au amestecat obiceiurile și ritualurile păgâne cu învățăturile creștine. Ce a rezultat? O formă de creștinism apostat care există și astăzi. Dar adevăratul Dumnezeu Iehova, nu a aprobat niciodată aceste lucruri.
    El nu susține și nu binecuvântează o preoție pe care nici El, nici Fiul Său, nu au stabilit-o.

    Există versiuni ale Bibliei care induc în eroare folosind cuvântul preot în loc de cuvântul bătrân. Spre exemplu, în Iacov 5:14 în Bibliile care redau corect textul, scrie „bătrânii adunării” , sau „bătrânii congregației.” . Însă în Bibliile religiilor clasice scrie în mod înșelător „preoții bisericii.” Dar nicăieri în paginile Noului Testament nu scrie nimic despre așezarea unei preoții creștine, nici despre veșmintele cu care să se îmbrace. În schimb, în Vechiul Testament scrie clar despre așezarea preoției evreiești și despre veșmintele cu care se îmbrăcau acei preoți. Dar acea preoție a luat sfârșit în secolul întâi, în anul 70, când romanii au distrus templul din Ierusalim și i-au nimicit pe preoți.

    Oamenii trebuie să cunoască aceste lucruri pentru a nu mai fi induși în eroare.
    În curând va veni sfârșitul acestui sistem plin de falsități. Pentru a fi salvați, trebuie să-i slujim adevăratului Dumnezeu cu spirit și cu adevăr.( Ioan 4:24)

    • /// observ ca interpretați Biblia după bunul plac.
      Apostolii su hirotonit preoți. La această se refera Ap. Pavel cand spune sa se aibă grijă pe capul cui sa se puna mâinile… pentru ca harul preoții se transmite astfel prin succesiune apostolica.
      Cei care prin reforma lui Luther s-au rupt de Biserica înființată de Cristos la Cincizecime, nu mai su acest har transmis prin succesiune de la apostoli.
      Detalii mai multe găsiți studiind istoria primului secol de creștinism. As6fel veti vedea ce su stabilit Apostolii in anul 50 la sinodul apostolic de la Ierusalim.
      Aceste decizii ale apostolilor se refera si la preoți, episcopi, diaconu…
      Despre preoți, episcopi și diaconu găsim si in Biblie…
      Nu?

      Comentariul dumneavoastră pare mai degrabă o justificare ieftină a ideii de protestantism…nimic mai mult…

    • Dacă te iei dupa Biblia tradusă de Cornilescu, e clar ca ai cazut in înșelate din start…
      Traducerile lui Cornilescu nu sunt după manuscrisele vechi, ci după variantele protestante din germană și franceză, care la randul lor erau cu interpretări si erori de traducere in functie de ideile protestante…
      Pe lângă asta, Cornilescu a fost doar diacon, nu preot asa cum susțin unii păstori din diferite secte… a intrat in monahism la mănăstirea Neamț ca să scape de armata, nu pentru ca ar fi avut vocație…
      În timpul traducerilor a locuit în conacul prințesei Callimachi care era infiltrat în masoneria.
      Iar în ce privește trăirile lui Cornilescu cu această prințesă, nu vreau sa detaliez aici. Iar o Biblie tradusă în trăirile unui duh lumesc nu pot fi mai presus decat stările interioare ale traducătorului…

      • Stimate domn,
        Eu am studiat Biblia foarte mulți ani. Am făcut școli în acest sens. În cercetările mele am folosit mai multe traduceri disponibile în limbile română și maghiară. Am văzut și am citit inclusiv din prima traducere a Bibliei în limba română – traducerea din 1688 a lui Șerban Cantacuzino. Am avut în mâinile mele și Biblia tradusă de Gala Galaction.
        Deci, cunosc multe traduceri ale Bibliei.
        Dumneavoastră ați făcut referire la hirotoniri de preoți pe care le-ar fi făcut apostolii. Dacă citim dintr-o traducere ortodoxă în epistola apostolului Pavel către Tit, în capitolul 1 cu versetul 5, acolo scrire: ,,Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc și să așezi preoți prin cetăți, precum ți-am rânduit”.
        Același verset este redat în Biblia catolică astfel: ,,Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas și să stabilești prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.”
        Iar în Biblia Cornilescu revizuită, găsim această redare: ,,Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi bătrâni în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.”
        Cea mai nouă traducere a Bibliei în limba română – Traducerea lumii noi – redă Tit 1:5 astfel: ,,Te-am lăsat în Creta ca să îndrepți lucrurile care lasă de dorit și să numești bătrâni în fiecare oraș, potrivit instrucțiunilor pe care ți le-am dat.”
        Așadar, trei traduceri din care am citat aici versetul din Tit 1:5 arată clar că nu este corectă redarea din traducerea ortodoxă care folosește cuvântul preot. În cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament, în acest verset este folosit cuvântul presbiteros, din limba greacă, care înseamnă bătrân. Pentru cuvântul preot este un alt cuvânt grecesc și anume ereus. În manuscrisele vechi ale Noului Testament, termenul ereus (preot) este folosit numai în versetele care se referă la preoții evrei. Vedeți de exemplu ce scrie în Luca 1:5. În acest verset scrie despre preotul Zaharia, Tatăl lui Ioan botezătorul. În acest verset, în toate manuscrisele este folosit termenul ereus care înseamnă preot. Dar în Tit 1:5, niciun manuscris vechi al Noului Testament nu folosește termenul ereus.
        Deci, pentru a ajunge la concluzia corectă trebuie analizate mai multe traduceri ale Bibliei.
        Concluzia corectă este aceasta :
        Nu a fost așezată o ierarhie preoțească în religia creștină care a fost întemeiată de Cristos în secolul întâi, era noastră. Apostolii și bătrânii păstoreau comunitățile creștine care au existat atunci.
        Redarea termenului preot, în loc de bătrân, din traducerile ortododoxe, este greșită. Dumnezeu va cere socoteală omenirii pentru orice falsitate.

        • ce inseamna „bătrân” în contextul acesta?
          inseamna ca daca implinesc 60 de ani (sau 30 de ani?) atunci automat si eu o sa pot sa conduc rugaciuni si sa predic Cuvantul Lui Dumnezeu (ce am inteles eu) si sa indrum spiritual o congregatie atata timp cat gaesc o congregatie (niste oameni) care sa ma asculte?

          sau „bătrân” înseamnă că este un tip care a studiat teologia şi a fost confirmat de alţi „bătrâni” în sensul că a înţeles bine şi nu predică prostii?

          dacă prima varianta este corecta, atunci oricine poate sa isi intemeieze propria religie, practic.

          daca a doua varianta este corecta, atunci este exact definitia lui „preot”. inseamnq ca preot si batran inseamna acelasi lucru in context.

          mi se pare ca ne invartim dupa termeni ca sa facem acelasi lucru… inginereste vorbind…

    • Ce înseamnă „Bibliile religiilor clasice”? Vulgata care e foarte „clasică” a tradus corect din greacă: „Infirmatur quis in vobis ? inducat presbyteros ecclesiæ, et orent super eum, ungentes eum oleo in nomine Domini”

  14. Buna seara! Nu mai căutați cu astfel de articole motive și motivații pentru cineva. Este adevărat cu toții suntem imperfecți dar pentru cineva cu o astfel de funcție moralitatea trebuie sa fie primordială! Intr o lume normala preoti trebuie să fie un exemplu demn de imitat pentru enoriași și nu invers. Din păcate in prezent asistăm la o degradare a moralității începând cu biserica! Ar fi bine sa mai slujească in biserica persoane care nu pretind un salariu, am vedea atunci câți ar mai rămâne!

  15. Visarion nu e Biserica, Visarion e doar un om. Dacă ai o problema cu credința din cauza lui Visarion, ai o problema cu credința si asta-i tot. Evident ca ateismul tot mai obraznic (pentru ca nu se mulțumește sa nu creadă, insista sa rada de cei care cred) o sa preia tema și-o s-o multiplice și-o s-o facă foarte importanta, de parca Visarion ar fi primul sau ultimul și de parca credința mea sau a altcuiva depinde de un individ sau altul. Nu, nu depinde. La subiect: dacă avem dascăli de doi bani, polițiști de doi bani, funcționari publici care-și închipuie ca trăim pentru ei, dacă avem un președinte mincinos și majoritatea miniștrilor corupți, nu cred ca Visarion e Problema, cred ca Visarion e doar un simptom. Instituțiile noastre sunt pline de romani care sar gardul sau intra pe fereastra, iar BOR nu are nici măcar un renume pentru pastrarea moralei (publice). Nu-mi trece prin cap să-i iau apărarea, nu aș lua apărarea niciunui individ care profita de poziție sau situație pentru a agresa (sexual) un alt individ. Pentru mine lucrurile-s clare, Visarion (care și-a și recunoscut fapta/faptele) ar trebui sa petreacă niște timp în penitenciar. Acolo isi poate dezlănțui liniștit instinctele de care (se pare ca) nu poate scapa nici ca preot.

    • Hai să spunem că argumentul e admisibil. Visarion ăsta e un agresor sexual printre alți agresori sexuali și va fi pedepsit. Rămâne întrebarea: a știut ierarhia bisericească de abuzuri și le-a ascuns, așa cum a făcut la Huși?

      Acestea fiind spuse eu nu cred în buna credință a BOR. BOR glorifică criminali de război. O face de ani de zile. Un alt Visarion, mult mai sinistru, are statuie și casa memorială deși, după lege nu ar trebui. La școala de popi de la Sibiu o sală de curs poartă numele unui terorist legionar. Din câte înțeleg pentru 2025 e propus spre canonizare un propagandist antisemit și pro-nazist. Ce valori vreți să mă faceți să cred că apară BOR?

    • vaiiii, ateism „obraznic”. carevasazica, cum de indraznesc unii sa nu creada intr-o poveste! pe Dumneavoastra va arata cineva cu degetul pentru ca nu credeti in existenta Scufitei Rosie?

  16. Nu e vorba de nicio îmbârligătură jungiană. E cel mai probabil cultura subțire a omului (genealogia faptelor și vieții omului poate explica!), slaba lui putere asupra lui-însuși, viețuirea puturoasă într-o meserie în care stăpânirea jargonului îți asigură succesul. N-a scris nimeni despre el până acum: din ce comunitate și familie provine, ce pasiuni avea, cum era la școală și seminar, ce prieteni avea și are, dac-a stat la mânăstire, dac-a avut un duhovnic etc. Lucrurile astea ne-ar spune mai mult decât o imagine din media pe care o (psih)analizăm jungian.
    Oricum, idividul a reușit o lovitură puternică împotriva BOR: ca prin minune, se vorbește mai puțin de sexo-marxiști și de LGBT. Visarion Alexa este un întâi-mergător pe calea sincretismului dintre învățătura ortodoxă, Cioran și sex. Mai jos decât ce-a făcut el pot fi (dar nu sunt sigur) faptele erotice ale angajaților de la morga unde se aduc cadavre de femei frumoase.

    • Naș zice.
      Bill a reușit-o chiar în Biroul Oval!
      (din cate știm a pătat rochia domnișoarei care nu a mai putut sa înghita și l a băgat în gura presei)
      E drept, nu a putut să-l dea pe ✋ justiției, însă a fost obligat să jure in fata Congresului că nu a fost EL, că nu e ceea ce crezi/ vezi!, având în vedere că o expertiză criminalistică nu a fost derulată asupra respectivelor pete de pe rochița lui Monica și pantalonii pe care i-a purtat la momentul consumului.

      E plina lumea de nebuni

  17. Dincolo de filozofia ce sustine existenta Crestinismului in lume , dincolo de teoriile ce devin contradictorii, pe alocuri , aparute dupa Marea Schisma din anul 1378 , dincolo de teorile ce sustin diferit crestinismul , atasat altor componente ideologice crestine , nu vom face altceva decit sa tot punem intrebarea . Care dintre dumneavostra ,ce va revendicati a fi crestini ,crestini ce cred in existenta lui Dumnezeu si in existenta fiului omului Isus Hristos , va asumati ,ca si adevar , intreaga poveste ce se afla la baza tuturor teoriilor filozofice mai vechi sau mai noi ? Probil nici de aceasta data nu vom primi raspuns .

  18. Sunt uimit de cita cultura crestina si nu numai am putut sa citesc in aceste mesaje..Drept dovada,ca inca nimic nu este pierdut in Romania asta minunata…Felicitari tuturora pentru gindurile asezate,VIZAVI DE ACEST ARTICOL

  19. Cineva mai sus a scris un comentariu foarte pertinent. La inceputurile crestinismului, in primele secole nu a existat o biserica, si nici preoti sa oficieze. Crestinismul s-a propagat din persoana in persoana, iar rugaciunile se faceau acasa, si spovedania numai cu Dumnezeu. Gurile rele zic ca imparatul Constantin a formalizat biserica crestina ca sa puna un control mai bun pe multime si mai ales sa puna bazele unei averi bisericesti considerabile. In felul asta s-a creat coruptia interna a bisericii crestine, pentru ca unde sunt interese materiale exista din pacate si coruptie.

    Putem vedea ca singurele religii care s-au pastrat intacte de la inceput sunt cele cu percepte simple si fara organizare canonica, cum ar fi zoroastrismul, si probabil unele religii asiatice. Unde nu e interes material, religia se pastreaza pura.

  20. Zilele trecute, BOR a schimbat regulile de spovedanie, le face la vedere nu in chilii si nici cu intrebari intime ori personale. Deci si ceea ce s-a scris pe Contributors a avut un efect cat de mic.

  21. Multumim mult pentru aportul Dvs ca filosof in intelegerea acestor lucruri! Semne bune din partea filosofilor pe Contributors, observ o densitate in crestere a contributiilor din partea filosofilor in intelegerea diverselor fenomene curente in societatea noastra. Respect!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Gaitanaru
Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro