sâmbătă, august 8, 2020

Despre Lucien Goldmann: Un marxist occidental nascut in Romania

In iulie anul acesta s-au implinit 100 de ani de la nasterea lui Lucien Goldmann ((20 iulie1913 – 8 octombrie 1970), unul dintre cei mai inteligenti si originali exponenti ai marxismului occidental. Originar din Botosani, Lucien, caruia prietenii ii spuneau Gica, a fost un spirit mereu nelinistit. S-a apropiat in adolescenta de comunisti, dar nu a devenit niciodata membru activ al PCdR. Mama mea, Hermina, si sora ei, Cristina Luca (nascuta Bianca Marcusohn), au fost bune prietene cu el. Cu Cristina s-a vazut de cateva ori, dupa 1968, in timpul vizitelor acesteia in Franta. Au stat indelung de vorba. I-a daruit, cu dedicatie, “La sociologie du roman”. Una din cartile sale favorite era ”Les Conquérants” de André Malraux, a scris remarcabil despre ea.

Cel mai apropiat amic al sau era Eugen Bendel (devenit dupa 1945 Mircea Balanescu), ambasador al RPR la Paris in anii 50. Imediat dupa razboi, Balanescu a fost adjunctul lui Miron Constatinescu la “Scanteia”. Fratele sau, Lulu, a murit in timpul deportarii in Transnistria. Ma indoiesc ca Gica si Eugen s-au revazut la Paris in anii 50, dar cine stie? Goldmann avea structura si vocatie de eretic. In Franta nu s-a asociat cu variile grupuscule marxiste. Pentru doctrinarii comunisti era un renegat. Nu suporta inregimentarea. In 1946, in timpul Conferintei de Pace de la Paris, s-a intalnit, ori a schimbat mesaje, cu Lucretiu Patrascanu cu care se cunostea din tinerete. Acesta l-a invitat sa revina in tara, Goldmann a refuzat. Ulterior le spunea prietenilor, aflam din biografia scrisa de Mitchell Cohen, ca, daca ar fi revenit in Romania, ar fi fost si el executat…

Marxismul occidental (Georg Lukacs, Karl Korsch, Walter Benjamin, Ernst Bloch, Theodor W. Adorno, Karl Wittfogel, Max Horkheimer, Herbert Marcuse, Erich Fromm, Henri Lefebvre, dar si Gramsci) s-a definit ca o alternativa la doctrina fosilizata a marxismului sovietic. Dincolo de iluziile sale, a simbolizat o sfidare a dogmatismului comunist si o recuperare a tanarului Marx, uitat si abandonat in formulele pietrificate ale materialismului dialectic (Diamat). Temele centrale erau alienarea, libertatea, autonomia spiritului. In Europa de Est, exponentii acestei directii au fost Leszek Kolakowski, Karel Kosik, Agnes Heller, Mihaly Vajda, Ferenc Feher, grupul “Praxis” din Iugoslavia. In Romania, scrierile marxismului occidental au marcat abordarile unor N. Tertulian, Gyorgy Bretter, Tudor Bugnariu, Ion Aluas, Alexandru Ivasiuc, Henri Wald, Paul Cornea, partial Radu Florian (pe linia Gramsci) si, cu maxima prudenta, Ion Ianosi.

http://press.princeton.edu/titles/5472.html

Lucien s-a opus proceselor de la Moscova, a rupt cu multi prieteni din acest motiv. Intre acestia, Valter Roman si Leonte Rautu (cu acesta impartise camera, la un moment dart, la Caminul “Schuller”). A fost stigmatizat ca trotkist. In cercul sectar al stangii radicale din Romania, devenise un pestiferat. Urma sa plece din tara impreuna cu Bianca, erau nedespartiti. El voia Elvetia, ea visa Parisul. A ajuns acolo, a devenit in anii razboiului o eroina a Rezistentei. Despre destinul ei, cu alt prilej.

In Elvetia, Goldmann a lucrat cu Jean Piaget, a scris, sub indrumarea acestuia, un doctorat despre Kant. A ajuns apoi la Paris, dupa razboi. Relatiile cu Cioran au fost teribile, nu-i putea ierta acestuia trecutul fascizant. Cioran il socotea nemesis-ul sau. Ulterior, s-au intalnit si s-au apropiat. A scris carti esentiale despre Pascal, Racine, structuralism. A fost unul dintre fondatorii sociologiei literaturii. Cum spuneam, profesorul Mitchell Cohen, multi ani co-editor, impreuna cu Michael Walzer, al revistei “Dissent”, a scris o biografie a sa aparuta la Princeton University Press, a facut interviuri, intre alte persoane, cu mama mea si cu Cristina. Eram la Philadelphia, am tradus discutia cu mama mea.

Nimeni nu a facut mai mult decat Goldmann pentru relansarea, in Vest, a marxismului tanarului Lukacs. In egala masura, scrierile sale despre tanarul Marx raman printre cele mai patrunzatoare pe acest subiect, indeosebi interpretarea “Tezelor despre Feuerbach”. Ca marxolog, l-as compara cu Shlomo Avineri, Kostas Papaioanou si Robert C. Tucker. Cartea sa “Marxisme et sciences humaines” ramane printre cele mai profunde pe linia interpretativa pe care Goldmann a numit-o a structuralismului genetic. Discipolul sau, Michael Lowy, a dezvoltat aceste idei, inclusiv in scrierile despre intelectualii revolutionari occidentali si pasiunea dialectica.

A surprins afinitatile dintre conceptul reificarii la Lukacs, indeosebi in volumul din 1923, “Istorie si constiinta de clasa”, si tematica heideggeriana a agoniei subiectivitatii.,a fiintei umane azvarlita in lume. A lasat in urma o opera incitanta, complexa, nefinisata. A fost un anti-stalinist convins si consecvent. Editia scrierilor sale de sociologia literaturii a aparut la Editura Politica, in colectia “Idei Contemporane”, cu prefata lui Miron Constantinescu. Era, cred, in 1973. Miron a venit intr-o seara la Cristina (Bianca), au stat indelung de vorba despre tineretea lor, despre Gica, despre Sahia, despre Patrascanu, despre miturile marxiste. A fost una din putinele ocazii cand Miron si-a deschis sufletul. Daca Lucien ar fi trait cand am ajuns acolo, in 1981, probabil ca as fi lucrat cu el la Paris. Ori macar am fi apucat sa ne vedem. N-a fost sa fie.

In magistrala sa trilogie, Leszek Kolakowski a scris cu simpatie despre Goldmann, pretuind independenta sa intelectuala si capacitatea de a surprinde viziunea tragica asupra lumii: “Timp de multi ani a fost un propagator zelos al dialecticii. Buclele sale albe fluturande si silueta sa de urs devenisera famiiale participantilor la nenumarate congrese si simpozioane umaniste la care, cu vocea sa de bas si cu o intonatie patimasa si intru catva agresiva, a tot explicat pe larg principiile structuralismului genetic, exemplificand indeosebi pe cazurile Pascal si Racine”. (v. Leszek Kolakowski, “Principalele curente ale marxismului”, Vol. III. “Prabusirea”, traducere din engleza de S. C. Dragan, Editura Curtea Veche, 2010, p. 256)

http://www.curteaveche.ro/principalele-curente-ale-marxismului-8211-vol-al-iii-lea-prabusirea.html

Hegeliano-marxismul lui Goldmann, inspirat de radicalismul gnostic imbratisat de tanarul Lukacs, inclusiv cel din „Teoria romanului”, a fost unul al sfasierilor, incertitudinilor si interogatiilor tragice. A fost exact opusul gandirii aride si pustiitoare a unui Louis Alhusser si a epigonilor acestuia. Atunci cand althusserienii proclamau „anti-umanismul teoretic”, Goldmann s-a mentinut pe pozitia unui umanism neo-marxist sentimental, naiv, desuet poate, dar nu ipocrit. Nu stim cum ar fi evoluat. Poate ar fi mers pe drumul lui Kolakowski. Poate ar fi ajuns sa creada, asemeni lui Karl Korsch, ca marxismul s-a dovedit a fi doar o himera menita sa ofere legitimitate unui nou sclavagism. N-ar fi consimtit la delirul celor care incearca azi sa „retesteze” ipoteza comunista (bolsevica, maoista, polpotista). Interpretarea sa a celei de-a treia teze a tanarului Marx despre Feuerbach ne ingaduie sa imaginam un asemenea scenariu al revoltei impotriva reluarii istovitelor mituri. Era vorba acolo de marea chestiune: „Cine ii educa pe educatori?” Raspunsul lui Goldmann era o recuzare fara echivoc a ideii dictaturii pedagogice a unui grup de iluminati. Se despartea, transant si fara regrete, de o intreaga traditie care pleca de la Rousseau si culmina in Lenin…

PS Despre Eugen Bendel (Mircea Balanescu) in anii 30 si dupa:

http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=431&cHash=829472c782c18bc8825c61db458e38e3

Despre Miron Constantinescu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/01/29/libidoul-puterii-si-vocatia-ereziei-despre-miron-constantinescu-si-milovan-djilas/

Textul de mai sus a aparut intr-o prima versiune pe portalul LaPunkt:

http://www.lapunkt.ro/2013/10/16/despre-lucien-goldmann-un-marxist-occidental-nascut-in-romania/

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Domnule Profesor,scriind ”marxismul a fost o himera menita sa dea legitimitate unui nou sclavagism” ati punctat esenta problemei. ca tanar roman,am realizatca ceva nu este in regula cand satisfaceam stagiul militar: munca,munca,munca NEPLATITA masa proasta si cazare fara caldura iarna. m-am intrebat: asta nu este sclavagism?sau macar iobagie?
    Problema este in ce masura ideologii marxisti din occident realizau cam ce fel de societate urma sa fie construita pe baza ideilor lor. si de cine? pt ca a reforma societatea presupune vointa si monopoplul puterii. cum puteai face ”o lume noua” fara sa recurgi la confiscari de averi,persecutii impotriva celor de alta orientare politica,fara represiune si teroare? si mai ales cum sa faci toata mizeria asta FARA SA DEPASESTI MASURA? dar exista o masura? cine spune pana unde se poate merge cu folosirea violentei pt a instaura justitia sociala? au abordat acesti ganditori despre care ne vorbiti,aceasta problema a MORALITATII demersului de construire a unei societati zisa ”mai buna”?
    Si o problema practica: s-a gandit cineva ca tot procesul de inginerie sociala poate cadea pe mana unor psihopati? ca teroarea si injustitia indreptate impotriva claselor sociale ”retrograde” se pot indrepta la fel de bine si impotriva clasei ”muncitoare” si impotriva revolutionarilor insisi? oare nu a dat nimanui de gandit modul in care revolutionarii francezi s-au exterminat reciproc cu o ura fara margini? nu s-a gandit nimeni ca natura umana este capabila de atrocitati zguduitoare si mai ales FARA LOGICA?

  2. Excelentă punere în ramă a lui Goldmann. Îmi amintesc cît de îndîrjit îi adnota Cioran personalitatea în Caiete…

    à propos de marxism, Foucault – care a avut o relație foarte ambiguă cu tradiția și agenda Stîngii – părea convins că :

    Le marxisme est dans la pensée du XIXème siècle comme un poisson dans l’eau : c’est-à-dire que partout ailleurs il cesse de respirer. S’il s’oppose aux théories « bourgeoises » de l’économie, et si dans cette opposition il projette contre elles un retournement radical de l’Histoire, ce conflit et ce projet ont pour condition de possibilité non pas la reprise en main de toute l’histoire, mais un événement que toute l’archéologie peut situer avec précision et qui a présenté simultanément sur le même mode, l’économie bourgeoise et l’économie révolutionnaire du XIXème siècle. Leurs débats ont beau émouvoir quelques vagues et dessiner des rides à la surface : ce ne sont que tempêtes au bassin des enfants.

  3. Domnule profesor, ma uimeste usurinta dumneavoastra de a naviga si analiza istoria comunismului si a ideilor. Sinteti mai mult decit o enciclopedie. Cred ca ati putea concura in rapiditate, exactitate si structurare orice produs soft electronic, daca exista vreunul despre istoria comunismului, si nu numai.

    Chiar daca suna ca o lozinca obosita, citeodata sint mindru ca sint roman. Cu mult respect, ma inclin in fata muncii si talentului dumneavoastra.

    • Va multumesc mult. Va asigur ca in spatele acestei aparente usurinte se afla decenii de lecturi si reflectii. In cazul Goldmann, am stat de vorba cu oameni care l-au cunoscut bine, am fost referentul cartii lui Mitchell Cohen, i-am citit cam toata opera, m-am intalnit de cateva ori la Paris cu Michael Lowy, discipolul sau, cu care am discutat pe larg subiectul. Cu Lowy am purtat o cordiala polemica in revista „L’Homme et la societe”. In plus, am fost apropiat in tara de profesorul N. Tertulian care mi-a oferit cu generozitate acces la biblioteca sa. Tineti cont, de asemenea, de pasiunea mea de tinerete pentru „Teoria Critica” a Scolii de la Frankfurt. Citesc si azi eseuri ale unor ganditori din acea zona, indeosebi pe teme de filosofia culturii (Leo Lowenthal, de pilda, prea putin cunoscut in Romania). Nu confund erorile radicalismului politic cu intuitiile filosofice adeseori remarcabile ale unor ganditori precum tanarul Lukac, Walter Benjamin, Korsch ori Adorno. De altfel, acesta din urma s-a despartit in anii 60 de mistica revolutiei totale. Au fost prinsi in ceea ce Hannah Arendt a numit „furtunile ideologice ale secolului XX”. Au fost „men in dark times”. Tragismul conditiei lor a fost real, nu mimat. Cum spunea Lukacs despre membrii Scolii de la Frankfurt, ei si-au luat camere la „Grand Hotel Abis”.

  4. „Originar din Botosani, …….”

    Depinde ce intelegem prin „originar”. El s-a nascut in Bucuresti si abia apoi copilaria si studiile au fost la Botosani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Şapte ani de la moartea lui Silviu Olariu – fizicianul care s-a opus proiectului „marelui laser”

Silviu Olariu (1955 - 2013) a fost unul dintre cei mai dotați cercetători români care s-au afirmat din anii '70 încoace. A...

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe

Strategia de comunicare marginală vizând faptul că Biserica ar fi fost “prigonită” în pandemie denotă limpede ruperea de prezent a multor credincioși....

Cum să furi un interviu. Caz rușinos cu stiridiaspora.ro și Antena 3

Julia Sandra Vîrsta este o jurnalistă de origine română stabilită de douăzeci de ani în Italia. Nu și-a părăsit vocația, așadar lucrează...

Un rechizitoriu al școlii românești

Premisele educației românești sunt – ar trebui să fie – doar două, mari și late: Țările occidentale europene...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.