marți, noiembrie 29, 2022

Despre lustraţie: Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timisoara si glumiţele de cafenea

Se discuta mult, nu intotdeauna cu informatii exacte, dar cu patimi exacerbate, in chip umoral, despre semnificatia Legii Lustratiei. Anti-anticomunistii profesionisti, de la Ion Iliescu la mai junii sai discipoli, o aseaza sub semnul “nebuniei”. Altii, sub acela al intarzierii (reale) si zadarniciei (discutabile).Proclamatia de la Timisoara din martie 1990 a fost un detonator al dezbaterii nationale pe subiectul decomunizarii. Discutia a fost subit amutita in urma mineriadei din iunie 1990, cand societatea civila romanesca si partidele democratice au primit o lovitura extrem de dura din partea puterii feseniste. Este bine sa ne reamintim ce se cerea atunci pentru a sti unde ne aflam acum. Era vorba de lustrarea (termenul nu apare explicit, dar este subinteles) activistilor, deci a functionarilor angajati si platiti din aparatul de partid, precum si a ofiterilor de securitate.

Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.

http://proclamatia.wordpress.com/

Scriam, chiar aici, pe „Contributors”, in decembrie 2010:

Cand aud voci care sustin ca anticomunismul democratic este revolut ca atitudine etica, ca nu mai are sens sa ne ocupam de natura sistemului comunist, de resursele sale ideologice, ma intreb pe ce planeta traiesc propagatorii acestei viziuni? Ar spune oare ei acelasi lucru despre confruntarea cu trecutul nazist? Au ei cea mai vaga notiune despre analiza comparativa a regimurilor comuniste? Au intrat macar o zi in arhive? Amatorismului lautarist, insolentei negationiste si amneziei abil cultivate trebuie sa li se contrapuna expertiza veritabila a ceea ce a fost comunismul, in planul institutiilor, al practicilor sociale, al vietii cotidiene, al represiunii, al mecanismelor de constrangere si cooptare, al subiectivitatii.

Din pacate, diagnosticul meu se mentine de o dezolanta actualitate. Iar indemnul de a dezvolta expertiza, de a recurge la analiza, nu la pamflet, ramane si el nu mai putin actual

Pe tema adevarului despre Legea Lustratiei, recomand acest interviu cat se poate de limpede al Germinei Nagâţ, directoarea departamentului de investigatii din CNSAS, un necesar antidot impotriva a ceea ce poate fi numit lautarismul nevrotic (ori cinismul fariseic):

Din pacate, constatam din nou ca Legea Lustratiei, ca si altele care vorbesc despre principii, se transforma in Romania intr-un prilej pentru glumite ieftine de cafenea, vorbe de duh si “concursuri de proverbe”. Daca e intr-adevar prea tarziu si nu a mai ramas nimeni de lustrat, atunci cine si de ce protesteaza? Dincolo de valoarea istorica si simbolica, e clar ca exista si o valoare practica: legea ar scoate din scena, pentru o perioada de timp (dupa parerea mea, prea scurta) o serie de personaje concrete, in carne si oase.

http://www.ziare.com/politica/legea-lustratiei/adevarul-despre-legea-lustratiei-interviu-ziare-com-1154310

PS „Prea târziu, prea puţin şi îngrozitor de strâmb”, scrie Andreea Pora. De acord, sa ne straduim asadar,cei care credem in acest demers, sa-l sustinem in termenii rationalitatii democratice, chiar la acest ceas tarziu, sa-l indreptam, mai cu seama pe tema procurorilor. A fi fost procuror ori judecator in Romania comunista este esential diferit de statutul de activist platit al PCR ori de acela de ofiter de securitate.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

    • Motivul e foarte simplu: Ion Iliescu, desi o figura centrala a perenitatii comunismului in Romania, nu-i nici pe departe singurul dinozaur care ne maninca viata. Hrebenciuc, Cozminca, Nastase, si asi putea continua pe mai multe pagini… Prin ei sintem in comuniune directa cu Lenin & Stalin (fir-ar ea sa fie de comuniune), chiar daca, probabil, nici ei insisi nu-s intotdeauna constienti de asta.

  1. 1. legea asta nu-i contine pe demnitarii in functie ai PDL
    2. legea nu interzice prezenta in viata publica a fostilor sustinatori ai RSR
    3. ca eficienta e nula,. ca simbol e compromisa
    ce ramane?

    • Doua intrebari:

      1. Ati citit interviul doamnei Germina Nagat (linkul este dat in articol)?
      2. Ce criterii, in afara celui al functiei remunerate, deci al prezentei in nomenclatorul de functii platite, ati sugera pentru a sti cine a fost „sustinator al RSR”?

  2. Sunt de acord cu tot ce scrieti,daca se respecta pctul 8 de la timisoara azi tara asta era in ,,fruncea,, Europei.
    Va apreciez mult domnul TISMANEANU .

  3. inversunarea asta pentru anticomunism aminteste de copiii aceia pusi de khmerii rosii sa-i identifice pe cei necontaminati de regimul burghez…. adica: ce intelegeti prin „subiectivitate”? si ce camp de cercetare relevant pentru istoria comunismului deschide acest concept?

      • nu pot decat sa va multumesc pentru mica bibliografie si, chiar daca forma expeditiva a raspunsului e perfect rezonabila in acest context, structura lui nu poate impiedica pe cineva sa nu remarce ca relevanta conceptului in campul istoriei comunismului tine mai ales de faptul ca sensul lui e inseparabil de institutia universitara, adica de capacitatea unora de a se identifica cu aceasta institutie exact la fel cum revolutionarul se identifica cu partidul.

  4. Am fost un mare sustinator al punctului 8 de la Timisoara. Nu eram pentru o lustratie totala, cum o cereau multi din anticomunistii cei mai primari (care doreau sa nu mai existe nici o functie publica ocupata de fosti activisti; problema era insa ca prea putini din ceilalti cunosteau mecanismele de functionare ale unei puteri in stat), ci pentru o lustratie din legislativ, executiv (la nivel de ministri) si presedintie. Mergeam deci mai departe decat punctul 8, dar nu pana in panzele albe.

    Nu cred insa ca oamenii se clasifica in rai si buni si asta e un dat. Majoritatea dintre noi suntem versatili si ne adaptam la circumstante -putini sunt eroii care sunt gata sa sufere pentru o idee. In 1990, fostii activisti meritau si trebuia sa fie retrasi pentru un timp. Era un lucru just (facusera rau tarii) si eficace (era nevoie de o schimbare rapida si radicala, dar si de o noua incredere in institutiile statului). Dar lucrurile au evoluat mult in 22 de ani. Romania nu mai e aceeasi si nici ei nu mai sunt aceiasi. Chiar si unele crime se prescriu dupa 20 de ani. Ca atare, masura nu mai este nici 100% eficace si nici neaparat 100% justa. O sustin inca pentru simbolismul ei, dar nu-mi fac mari iluzii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro