marți, mai 17, 2022

Despre medicamente, responsabilitate ministeriala, proasta guvernare si mirosul banilor

Astăzi, conform anunţului Primului Ministru Boc dat acum o săptămână, ar trebui să fie dată publicităţii noua listă de medicamente compensate, o nouă regulă de compensare şi un sistem nou de taxare a comerţului cu medicamente, care de altfel este şi subiectul acestui material.

Taxare/impozitarea/contribuţia de tip clawback a fost introdusă în România în urmă cu exact 2 ani prin OUG 104/2009. La data publicării Hotărârii de guvern care va fi aprobată astăzi se vor fi stins definitiv obligaţiile de plată a contribuţiei cu pricina introduse acum 2 ani iar statul va renunţa irevocabil la venituri estimate de MF (si prevăzute in bugetul de stat)  de peste 500 milioane lei pe an si cumulat pe doi ani, de peste 200 milioane de euro!!

Nu voi analiza clawback-ul in acest material (voi reveni pe larg) insa trebuie sa fac unele precizări. OUG 104/2009 a avut un viciu de forma, o omisiune care putea fi lesne corectata: nu a precizat că taxarea de 5-11% pe cifra de afaceri cu medicamente se va aplica exclusiv la livrările plătite din bugetul CNAS. În lipsa acestei precizări (care necesita doar o simplă rectificare) contribuţia ar fi urmat să fie plătită şi pentru medicamentele vândute “la liber” ceea ce ar fi fost o exagerare însă NU ŞI O ILEGALITATE! Guvernul şi-a dat singur cu stângul în dreptul impunând un termen de emitere a ordinului comun de ministru şi preşedinte al CNAS de 15 zile.

Guvernul a abuzat de lege şi a încălcat-o în acelaşi timp!

Abuzul a fost ignorarea preambulului ordonanţei care avea în vedere “creşterea constantă a numărului de pacienţi care beneficiază de serviciile oferite de sistemul public de sănătate şi care a condus la creşterea semnificativă a cheltuielilor suportate din surse publice, se impune suplimentarea surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă”.  Neaplicarea ordonanţei (respectiv necolectarea celor 200 de milioane de euro) este dovada cea mai evidentă a ceea ce înseamnă PROASTA GUVERNARE.  Preambulul ordonanţei arată ca Guvernul avea cunoştiinţă de o situaţie grava, care impunea o măsură de urgenta – emiterea unei act normativ cu valoare de lege – sărind peste Parlament, după care, timp de 2 ani nu a mai făcut NIMIC pentru a rezolva aceasta urgenta legata de o categorie foarte vulnerabila de cetăţeni – bolnavii României.

Ilegalitatea – stă în nerespectarea unei legi (chiar propria OUG) care impune un termen de 15 zile pentru emiterea normelor de aplicare. Această ilegalitate are un corespondent în Codul penal – art.248 şi 248 – respectiv Neglijenţă în serviciu şi Abuzul în serviciu în dauna interesului public, în funcţie de încadrarea pe care doreşte să o dea procurorul. Într-adevăr, neemiterea unor norme aplicabile s-a făcut cu bună ştiinţă, iar prejudiciul produs – neîncasarea sumelor datorate de operatorii privaţi – este cuantificabil până la ultimul leu! Preşedintele României, de regulă un apărător şi un susţinător al Guvernului, a înţeles în acest caz, în mod aproape paradoxal, să pună gaz pe foc acuzând, este drept, destul de criptic, într-o declaraţie publică, întârzierea aplicării taxei clawback  ca urmare a lobby-ului firmelor de medicamente. În acest caz abuzul în serviciu a devenit evident, neaplicarea legii s-a făcut interesat şi fapta este agravată de faptul că a existat şi un beneficiar al inacţiunii Guvernului – respectiv firmele de medicamente, care au rămas cu 200 de milioane de euro în plus în buzunar. Dacă Guvernul a beneficiat material sau nu, dacă a existat o plată pentru acest trafic de influenţă, este deja treaba procurorilor să afle.

Cert este însă că în clipa în care HG-ul de astăzi va fi publicata în MO – cele 200 de milioane de euro – care acum se află în provizioane în conturile firmelor se vor transforma brusc în profit (OUG 68/2011 – prevede abrogarea prevederilor OUG 114/2009 în momentul intrării în vigoare a HG-ului menţionat).

Aşa se face că Guvernul, într-un mod paradoxal, fără nici o negociere, deşi are atât creanţe către furnizori dar şi dreptul de a încasa sume substanţiale, renunţă fără luptă la cele din urmă!

Am convingerea că motivul real al demisiei ministrului Cseke este tocmai neaplicarea legii şi consecinţele sale penale. Pot specula că ministrul Cseke, notar de meserie, a înţeles imediat că ştergerea datoriilor firmelor impuse de OUG 114/2009 – înseamnă expunerea sa definitivă şi irevocabilă la o condamnare penală. Finalizarea unui asemenea proces penal este un demers dificil de realizat în România însă faptele sunt indubitabile şi cred că este foarte probabil ca ministrul să fi opus rezistenţă.

Primul ministru poartă responsabilitatea comună a acestei prejudicieri a bugetului Ministerului Sănătăţii, fiind informat fie de SRI (vezi lobby-ul, dimensiunea economică a problemei) fie de Curtea de Conturi (care face descărcarea anuală şi care nu ar fi putut să nu treacă în rapoartele anilor 2009 şi 2010 – prejudiciile create) sau de către Ministrul de Finanţe – care poartă răspunderea bugetului de stat şi care, de altfel, a introdus sumele de încasat în bugetul Ministerului Sănătăţii!

Măsurile care vor fi puse astăzi în practică vor atrage după sine o restricţionare brutală a accesului la medicamente a populaţiei bolnave. Problema esenţială este dacă aceasta era necesară. Răspunsul ar fi fost unul foarte nuanţat dacă Guvernul României ar fi avut în buzunar în plus 200 de milioane de euro.  Din această perspectivă PROASTĂ GUVERNARE ŞI RESPONSABILITATEA MINISTERIALĂ CAPĂTĂ O ALTĂ DIMENSIUNE.

PS: Declanşarea urmăririi penale şi începerea unei noi ere, în care guvernanţii, indiferent de culoarea lor politică, să se teamă că deciziile lor ar putea avea ca finalitate şi o condamnare penală se poate face numai după ce, măcar un singur cetăţean ar depune plângere penală. Absenţa reacţiei opoziţiei lasă loc credinţei că există teamă ca Guvernul ar putea dezgropa subiecte similare din trecut sau ca pe viitor, în eventualitatea accedării la putere, viitoarea opoziţie ar putea reacţiona similar. Ne aflăm în faţa unui fel de “cod de onoare”, în care rufele se spală în familie sau rămân nespălate, căci banii nu au miros.

——————————————–

Codul Penal:
Art. 248. – Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 249. – Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Legea responsabilităţii ministeriale
Art. 132 /Legea 78/2000. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Update: Pentru prima incercare de emitere a unor norme (neaplicabile) Guvernul a avut nevoie de 9 luni. Pentru corectarea lor, cu o alta norma neaplicabila a mai avut nevoie inca de 10 luni.  In pofida anuntului premierului, nici la sedinta de Guvern de astazi, miercuri 31 august, nu s-a aprobat HG care sa instaureze noua taxa pe medicamente, desi acest act normativ ar fi trebuit fi aprobat cel tirziu pe 29 iulie!

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Articolul este genial! Felicitari autorului…

    In cazul in care nimeni nu se sesizeaza din oficiu, cred ca ar trebui facuta o plangere penala… si deschisa aceasta cutie a Pandorei privind raspunderea deciziilor luate de politicieni.

  2. Nu stiu daca prostia este o circumstanta atenuanta pentru proasta guvernare (ca sa nu spun hotia dublata de incompetenta), dar eu chiar as incadra proasta guvernare la tradarea intereselor statului si incalcare flagranta a drepturilor omului si as judeca-o ca atare. Nu stiu cum functioneaza lucrurile astea, da’ nu s-ar putea sesiza avocatul poporului, din oficiu, pe o informatie ca aceasta de mai sus, dublata de date concrete si referinte la toate legile in vigoare?

  3. autorul abereaza si in acest articol, ca in altele, in stilul care ii este caracteristic. cei 200 de milioane imi aduc aminte de bancul cu fratele si cu branza. (domnisoara, dar daca ati avea un frate, i-ar placea branza?) si aici e la fel, daca s-ar aplica o lege, ati plati 200 de milioane? n-am plati… taxa clawback in forma din 2009 ar fi dus pur si simplu la retragerea de pe piata a numeroase companii farma – nu are sens sa cheltui pentru prezenta intr-o tara in care tot profitul iti este luat de stat, ca asta s-ar fi intamplat. alea care ar fi ramas ar fi dat statul in judecata pe motive de legislatie anti-concurentiala iar lucrurule se puteau intinde la infinit. probabil de aia nici nu a mai scos guvernul norme fiindca stia ca nu are sanse cu legea aia. intrebarea reala e de ce au stat atata timp ca sa iasa cu ceva rezonabil pe tema clawback. nu ca ce a iesit acuma e rezonabil… e mai bine decit prima lege, insa tot exagerat este. se vor inchide firme si guvernul va lua clawback de nicaieri… vor aplica procente negative. e caraghios de-a dreptul. in UE se ia 1% din crestere, la noi se vrea 70%.

    provizioane in conturile firmelor? aberatii, nu exista asa ceva. nu face nimeni provizioane pentru o lege care nu se aplica din lipsa normelor.

  4. Draga „Ghici”, daca ma intrebi daca OUG-ul ar fi putut fi aplicat in forma initiala – raspunsul meu este ca ar fi generat o multitudine de convulsii din partea unui sector economic extrem de puternic. Dar nu avea grija, prezenta OUG are prevederi la fel de excesive si de aberante chiar daca nu dpdv legal. Ieri am ascultat si pozitia purtatorului de cuvint al ARPIM (Asociatia Romana a Producatorilor Internationali de Medicamente) – care, de asemenea, a sarit ca ars la ideea ca firmale ar fi trebuit sa plateasca aceasta suma argumentind ca „Ordonanta este gresita”. O lege nu poate fi gresita – poate fi neconstitutionala, poate incalca prevederi ale unor Directive, poate fi excesiva, poate avea consecinte negative – dar nu poate fi gresita. Aceasta Lege (OUG deocamdata) avea, pina la proba contrara doar prevederi excesive. Industria a preferat lobby-ul agresiv (respect total aceasta atitudine, este de datoria operatorului privat sa faca tot ceea ce ii sta in putinta sa-si apere profitul) si a obtinut ceea ce a dorit! Normele de aplicare nu au mai fost emise, contributia nu s-a mai platit. Ceea ce „am aberat, in stilul meu caracteristic” in articol este ca Guvernul, cit este el de Guvern – trebuie sa respecte LEGEA cu atit mai mult cu cit are posibilitatea imediata de a o modifica sau abroga! Eu, ca simplu cetatean, nu am acest privilegiu. Desigur, raspunsul la de ce a stat atit de mult pina a luat decizia reintroducerii intr-o alta forma a clawback-ului sta tocmai in faptul ca Ministrul Sanatatii, cel care poarta raspunderea administrativa, politica si in acest caz si penala, s-a aflat intre blocajul facut de o forta politica superioara lui (nu am de unde sa stiu cine i-a impus sa nu emita normele sau sa modifice imediat ordonanta – insa in mod cert acest lucru nu s-a datorat prostiei sau neglijentei) si presiunea ilegalitatii produse. Romania s-a umplut de „descurcareti” de oameni obisnuiti sa ocoleasca si sa incalce legea. Daca respectul fata de LEGE este o abetatie, recunosc sunt vinovat. Poate insa ca a sosit timpul sa ii sanctionam pe cei prea multi „normali” care ne flutura in nas, cu orice ocazie, banii rezultati ca urmare a nerespectarii legii.

  5. dle doctor, v-as propune sa acceptati ideea ca ORICE buget, in orice tara si in orice perioada este LIMITAT. Si atunci trebui facute decizii, niciuna nefiind usoara sau fara consecinte.Daca acceptati axioma, incercati sa rescrieti articolul. Sau considerati ca simplul enunt: „imi trebuie/vreau mai multi bani e suficient”? Orice mare chirurg avand BUGET de TIMP limitat face decizii: „azi operez pe X si pe Y sar nu pe Z”. Daca lui Z i se intampla ceva rau, il spanzuram pe chirurg? ca eu asta inteleg din articolul dvs. PS. aveti -cred-copii. Era deajuns ca unul din ei sa spuna VREAU si v-ati fi conformat?

    • Draga „pragmatic”, nu te supara dar nu am inteles nimic! Evident ca orice buget este limitat si este de asemenea evident ca intreaga lume se confrunta cu o insuficienta a resurselor (asta este ratiunea existentei economiei ca stiinta si a economistilor). Este de asemenea evident ca Guvernul, ca gestionar al bugetului public trebuie sa-si ia masurile de contentie a costurilor in limite bugetare. NU A FACUT-O! Asta este problema si subiectul articolului. Guvernul, spre deosebire de orice alt cetatean (inclusiv fata de membrii Parlamentului) poate sa dea o lege de pe azi pe miine. Guvernului actual i-au trebuit 2 ani ca SA NU IA NICI O MASURA DE CONTENTIE desi in preambului OUG 114/2009 nu mai obosea cu argumente pentru o interventie de urgenta. De ce? Va asigur de un singur lucru – nu din lipsa de competenta. Reprezentantii industriei farmaceutice nu au facut numai lobby impotriva ordonantei, au sesizat si insuficientele ei si au pus la dispozitie variante adecvate. S-a optat pentru mimarea incompetentei si incalcarea propriei legi INTERESAT. Mai rau este ca a mai demonstrat inca o data, ca oricine este la putere poate sa nu respecte legea. Asta-i Romania, de asta ne merge atit de rau.

Dă-i un răspuns lui ghici Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Sorin Paveliu
Sorin Paveliu este medic primar boli interne, doctor in farmacologie clinica (1999). Este un bun cunoscator al aspectelor ce tin de administratia si legislatia sanitara. A fost de-a lungul timpului expert in cadrul Ministerului Sanatatii (1993-1995), director al Departamentului de sanatate al Colegiului medicilor din Romania (1996-1999), director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (1999-2000), director general al ASIMED S.A.(2000-2003), membru al comisiei de sanatate a Camerei Depuatilor (2004-2008). In prezent este seful catedrei de farmacologie clinica si farmacoeconomie la Facultatea de medicina a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti (din 2003). Din anul 1993 a scris numeroase editoriale legate de aspecte ale vietii medicale, unele dintre ele adunate in volumul "Reforma fara anestezie" - (publicat in colaborare cu Val Vilcu si Florin Tudose).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro