miercuri, septembrie 27, 2023

Despre minunatele binefaceri ale democraţiei controlate româneşti

Regimul Dragnea, această creaţie a statului care vrea să îl înghită pentru că i s-a refuzat să mai facă ce făcea toată lumea şi a fost încurajat să facă până la un punct, va cădea. Pentru cetăţeni va fi mai bine. Nu e tot una să fii obligat să plăteşti salariile şi pensiile multora care doar  pretind că furnizează nişte servicii publice, sau să faci asta, neobligat, în libertate, pentru că aşa doreşti tu.

Nu e cel mai rău lucru care se putea întâmpla ţării. Să ne gândim cum ar fi putut evolua o creaţie autonomizată ca a  domnului Marian Munteanu, dacă ar fi ajuns la putere. Deci, e bine.

E bine şi că în societatea civilă şi în presă există oameni care să lupte contra propagandei. Viaţa simplilor ziarişti sau a cetăţenilor activi devine mai simplă, ai după cine să te orientezi când ai poziţie publică. Nu mai trebuie să îţi baţi capul să gândeşti pornind de la principii, să ai valori stabile pe care să le aperi. Ştii că ce faci e de folos ţării şi omenirii dacă se încadrează în lupta contra propagandei adversarilor ţării şi omenirii. Dacă propaganda se schimbă aştepţi să vezi ce se transmite ca semnal, preiei mesajul şi dezvolţi, glosezi. În felul acesta îţi demonstrezi responsabilitatea.

Competiţia de idei, dialogul real, atât de costisitoare ca timp şi resurse, nu îşi mai au rostul, ieşi mai ieftin. Presa şi societatea civilă devin o chestie clară, predictibilă, aşa cum trebuie, e bine şi frumos.

Te poţi concentra pe activitatea profesională, pe produs bunuri şi servicii, banii atât de necesari funcţionării statului care ştie totul, e în tot şi în toate. Ce mod de viaţă mai bun ţi-ai putea dori ? O carieră, o realizare în serviciul patriei, pentru patrie. Servim patria.

Pentru cei cu eventuale îndoieli există supapa religioasă, ai dreptul să te orientezi spre rugăciune. Toate astea cu condiţia să nu îţi iei prea în serios rolul de laic, să nu devii cumva activ, să nu participi la o societate liberă a creştinilor. În loc de astfel de înclinaţii dacă realmente crezi în Dumnezeu e preferabil să te retragi la mănăstire, unde vocaţia se poate manifesta în mod plenar, fără să tulbure planificările sociale ale micului grup care se numeşte pe sine statul în absenţa unor instituţii solide care să îi structureze şi ghideze pretenţiile de stăpânire şi atot-înţelepciune.

Avem de lucrat la instituţii care să limiteze puterea oamenilor aflaţi la butoane. Nu e nevoie de nişte cămăşi instituţionale de forţă decât pentru unii, cazul regimului Dragnea, majoritatea doar se adaptează unui climat de junglă etatistă unde încearcă să mănânce o pâine, sau chiar mai multe, pe munca altora. Dar e nevoie de o rigidizare a opţiunilor de acţiune prin proceduri clare şi aplicate, fără excepţii, în toate organizaţiile statului. Adică de instituţii. Fără excepţii nici pentru ofiţerii acoperiţi. E nevoie de egalitate de şanse în dezvoltarea profesională şi politică.

Societatea civilă reală şi-a pus pielea la bătăie şi, deşi a înţeles despre ce e vorba, a ieşit în stradă şi în media, a investit timp, a luat gaze în nas şi pulane pe spinare ca să deblocheze situaţia. Nu le-a luat pentru că sunt naivi, proşti, pentru că nu pricepe jocul de-a bunii şi de-a răii. Nu le-a luat ca să asigure banii nemunciţi ai unor din stat care au generat prin incompetenţă situaţia.

Le-a luat pentru ei înşişi, pentru valorile în care cred aceşti oameni şi pentru ţara lor pe care o vor civilizată, cu echilibru real de puteri, cu puteri care dau seamă în faţa cetăţeanului pentru ce fac, nu pentru o cazarmă cu teatru de păpuşi politice.

Odată cu dispariţia regimului Dragnea democraţia românească nu mai poate fi una controlată.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Nu inteleg partea cu „Odată cu dispariţia regimului Dragnea democraţia românească nu mai poate fi una controlată”. Puteti sa explicati ce ati vrut sa spuneti? Opusul controlului este haos, dar banuiesc ca va refereati la altceva. Cum ii dati forma acelui altceva?

    Mecanismele mecanice ale functionarii unei democratii se bazeaza pe forme concrete de organizare, echilibrare reciproca, control si prevenire (conceptul de check-and-balance). Un mic examplu este dat de un PSD-ist cunoscut „pentru ca putem”.

    De ce poate parlamentul sa suspende presedintele pe motive absurde, minciuni si lucruri inexistente? Pentru ca legal poate.

    De ce poate guvernul sa dea OUG-uri care isi fac efectul pana cand sunt declarate ne-constitutionale de CCR? Pentru ca legal poate.

    De ce poate un judecator de la CCR sa incalce Constitutia? Pentru ca legal poate.

    Sunt o multime de gauri in legislatia (si chiar Constitutia) noastra care au permis unui astfel de individ si camarilei sale) sa ajunga sa re-instaureze dictatura. Pentru ca s-a dovedit ca legal se poate.

    O ultima intrebare – afacerile murdare si abuzurile lui Dragnea & Co nu sunt de ieri-alalataieri. Cum se face ca institutiile statului in Telorman nu au facut nimic? Unde sunt mecanismele de control?

    Daca ne bucuram ca a cazut regimul Dragnea dar nu tragem invatamintele necesare si nu reparam legislatia si Constitutia, ne imbatam cu apa rece. Sa nu cadem in capcana „sa ne rugam sa le dea Dumnezeu gandul cel bun politicienilor nostri sa nu mai fure” (un citat auzit intr-o parte a tarii :-) ). Sa facem legi care sa nu mai permita ca institutiile sa fie acaparate pe criterii politice (vezi cazul CCR, DNA, etc).

  2. Eu cred ca ar fi putut fi mult mai rau chiar cu Dragnea la putere, daca ar fi fost mai subtil si n-ar fi pus in fruntea guvernului pe toti prostii de ministrii. Orban sau Kacinsky au fost mult mai intelepti decat Dragnea si au stiut sa speculeze foarte bine criza migrantilor. Dar Dragnea ce sa speculeze? Dosarele lui penale? Romania era pe drumul cel bun inainte de acest regim si nu eram amenintati nici de migranti, nici de Soros, de nimic. Eu insa nu sunt sigur ca Dragnea reprezinta ultimul bastion neo-comunist, iar daca scapam de el se termina totul. Sunt foarte multi corupti care doresc poate sa-i ia locul si sa controleze societatea, poate intr-un mod mai discret. Deja doamna Firea se revolta ca n-o baga nimeni in seama in partid. Ciuma rosie poate fi eradicata , insa o sa ne ia ceva timp. Trebuie sa ne descurcam pana atunci. Trebuie sa fim vigilenti.

  3. Rămîneți un nevindecabil optimist. Și e bine ca mai puteți fi așa. Nici pe mine nu m-a părăsit speranța, dar mi s-a diminuat puterea de luptă. Văd prea multă zădărnicie în fața unui imens zid de ticăloșie. Care se tot înalță și care se va prăbuși peste noi în momentul dispariției regimului Dragnea, căci în umbra acestui individ malefic s-au format cohorte de nesătui care abia așteaptă să-i ia locul. Pentrucă pot și pentru că știu să o facă. Din păcate în România s-a instautrat acea criză demografică, criză de oameni educați și conștienți care, după o sută de ani de reduceri numerice repetate, au rămas minoritari și nu mai au forța să se impună. Societatea, sistemul de învățămînt nu fac nimic pentru educarea și emanciparea gloatei amorfe care constituie majoritatea rămasă în țară…suportul electoral inconștient, dar permanent al ticăloșiei…Trist. Mai rămîn doar gîndurile bune, ale fiecăruia pentru el și pentru cei cîțiva din jur care le mai merită…

  4. Acesta pare primul articol în care sunteți ironic. E interesant că-l pomeniți pe Marian Munteanu și sugerați că ar fi fost și mai rău cu el. Nu e oare un marginal, un excentric potențial antipatic, nu e imposibilă revenirea lui în politica mare? V-aș întreba cum l-ați vedea acționând, cum ar fi o guvernare în care șă-și poată impune viziunea, dar nu vreau să vă faceți dușmani.

  5. „Odată cu dispariţia regimului Dragnea democraţia românească nu mai poate fi una controlată.”

    Se desprinde [inclusiv] din această afirmație concluzia că autorul articolului nu consideră România un stat captiv, guvernat de un regim cleptocratic, ci o democrație.
    Altfel spus, se pare că nu este evident pentru domnia-sa faptul că PSD și dl Dragnea sunt doar marionete ale cleptocraților. Așadar…

    Mi-am zis cândva, la începutul anului 1990: „Odată cu dispariţia regimului Iliescu democraţia românească nu mai poate fi una controlată.”

    Mi-am zis cândva, la începutul anului 2000: „Odată cu dispariţia regimului Năstase democraţia românească nu mai poate fi una controlată.”

    Mi-am zis cândva, la începutul anului 2010: „Odată cu dispariţia regimului Ponta democraţia românească nu mai poate fi una controlată.”

    Acum îi las pe alții, mai tineri, să spună „Odată cu dispariţia regimului Dragnea democraţia românească nu mai poate fi una controlată.”…Și mă amuz.

  6. O observatie utila: cine l-a propus pe Marian Munteanu candidat? De ce am aflat asa tarziu ca MM era colaborator al securitatii?

  7. observati i in institutiiile cheie : bnr, asf, tvr, militie, magistratura etc. napircile bolsevice (care n au dat ortul popii) dar mai ales progeniturile lor analfabete si au asigurat batrinetile. extrag rente necuvenite comparabile (daca nu mai mari) cu cele ale tarilor super dezvoltate si civilizate. napircilor li se pare firesc sa traiasca bine intr o tara pe care au batjocorit o si pradat o cu salbaticie. politrucii sint doar fatada napircilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro