Despre miracolul estetic: Felicitari, Mircea Cartarescu!

Poate exista o mai mare bucurie decat succesul unui prieten apropiat? Este ceea ce simt acum, afland despre noul premiu primit de Mircea Cartarescu. Am citit ieri, in “The New Republic” o recenzie de Michael Scammell, biograful lui Soljenitin si Koestler, la recent publicata biografie a lui Iosif Brodsky (1940-1996), marele poet rus, arestat si judecat pentru “parazitism” in 1964, fortat sa emigreze in Statele Unite, laureat al Nobelului pentru literatura. Nu sunt critic literar, dar sunt indragostit de literatura. Inca inainte plecarea mea din tara, in 1981, citisem poeme de Mircea Cartarescu. Nu aveam nicio indoiala ca era vorba de un talent clocotitor (lucru notat nu doar de un N. Manolescu, sustinatorul sau neclintit, ci si de jandarmii culturali ai vremii gen Eugen Barbu, care s-au napustit cu atacurile lor imunde asupra tanarului poet). Am citit apoi “Visul”, “Levantul”, volumele din “Jurnal” si cate altele. Reflectiile lui Mircea despre Orwell sunt de o subtilitate si de o profunzime cu totul remarcabile.

In 1994 mi-a daruit „Poeme de amor” (Cartea Romaneasca, 1983), scriindu-mi in dedicatie ca era „penultimul exemplar, pastrat ca ochii din cap pentru cel mai drag prieten”. Ii indemn pe detractorii mai vechi si mai noi ai scriitorului sa citeasca randurile de sustinere de pe coperta a patra semnate de Zoe Dumitrescu-Busulenga. Iata finalul poemului „Autoportret intr-o flacara de bricheta”: „Sunt un surub de lacrimi siroitoare, un buchet de vicii si pulsiuni/un cimp pe care inima mea inainteaza in cirje” (transcriu exact grafia din volum). Da, se putea scrie si astfel, chiar se scria, in acele vremuri. Dar, daca o faceai, nu ajungeai in conducerea UTC a Uniunii Scriitorilor ori patron de cenaclu „Flacara al tineretului revolutionar”. Nu ca, Doamne fereste, Mircea si-ar fi dorit asemenea lucruri…

Ma leaga de Mircea o prietenie fraterna, probata, cum se spune, contre vents et marees. In 2006 a publicat un articol pentru care ii voi ramane pe veci indatorat, un strigat de protest inegalabil ca intensitate morala impotriva miseliilor debitate la adresa mea de diverse canalii. Am scris acum cativa ani, in “Evenimentul Zilei” un articol cu titlul “O capodopera numita ‘Orbitor’”. Trilogia lui Cartarescu este, dupa mine, si nu doar dupa mine, cartea cea mare a literaturii romanesti a ultimelor decenii. Evident, nu este singura carte importanta, admirabila, formidabila. Dar, cel putin pentru mine, este acea creatie in care geniul lingvistic si imaginatia emancipata de orice constrangeri mundane se ingemaneaza sub semnul miracolului estetic. Cordiale felicitari lui Mircea Cartarescu si stralucitilor sai traducatori, Gerhart Czejka si Ferdinand Leopold!

Institutul Cultural Român Berlin anunţa printr-un comunicat câştigarea Premiului internaţional pentru literatură – Haus der Kulturen der Welt 2012 de către scriitorul Mircea Cărtărescu. Titlul în limba română „Orbitor II. Corpul” de Mircea Cărtărescu, tradus în limba germană de către Gerhart Csejka şi Ferdinand Leopold („Der Körper”, Editura Paul Zsolnay 2011) este câştigătorul Premiului Internaţional de Literatură 2012 găzduit de Casa Culturilor Lumii (Haus der Kulturen der Welt), Berlin.
Premiul Internaţional de Literatură este decernat anual începând cu 2009 pentru cea mai bună traducere în limba germană a unei opere beletristice internaţionale contemporane, premiind atât autorul, cât şi traducătorii cărţii. Juriul anului 2012, format din 7 personalităţi literare a desemnat câştigătoare lucrarea scriitorului român Mircea Cărtărescu, aleasă dintr-un număr de 141 de opere participante. Cele şase opere nominalizate au fost: Der Körper de Mircea Cărtărescu, traducători Gerhart Csejka şi Ferdinand Leopold; Das Schweigen des Sammlers de Jaume Cabré, traducători Kirsten Brandt şi Petra Zickmann; Allahs Töchter de Nedim Gürsel, traducător Barbara Yurtdas; K de Tom McCarthy, traducător Bernhard Robben; Parallelgeschichten de Péter Nádas, traducător Christina Viragh şi Die Tigerfrau de Téa Obreht, traducător Bettina Abarbanell. Juriul format din Egon Ammann (publicist), Hans Christoph Buch (scriitor), Kersten Knipp (jurnalist, critic literar) Marie Luise Knott (critic literar, traducătoare), Claudia Kramatschek (critic literar, jurnalistă), Ricarda Otte (redactor Deutsche Welle Berlin), Ilma Rakusa, (scriitoare, traducătoare, publicistă) şi-a argumentat astfel alegerea: “Autorul român Mircea Cărtărescu a realizat un roman fulminant şi electrizant din punct de vedere lingvistic, de o intensitate şi strălucire rară. „Orbitor II. Corpul” seamănă unui caleidoscop colorat strident din fragmente de conştiinţă şi amintiri ale copilăriei, episoade de istorie familială, imagini ale Bucureştiului distrus în mare parte sub regimul ceauşist, instantanee politice ale conducerii acestuia şi salturi electrizante, fantastice ale firului gândirii. Traducătorii Gerhard Csejka şi Ferdinand Leopold au transpus cu măiestrie stilul suprarealist al cărţii şi potenţa lingvistică inovativă a acestui ţesut textual fascinant în limba germană, exploatând puterea imaginativă a limbii germane în mod inovativ şi creativ.”

Decernarea premiilor va avea loc miercuri, 6 iunie 2012, la orele 20, în Haus der Kulturen der Welt. Premiul, acordat de Fundaţia Elementarteilchen şi Haus der Kulturen der Welt va fi înmânat câştigătorilor de către fondatorul său, Jan Slovak şi managerul instituţiei prof. dr. Bernd M. Scherer.

Ferdinand Leopold s-a născut în 1960 în Bucureşti. A studiat indologie, filozofie şi tibetologie la Universitatea din Hamburg. Din 1988 profesează ca traducător independent de texte literare şi filozofice. A tradus operele lui Emil Cioran „Despre Franţa” şi „Despre Germania”.

http://www.humanitas.ro/humanitas/orbitor-corpul-0