joi, martie 28, 2024

Despre Monarhism si Republicanism in Romania

Prinsi in agitatia si verbiajul emotionat al momentului parem sa scapam din vedere un lucru esential. Ridicand problema Monarhiei avem in sfarsit posibilitatea de a dezbate public in mod serios chestiunea Republicii la romani. Fiind pusi in fata situatiei de a justifica Republica, avem o sansa unica de a clarifica si aseza pe temei serios –odata pentru totdeauna- argumentul Monarhist la romani. Punctul de plecare este destul de precar in ambele cazuri: Argumente sarace, primitive si de o parte si de alta.

Republica la romani are handicapul de a se fi nascut asa cum s-a nascut. Un act de forta, fara deliberare si dezbatere publica serioasa, fara garantia ca reprezinta o formula bine gandita si asimilata la nivelul opiniei publice. Legitimitatea sa ca forma de guvernare este vulnerabilizata de lipsa unui curent doctrinar-intelectual republican clar si ferm asumat public, menit sa-i dea sustinere. Republicanismul este mai degraba o expresia a noului status qvo, o obisnuinta comoda, o fomula modernizatoare acceptata ca atare, fara prea multe nelinisti intelectuale si interogatii.

Pe de alta parte, ideea monarhista la romani are handicapul de a fi mai degraba un curent emotional, paseist si melancolic. O imagine nostalgica a unei lumi utopice. Un construct bovaric in care se amesteca amintiri de famile, cronica life-style si critica social-politica prezenteista. Prezentandu-se ca o insiruire de slogane facuta de pe pozitii romantic-mitopoetice, Monarhismul romanesc azi este asadar mai degraba expresia unei afirmari identitare individuale decat o propunere argumentata sau un argument doctrinar-politic.

Premise ale dezbaterii

Evolutiile recente ar fi insa un motiv serios ca dezbaterea publica privind forma de guvernare in Romania sa prinda in sfarsit un contur serios. Varii nunti regale au incalzit inimile, PNT, prin noul sau sef, agita steagul restauratiei, mesaje monarhiste apar pe toate canalele si voci din zona Casei Regale anunta ca daca e cazul, exista vointa si putinta. Peste toate acestea a venit si Presedintele cu o declaratie ce a facut valuri.

Dezbaterea publica devine inevitabila. Ar trebui sa fie insa o dezbatere care sa aiba ca scop clarificarea, nu sloganul. Argumente, nu prezervarea unor tabuuri pioase sau indignari ipocrite. Daca din toata acesta conjunctura nu rezulta o mult intarziata si prea-necesara clarificare a argumentelor republicane si monarhiste, atunci totul e o pierdere de vreme. Iar daca vrem sa discutam, atunci doua sunt temele majore:

(1) Problema masurii in care forma de guvernare monarhica este dezirabila si viabila in general – si in particular la noi, aici si acum.

(2) Problema comportamentului si relatiei Casei Regale cu poporul roman in perioada interbelica, a ultimului razboi mondial si cea imediat urmatoare lui.

Temele ar trebui insa separate. Daca le amestecam, nu o sa ajungem prea departe. Intrand in tangente si interpretari cu privire la responsabilitate, vina, datorie, onoare, patriotism etc. intr-un anumit moment istoric foarte tulbure, riscam sa pierdem din vedere exact ceea ce e mai important. Anume problema cheie:

Care sunt argumentele doctrinare sau pragmatice in favoarea unei formule de guvernare si impotriva alteia? Mai precis, dincolo de apel la emotie si sentiment, pe ce se bazeaza argumentul monarhist in actul sau de contestatie pe care incearca sa-l formuleze impotriva Republicii?

Caci, din pacate pentru adeptii monarhiei, asimetria functioneaza in favoarea republicanismului. Republica e forma actuala de guvernare. In plus, argumentul republican este cel care are avantajul doctrinar in stiintele politice. Ce inseamna asta in mod concret? Inseamna ca asteptarea este ca in posibila dezbatere, monarhistii trebuie sa fie primii care formuleaza argumentul. Challengerul este cel fortat sa faca prima miscare.

Necesitatea si viabilitatea formulei monarhice in general

Prima tema care ar trebui atacata de argumentul monarhist este una generala. Ea deriva din insusi modul in care s-a cristalizat teoria politica moderna. Din aceasta perspectiva, forta argumentului cu privire la necesitatea si viabilitatea formulei monarhice este pur conjuncturala. Nu exista nimic logic, psihologic, sociologic, insititutional sau cultural care sa recomande in abstracto aceasta formula de guvernare. In anumite circumstante istorice, in anumite situatii, in anumite epoci, o astfel de formula se impune prin forta imprejurarilor sau se degaja ca alternativa satisfacatoare: Un suboptimal superior altor suboptimale. In alte circumstante, alte formule decat cea monarhica sunt preferabile.

Exista argumente serioase de natura generala – institutionala sau sociologica – pentru aceste “alte formule”, in teoria politica de azi. Argumente care depasesc sfera conjuncturalului. Nu acelasi lucru putem spune despre formula monarhica. Si cu atat mai putin privind pe cea a monarhiei ereditare. Deci monarhismul contemporan trebuie sa raspunda, vrea, nu vrea acestei provocari.

La nivel general asadar, un argument pro-monarhic trebuie sa raspunda unui baraj de intrebari cum ar fi: De ce sa fie mai bine sa incredintezi puterea in perpetuitate unei familii pe care o asezi in varful piramidei de autoritate, status si putere? De ce sa fie preferabil acest monopol ereditar unui sistem de rotatie la putere de sus pana jos, bazat pe decizie colectiva si competie intre indivizi? De ce o societate nu ar putea mentine niste standarde sociale sau crea o elita si fara ajutorul unei familii anume? Sau prin rotatia unor familii? Asta in cazul ca factorul conjugal-matrimonial este atat de important pentru societatea in cauza. Nu cumva ideea de a pune in centrul sistemului meritocratic national niste oameni ce in afara de accidentul biologico-biografic de a se naste intr-o familie “speciala” si al unui training atitudinal-comportamental special, nu au nici un alt merit, este un pic bizara?

E o discutie deschisa. In masura in care se poate face o observatie generala privitor la teoriile politice contemporane, ideea este insa ca nu exista un argument general valabil, care sa sustina teza monopolului ereditar sau de familie. Adica un argument general, bazat pe logica institutionala si nu pe entitati mistice, politic nebuloase si logic impenetrabile cum ar fi “voia lui Dumnezeu”, “ungerea divina” si “sangele regesc”. Singurele argumente generale demne de atentie pasagera sunt cele ale unor economisti ce incearca sa afirme superioritatea principiului monarhic folosind ca element cheie modelul “banditului stationar” al lui Mancur Olson sau modele inrudite ce folosesc rata preferintelor de timp.

In linii mari asta se traduce astfel: Un presedinte si camarilla sa sunt motivati de faptul ca stau la putere doar un numar predeterminat de ani si astfel jumulesc contribuabilii repede si intens. Un rege si camarilla sa o fac mai tacticos si pe termen lung, deci mai cu retinere si cap, pentru ca nu sunt fortati de ciclul electoral. Nu vor sa omoare gasca de jumulit pentru ca moare tot la ei in brate, nu la presedintele urmator. Avantaj: monarhia.

Problema este ca trecand peste faptul ca “jumulirea” contribuabilului este facuta in principal, atat in republici cat si monarhii constitutionale, de parlamentele alese democratic ce redistribuie de la un grup social la altul, aceste teze reduc toata teoria guvernarii la un sistem de preferinte si motivatii ale unor indivizi de la varful sistemului si uita cu totul de sistemul institutional real, de competitia politica si sociala, de contraponderile incrucisate ale institutiilor statului, de “checks and balances” etc. Pe scurt, simplifica nepermis.

Dar nu este locul aici sa intram in amanunte. Ideea este ca argumentul general in favoarea prinipiului monarhic este dificil si ca sansele de reusita sunt probabil mult mai mari cand este vorba de un argument conjunctural.

Necesitatea si viabilitatea formulei monarhice in context romanesc

Notam prin urmare ca atat timp cat argumentul logic privind preferabilitatea universala a formulei monarhice continua sa fie lipsa la apel, ne ramane argumentul conjunctural: “In contextul X, din tara Y, formula moharhica este singura viabila. Din varii motive celelalte formule nu sunt implementabile sau fezabile.”

Aici ar fi loc de o discutie cu adevarat interesanta. Si aici este locul unde ar fi de asteptat ca argumentul monarhist la romani sa fie cel mai bine reprezentat. Cu conditia ca cineva sa ne dea materia prima necesara unei discutii. Din pacate nici azi si nici ieri nu s-a auzit niciun argument satisfacator. Ne referim aici la un argument pragmatic formulat pe un fundament institutional, economic, sociologic sau politologic. Cauza monarhista ar fi evident mult mai bine servita de astfel de argumente decat de speculatii metafizico-juridice, hermeneutica obosita in jurul unor notiunii precum “lege salica”, “abdicare”, “coroana” sau evocari lacrimogene a varii episoade istorice sau de familie, cu morala altfel ambigua.

Intrebari: Poate deci cineva sa formuleze un argument credibil privind necesitatea imperioasa a restauratiei in Romania, aici si acum? Daca da, care este natura acestuia? Care este baza sa teoretica, care este substanta sa empirica si factuala? Care sunt resorturile sale strategice si pragmatice? Pe ce ne bazam?

In loc de concluzii

Sa repetam: forta argumentului cu privire la necesitatea si viabilitatea formulei monarhice este pur conjuncturala. Nu exista nimic logic, psihologic, sociologic, insititutional sau cultural care sa recomande in abstracto aceasta formula de guvernare. Dar in acelasi timp, nu exista nimic logic, psihologic, sociologic, insititutional sau cultural care sa nu recomande aceasta formula de guvernare in anumite contexte si conjuncturi. In anumite circumstante istorice, in anumite situatii, in anumite epoci, o astfel de formula se degaja ca un suboptimal superior altor suboptimale.

Intrebarea este deci: Este sau nu este actuala situatie a Romaniei una dintre acele circumstante favorabile monarhiei? In posibila dezbatere, monarhistii trebuie sa fie primii care formuleaza argumentul. Challengerul este cel fortat sa faca prima miscare. Problema este ca argumentul lipseste.

Ar parea un motiv de satisfactie pentru republicani. Nu ar trebui sa fie. Republicanismul romanesc are nevoie de o dezbatere serioasa si sustinuta pentru a se reinventa, reconstrui si relansa. Sa nu uitam cat de greu a fost si cat a durat pana sa ajungem sa avem o noua dreapta intelectuala – moderna si articulata – in Romania. Constructia republicanismul romanesc de secol 21 – si prin implicatie a monarhismului romanesc de secol 21- va fi probabil un proces la fel de lung si laborios.

Problema pe care ajungem sa ne-o punem in acest punct este asadar extrem de simpla: Care sunt taberele intelectuale? Cine se aliniaza celor doua fronturi? Unde si cine sunt liderii intelectuali ai celor doua curente de gandire? Cine deschide ostilitatile? Si cu ce munitie intelectuala?

Distribuie acest articol

63 COMENTARII

  1. Din pacate in Romania nu mai e vorba de stanga sau dreapta, de monarhie sau republica. E o presiune imensa din partea celor care au furat linistiti 15 ani grupati acum in USL si restul societatii care de-abia face fata acestei presiuni manifestate prin judecatori corupti pusi de PSD, tembeliziuni agresive si manipulatoare, politicieni ipocriti care desi tineri sunt marionetele vulpoilor batrani ca Adrian Nastase, Felix Turnatorul etc.

    Si restul societatii care e indiferenta ce se intampla cu Romania si implicit cu ei. Se multumesc sa se consoleze ca toti sunt corupti, chiar daca mentalitatea asta poate conduce Romania intr-un dezastru mai mare ca al Greciei daca USL pune stapanire pe tara, cu apucaturile lor de mafioti veritabili si foamea de bani de atatia ani de opozitie.

    • imi pare rau ca trebuie sa aduc o rectificare:
      pe de o parte sunt unii care au furat pana acum care sunt suparati ca nu mai pot fura
      si pe de alta parte sunt cei ce fura acum si sunt diperati din cauza crizei si a faptului ca nu mai pot fura cat cei dinaintea lor.
      Aici nu avem o divisiune alb-negru. Ci infinite nuante de gri.
      Din cauza asta o restaurare a monarhiei nici nu ar fi posibila. Regele e prea slabit pentru a face fata iuresului de netrebnici care sunt in spatiul public si in politica. Acum 20 de ani poate ar fi fost alta situatia. Poate… Dar astazi l’am vazut pana si pe Iliescu aplaudand acolo. Asta e un semn… si aici sunt de acord… nu are legatura nici cu stanga nici cu dreapta povestea noastra. Ci cu instituirea statului de drept…

  2. Ar fi si culmea ca la ISP sa propavaduiti monarhismul.
    La fel cum daca ati sluji intr-o monarhie ar fi culmea sa propovaduiti republicanismul.
    In fond, de unde bate vantul va zboara banii catre tari calde.
    Vad ca exista deja un securism intelectual denumit sinecurism.
    Vivat Noua Republica de la Ploiesti.
    PS. Apreciez mai mult o republica democratica decat o monarhie, insa argumentele d-voastra sunt de Stefan Gheorghiu.

    • Las sa treaca acest comentariu pentru a ilustra nivelul „intelectual” la care nu cred ca ar trebui sa aiba loc dezbaterea.
      Sa reamintim comentatorilor potentiali ca suntem totusi pe Contributors, unde pana si stupiditatea cea mai crasa (precum cea a comentatorului de mai sus) are obligatia sa se ilustreze cu un anumit stil si o anumita decenta.

      Nota: Dragos Paul Aligica s-a retras din ISP inca de la inceputul acestui an. Articolele sale nu reprezinta nimic altceva decat propriul sau punct de vedere.

      • Domnule Alica, am citit articolul dumneavoastra si din pura curiozitate am citit si cateva comentarii. Dumneavoastra sunteti om de „litere” eu sunt om de „cifre”, nu trebuieste sa va ‘ratoiti…’ la anumite comentarii care nu va sunt favorabile. Si eu pot gresii folosind literele dar si dumneavoastra puteti gresi folosind cifrele, nu cred ca alcineva v-ar fi spus ca sunteti STUPID, STUPIDITATI, s-au ceva asemanator. Fiecare are un drept civilizat la opinie chear daca este contrara unei mentalitati.

        • Domnule, apreciez interventia dv. Sunteti bine intentionat. Totusi: cand la tot articolul de mai sus tot ce ai de spus este sa vii cu procese de intentie aiurea si acuze gratuite, cum sa calificam acest tip de interventie ?! Gasesc termenul „stupid” foarte adecvat. Chiar bland. Motivul pentru care comentariile pe Contributors sunt de calitate si aerul e respirabil este si pentru ca pe aceasta platforma prostia nu este incurajata ci este taxata ca atare. Cine vrea cititori ca exemplarul de mai sus, atunci sa le caute in coarne in numele dreptului la opinie etc. si sa ii tina aproape. Sa le fie de bine. Se merita reciproc. Eu nu fac asta.
          PS
          Din modul in care imi scrieti numele este clar ca sunteti om de cifre.

          • Si eu sunt om de cifre! Si va scriu numele asa cum apare in preambulul articolului: „Dragos Paul Aligica!” Credeti ca este o dovada de inteligenta formidabila, de semn de geniu? Va asigur ca nu! Este un simplu CTRL+C, CTRL+V! Si totusi, porecla propusa, „Alica”, spune ceva …

            Eu sper ca nu veti elimina acest comentariu, asa cum ati mai facut cu altele … Chiar si pe Contributors! Macar pt faptul ca pareti prin unele remarci recente sa sustineti tocmai capacitatea acestui site de a fi cat de cat echidistant! Macar sa oferim aceasta speranta …

            Cu siguranta nu sunt de acord cu afirmatia ca monarhismul trebuie sa vina mai intai cu argumente! Daca discutam de Romania moderna, monarhismul a reusit sa vina cu proiecte viabile! Din pacate republicanismul mult mai putin! Si nu pt ca a fost cumva impus! (nu am inteles exact la ce impunere va referiti, pt ca aici putem discuta de multe, incepand cu abdicarea Regelui si incheind cu comentariile Presedintelui Basescu!). Vrem sa discutam chestiunea, ei bine, hai sa o facem! Dar vrem sa o facem in stilul: „Tu mai intai, eu pe urma!”, marturisesc ca nu imi inspira prea multa incredere!

            Pana la urma cred ca discutia despre Republica si Monarhie poate fi oricum, dar problema este daca noi suntem sau nu pregatiti sa ne schimbam cu adevarat …

          • Bine ca alte comentarii care sunt si mizerabile ca limbaj nu merita luarea in considerare si nici o minima cenzura Formule ca „presiune imensa din partea celor care au furat linistiti 15 ani grupati acum in USL si restul societatii care de-abia face fata acestei presiuni manifestate prin judecatori corupti pusi de PSD” si respectiv ” chiar daca mentalitatea asta poate conduce Romania intr-un dezastru mai mare ca al Greciei daca USL pune stapanire pe tara” nu pot fi incadrade ncicum la afirmatii fara probe si procese de intentie, nuí asa? Nici macar NU MIMATI CORECTITUDINEA

  3. @ dan,
    tocmai ceea ce incearca sa evite dl Aligica propunind o discutie abordezi tu: nu e vorba de stinga sau dreapta.
    Intr-o monarhie (vezi cazurile europene) poate guverna atit stinga cit si dreapta, dupa optiunile electoratului.
    NB,
    si dupa cum vezi, la noi tocmai fostii dusmani ai regelui sint cei mai monarhisti.
    De fapt, o „discutie” ar fi trebuit sa aiba loc inaintea elborarii primei Constitutii de dupa `89.
    Dar o poti face cu socialistii care iubesc camataria si chiar monarhia?

  4. In Romania exista o dreapta intelectuala articulata???? pe bune??? si care sunt punctele sale doctrinale subliniez politice??? cota unica si parteneriatul stat BOR? sau reformarea statului asistential prin injonctiuni discursive generalisime de la inaltimea unor bloguri? ma faceti sa rad. ori nu prea mai veniti sa mergeti pe jos prin Bucuresti ori sunteti complet bovaric…

    • Ceed ca stati prea mult pe bloguri si mergeti excesiv pe jos prin Bucuresti. Data viitoare cand faceti gestul intelectual suprem si „mergeti pe jos prin Bucuresti”, intrati odata si la libraria Humanitas. Merita. Experienta va va feri de a mai pune intrebari vadit stupide.

      • Va infierbantati prea usor si prea tare, dle Aligica. Acum, intrebarea cititorului dvs e chiar legitima: va intreaba de dreapta intelectuala de la noi, iar dvs ii raspundeti razboinic ca o gaseste la Humanitas. Pai, raspunsul asta e cel putin la fel de indecent sau stupid ca cele pe care le-ati taxati atat de coltos (in locul lor nu v-as mai citi).
        Pana una alta, aveti un articol scris intr-o cheie extrem de diferita de articolele cu care ne-ati obisnuit. De la o cheie eminamente libertariana ati migrat spre ceva extrem de diferit, un soi de sociologie sau antropologie culturala. Mi se pare ca asta e o piruieta intelectuala mult prea tare ca sa o lasati asa, de izbeliste. :)

        • Domnule Balasoiu, cu tot respectul: Cand un cititor ma ia cu „pe bune” si apoi se dovedeste ca nu e la curent in mod minimal cu ce se intampla in domeniul in care vrea sa dea lectii si cand mai si recomanda retoric peripatetismul samd, samd, eu vad orice, numai o intrebare reala si sincera nu. Daca ma insel, sa fie pacatul meu. Daca din toata povestea asta rezulta un peripatetician care isi ia o carte de la Humanitas si o citeste, nici nu mai conteza daca intelege ceva din ea sau nu. Ceva pozitiv s-a produs: Omul e ocupat cu cititul si nu mai sta sa puna intrebari „pe bune” pe forumuri.

          Acum, serios: ne mai distram … uneori tentatia e prea mare…

        • voi comenta ceea ce spune domnul Balasoiu, din teama de a nu il starni pe domnul Aligica, caruia ii transmit scuze ca mi-am permis sa fiu stupid.
          Da domnule Balasoiu, sincer asta ma deranjeaza si pe mine in discursul pretinsei drepte de la noi, aceasta pirueta constanta, tradusa in termeni si concepte extrem de complexe aparent dar tratate pe scurt jurnalistic si care de fapt ascund foarte mult vid (as vrea ca domnul Aligica sa imi ierte aceasta licenta verbala). In speta de fata nici eu nu inteleg de unde liberalismul clasic sau si mai rau libertarianismul pot cautiona o analiza sociologica de colt de cafenea sau o digresiune rational choice pe seama oportunitatii unui regim. Traim in tara (inteleasa ca spatiu politic) europeana cea mai putin descriptibila in termeni de dreapta si stanga, in care statul a creat clivajele politice prin import institutional de 150 de ani si mai bine si analizam cu teoria socio-politica a universitatii americane ce? de aici si intrebarea mea poate prea agresiva: unde este dreapta intelectuala politica? caci totusi dreapta inseamna dincolo de „reforma statului” si „cota unica” fie o pozitie privind traditiile politice fie o pozitie de politici economice liberale. Or in Romania in afara de traditia Paltinisului (vadit apolitica in cazul bun) si de o analiza liberala in absenta subiectului (adica a mediilor de afaceri autonome si nu create de stat si prin stat parazitare) nu prea vad ce avem ca traditie politica de dreapta. Eu nu spun ca putem avea usor, nu fac aici o analiza a formelor fara fond, dar e complet ilara si iresponsabila bataia asta in piept si pretentia afisata de domnul Aligica et comp. Tara asta este social vorbind in pozitia de dominatie orientala in afara unei paturii foarte subtiri de indivizi care au reusit sa se educe si sa scoata nasul in vest dar din pozitia de asistati sau prin filiere de asistenta (exact ca pasoptistii odata). Nu ii blamez dar nu putem sa devenim dintr-o data niste avocatii ai modernitatii acolo unde nu intelegem de unde plecam.
          Ca sa inchei: nu cred ca aceasta „dreapta” intelege cu adevarat utilitarist vorbind rolul monarhiei in Romania in trecut sau posibil acum si nu cred ca poate face o analiza „res-publicana” valida atata timp cat se incapataneaza sa citeasca o amarata de realitate sociala in chei conceptuale ne-adecvate. Ca Basescu pare sau a parut a actiona in sensul unei res-publici autentice, ca au incercat o schita de reforma si guvernare a binelui comun pot accepta (ca si pe vremuri despre Cuza), dar a spune ca reuseste sau ca va reusi mi se pare si fals si lipsit de argumente si naiv.

  5. Autorului si comentatorilor:
    Se cearta republicanii cu regalistii. Toti vin cu argumente. PSD si-a atins tinta. Suntem ocupati sa analizam forma de guvernamant in detaliu in timp ce ei o mai pun de o japca.
    Sau numai mie imi suna ciudat aceste stiri?
    Iliescu scrie scrisori de felicitare regelui.
    Nastase imparte clasoare cu timbre monarhiste.

  6. Eu mai vad niste avantaje de partea monarhiei:
    1. Mostenitorii sunt crescuti de mici sa conduca o tara. Eu cred ca prin asta sunt mai calificati decat un director de editura/capitan de vas care ajung la conducere in diverse conjuncturi.
    2. Continuitatea la conducere ofera o mai buna sansa de a creiona politici pe o perioada lunga de timp.

    • Sunt de acord. E drept ca noi suntem dezavantajati ca nu avem continuitate in treditia monarhica, dar intr-o monarhie adevarata regele are intotdeauna o educatie aleasa si respecta unele principii indiferent de situatie.
      La intrebarea dlui Aligica cu ce e mai presus un rege ce nu are decat calitatea ca s-a nascut intr-o familie monarhica decat un presedinte ales as raspunde ca istoria ne arata ca poporul de multe ori nu are discernamantul sa aleaga un presedinte capabil si, mai ales, sa permita aparitia unui om politic capabil care sa ajunga presedinte.
      Si inca ceva: eu cred ca monarhia este un sistem bun tocmai pentru ca se stie ca poate fi abolita in orice moment.

      • „La intrebarea dlui Aligica cu ce e mai presus un rege ce nu are decat calitatea ca s-a nascut intr-o familie monarhica decat un presedinte ales as raspunde ca istoria ne arata ca poporul de multe ori nu are discernamantul sa aleaga un presedinte capabil si, mai ales, sa permita aparitia unui om politic capabil care sa ajunga presedinte.”

        Adica poporul nu are discernamantul si atunci mai bine dam cu zarul. Cine stie, poate la copilul asta dam un 6-6. Daca nu iese, nu-i bai, mai asteptam inca 30-40 de ani si mai dam inca o data cu zarul.

        Nu, mersi.

      • Daca poporul nu este capabil sa aleaga un presedinte corespunzator, de ce l-am credita cu capacitatea de a alege un parlament sau chiar un primar de calitate? Nu cred ca argumentul asta cu proasta inspiratie a poporului in ziua alegerilor poate fi luat in considerare.

        Daca avantajul monarhiei este ca poate fi abolita oricand, inseamna ca forma de guvernamant republicana are un avantaj si mai mare, deoarece un presedinte este mult mai usor de inlocuit decat un sistem de guvernare.

      • Dl Aligica nu pune pb f corect! Chestiunea formei de guvernamant in aceasta tara nu tine de o argumentatie legata de monarhie sau republica! Tine de firea romanului! Faptul ca in 1866 s-a ajuns la ideea de „principe strain” nu a fost o idee nici de curtoazie, nici de adecvare la curente doctrinare! A fost o constatare a unei stari generale de a fi a poporului roman! Monarhia a functionat bine cat timp a fost detasata de apucaturile societatii romanesti! Dupa doua generatii, in care monarhia a invatat ea insasi „slabiciunile” societatii romanesti, nu a mai fost la fel de buna ca initial! Faptul ca educatia de mic copil l-a ferit de Regele Mihai de anumite excese, poate fi adevarat! Dar omul nici nu a avut ocazia sa dovedeasca acest lucru, sau cel putin nu in calitate de monarh! Judecat ca om, imi pare ca a avut un comportament ce poate fi un exemplu pt multi romani! Ca acum s-a dovedit mult peste micimile unor potentati ai societatii romanesti, cu aparitii la TV sau mai stiu eu unde, este o poveste ce merita sa fie mentionata! Dar nu neaparat ca un argument pro-monarhic, ci ca un argument anti-republican, asa cum societatea romaneasca a dovedit ca intelege republica ultimilor ani!

    • Care mostenitori ? Si cum crescuti de mici ? La noi este o criza dinastica ! careia nu-i vad o iesire. Tot respectul pentru Rege, dar nu cred ca restaurarea monarhiei mai e posibila !

  7. Din păcate, cred că porniţi de la o premiză greşită, aceea că în România există o intelectualitate. Cred că există doar exemplare firave care nu vor reuşi să schimbe nimic, decât sprijinite de interese externe. Aşa cum s-a întâmplat şi în trecut, dau aici exemplul paşoptist.

  8. Pentru a avea o dezbatere adevarata, ne lipsesc 2 elemente:
    I/ Definirea unor obiective nationale,
    II/ Definirea unei metode obiective de evaluare a formelor de guvernamant in raport cu obiectivele definite.
    Fara a avea un astfel de cadru de referinta, o dezbatere asupra formei de guvernamant risca sa ramana sterila.

    In privinta primului punct, trebuie sa incepem prin a defini un „obiectiv national”. In opinia mea, pentru ca un obiectiv sa fie „national” el trebuie sa indeplineasca un numar de criterii:
    1/ Impactul estimat asupra istoriei natiunii sa fie pozitiv si semnificativ,
    2/ Sa fie acceptat (mai mult sau mai putin instinctiv) de cea mai mare parte a poporului,
    3/ Sa aiba sanse rezonabile de realizare.

    Conform acestei incercari de definitie, in ultimele cateva sute de ani am avea numai cateva obiective nationale:
    a/ Obtinerea si pastrarea independentei nationale,
    b/ Unirea tuturor teritoriilor romanesti intr-un singur stat,
    c/ Asigurarea securitatii nationale (din toate punctele de vedere: militara, alimentara, energetica, …),
    d/ Asigurarea unui nivel de viata decent populatiei tarii.

    Dupa aceeasi definitie, NU ar fi obiective nationale:
    a/ Intrarea in NATO (pentru ca este numai un mijloc de atingere, in parte, a obiectivului securitatii nationale),
    b/ Intrarea in UE (pentru ca este iarasi un mijloc ce ar trebui sa permita atingerea, in parte, a obiectivelor securitatii nationale si asigurarii unui nivel de viata decent, dar cedand la schimb din independenta nationala),
    c/ Rasturnarea comunismului (pentru ca a fost, in mintea celor mai multi, doar un mijloc de a atinge obiectivul nivelului decent de viata).

    Prima intrebare este, deci: Care ar fi obiectivele nationale ale prezentului ?

  9. Cautati deageaba argumente. Toti marii monarhisti de azi (precum Iliescu sau Nastase) nu vor decit sa se asigure ca pe viitor nu va veni alt presedinte care sa le strice lor jocurile, asa cum a facut-o nesimtitul asta de Basescu. Aceiasi oameni care urlau ca prin renuntarea la bicameral democratia va suferi, vor acuma o marioneta cu puteri simbolice in loc de presedinte si toata puterea sa incapa in miinile parlamentului.

    Sile, mi se pare ca suferi precum majoritatea romanilor de sindromul ala conform caruia un om e bun sau rau in functie de ce meserie are. De exemplu, doctor = bun. Avocat = oo, bun. Marinar = rau. Doua picioare = rau, 4 picioare = bun. Tema de gindire: R. Reigan era actor.

    • N-am vrut sa ma leg de o meserie anume. Vroiam doar sa subliniez cum unii – fara merite deosebite – pot ajunge presedinti in niste circumstante particulare. Sigur, nici daca te nasti sa ajungi rege nu garanteaza ca esti o capacitate. Dar esti macar crescut in spritul de conducator.
      Asa vad eu lucrurile.

  10. Interesant punctul dvs. de vedere.

    Desi ati incercat sa cuprindeti toate aspectele vietii unei natiuni (inca) cred ca ati scapat din vedere probabil cea mai importanta componenta: cea economica. Cred (poate ca ar fi trebuit sa fie un element central al eseului dvs), ca ceea ce a contat din totdeauna pentru oameni este calitatea nivelului de trai. Din pacate, acesta nu rezulta decat partial din ideile aduse in discutie de dvs.

    Fara sa dau exemple de monarhii existente, cred ca un astfel de subiect trebuie sa aiba la baza DOAR valori umane care sunt ireductibile. Valori specifice acestei tari, evident (nu poligamia cum este de exemplu in Libia – desi multora cred ca le-ar conveni).

    Dupa asta, cred ca este nevoie de o masa critica de intelectuali (adevarati) din Ro care sa analizeze – dincolo de orice prejudecati, sentimente, emotii, etc. – toate implicatiile unui regim sau altul. Sa nu uitam ca scopul fundamental al unui sistem politic (in sec XXI) este de administrator. ATAT. Intrebarea este ce contexte de dezvoltare economica, sociala, tehnica, cercetare, etc poate asigura un regim sau altul.

    Consider ca punctul de vedere al dvs este prea mult ancorat in ideea de „conjuctura”. Nu ca ar fi gresit, dar nu cred ca este ok sa aplicam o logica conjucturala (functie de timp) pentru un domeniu care are la baza valori absolute.

    In concluzie, daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, punctul meu de vedere este ca un sistem politic (care poate fi oricare) trebuie sa creeze contexte favorabile de dezvoltare conforme cu structura si setul de valori fundamentale ale cetatenilor unui stat. Restul vine de la sine.

  11. Mie mi-ar place ca Ro sa aiba rege, da un rege asa misto, sa vina pa cal alb. Unu frumooos, chiar mai frumos ca Basescu, si sa aiba si printese, si alea frumoase.. daca stam sa ne gindim marea parte a povestilor e cu printi, printese… si cind se marita printesele se face nunta mare si alesu primeste juma din imparatie.

  12. Lacunele noastre privind cunoasterea istoriei proprii sunt imense.
    Inca de la inceputul epocii moderne istoria a fost cosmetizata conform intereselor celor la putere.
    De la descalecat incoace conducatorul s-a impus cu sabia (proprie sau „cumparata”) si cu cateva exceptii a facut ce l-a taiat capul fara sa respecte pe ceilalti.
    Din cate stiu, atunci cand au fost lasati sa se autoguverneze – pana in sec XIV – romanii s-au organizat in tari (tinuturi) si-au ales juzii si voievozii, au respectat sfatul batranilor si jus valachorum.
    Nu stiu unde s-ar incadra acum aceasta forma de guvernare.
    Cat priveste regele Mihai I, cred ca e dator istoriei cu niste relatari privind evenimentele la care a participat, motivatiile pe care le-a avut, scopurile pe care le-a avut atunci, crede ca a facut bine sau nu…
    Nu in ultimul rand cred ca ar fi bine ca familia regala sa-si enunte pozitia cu privire la politica dusa de Carol al II lea, consecintele asupra Romaniei si in ce masura cred ei ca un astfel de scenariu nu s-ar putea repeta.

  13. „Pe de alta parte, ideea monarhista la romani are handicapul de a fi mai degraba un curent emotional, paseist si melancolic. O imagine nostalgica a unei lumi utopice. Un construct bovaric in care se amesteca amintiri de famile, cronica life-style si critica social-politica prezenteista. Prezentandu-se ca o insiruire de slogane facuta de pe pozitii romantic-mitopoetice, Monarhismul romanesc azi este asadar mai degraba expresia unei afirmari identitare individuale decat o propunere argumentata sau un argument doctrinar-politic.”

    Păi cam aşa o văd şi eu, cu accent pe critica prezentului.

    Aş fi curioasă să văd argumente logice.
    Cum s-ar schimba în bine situaţia aici, cât ar scădea corupţia, ce şanse am avea să recuperăm teritoriile pierdute.

    De obicei argumentele din partea celor pro constau doar în majuscule: Maiestate, Casă Regală sau în substantive care la un loc grămadă nu pot decât să-i distreze / să genereze perplexitate celor neconvertiţi: nobleţe, demnitate, distincţie, eleganţă, modestie …

    Gâsca de jumulit e argumentul cel mai simpatic, opusul lui „ia banii şi fugi” al politicienilor actuali. Dar implică o dată suficiente pârghii de decizie, mai greu în cazul unei monarhii constituţionale, apoi o anumită doză de pragmatism / luciditate care poate să lipsească complet, vezi ultimul şah al Iranului sau prinţul moştenitor al Nepalului.

    Ca o opinie personală – eu aş considera ok şi un dictator sângeros care şi-ar mânca în fiecare săptămână câte un duşman politic. Cu condiţia să asigure un nivel de trai decent şi ordinea. Bine, e mult de discutat despre ce înţelege fiecare prin ordine şi trai decent.

  14. Din pacate, te superi nu te superi, unii comentatori mai sus de mine au dreptate, in sensul ca e prea mult pesimism, ignoranta si dezinteres politic pentru astfel de dezbatere. Ea ar trebui sa aiba loc, dar cine cu cine? Personal, nu sunt monarhist din convingere, dar cred ca pt Romania ar fi mai eficient pentru piata si competitivitate. Dovedit istoric, nu suntem in stare sa construim institutii democratice, care sa si aplice democratia. Nu mai vorbesc de regulile pietei. Care reguli? ale baietilor destepti din energie, ale industriilor subventionate, ale baronilor locali sau marilor latifundiari? La ce a folosit republica in Romania? Pentru distorsionarea perspectivei pietei? Astia pe care tu ii lauzi ca au reconstituit dreapta, sunt de fapt aceeasi profitori, oportunisti, mitici obraznici, care cu prima ocazia vor imbratisa coruptia si sfidarea celor care i-au ales. Aici zic eu e argumentul forte pentru monarhie, in esecul institutiilor (statului, pietei si academice).

  15. Nu stiu ce sa zic ca as vrea, coruptia care a facut ceva si pentru „tara” in interbellum, sau coruptia care face tot ce face numai pentru ea, din vremea post-revolutionara, intre care s-a intimplat ce s-a intimplat. In Romania, cu oamenii pe care-i stim, si cei de „sus”, si talpa tarii, nici una nu are sanse reale de reusita, ca deh, nu sintem nici nemti, nici suedezi.

    Daca e sa personalizez, cum din pacate se face pe la noi, „votez” oricind pentru Regele Mihai fata de oricine cu care ar „concura”, de la Dej pina la Basescu, sau altii. Desi nu sint regalist. Am toata stima pentru Regele Mihai. As fi avut o problema daca acum 20 de ani ar fi trebuit sa aleg intre Rege si Ion Ratiu.

  16. Eu as porni de la nevoi si cerinte catre forme de guvernare.
    Un lucru ce mi se pare important este prezenta modelelor comportamentale.
    Traim cu totii intr-o ceata morala generalizata. Nimeni nu stie cum e mai bine.
    Sunt unii care spun ca trebuie sa ne bazam pe scrierile patristice, altii care spun ca sa plecam de la etica lui Aristotel (sau – de ce nu – Confucius) si altii care spun ca trebuie sa reinventam totul.
    Poate parea rupt de subiect dar eu am fost foarte impresionat de Anthony Robbins ca model si cred ca este extrem de important ca o societate sa aibe un astfel de model comportamental. Conteaza mai putin daca omul care serveste de model stie de la nastere ca va fi in aceasta pozitie, o dobandeste prin eforturi proprii sau e pur si simplu invitat sa o adopte (cum a fost Carol I). Ceea ce conteaza e calitatea prestatiei. Cred ca pornind de la cerinte putem gandi o organizare mai buna decat altminteri.

  17. Interesanta provocare, inclusiv pentru tabara republicana. Mai ales in conditiile in care avem deja o noua formatiune numita „Noua Republica”, al carei lider pledeaza explicit pentru o crestin-democratie care principial nu vad sa intre in niciun fel de contradictie logica cu acceptarea ideii arhaice de „uns al Domnului” si de recuperare a traditiei in cat mai multe dintre aspectele ei.

  18. articolul parca ar vrea sa insinueze ca ceva pare sa se’ntample, si’as vrea sa stim si noi.. :)) sincer n-am sesizat aparitia vreunei personalitati marcante, ale casei regale sau intelectualitatii romanesti, care sa fi resuscitat miscarea promonarhica in romania. lupta intre ideea de republica semi-prezidentiala si cea de republica parlamentara o cunosc, dar despre tendinta ca eventual o monarhie constitutionala sa devina noul sistem politic romanesc habar n-aveam. in general schimbarile de sistem nu se fac cu un vot in parlament ci cu un vot majoritar de plebiscit, si de regula o anumita euforie si exaltare patriotica insotesc asemenea curente ‘mesianice’.. personal cred ca societatea romaneasca a devenit indiferenta cumva la orice incercare de schimbare a regimului politic, iar ideea de a avea o duda ca monarh e la fel de atragatoare ptr ei ca si felix pe post de prim-ministru intr-o republica parlamentara.. romanii vor vrea sa decida presedintele, ca o parghie antiguvern si eventual antiparlament, institutii pe care le percep corupte, impotente daca nu retarde, pe care nu poti sa te bazezi. concluzia ar fi ca vad persistand regimul semi-prezidential si nu vad nici o tendinta de recuperare a monarhiei.. ‘au ma insel?

  19. Eu Domnule Algica dunt adeptul unei monarhii constitutionale din varii motive. Motive pe care le stiti si Dvs. Dar am fost profund deceptionat de gestul Majestatii Sale Mihai I de a da curs cererii fatarnice venite din partea USL de a prezenta un discurs in fata parlamentului. Probabil ca varsta inantata si-a spus cuvantul si nu si-a dat seama ca ofera girul Majestatii sale tocmai celor care l-au prigonit si l-au alergat prin tara ca sa-l prinda si sa-l expulzeze inca odata. Dar ma rog, tocmai Majestatea de care se bucura, il iarta. Eu zic ca un argument solid in a adopta Monarhia ca forma de guvernama\nt ar fi acela ca nu poti face albie de porci sau carpa de sters podelele de cate ori ai chef sau de catre orice neica nimeni din tara asta cu un REGE asa cum faci cu un Presedinte . Presedinte, care pentru prima data ti-a dat dreptul de a striga HUO si pe care tot tu il gratulezi cu definitia de DICTATOR. Nu cred ca astazi exista in Romania un om mai jignit si etichetat ca Presedintele ales al Romaniei. Sincer ma apuca de multe ori mania si obida cand vad ca Presedintele meu este atat de tare jignit si terfelit. Acesta este unul din motivele pentru care as vrea sincer un Monarh in fruntea tarii si nu un om, ales de multe ori de partea cea mai neinformata a societatii mintita si mituita cu um mic si un Kg. de ulei si care este doar bun de gura si prost carmuitor.

  20. Argument contexual? Mizeria societatii romanesti, care-i una culturala. Vorbim despre necesitatea legilor si a respectarii lor, despre institutii care nu merg–de ce? Cultura unui neam abrutizat de 50 de ani de comunism. Cand aud vorbindu-se despre „masuri” si „politici”, imi vine sa ma duc la culcare. Am mai vazut filmul.

    Ridicati urmatoarea intrebare in context general: „E ce sa fie mai bine sa incredintezi puterea in perpetuitate unei familii pe care o asezi in varful piramidei de autoritate, status si putere?” Vorbim despre monarhia Evului Mediu? Institutia monarhica s-a adaptat si s-a modernizat in tarile europene care, in treacat fie spus, sunt si cam cele mai prospere din lume.

    Monarhiile moderne europene au un rol pur simbolic–numai ca, atunci cand observa asta, multi se gandesc: „Aaa, simbolic, adica nimic.” Dar mizeria societatii romanesti are la radacina o mizerie a simbolurilor. Este o diferenta intre un sistem cu presedinte jucator si un sistem cu un prim ministru asupra caruia planeaza simbolul regalitatii.

    Romania va avea un alt presedinte, la fel de dezamagitor precum ceilalti. Sansa ca urmatorul presedinte sa fie un alt neam prost este foarte mare–bate spre 100%. Cu o masa electorala abrutizata de comunism… Cu o haita politica iesita din, si aleasa de, aceeasi masa abrutizata, in Romania neamul prost este rege.

    Intr-un fel insa discutia nu are rost, pentru ca monarhia nu are nici cele mai mici sanse de revenire in Romania. Iliescu, Constantinescu, Basescu, Antonescu +… Vai de tara!

  21. Unul dintre aforismele lui Petre Ţuţea suna cam aşa: „De ce fac albinele miere? Pentru că au regină. Dacă ar avea preşedinte, ar face un rahat”

  22. Daca admiteti ca insusi regele Mihai a fost ademenit acum de USL sa vina in parlament, atunci cu atat mai mult pot fi ademeniti la diverse actiuni interesate urmasii lui, mult mai dornici decat el sa-i castige de partea lor pe cat mai multi politicieni. Iar cum politicienii se vor inghesui sa castige favorurile regale, tare m-as teme de un festival de linguseli recompensate pe masura.

    Si cum anume poate fi oprita criticarea sau jignirea unui rege, in raport cu criticarea unui presedinte? Prin cenzura cumva? Este regina Angliei scutita de critici si jigniri doar pentru ca e regina si nu presedinta? A fost Carol I de Hohenzollern scutit de caricaturi si ironii cat timp a domnit? Existenta unui monarh (neales de catre popor) nu inseamna automat ca el se si bucura de un respect automat din partea poporului, ba as zice ca tocmai faptul ca nu este ales, ci impus de sus de o elita il expune mai mult.

      • Una este critica sau caricatura si alta mancare de peste este minciuna spusa pe post de adevar. Basescu afost si criticat pe bune pentru anumite fapte sau vorbe ale sale dar in general a fost jignit si terfelit prin noroi de cate ori interesele politice sau economice ale unuia sau altuia (sau ale mercenarilor acestora) au cerut-o. Basescu este chior, betiv incurabil (desi nimeni nu l-a vazut beat) adulterin, mai nou este o persoana mituita de cei de la Rosia Montana. Orice ce gest sau declaratie ar face sunt imediat etichetate drept iresponsabile si capabile sa porneasca cel de al treilea razboi mondial. Am mai spus-o si o spun inca odata: Basescu este Presedintele care ne-a dat dreptul de a striga HUO numai ca unii prea abuzeaza de acest drept. Stii ce mi se pare interesant? Tocmai cei care sunt ahtiati dupa o asemenea functie fac tot ce pot de a duce in derizoriu notiunea de Presedinte al Romaniei, uitand proverbul romanesc ca ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Pentru ca actiunile de subminare a functiei ce s-au facut fara incetare de 8 ani incoace se vor intoarce cu varf si indesat si sub Presedintia urmatorilor alesi.

  23. In 1990-1992 restaurarea monarhiei era, pentru unii, o alternativa disperata la continuitatea comunismului fesenist si iliescian.
    Acum, dupa 20 ani, disperarea e la fel de mare in fata coruptiei si incompetentei politicienilor de toate culorile, care au demonstrat, pe rind, la guvernare, doar o dorinta egoista de imbogatire personala si nu de slujire a poporului in calitate de reprezentanti alesi. Daca la 1866 singura solutie de rezolvare a crizei politice, si ulterior de progres a Romaniei, era monarhia straina, conjunctura de atunci ramine valabila si dupa 150 ani (si probabil si in urmatorii 150 ani) pentru ca romanii, ca popor, s-au dovedit intotdeauna incapabili sa gaseasca si sa-si aleaga conducatori de anvergura istorica necesara. A se reflecta, cu seriozitate, de ce pasoptistii au preferat un rege strain si nu autohton. Si, de ce nu, si la aforismul lui Tutea.

    • O altă diferenţă fundamentală, pe care am să încerc să o exemplific prin două atitudini de la extreme, faţă de acelaşi fenomen – slugărnicia pupinfundistă:
      1. După antologicul moment cu vânătoarea de urşi organizată de Pantazi Ghica, cînd i-a servit Regelui ursul dansator, dresat de ursari, Carol I nu a mai avut ochi să-l vadă pe nefericit în vreo funcţie publică.
      2. După la fel de antologice şi din acelaşi film prost momente gen scrisul cu oi pe dealurile Bucovinei, autorul respectivei violări a bunului simţ văd că o duce bine, mersi, pune şi ăla umăru’ la reforma din temelii a statului.
      Păi să nu-i dai dreptate lui Ţuţea?
      Şi ca să nu mă credeţi cine ştie ce postac gică contra pe-aci, să ştiţi că îmi provoacă o silă la fel de mare convertirea la monarhism a unora precum Sergiu Andon (eram major şi vaccinat când cu istericalele din Adevărul anilor 90) sau rînjetul de cocalar satisfăcut al lui Voiculescu, intrând în seara asta la concertul omagial (şi răspunzând reporteriţei ţinându-şi soţia după gît precum naşu’ la nunţile de mahala – dar considerentele estetice se pare că, din păcate, nu fac parte din argumentaţia la tema de faţă). O silă la fel de mare precum şi cea pe care o simt faţă de comparaţia cu rejele Cioabă, făcută de un alt mare reformator al statului.

  24. Cred ca e mai usor sa mutam un munte decat sa dam verdicte / argumente / solutii la problema expusa in articol. Nu cred ca energiile clasei politice actuale, sau ale electoratului sunt orientate nici macar 1% spre aceasta chestiune (forma de guvernamant)… Tinand ca e ziua regelui, si o varsta venerabila, inteleg necesitatea articolului.

    Oricum noroc bun si cu republica si cu monarhia cui s-o apuca vreodata in Ro sa face ceva. Personal, cred ca in problema cheie a luptei dintre institutie ca element al unui sistem social-politic si politicianul versat – care controleaza oameni de sub el (implicit din institutii) si stie cum se foloseste puterea, influenta etc., cel din urma va castiga mereu – asa ca nici o sansa de ceva mai bun.

    Vivat mafia :)

  25. „[un] sistem de rotatie la putere de sus pana jos, bazat pe decizie colectiva si competie intre indivizi”
    Acum am inteles de ce nu exista coruptie la noi in republica :)

    „Nu exista nimic logic, psihologic, sociologic, insititutional sau cultural care sa recomande in abstracto aceasta formula de guvernare.”
    Ati facut afirmatia, apoi din nou la concluzii, dar fara demonstratie.

    De fapt exista argumente cel putin de tip logic, psihologic si sociologic care sa sustina ideea ca orice comunitate umana isi cauta in mod natural un lider, si anume pe cel mai bun din acea comunitate. Sau altfel spus, e vorba de meritocratia de care vorbeati, si de care sincer ma indoiesc ca ne bucuram la politicienii nostri. E discutabil in ce masura ereditatea si meritul se impaca. Regii Romei nu erau ereditari, erau alesi. Deci se poate si altfel.
    La fel, foarte discutabil este masura in care se impaca sistemul electoral actual cu meritul. Care merit? Acela de a-ti face reclama mai bine? Ca la detergent? Acela de a sti cum se cumpara ieftin voturi cu o punga de zahar sau un telefon? Asta trebuie discutat.
    Meritocratia nu e ideea mea, a spus-o Aristotel si cred ca analiza lui despre natura umana si societate este inca foarte actuala.

  26. Am un singur argument:

    Din 89 incoace am avut Republica si ce am facut? Din toate punctele de vedere am coborat mai jos decat pe timpul comunistilor – desi era greu de conceput ca se putea mai jos… Reputatia Romaniei in lume e in zdrente. De lege, etica si moralitate nici nu mai e vorba. Judecatorii Curtii Supreme au luat-o razna. Peste tot in Europa ne identificam cu tiganii, iar Presedintelui nostru trebuie sa ii gasim continuu scuze pentru grosolaniile cu care el insusi, paradoxal, se mandreste. Am ajuns mahalaua Europei, niste mahalagii pe care nu ii respecta nimeni.

    Credeti ca daca Regele ar fi venit la putere acum 20 de ani s-ar mai fi intamplat asa ceva? Eu nu cred. Da, am fi avut o elita, dar ar fi fost o elita demna de urmat. Regele Mihai a muncit cinstit si si-a crescut copiii cu respect pentru educatie si munca. Este de o prestanta deosebita chiar la varsta lui inaintata. Principesa Margareta are studii superioare si a lucrat la ONU, se ocupa cu binefaceri, este eleganta, culta si bine crescuta. Imaginea Romaniei ar fi fost nu tiganii, ci Familia Regala.

    Pana acum, cum ne-a aparat Basescu de jignirile italienilor, finlandezilor, olandezilor, englezilor? Cu toate intentiile lui bune, el insusi are un comportament „neobisnuit” pentru un sef de stat si e expus la luare in deradere.

    Rolul Familiei Regale nu este sa conduca tara – pentru asta, asa cum a spus si Regele, avem Parlamentul, guvernul. Rolul Familiei Regale este de a ne REPREZENTA, ca ambasadori permanenti ai tarii, de a fi imaginea noastra in lume.

    QED

  27. Intrebarile referitoare la validitatea detinerii controlului asupra resurselor de putere sint superflue, pentru ca este foarte probabil ca in cazul in care s-ar reinstaura monarhia, aceasta sa nu joace decit un rol pur decorativ. Un soi de „actorii lor si caii nostri”.

    Dupa cum se prefigureaza lucrurile, Parlamentul va fi cu banii si controlul resurselor, casa regala doar cu o amarita de renta, nu prea mare, sa nu inceapa cumva sa creada ca i se cuvin si altele decit simplul rol de a da frumos in poza. Deci nu temerea privind distributia sub-optimala a resurselor ce ar ramine captiva doar la o singura familie ar fi de luat in discutie in acest caz, cel mult doar la nivel de completitudine a argumentelor

    In rest, de acord cu cele scrise de Dvs. Singurul argument care ar sta in picioare in privinta justificarii de utilitate sociala a reintroducerii monarhiei ar fi unul de prevedere, de pavaza impotriva (re)venirii influentei ruse / sovietice – prin toate legaturile ce s-ar stabili cu alte zone mai mult sau mai putin vizibile din Occident.

    Dupa cum spunea si cineva mai sus, acesta a fost exact argumentul folosit si acum 20 de ani. Insa dupa felul in care se insoteste Regele zilele astea cu toti generalii KGB de prin tara, e clar ca nici acest tip de argument nu mai sta in picioare.

    Deci putem exclama fericiti, cu fata iluminata de emotie sincera: traiasca Republica de la Ploiesti si marele sau intemeietor, Majestatea Sa Caragiale Intiiul! :(

    • @TURAMBAR

      Cred ca ati interpretat creativ ce am argumentat. Scopul monarhiei nu e sa ne apere de rusi, sau alte bazaconii, de rusi ne apara armata si conducerea civila a apararii ca parte din executiv (de, separarea puterilor in stat e o notiune dificil de inteles pt unii). Desi, la drept vorbind, Regele a fost INSTRUMENTAL aderarii Romaniei la NATO si la EU, deci ne-a apropiat de occident cat a putut. Ca de indepartat, ne indepartam singuri.

      Cat despre al doilea contra-argument cu „generalii” KGB (ie Putin, etc, cu care, btw, s-au pozat si Angela Merkel, Obama, Bush, Blair, etc, pt ca asa e civilizat in cercurile diplomatice), este de o profunzime demna de Caragiale.

      Monser, lasati-va de politica, ca e curat murdar (cacofonie intentionata).

    • Oops, am scapat cuvintele „din tara” apropos de generalii KGB cu care umbla Regele Mihai.
      M-am lamurit, ne intoarcem la era FSNista cu teroristii, Ratiu si Coposu care aduc mosierii si vand Tara strainilor, partidele istorice care dau lovituri de stat, Ratiu care cumpara golanii de la Universitate cu blugi, etc (am o lista intreaga de stiri post revolutionare).

      Sau poate dvs aveti acces la informatii despre KGB pe care noi, mai la talpa tarii, nu le avem. In cazul acesta chapeau si la mai mare, dar tot nu m-ati convins.

      Un regim politic drept nu are nevoie sa minta ca sa convinga (proverb amercano-incas).

  28. Eu nu înțeleg de ce se pune problema revenirii la monarhie.
    Îmediat după ’90 puteam să ne afiliem de fie de partea Republicanismului, fie de Partea Monarhiei. Însă, în realitate, nu am avut acea libertate.

    Acum, cu un rege pe care nu poți decât să-l respecți, dar care are 90 de ani, fără un moștenitor format în miezul politicii românești, ideea devine naivă. Deci nici măcar de o opțiune circumstanțială nu poate fi vorba. Argumentele de ordin superior (de filosofie politică) oricum lipsesc.

    Astfel, nu avem decât să ne emoționăm când auzim de rege. Probabil că este cel mai inteligent lucru pe care am putea să-l facem.

    Eu îl prețuiesc pe rege, dincolo de atitudinile de măscărici ale unor membrii ai familiei regale care au descoperit România după ’90. Însă avem de lucru la săraca noastră Republică.

  29. Discutia asta despre republica sau monarhie in jurul lui Mihai este buna poate la OTV dar pe un site de o asemenea valoare mi se pare inepta. Oameni buni, dincolo de faptul ca nu are mostenitori conform legii salice, Mihai a renuntat si la cei potentiali in actul de abdicare. Cand mai vorbiti de monarhie nu mai pronuntati numele lui Mihai, pentru ca el nu mai poate fi monarh in aceasta tara. Chiar daca ar fi cea mai fericita solutie el nu are dreptul legal de a mai fi rege. Cei care il vad pe Duda print consort ar trebui sa stie (si majoritatea chiar stiu,dar se prefac prosti pentru prostime) ca monarhia romana nu avea dreptul de a impune succesori pe linie feminina.Chiar daca am fi azi in 29 decembrie 1947 si abdicarea nu s-ar fi produs, Radu Duda tot nu are dreptul de a se numi print mostenitor. In momentul in care am opta pentru monarhie atunci orice linie dinastica poate fi aleasa, exclusiv cea a lui Mihai.Mai cititi oameni buni,mai cititi.Sunt dezamagit si de autor care a prezentat o multime de argumente asa zis pro si contra dar a facut abstractie tocmai de cele doua fundamentale: actul de abdicare si legea salica a succesiunii (acceptata de familia de Hohenzollern ca si conditie a preluarii tronului)

    • „Oameni buni, dincolo de faptul ca nu are mostenitori conform legii salice, Mihai a renuntat si la cei potentiali in actul de abdicare. Cand mai vorbiti de monarhie nu mai pronuntati numele lui Mihai, pentru ca el nu mai poate fi monarh in aceasta tara. Chiar daca ar fi cea mai fericita solutie el nu are dreptul legal de a mai fi rege.”

      Asta dupa „legea” impusa de tancurile sovietice.
      O republica este functionala cu conditia ca ethosul membrilor ei sa aiba ceva regal–o republica perfecta este una in care toti membrii sai sunt (proprii lor) regi. Dar din ce metale (in sens Platonic) este facut romanul contemporan, D-zeu cu mila. Nici plumb, macar; mai degraba un fel de cositor. Este suficient sa ne uitam la presedintii de pana acum.

  30. Am impresia ca Dl. Aligica face o comparatie republica 2011 cu monarhie 1890. Institutional vorbind regele are atributii simbolice intr-o monarhie constitutionala. Cam ce atributii are presedintele Germaniei. As fi curios cati stiu numele respectivului. In conditiile astea, discutia monarhie constitutionala este echivalenta cu discutia republica prezidentiala vs. republica parlamentara. Unde conteaza institutia monarhiei este in partea simbolica, cu monarhul ca simbol al independentei si unitatii tarii. Si un factor de echilibru si continuitate.

  31. Marturisesc ca nu prea inteleg despre ce e vorba in articol.

    Pe de o parte, el vrea sa contribuie la „a clarifica si aseza pe temei serios –odata pentru totdeauna- argumentul Monarhist la romani.”. Pe de alta, el spune ca „monarhistii trebuie sa fie primii care formuleaza argumentul”, caci autorul, ca republican, cu avantajul statu-quo-ului, nu are nimic de spus. Pai cum ajutam atunci la „clarificare, o data pentru totdeauna”?

    Pe urma, autorul spune ca „Nu exista nimic logic, psihologic, sociologic, insititutional sau cultural care sa recomande in abstracto” monarhia. Apoi, ca exista conjuncturi in care ar fi un „suboptim superior altor suboptime”. Pai care ar fi aceste conjucturi si de ce? Cum se face ca ceva ce nu are nici o valoare devine cateodata util? Sa intelegem si noi…

    Nu sunt nici pe departe monarhist, nici macar nu cred ca dezbaterea este cu adevarat de actualitate in Romania.

    Dar, ca homo sapiens cititor si de opere „nerepublicane” stiu ca exista unele argumente „logice, sociologice, institutionale si culturale” in favoarea monarhiei. Ca si argumente impotriva. Cele culturale sunt clare: istorie, traditie, etc – inutil de a detalia. Cele institutionale nu tin de teoria „banditului stationar” si alte bazaconii cu aplicare damboviteana ci simplu de checks and balances. Asa cum introducem asemnea checks and balances.intre puteri, dar si intre puteri si tehnocrati (vezi avizele, curtile de justitie, autoritatile administrative independente etc.), putem vedea si monarhia ca pe o noua asemenea institutie. Faptul ca monarhul nu trebuie sa lupte pentru postul sau, ca are un nivel bun de trai asigurat inseamna ca ar fi cel mai in masura sa puna interesul public inaintea interesului privat. Argumentul sociologic tine de increderea populatiei intr-o stabilitate si continuitate a institutiilor statului chiar si in perioade de reforma dureroasa. Argumentul logic (care poate fi vazut si ca sociologic, institutional etc etc) tine de faptul ca monarhul poate avea o viziune a tarii pe termen lung, neafectata de ciclurile electorale. Chiar daca, in toate monarhiile constitutionale moderne, monarhul are in fond putina putere, atunci cand el ia cuvantul populatia il asculta; el poate influenta opinia publica dincolo de promisiunile electorale si spectacolul penibil al luptei pentru putere. Monarhul poate deveni un intelept care intervine rar si moderat si devine un factor de stabilitate si ncredere intr-o lume amenintata de short-termism, laxitate morala si individualism excesiv.

    Desigur, cand populatia nu-l asculta, cand trebuie sa lupte pentru tron, toate aceste argumente cad; ele sunt deci conjuncturale: se aplica doar intr-o societatea „normala” si mai exact apar mai degraba in cazul continuitatii monarhiei decat a reconstituirii ei. Cu exceptia Spaniei (si inca…!) nu prea avem cazuri de reintroducere cu succes a monarhiei.

    Argumentele impotriva monarhiei, obiective si rationale si ele, le las in seama autorului, poate intr-un viitor articol, mai nuantat si mai putin virulent.

    Ce ramane util in articol este necesitatea distinctiei clare intre dezbaterea privind monarhia si Romania si cea privind casa regala. In rest, ramane cum spune articolul: „Argumente sarace, primitive si de o parte si de alta”

  32. coriolan, n’avu trecere !
    republica monarhica dinastica a lui cuza, republica lui candiano popescu, cooperativa lui diamant, dinastia ceausescu..
    astea nu pot fi luate in consideratie.
    numai alba ca neaua, noua raspublika si basel cel atoatevazator si stiiitor.
    the lord oft the ring !

    sf. dumitru, cu voi !

  33. 1. „De ce sa fie mai bine sa incredintezi puterea in perpetuitate unei familii pe care o asezi in varful piramidei de autoritate, status si putere?”

    Regele constitutional domneste, dar nu guverneaza; asadar, are un rol simbolic (reprezinta suveranitatea natiunii si continuitatea) si un rol practic – de a fi realmente un moderator, deasupra jocului politic. Nu detine puterea, ci garanteaza exercitarea legitima a puterilor statului. Familia regala are doar rolul de a asigura continuitatea succesiunii si educarea prezumtivilor mostenitori in spiritul meseriei de rege. In afara de Rege, ceilalti membri ai familiei nu au vreun privilegiu politic (au in schimb unele obligatii – legale sau morale)

    2. „De ce sa fie preferabil acest monopol ereditar unui sistem de rotatie la putere de sus pana jos, bazat pe decizie colectiva si competie intre indivizi?”

    Conform definitiei lui Raymond Aron, democratia de bazeza pe reglementarea competitiei pacifice intre indivizi. Ati vazut vreun meci de fotbal arbitrat de capitanul uneia dintre echipe? Acesta este, de fapt cel mai tare argument in favoarea monarhiei constitutionale: competitie politica libera si egala, de sus pana jos, garantata de un arbitru neutru la varf.

    3.”De ce o societate nu ar putea mentine niste standarde sociale sau crea o elita si fara ajutorul unei familii anume?”

    Sigur ca poate mentine standarde, nu despre asta e vorba – doar ca jocul politic democratic nu va favoriza ascensiunea la varf a elitelor ci a unor demagogi (in sensul originar – de conducatori ai multimii)

    4.” Sau prin rotatia unor familii?”

    Aiasta am avut-o deja – e un stat aristocratic; Moldova a avut, de exemplu 40 de domnii in secolul al XVII-lea prin cearta dintre marile familii. De asta s-a ales formula printului strain de catre Adunarile ad-hoc din 1857. Putem spune ca monarhia constitutionala din Romania a fost, de la inceput, o formula pentru a evita atat dezavantajele statului aristocratic, cat si pericolele unei republici radicale (avand sub ochi avatarurile Republicii Franceze, la acea data ingropata a doua oara sub un regim imperial – instituit chiar de fostul presedinte, Louis Napoleon Bonaparte)

    5. „Challengerul este cel fortat sa faca prima miscare. Problema este ca argumentul lipseste.”

    Prima mutare este deja facuta. Republicile romane nu au rezolvat problema legitimitatii. Daca vi se pare ca RPR a fost aleasa de poporul suveran e-n regula. Daca nu, Republicanii trebuie sa demonstreze ca republica a fost preferata monarhiei in 1991 sau 2003, printr-o exprimare populara neechivoca in cadrul unui referendum; si sa aduca argumente pentru a convinge poporul suveran, daca vor sa promoveze in sfarsit o constitutie care refuza mostenirea RSR, si repune in discutie fundamentele statului.

  34. Faceti un ferendum pe aceasta tema.Votez pentru Monarhie Constitutionala fara rezerve.Daca aveti nevoie de argumente ,cautati-le in istoria Romaniei de la Burebista pana astazi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro