vineri, martie 29, 2024

Despre nerușinare și drumul către ea

Nerușinarea poate fi asociată multor tipuri de fapte imorale. Unele dintre acestea sunt descrise mai pe larg în lucrările de morală, altele mai puțin, după cum au preocupat oamenii. Furtul, lăcomia, păcatele sexuale, plagiatul, trădarea, pot fi făcute fără sau cu nerușinare. În acest text ilustrez trecerea graduală spre nerușinare folosind termeni aplicați de obicei imoralității sexuale, iar apoi interpretez prin analogie situația plagiatului.

Sunt trei termeni din greaca veche care permit caracterizarea degradării sexualității omului spre nerușinare, și anume Porneia, Akatharsia, Aselgeia (compilat după [1]).

1 Porneia: este imoralitatea sexuală la modul generic. Etimologic se pare că este legată de verbul pernumi, care înseamnă a vinde. El sau ea sunt un simplu instrument prin care sunt satisfăcute nevoile de senzualitate. În Grecia antică era la ordinea zilei. Demostene: „Noi ținem amante de plăcere, concubine pentru necesitățile zilnice ale corpului, dar avem soții pentru a naște copii legitimi și pentru a avea un custode demn de încredere pentru căminele noastre” (Contra lui Naera, citat, Athenaios, Banchetul Sofiștilor 573B). Pentru lumea greco-romană imoralitatea benignă, pentru plăcere, în domeniul sexual nu era imoralitate, era o practică și un obicei încetățenit.

2 Akatharsia: dorințe triviale, motivații josnice, indecență. La origine însemna murdărie fizică, materială, de ex. impuritățile din jurul unei răni (Hippocrates fract. 31). Apoi termenul este folosit pentru a descrie desfrânarea unei femei ușoare, ori pentru a descrie necurăția morală care distruge o națiune. Demostene îl folosește referindu-se la josnicia intolerabilă a unui om care în mod ostentativ și-a încalcat jurământul pentru a jigni un prieten, și care mai pretinde că îi este prieten. Akatharsia este viciu moral care te dezgustă la vederea lui. Cuprinde trei idei:

– Calitatea a ceea ce este întinat și murdar. Există un fel de gândire care poate reduce cea mai frumoasă acțiune la o motivare josnică și poate să pângărească lucrurile cele mai pure.

– În această impuritate există o calitate respingătoare. Există un gen de persoane care se cred uneori deștepte, când, de fapt, ele stârnesc în mintea ascultătorilor și a celor cu care intră în contact, pur și simplu, un cutremur de dezgust.

– În acest cuvânt rămâne ideea a ceea ce separă pe om de Dumnezeu. Păcătosul care se laudă cu impuritatea lui a ridicat o barieră între el și Dumnezeu.

3 Aselgeia: lascivitate, destrăbălare, indecență, cuvânt rău, înverșunare (nota mea: de ex. cineva te întreabă, cu un zâmbet sincer și ironic pe  buze: „Sunt un desfrânat, nu ?”, ori „Sunt o desfrânată, nu ?”. Aici este mai mult decât akatharsia). Porneia indică fapta imorală într-o anumită sferă a vieții, akatharsia înseamnă pângărirea întregii personalități, aselgeia indică o dragoste de fapte imorale atât de necugetată și de insolentă încât omul a încetat a se mai preocupa ce crede Dumnezeu sau oamenii despre acțiunile sale. În aselgeia fapta imorală atrage după sine pierderea rușinii.

Platon folosește termenul aselgeia cu privire la atitudinea de totală nerușinare a ticăloșiei (Republica, 424E). Demostene îl folosește cu privire la brutalitatea unui om rău. Grecii au definit-o ca violență îndrăzneață și insultătoare. Cuprinde trei caracteristici:

– denotă o acțiune destrăbălată și indisciplinată, a unui om care este la cheremul pasiunilor lui.

– nu are respect nici față de persoane, nici față de drepturile altuia. Orice considerație pentru sentimentele altora a încetat să mai existe.

– denotă o completă indiferență față de opinia publică și față de decența publică. Un om poate foarte bine să înceapă să facă un lucru rău în secret. El poate să iubească lucrul acela și chiar să fie stăpânit de el, dar totuși îi este rușine de el. Dar poate să ajungă într-o fază în care îl face ostentativ.

Aselgeia denotă un act al unui caracter care a pierdut tocmai ceea ce trebuie să constituie cea mai importantă apărare a sa – respectul de sine și sentimentul de rușine (aici se încheie textul compilat din sursa [1]).

Copiatul și plagiatul pe furiș, cu teamă, este stadiul de porneia. Copiatul și plagiatul pe față, cu sânge rece, dar știind că nu e în regulă ce faci chiar dacă îți raționalizezi decizia de a frauda invocând diverse motive (de ex. că toți fac la fel și nu merită să faci efortul să înveți sau să scri tu însuți), este stadiul de akatharsia. Bravarea cu copiatul și plagiatul, mândrirea că ai făcut asta, discutarea în public despre ce ai făcut ca despre ceva care nu are nimic rău în el, contestarea publică victorioasă, ironizarea celor care te critică, calificarea lor drept fraieri, este stadiul de aselgeia.

La aselgeia te poate împinge și grupul din care faci parte, împotriva tendințelor tale caracteriale. Un profesor prins cu plagiatul confirmat și de o personalitate a comunității academice din care face parte spune că el va pleca din facultate, dar toți ceilalți profesori plagiatori neprinși îl susțin și împing să rămână, să spună că albul e negru, să le redefinească. El va fi împins spre insolență nu de caracterul lui, ci de frica de cei din jur și de frica de a pierde resurse materiale, status social.

Alt exemplu, mai relevant public. Reacția inițială a lui Ponta la acuzațiile de plagiat a fost rușinoasă, a spus că poate renunța la titlu. Dar a devenit aselgos pentru că a fost împins la asta. Ziariștii au avut editoriale în care l-au criticat că poate renunța cu atâta ușurință. Partidele din coaliție au făcut presiuni. Cei care manipulează o persoană să facă rău o încurajează să fie aselgos, să fie mândră de ceea ce face, să își asume răul cu toată ființa lor, să se considere justificat sau justificată în ceea ce face. Românii au încurajat insolența lui Ponta votându-l pentru a se răzbuna pe suferințele datorate altor persoane și pentru a avea în frunte un om care să le facă suportabilă propria lor nerușinare cu privire la alte fapte imorale generalizate, de ex. mica corupție.

Esențial pentru o viață suportabilă într-o comunitate sau societate este ca nu toți oamenii care o compun să devină aselgos, chiar dacă manifestă akatharsie în masă.

___

[1] Barclay W., 1992, Analiza semantică a unor termeni din  Noul Testament, Wheaton, Illinois, USA

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. ptr mine aceshti termeni sint noi,dar am trait sub foshtii mei stapini,comunistii ,ceea ce ei denumesc.
    hotzia acolo in romanica este traditzie natzionala.cei care nu furau,erau socotitzi timpitzi.
    si nu vreau sa se supere nimeni,dar regatzenii sint mai bine pregatitzi in acest domeniu

  2. Hei, săracii greci antici ! Ce au mai muncit ei să lămurescă o grămadă de lucruri. Cine-i mai aude ? Și dacă o fac, cine-i mai înțelege ?

    Un exemplu: „Dacă lumea ar fi întemeiată pe hoție, atunci, de îndată ce un hoț fură, obiectul furtului i-ar fi sustras imediat.” Adică TOTUL e în curs de schimbare a proprietății și, pînă la urmă, NIMENI NU POSEDĂ NIMIC. Mai pe înțelesul secolului curent decît porunca lui Moise, nu-i așa ? Poate aud și mogulo-oligarhii noștri (ba chiar cei ruși). Chestia e că nu vor PRICEPE pînă cînd nu le va fi tras preșul de sub picioare de către o nouă generație a FĂRĂDELEGII. Însă atunci va fi prea tîrziu.

  3. „Esențial pentru o viață suportabilă într-o comunitate sau societate este ca nu toți oamenii care o compun să devină aselgos, chiar dacă manifestă akatharsie în masă.”

    De ce vi se pare ca manifestam „akatharsie în masă”? Cred ca priviti unilateral lucrurile si de pe pozitii cam ciudate.

    Sa-mi dati voie sa va injur. N-am vazut atita forta cind s-a discutat de plagiatele lui Sinescu sau Popa (academicieni ai Romaniei, deci nu vorbim de un PM, care sa zicem ca nu are neaparat nevoie de patalamale universitare, vorbim despre academicieni care sint bine mersi).

    Din perspectiva mea, lipsa de reactie in fata TUTUROR plagiatelor a dus la asta. Ne-simtirea si lasitatea VOASTRA, a lumii academice, a dus la asta. Deci, imi poluezi spatiul mental cu o tema care trebuia rezolvata la nivelul vostru – eu nu pot sa fac nimic de pe pozitia mea. Nu urlind in fata maselor rezolvati problema. Ah, ca pot sa-ti inteleg frustrarea ca nu face nimeni nimic in sferele in care te invirti? Asta da, ti-o inteleg.

    Daca vrei sa rezolvi problema, please raise it at the proper institutional level.

    Cit despre: „Românii au încurajat insolența lui Ponta votându-l pentru a se răzbuna pe suferințele datorate altor persoane și pentru a avea în frunte un om care să le facă suportabilă propria lor nerușinare cu privire la alte fapte imorale generalizate, de ex. mica corupție.”

    Mie imi plac astia care generalizeaza stupid. Pur si simplu Ponta a devenit preferabil (atentie mare!) lui Videanu, Udrea, et co. Asta fiindca PDL-ul a praduit la fel ca si cei de dinaintea lor. In plus, PDL-ul a dus o politica economica absolut stupida, ca si oamenii pe care ii avea in frunte.

    Deci nerusinat sinteti d-voastra, fiindca ii credeti pe toti imorali, fiindca generalizati si fiindca ii acuzati pe altii de lasitate, cind lasitatea e un atribut ce va apartine in totalitate.

      • Inseamna ca n-ati inteles nimic. No problemo, ramineti la mirarile d-voastra (preconditie necesara, dar nu si suficienta, pentru filozofie).

        • Imi pare rau ca aveti reactia asta, dar poate ca era previzibila. Dar la ce ati spus dvs nu aveam cum sa raspund altfel. Ca sa devoalez pentru a nu induce public cititor in eroare, reactiea mea e inspirata dupa Patericul Egiptean, nu e nimic original in ea.

          Pe fondul comentariului dvs nu pot decat sa spun decat atat: problema la nivel institutional s-a ridicat si s-a rezolvat. UB si-a facut datoria, fostul CNATDCU si-a facut datoria.

          • „Patericul Egiptean” – m-ati terminat cu chestia asta. Sinteti in strada acum? Il amenintati pe Ponta? V-ati revoltat, dragi „intelectuali” impotenti? Ati declarat noile rezolutii ale CNATDCU ca fiind ilegale? Va judecati cu ei? In genere, faceti CEVA, in afara de a va plinge aici?

            Daca v-ati acceptat sefii, traiti cu ei, doar sinteti crestin, intoarceti si obrazul celalalt la nesfirsit.

            Cine-i las? Uite, acum vine timpul sa ne aducem aminte de mineriade. Ca tata, iti spun: daca baiatul meu patea ceva din cauza minerilor, Iliescu era cu cruce acum. Indiferent de consecinte, descarcam pusca in el.

            Voi sinteti mai in stare de ceva?

            • Multumesc din suflet pentru tot ce ati scris. Faptul ca scrieti doar sub pseudonim si ca sunteti atat de agresiv arata ca scopul pentru care am scris acest articol a fost atins.

              cele bune,

            • Imi plac moderarile care vor sa demonstreze ceva (cenzura, se aude?).

              Mi-am exprimat dispretul (si mi-l exprim in continuare) pentru atitudinea d-voastra absolut mioritica, de constatare tip blegos. In lipsa actiunii, vorbim vorbe. Atitudinea de intelectual in turnul de fildes merge in romanele scrise in perioada romantica, draga domnule. Daca vrei sa renunt la ghilimele, trebuie sa-mi demonstrati ca aveti viata in voi si ca nu va lasati calcati in picioare.

              In orice caz, nu eu trebuie sa rezolv problema; dupa cum v-am spus in mesajul moderat, faptul ca cineva pune semnul de egalitate intre d-voastra si un plagiator, prin contaminare, va priveste exclusiv.

              Acuzatia de agresivitate cade: nu sint eu cel agresiv, va arat numai ca stiu sa-mi apar viata si felul meu de-a fi, spre deosebire de d-voastra. Dimpotriva, d-voastra ati fost agresiv in momentul in care ati acuzat nediscriminat.

    • „Din perspectiva mea, lipsa de reactie in fata TUTUROR plagiatelor a dus la asta. Ne-simtirea si lasitatea VOASTRA, a lumii academice, a dus la asta”.
      E mai mult decat atat. E complicitate. Pentru ca ne referim la ceea ce se intampla in interiorul sistemului!
      Cred ca in maxim 1 din 5 articole care se posteaza pe acest forum se face referire la acest plagiat fara ca nimeni sa ia atitudine si sa vedem ca de fapt se analizeaza problema pe fond, in sistem.
      Cand o sa vedem ca:
      – „negrii” (asa au fost denumiti in alte articole) nu mai sunt obligati sa presteze pentru sefi ( ma refer la mediul universitar) iar sefii nu isi vor mai insusi munca lor
      – nu se mai da acces tuturor neavenitilor la titlurile academice (cunosc oameni care au probleme in a construi coerent o fraza simpla in schimb iti arunca in fata o carte de vizita cu 2 titluri de doctor si 3 masterate); intreb din nou – cum definim situatia in care in baza unor examene trecute la pas, cu „prietenie” si in baza unei lucrari executate de „negri” si insusite de un politician sau functionar acesta din urma beneficiaza de pozitie, salariu, sporuri etc.? Prin ce difera situatia asta de anii de glorie ai comunismului in care toti politrucii au fost scoliti la gramada?
      – calitatea lucrarilor este factor determinant si nu doar se produce maculatura pe banda rulanta ca sa existe cantitate de materiale productie proprie in CV
      In conditiile in care in loc sa se atace fondul problemei se discuta la nesfarsit pe un caz punctual in care este implicata o figura politica, nu e poluare – e propaganda.

  4. Felicitari pentru articol, domnule Iordache. Din pacate, modificarea radicala a structurii populatiei dupa emigrarea cvasi-totala a sasilor si evreilor plus destui maghiari dupa 1990 (chit ca s-au dus doar in Ungaria si vin des „in vizita”) si dupa emigrarea masiva de dupa 2000 a romanilor dornici de munca cinstita a dus la actualul dezastru al rrrrominichii: o populatie de cel mai jos nivel moral deja aflata la limita dintre akatharsis si aselgos. Greu de intrevazut vreo solutie.

  5. Comparatia imoralitate sexuala – plagiat este putin fortata intr-o societate liberal-democratica, in care notiunea de virtute nu functioneaza la fel ca in polis-ul grec. Ceea ce numiti „imoralitate sexuala” nu constitutie o problema pentru liberal-democrati pt ca este o chestiune privata, pe care legile nu o acopera. „Desfranarea” nu este o crima intr-o democratie constitutionala. Plagiatul, dimpotriva, este o chestiune publica, este o violare a drepturilor de autor si trebuie pedepsita in primul rand prin lege.

    • Am încercat să ating aspectul informal, în sensul North, nu cel formal, prins în legi. Din acest pdv unele fapte ce țin de conduita sexuală rămân imorale pentru mulți cetățeni, și îi indignează, chiar sunt dacă perfect legale.

      În mod interesant, tocmai plagiatul, care este incriminat legal, nu prea indigneazăm adică nu e sesizat de majoritatea românilor ca moral.

      Prin paralela imoralitatea sexuală – copiat și plagiat am încercat să fac pe cei care nu se indignează moral împotriva plagiatului să simtă ceva analog indignării pe care o simt față de nivelurile cele mai „performante” ale imoralității sexuale. Toți știu ceva despre sexualitate și era un aspect de la care se putea pleca în a face oamenii să înțeleagă.

      Demersul a fost pur retoric, miza fiind educativă, sesizabilă și prin formatarea citării in extenso din Barclay ca exemplu de bune practici pentru cine vrea să înțeleagă problema.

  6. „Dar a devenit aselgos pentru că a fost împins la asta.”

    Domnule profesor, in conditiile in care „aselgeia” e o treapta a caderii in imoralitate, nu suna bine (paralogism). Tocmai moralitatea e cea care ar fi trebuit sa-l impiedice sa cedeze presiunii celorlalti. Sau altfel spus, presiunea celorlalti a fost cu succes pe fondul lipsei lui de moralitate, sau a predispozitiei lui de ca cadea mai jos. Dvs. introduceti aici de fapt fantasma „anturajului” (ca in „e baiat bun, dar l-a stricat anturajul”), ceea ce, cam dinamiteaza insusi conceptul de moralitate…

    • Cred ca aveti dreptate, exprimarea nu e foarte fericita. Pe de alta parte, exista insa cumva si o influenta a anturajului, care scoate ce este mai rau din om, sau din contra, permite sa iasa la suprafata ce este mai bun. Ramane faptul ca initial a avut tendinta sa se rusineze, iar apoi si-a schimbat pozitia aparent sub presiunea altor persoane. Nu stiu cum ar putea sa fie asta exprimat adecvat. Poate ceve de genul: „Dar ne-a arătat că poate fi aselgos pentru că a fost împins la asta”. În fond ce vedem noi este comportamentul, nu avem acces la trăirile lui interioare.

  7. Am obosit cautand in limba romana o traducere cat de cat din opera lui Athenaios, mai ales acolo unde se vorbeste de iubirea de tineri si femei. Caci ce a aparut in romana sub TITLUL de OSTATUL INTELEPCILOR ESTE P JALNICA MACELARIRE A operei lui Athenaios, in schimb gasesc despre Ponta plagiatorul, mi-e indiferent, total indiferent, dar va rog nu mai faceti trimitere la vechi greci, e prea bombastic, omul este prea mic iar comparatiile prea fortate, va rog fiti mai moderati

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro