luni, octombrie 7, 2024

Despre nevrozele şi viitorul incert al Uniunii, la summitul de la periferia Europei

Puncte cheie:

  • Urmează un summit al paradoxurilor și contradicțiilor: mare ca semnificație simbolică dar mic ca posibilități decizionale și rezultate (n-are cum să fie altfel, în momentul politic de aşteptare încordată în care ne aflăm), localizat la periferia geopolitică, economică şi culturală a Uniunii dar luând în discuție temele centrale cele mai fierbinţi ale Proiectului European, un summit despre viitorul unei Europe crispate și nevrozate, aflată în schimbare de generații politice și culturale și în căutarea soluției optime pentru punerea în practică a valorilor sale fundamentale, organizat însă într-o țară guvernată de o majoritate coruptă, foarte slabă din perspectiva calităţii umane a guvernanţilor, o majoritate profund anti-europeană ca mentalitate, cultură politică, atitudini şi comportamente;
  • Cu aproximativ două săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare, Declarația de la Sibiu, cu siguranță un text atent formulat la nivel de experți și șlefuit la nivel politic, va încerca să ridice tonusul și să dea un nou impuls unei Uniuni Europene care încorporează societăți tot mai vizibil obosite, crispate și cuprinse de felurite nevroze (vom discuta despre acestea în cuprinsul articolului), o Uniune care încă nu știe dacă poate conta în anii următori pe 27 sau pe 28 de țări membre, de cine va fi condusă în viitor, în ce relații se va afla pe plan intern și global sau dacă nevrozele politico-ideologice ale europenilor din ultimii ani vor trece de la sine;
  • Trăim indubitabil sfârșitul unei epoci și începutul unei noi ere a istoriei europene (Proiectului European), despre care nimeni nu știe deocamdată cum va arăta. Suntem într-un interstițiu istoric. O etapă s-a încheiat iar următoarea încă nu a început. Dar cât contează cu adevărat textul unei simple Declarații, pentru viitorul unei Uniuni care traversează un moment critic de o complexitate excepțională, cu multiple necunoscute? Mult, puțin?;
  • Faptul că președinția românească a Consiliului UE nu ne-a adus niciun beneficiu de imagine și credibilitate, că a fost doar o rușine continuă pentru Guvernul României, criticat din toate părțile, pe bună dreptate, de țările occidentale și de UE în ansamblu, că a însemnat o deteriorare gravă a prestigiului de țară europeană al României, nu mai e deja o noutate. Am avertizat în analize și interviuri ( 1) precedente, încă de anul trecut, că, dacă PSD-ALDE-UDMR vor continua atacul legislativ la statul de drept pentru a-și salva penalii și infractorii (ceea ce au și făcut), mandatul guvernului de la București la președinția Consiliului UE nu va mai fi în niciun caz o oportunitate, așa cum ar fi putut să fie, ci se va transforma într-un calvar în care, intrând în lumina intensă a reflectoarelor, se vor vedea mult mai clar ca înainte toate hibele, mizeriile și problemele acestei guvernări bazată pe solidaritatea unei majorități corupte și, în esență, anti-europene;
  • Faptul că Brexitul (încă) nu s-a produs iar summitul este chiar înaintea alegerilor europarlamentare, reduce în mod evident mizele și șansele reuniunii de a se finaliza cu decizii istorice, de referință pentru viitorul Uniunii (nu va fi nici pe departe ceea ce se credea a fi la început, când data Brexitului părea să fie 29 martie). Amânarea Brexitului a devalorizat inevitabil summitul de la Sibiu despre viitorul UE dar nu i-a anulat cu desăvârșire semnificațiile. Pentru România, va rămâne doar satisfacția de a se vedea reprezentată de un președinte autentic european (fără a-i jigni pe cei trei predecesori postcomuniști de la Cotroceni, Iohannis este cu siguranță cel mai demn și mai apreciat Președinte al României pe plan european), respectat de liderii cei mai importanți ai Uniunii, o gazdă onorantă pentru un summit al paradoxurilor și contradicțiilor europene și, de ce nu?, al celor românești.

*

Summitul de la Sibiu nu va fi ceea ce era gândit initial să fie și nu va produce deciziile epocale pe care le prevedeau liderii europeni acum o jumătate de an. Nu are cum, în faza în care ne aflăm. Amânarea Brexitului, în primul rând, dar și distanța mult prea scurtă până la alegerile europarlamentare, practic de doar două săptămâni (majoritatea membrilor Consiliului European sunt şi „jucători” implicaţi electoral), vor reduce destul de mult mizele și posibilitățile reuniunii șefilor de stat sau de guvern prezenți la Sibiu de a configura decizii politice și strategice stabile pe termen lung. Asemenea decizii cruciale nu se iau în toiul campaniei electorale, existând riscul transformării evenimentului într-unul cu valenţe strict electorale, ceea ce ar fi prea îngust şi nedrept în raport cu aşteptările multora dintre noi.

Necunoscutele sunt prea multe iar dinamica politică europeană prea mare pentru a putea crede că Sibiul va fi locul de naştere al noii Uniuni Europene. Dar simbolistica oricum este frumoasă şi binevenită şi funcţionează până la un punct, ca emoţie pozitivă de moment. Marea Britanie a încurcat din nou socotelile dar, pe de altă parte, nici rezultatele alegerilor europene și tendințele politicii în Europa nu pot fi acum prevăzute. Declaraţia de la Sibiu va suna bine dar să nu avem naivitatea să credem că va rezolva ceva din lunga serie de crize, probleme şi dileme ale blocului comunitar. Ca eveniment de etapă, este însă necesar şi binevenit.

Spuneam în preambulul articolului că societățile europene care compun Uniunea sunt obosite, crispate și afectate de multiple nevroze. 74 de ani de pace, libertate, democrație, bunăstare şi dezvoltare economică pe continent, mare parte din această perioadă doar în Europa de Vest, sunt, desigur, o performanță politică uriașă a Europei integrate dar și un interval destul de mare pentru ca presiunile acumulate în atâtea decenii de linearitate în logica integrării să nu încerce să răbufnească prin punctele cele mai slabe și vulnerabile ale construcției europene.

Dezacordurile, împărţirea pe grupuri şi opţiuni diferite şi adversitatea fac parte din natura socială şi politică inerentă, indiferent de cât de substanţiale sunt progresele înregistrate în calitatea vieţii oamenilor. Nu gândim toţi la fel şi, mai devreme sau mai târziu, va apărea o opţiune contestatară a oricărei ordini sociale şi politice, bune sau rele. Astăzi se trăieşte infinit mai bine, mai confortabil şi mai mult în Uniunea Europeană decât înainte de integrarea europeană postbelică, şi totuşi tabăra în care joacă iliberalii, naţionaliştii, suveraniştii, populiştii anti-UE, radicalii de stânga sau de dreapta găseşte întruna motive de nemulţumire şi de critici, făcând trimitere la modele de organizare trecute care, de fapt, au generat numai ură, războaie între naţiuni, etnii, rase, religii, categorii sociale, confruntări între statele naţionale, sărăcie şi regimuri autoritariste sau totalitare. Comparaţia istorică este net în favoarea Uniunii Europene şi totuşi disputele şi nevrozele europenilor se adâncesc.

Care ar fi așadar nevrozele europenilor în prezent? Fără a avea pretenția de a le epuiza pe toate, aș defini doar câteva dintre cele mai relevante:

  • Nevroza ideologică (reideologizarea şi polarizarea intensă a politicii), care împarte tot mai agresiv societățile în bule de liberali și iliberali, în globaliști și naționaliști suveraniști, în adepți ai deschiderii versus ai închiderii, în apostoli ai statului minimal și ai autoritarismului, ai integrării și ai abordărilor identitare, fiecare tabără disprețuind-o profund pe cealaltă și atribuindu-i etichete peiorative precum „neomarxiști, stângiști, sorosiști, adepți ai conspirației (guvernului) iudeo-masonice mondiale”, pe de o parte, sau, dimpotrivă, „naționaliști stupizi, extremiști, bigoți şi habotnici, ignoranți lipsiți de educație, neofasciști sfertodocți, dictatori în devenire, vânduți rușilor, trumpiști” etc. În realitate, confuziile ideologice sunt tot mai mari în spaţiul democraţiilor euro-atlantice, nu de puține ori în practică liberalii dovedindu-se tradiționaliști politici iar conservatorii dorind schimbarea politică, ceea ce este o altă caracteristică a Europei actuale. Nici cu populismul nu e clar cum mai stau lucrurile, odată ce populismul ca abordare politică generală și de comunicare câștigă teren peste tot dar se manifestă în forme diferite și opuse, de exemplu ca anti-europeni (Le Pen, Farage) sau pro-europeni (Macron). Două bune exemple de nevroze ideologice, fiecare de câte o parte a baricadei, sunt exagerarea principiului corectitudinii politice, care ajunge să blocheze spunerea unor adevăruri evidente sau să aibă pretenţia de a bloca principiul meritocraţiei individuale, respectiv exploatarea populistă a principiului suveranităţii naţionale, care nesocoteşte inter-conectarea şi integrarea ţărilor în lumea de astăzi şi, fluturând un caduc principiu al „neamestecului în treburile interne” pretinde dreptul guvernanţilor de a se sustrage obligaţiilor internaţionale care le revin prin tratate sau al respectării unor norme, standarde şi valori ale spaţiului din care face parte ţara respectivă (în cazul nostru, Uniunea Europeană);
  • Nevroza comunicării distorsionate şi radicalizante, cauzată în mare parte de bombardamentul informaţional excesiv la care sunt supuşi indivizii (mare parte din „informaţiile” primite zilnic pe canalele uşor accesibile de informare fiind, de fapt, balast inutil sau, mai rău, informaţie manipulată, fake news, jumătăţi de adevăruri etc.) care induc stres şi o stare continuă de tensiune, de anxietate, de agresivitate socială şi politică. Indivizii trăiesc în bule ideologice care dezvoltă mecanisme subtile menite să autoîntărească zilnic convingerile membrilor lor iar orice „întâlnire”, online sau reală, cu cei din bula adversă nu face decât să adâncească falia dintre convingeri şi să le consolideze sentimentul că dreptatea este de partea lor iar ceilalţi sunt, fireşte, nişte tâmpiţi (uneori chiar sunt, dar asta este o altă discuţie);
  • Nevroza identitară, probabil o reacţie a individului la integrare şi globalizare, un refuz al anomiei societale, în care cetăţeanul liber caută şi îşi găseşte identităţi reale sau închipuite (naţionale, etnice, religioase, „tribale”, regionale, locale, partinice, socio-profesionale, educaţionale, de cartier etc.) în care apoi se scufundă, devine captiv şi continuă să trăiască autostimulându-şi argumentele apartenenţei la identitatea respectivă. Chiar şi furnizarea de informaţii factuale şi dovezi ale erorii în care se află nu face ulterior decât să-i întărească militantului nostru şi mai mult „identitatea” şi convingerile respective, prin negarea evidenţelor. Adică aproape o versiune de sectarism partinic. Nevroza identitară se asociază cu concurenţa grupurilor şi opţiunilor şi duce frecvent la fragmentare politică excesivă şi la dificultatea de a forma majorităţi coerente pentru guvernare, situaţie întâlnită tot mai des în alegerile din Europa, unde numărul (prea) mare de partide atrage indivizii în ostilizări derizorii şi superficiale, sensibilizându-i mai degrabă la figurile unor lideri sau la însemne electorale decât la valori fundamentale, principii fondatoare, opţiuni majore (opţiuni care în realitate nu sunt chiar atât de multe şi de diverse pe cât vor să le facă „vânzătorii de iluzii” să pară, în strategiile lor continue şi bineînţeles direct interesate de marketing politic);
  • Nevroza pericolelor pe care le aduce imigraţia, asupra căreia nici nu mai are rost să insistăm, fiind hipercomentată în ultimii ani şi având impactul electoral cunoscut (deşi cea mai dăunătoare consecinţă politică europeană a nevrozei imigraţiei pare să fi fost rezultatul referendumului Brexitului din 2016, cea mai năstruşnică dintre toate a fost totuşi ideea că „Viktor Orbán apără Ungaria de pericolul islamizării”, idee care, culmea, a şi funcţionat la urne, până la un punct. Ce lovitură de măciucă pentru anti-imigraţioniştii britanici să afle de curând că Stonehenge a fost construit de o populaţie venită din Anatolia acum 4000 de ani?!);
  • Nevroza ştirilor negative, cel puţin la fel de nocivă ca bombardamentul cu fake news (nu este acelaşi lucru), în care populaţia este practic scufundată într-un mediu informaţional negativ şi panicard, din câte înţeleg fondat pe ideea strategilor şi profesioniştilor din mass-media că ştirile negative ar face rating mai bun decât cele pozitive sau neutre (până şi banalele emisiuni Meteo s-au îmbolnăvit de meteahna aceasta, ca să nu mai vorbim de ştirile economice, politice, sociale etc.);
  • Nevroza mediului înconjurător şi a sănătăţii, cauzată de bombardamentul informaţional continuu privind riscurile şi ameninţările din jurul nostru, unele desigur reale, altele exagerate de vânzătorii de antidoturi care şi-au creat o bună piaţă de desfacere de produse şi servicii de „detoxifiere” pentru cei care vor să investească şi să obţină efecte miraculoase pentru sănătatea lor, în care aflăm că nimic nu mai e bun de mâncat, de băut, de atins sau de respirat, că vaccinurile sunt periculoase şi nocive, că tot ce consumăm e tratat cu antibiotice, insecticide şi hormoni, totul are E-uri, aerul e poluat, bacteriile şi virusurile mişună peste tot, otrăvurile industriale ne înconjoară, volanul e plin de germeni, telefonul mobil produce cancer cerebral, dar staţi că iată, din fericire, avem la dispoziţie, la superofertă, măşti, căşti, mănuşi, borcănele cu pilule de nutriţie sănătoasă şi reţete naturiste pentru toate bolile, saloane de masaj, spa şi aparate de tot felul pentru acasă (filtre, detectoare, senzori etc.), instructori personali de fitness şi pijamale antivirale etc., în fine, apariţia unei culturi a „sănătăţii de almanah”, în principiu un lucru bun ca preocupare a generaţiei noastre de a trăi sănătos dar totuşi nociv prin inducerea unei stări de alarmă permanentă în care trăieşte individul conectat la mijloacele informaţionale facile (veţi vedea că cei mai speriaţi, panicaţi, rostogolitori de zvonuri şi ameninţări nu sunt neapărat cei care citesc cărţi şi obţin informaţia din surse cu adevărat ştiinţifice – reviste de cercetare, congrese – ci cei care, online fiind toată ziua, sunt bombardaţi de ştiri care încep invariabil cu „un grup de cercetători germani au descoperit că…”);
  • Nevroza insecurităţii, chiar dacă bazată pe un fapt real (bineînţeles că nu putem avea certitudini privind evoluţiile politice, economice, sociale), este totuşi rezultatul unei paradigme care exacerbează starea de ameninţare în care trăieşte individul (oricând ceva în jurul nostru poate sări în aer, un terorist se poate autodetona, nu vom mai avea pensie la bătrâneţe pentru că nu mai are cine să ne-o plătească, oamenii din jurul nostru nu sunt de încredere şi trebuie să ne ferim de ei, prin oraş circulă o dubă neagră în care sunt răpiţi copiii, vecinul e cam dubios, apa de la robinet este otrăvitoare, locul de muncă este instabil, ne putem îmbolnăvi de cancer sau muri de stres, cutremurul care va veni va fi catastrofal iar asta ni se spune zilnic de vreo 20 de ani etc.), într-un cuvânt, promovarea intensă a ideii că trăim într-o lume nesigură (în fond, o banalitate, fireşte că lumea e nesigură, dar nu e deloc mai nesigură decât era acum 25, 50 sau 100 de ani, ci dimpotrivă) este o realitate care, politic vorbind, suflă vânt în pânzele partidelor, liderilor şi platformelor anti-liberale, protecţioniste şi autoritariste. Sunt mulţi, din păcate, care cred că insecuritatea în care trăiesc este cauzată de sistemul politicilor liberale, de Uniunea Europeană, de deschidere, de globalizare, de democraţie şi capitalism etc.

Eu aşa văd lucrurile, acestea sunt problemele de adâncime care generează starea de tensiune din politica Europei. Poate că mai sunt şi altele. Nu ştim dacă summitul de la Sibiu şi Declaraţia care va fi adoptată, privind viitorul Uniunii Europene, vor putea aborda şi trata toate aceste nevroze ale europenilor din secolul XXI (mă îndoiesc sincer), în condiţiile în care nici măcar lucruri mult mai simple şi mai concrete nu se ştiu clar, de exemplu dacă Marea Britanie va mai ieşi sau nu din Uniune sau cum poate Europa integrată să determine respectul pentru statul de drept într-o ţară ca România, în care o majoritate a corupţilor legiferează în favoarea infractorilor şi penalilor spunând că e suverană, că a fost votată de cei mai mulţi dintre cetăţenii care s-au dus la vot în ziua respectivă (bineînţeles, nu pentru a-i scăpa pe hoţi de închisoare), că ăsta e specificul naţional şi nu are de ce să intervină Bruxellesul cu norme, standarde şi valori europene.

Aşa că bun venit la Sibiu şi succes unui summit al paradoxurilor şi contradicţiilor europene şi româneşti, bine intenţionat dar lipsit de posibilitatea de a rezolva peste noapte multitudinea de probleme (reale, confecţionate politico-ideologic sau închipuite), un summit care îşi poate propune cel mult să transmită semnalul că Uniunea Europeană încă trăieşte, că vrea să supravieţuiască şi este hotărâtă să lupte pentru adevărurile şi valorile ei!

NOTE_________

1 https://pressone.ro/presedintia-consiliului-ue-cat-de-nepregatiti-suntem/

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Domnule Naumescu, pentru mine e o premiera ca incep sa fiu de acord cu ceea ce scrieti, desi mai sunt nuante (normale, zic eu) care par sa amestece optiunile politice interne cu o tema prea grea cum e viitorul UE.
    Poate dvs. le ziceti nevroze, insa eu cred ca UE are niste boli grave, care speram sa nu devina mortale pentru proiectul paneuropean.
    Ce mi se pare mie ca e musai sa rezolve „noul” proiect, desi nu l-am vazut niciunde formulat practic si convingator, ar fi asa:

    – tema imigratiei (mecanisme concrete, unul a fost schitat interesant de catre Traian Basescu zilele trecute)
    – tema de securitate (aici, infiintarea armatei europene este o poveste care ajuta Rusia, oricat de bine intentionat ai vrea sa fii pentru ca fractureaza definitiv flancul atlantic NATO)
    – tema alinierii strategice (care e o tema transUE, mai degraba o tema a Occidentului, in conditiile in care acum realitatea confirma ca Rusia si China sunt contraponderi reale la SUA, intrebarea este daca nucleul franco-german de la varful UE isi permite o politica care sa trateze SUA ca o forta externa competitoare/posibil ostila cum sunt Rusia si China). Cred ca daca Franta si Germania nu vor intelege ca rolul SUA de lider natural al Occidentului trebuie intarit, si nu slabit, in geopolitica actuala, vom asista la un Occident mai fracturat, mai nuantat, ceea ce va intari proiectele strategice ale Rusiei si Chinei, treptat si ale Indiei
    – tema reorganizarii administrative (un aparat birocratic mai suplu, si cu mecanisme de consultare directa a cetatenilor) si, mai ales, a reasezarii raporturilor intre statele – membre (jocul de tipul Orban e baiat rau sa-i tragem un perdaf sau Romania, Polonia sunt de vina pt diferite abordari, iar ce face Germania, Franta, Olanda, Finlanda inseamna modele pt altii trebuie sa dispara altfel UE va inceta sa existe) pe principiul egalitatii reale
    -tema limpezirii profilului UE pe plan global (va avea o reprezentare separata de Franta si Germania in Consiliul de Securitate ONU sau va inlocui de facto astfel de actori si in cadrul altor formate internationale). Adica, e o discutie interesanta daca UE se vrea putere de talie globala, daca isi lamureste mecanismele de reprezentare a statelor membre si un principiu rotativ echitabil, sa stea la masa celor mari pe palier politic si economic. Abia daca aceste roluri vor fi atinse va putea contura si o armata proprie si ar duce sistemul multipolar in zona a patru centre de putere – SUA, UE, Rusia, China.

      • @Biz, total de acord cu dvs. Foarte realiste propuneri, pe care le sustin si cu care cred ca sunt de acord si multi europeni. Cu asemenea propuneri nu cred ca vor mai exista eurosceptici in curand.
        As adauga doar inca una: – problema identitatii europene, bazata pe cultura greco-romano-crestina. Plus posibilitatea de a avea un pasaport european unic, cu care sa se circule peste tot in UE sau in afara ei. Acestea sunt prioritatile in opinia mea, nu armata europeana sau federatia SUE. Doar trufia unora care se viseaza(Macro) Napoleoni le mai doreste pe acestea din urma.

        • Aoleu !!!! Se vede că nu cunoașteți/nu înțelegeți provocările europene. Păi exact in numele, indentitătii, specificității se refuză de către multe state si partide ideea pașaportului unic/a cetățeniei europene chiar suprapuse cetățeniei statului european respectiv.
          Pașaport comun înseamnă autorități emitente care să respecte aceleași reguli. Respectarea drepturilor si obligațiilor decurgând din deținerea acelui pașaport ar însemna, practic, o federalizare de facto a UE. De ce să nu o facem si de jure?!?

          Este de asemenea legată de refuzul unei politici externe comune care…..ar presupune, inerent, o apărare comună.

          Reflectați la lucrurile astea și o să vedeți că Macron are dreptate, chiar 100%. Acesta e și motivul ptr.care tacit DE sprijină inițiativele lui.
          Si nu intru in discuția privind motivele ptr.care DE o face tacit….. Aviz lui Victor L și altor „foarte buni” cunoscători ai istoriei……

    • @Biz

      3 chestiuni :
      1. Montana, Idaho, Oregon sunt egale cu NY sau CA….. ?!?! De jure DA. Dar de facto?!!? Au aceeași influență politică ?!? Au un corp de norme civile, penale, administrative, fiscale UȘOR diferite de cel al celorlalte dar e complementar celui federal și respectă valorile comune ale uniunii americane (US). In practică CA, NY, FL vor exercita o influență și asupra ordinii federale și asupra statelor precum ID, OR, MN, MO, etc. Celor mai mici și mai puțin influenți le-ar fi mai bine să fie independenți?!? Sau e preferabilă această situație?
      La nivel de UE e practic același lucru. Ba mai mult. Dacă regula proporționalității reprezentării ar fi respectată matematic țări ca Cipru, Malta, Luxembourg ar trebui să aibă toate împreună 1-2 parlamentari…. Voturile lor in consiliul UE ar trebui să fie, efectiv, neglijabile. Dar nu e cazul. Sunt mecanisme și reguli ptr.a proteja interesele celor mici.
      Dar să întrebăm un german, spaniol, francez, etc dacă e de acord ca țările/populațiile lor să fie subreprezentate iar cele mici suprareprezentate. Situație aproape identică in US.

      Despre ce fel de egalitate vorbim?!? Un fel de fiecare să facă ce vrea?!?

      2. Aparat birocratic mai suplu…. Vă referiți la Comisie, la Consiliul UE ?!? Comisia are aproximativ același nr.de angajați cu primăria Parisului. La nivel european vi se mai par mulți?!?
      Cum convingem statele să renunțe la a avea un reprezentant/comisar european (care conduce un întreg sector) in scopul de a reduce nr.functionarilor europeni?!?
      Și acum există inițiativa cetățenească europeană. E un fel consultare populară ptr.obtinerea de sprijin in vederea unei inițiative legislative.
      Dar dvs.va referiți la un soi de referendum permanent tip Elveția sau mai mult. Aveți o așa mare încredere in discernământul populației privind problemele concrete al uniunii?!? Simpla lectură a unor postări de aici de pe contributors (unde nu e totuși Facebook) denotă că mulți, dintre cei mai vehemenți, realmente sunt ignoranți cu privire la UE. Si se încăpățânează să nu citească decât opinii…..
      Consultările populare propuse de dvs.ar avea ca obiect aspecte legislative sau executive?!?
      Înțelegeți că toate acestea presupun modificarea tratatului. Realizați dificultatea.

      3. „Limpezirea profilului UE pe plan global”. Realizați că ptr.asta ar trebui o politică externă comună?!? Vor statele asta?!? Hai să presupunem că întrebăm acum puterea din Ro.
      Ptr.a avea o politică externă comună ar însemna o renunțare substanțială la o prerogativă a suveranității. Eu nu văd nimic rău in asta, in contextul european. Dar să întrebăm: V.Orban, Draknea, Dancilă, puterea actuală din POL, etc.
      Dar trebuie modificat tratatul UE…..
      Acum despre armata comună. Cred că vă înșelați grav asupra modalităților de limpezire a profilului UE. In mod normal politica externă se sprijină și pe factorul hard (militar). Avem exemplul tuturor puterilor actuale și istorice….. Nu se poate o limpezire (reală) fără o pol.externa comună și fără posibilitatea de a apăra direct și fără condiționări externe interesele UE. Una fără alta nu se poate. Se potențează reciproc. Factorul hard sprijină „limpezirea”.

      • Am mai avut cateva schimburi de opinii pe diferite teme si, am renuntat de multe ori sa va mai raspund la comentarii pentru ca dati senzatia unei mitraliere care arunca mereu acuze ca altii nu inteleg, ca altii trebuie sa citeasca, ca sa vina altii cu exemple, cand toata constructia pe care mergeti nu are o logica practica.
        Pur si simplu, pareti un fel de gica contra care contesta ce spun altii de dragul de a contesta, nu aveti argumente convingatoare pana acum.
        Va pot intelege eforturile, dar ce importanta are sistemul din SUA, referendumul din Elvetia si tot felul de exemple nerelevante cu ce am spus eu?!
        Tot ii dati ca e putina birocratie in Bruxelles, eu zic ca, in ansamblu, este prea multa fata de rezultatele produse. Important este raportul input/output, ce resurse sunt consumate si daca, respectiv cat din obiectiv am realizat. Ca, Doamne fereste, de vreo schimbare a Tratatului UE… Pai, ce facem aici, pe aceasta logica, omenirea nu mai iesea din Evul mediu pentru ca incalca tot felul de legi, randuiri si tratate. Lumea evolueaza, tratatele trebuie sa tina pasul cu oamenii, nu invers.
        Cine poate gandi altfel oare? Pai, oamenii fac tratatele sau tratatele sunt eterne si guverneaza viata omului, ca e bine sau rau mergem asa inainte?
        Nu trebuie nimeni sa citeasca un tratat ca sa spuna cu subiect si predicat ce asteapta de la cei care il guverneaza ca atunci nici Revolutie nu mai aveam, iar azi nu scriam niciunul pe aici.
        Foarte discutabila logica si argumentele cu care veniti, despre mult-laudatul Macron ce sa mai vorbim, e fasait de multa vreme, dar fiecare cu idolii lui pana la urma.
        Eu am reluat unele idei, am exprimat ce gandesc, asa cred ca pleaca o dezbatere de acest tip de jos in sus. Cred ca e nevoie sa lasati deoparte acest aer afisat de superioritate si sa va asigurati ca intelegeti ce scriu altii inainte sa va repeziti sa scrieti ca altii nu au citit, nu stiu, nu merita, nu inteleg si alte povesti.

        • @Biz
          Dacă vă place retorica goală de conținut și vă irită argumentele e ok. Aveți tot dreptul. Mie unul nu imi place să vorbesc in necunoștință de cauză. Ptr.ca discuția să nu fie doar la nivelul „șuetă scurtă” la o țigară e nevoie si de argumente. Simplele impresii au și ele valoarea lor, dar……

          Sunt convins că sunteți f.informat cu privire la „outputul” slab al Comisiei. Doar că nu se vede deloc. Nu mai fiți așa de egoist. Împărtășiți !!! Ce vă reține?!?

          Cum adică de ce dau exemplu org.statal-federala in US?!? Păi are relevanță. Exemplul US apare in toate discuțiile despre UE. Acum nu mai e bun?!? Nu mai convine?!?

          Argumentul dificultății modificării tratatului nu ține de lipsa voinței de a modifica ci de dificultatea demersului cu 27/28 de parteneri, etc. Vă reamintesc că Tratatul UE e creația/opera statelor membre nu a fost ceva impus din afară.
          Nu, nu e necesar să cititm/sa înțelegem tratatul UE în toată complexitatea lui. Normal că nu. Dar e normal ca atunci când criticăm ceva să aducem argumente concrete, să exemplificăm la obiect. Altfel…..

          • @JB

            Nu imi place retorica goala, dar nici nu cred ca avem initiativa legislativa in domeniul european scriind pe acest forum. E bine sa pastram masura si sa nu ne credem zmei. Daca e o sueta fara argumente inseamna ca va pierdeti timpul pe aici. Pe mine nu m-ati convins niciodata cu niciun „argument” adus. Imi place enorm o dezbatere bazata pe argumente, numai ca ati cerut mereu argumente, dar nu prea veniti cu mai nimic in schimb.
            Eu cred ca am adus sau am incercat sa spun pe ce ma bazez, desigur nu ca as avea vreo explicatie de dat. Mai banuiesc, recunosc ca e o doar o supozitie, ca ati putea fi un om care beneficiaza direct sau indirect de pe urma acestui aparat birocratic european dupa constanta cu care aparati ceva ce multi europeni considera anacronic deja.
            Ar fi mai logic asa, sa credeti ce scrieti fara vreun avantaj, atunci da, as avea nevoie sa aduceti argumente reale la ceea ce afirmati, nu „argumente” despre care tot ne spuneti.
            Nu vreau sa va mai rapesc din timp, imi face placere sa dezbat cu argumente, insa cred ca trebuie sa avem simtul masurii si sa nu transformam in profesori de ocazie pe acest forum pentru alti comentatori ca inseamna doar o pierdere de timp. Daca de acum veti vedea ca nu va raspund la alte postari, considerati va rog ca mi se pare o pierdere de timp. Sanatate si numai bine!

            • Ok. Am înțeles: retorică, impresii, acuzații/imputări de ordin general, lipsite de o minimă concretețe.

  2. Un articol foarte bun in evaluarea confuziei ideologice europene, a nevrozei si isteriei induse in mass-media europeana, a micimii viziunilor politice si geostrategice ale politicienilor din marile democratii vest-europene, a degringoladei elitei asa-zis „progresiste” si colapsului moral in viata sociala din marile state ale lumii. Dar toate acestea au o cauza comuna si taman aia a fost ocultata de marele analist din motive de inteles, in cele din urma, ca deh, oameni suntem. Dar autorul in mod involuntar, cu titlu ironic, spune de fapt un adevar: „un grup de cercetători germani au descoperit că…” dar se opreste suspect aici. Am sa contui eu ideea pe care autorul nu a avut curajul sa o duca la bun sfarsit:
    „un grup de cercetători germani de la Frankfurt au descoperit că…” ideologia neomarxista este panaceul universal ce asigura bunastarea lumii. Ei au decretat ca nu pentru cauza majoritatii cetatenilor trebuie luptat, ci pentru drepturile minoritatilor, de orice fel, cat mai „colorate”, cat mai bizare, dar nu si a celor crestine, care trebuie bagatelizate, descurajate si in final, eliminate ca retrograde, constrangatoare, primitive si nocive pentru maretele idealuri neomarxiste, ridicate la rang de „noul cult progresist” prin politica PC. Iar toti care se opun acestor „nobile idealuri progresiste” sunt etichetati ca iliberali, populisti, nationalisti, traditionalisti, etc. Ceilalti, desigur formeaza ceata celor luminati, liberali, democrati, etc.

    • Deci neomarxiștii îi etichetează iliberali pe ultraliberali… Interesant. Problema e că și ultraliberalii îi taxează pe neomarxiști la fel. (Democrații nu pot fi decât liberali, deci nu se pune problema urât despre ei; singura lor problemă e că nu prea mai există.) Dialectica lui ba pe-a mă-tii.
      Școala de la Franckfurt (care-a produs unele dintre cele mai reprezentative lucrări ale ei în America) nu era pentru instaurarea comunismului, așa cum crede orice chelner student la Spiru Haret, ci o teorie critică a vremurilor. Pe alocuri a avut mare dreptate – dacă citești Dialectica Luminilor nu prea poți să nu le recunoști oarecari capacități vizionar-amare lui Adorno și Horkheimer. Dacă știm că Marx era tipul ăla cu părul alb, bărbos, din gașca lui Nicu din Scornicești, atunci e altă poveste: Marx e diavolul. Axa Răului, cum ar zice neo-barbarii (tu ai început!) de pe Axa Binelui.
      Ceva despre faptul că cercetătorii germani de la Francfort erau evrei na-i? Pentru că nișe de piață ar fi. Dacă nu, nu-i problemă, oferta creează cerere!

      • @Grucho, n-am o problema cu evreii, dimpotriva, ii simpatizez si chiar invidiez. Ei stiu sa-si pastreze traditiile, specificul, spiritualitatea si religia. Problema e la noi, europenii, care ne credem iluminati dar ne autodistrugem radacinile, gandind ca ne trag in jos, cand de fapt ele ne dau seva. Prea multa trufie din partea noastra, de fapt a elitei noastre asazis „progresiste”. In cel priveste pe Marx, el e mic copil fata de teoreticienii neomarxisti, pentru ca primul a pervertit economia, in timp ce ultimii au pervertit spiritul si constiintele. Asta e mult mai grav. A-i numi vizionari pe acestia mi se pare o impietate, dar aveti dreptul la propria opinie. Pe care eu nu o impartasesc si cred ca nu sunt singurul.

        • Mi se pare o eroare fundamentală să limitați rolul lui Marx si al marxismului la aspectele economice. E vorba de ideologie, e aproape un cult religios atotcuprinzător, dar laic.

      • @Grucho – problema ideologiilor totalitare nu pleacă de la faptul că ele încearcă să abordeze diverse disfuncționalități ale societății. Acele disfuncționalități sunt de-obicei reale și au într-adevăr nevoie de o rezolvare.

        Problema este că soluțiile adoptate sunt impuse prin forță și oprimă cetățenii într-un mod mai sever decât disfuncționalitățile pe care pretind că le corectează. De exemplu, dacă în UK poți face 30 de zile de închisoare pentru o postare pe Facebook sau pe Twitter, asta înseamnă că neo-marxismul a ajuns deja la accente totalitare.

        Rolul libertății de exprimare este tocmai de a aduce în discuție problemele societății, iar dacă unele exprimări devin infracțiune, problemele nu vor mai fi discutate public de oameni civilizați, ele vor fi abordate direct, de către oameni mai puțin civilizați, dând cu parul sau aruncând cu pietre. Chiar vi se pare o soluție de dorit?

        În realitate, ne ascundem degeaba după deget: ideologia neo-marxistă e doar pretextul ieftin pentru o grupare care vrea să dețină puterea fără să se încadreze în regulile acceptate de către societate pentru cei care se află la putere. De asta oamenii decenți trebuie să riște 30 de zile de închisoare, pentru că libertatea lor de exprimare amenință guvernul neo-marxist. În timp ce interlopii omoară oameni cu cuțitul ziua în amiaza mare, dar ei nu amenință guvernul, așa că infracțiunile violente sunt ușor trecute cu vederea.

      • Grucho,
        Concis, ceea ce spune Harald, suna cam asa: guvernul britanic e neomarxist pentru ca aresteaza instigatori si nu cutitari, iar deoarece e neomarxist, ii aresteaza pe feisbucarii care protesteaza impotriva guvernului, dar ii lasa in pace pe infractorii care nu fac asta. Dar, de fapt, guvernul doar se ascunde in spatele ideologiei marxiste, pe care o foloseste ca pretext. Problemele societatii sunt insa reale, doar ca solutiile vizate sunt inca mai rele decat problemele insasi.

        Inteleaga fiecare ce-o vrea de aici! E multa logica falacioasa, indeajuns mistificare si o buna doza de paranoia sa vezi in impotenta politiei vis à vis de cutitari o conspiratie orchestrata politic impotriva unor cetateni cu adevarat ingrijorati de soarta Regatului Unit, mânati desigur de interesele cele mai oneste, cand isi defeca pe www elucubratiile discriminatorii, rasiale, homofobe sau misogine.

    • @MariS – există un fragment interesant în articol, încadrat la Nevroza mediului înconjurător şi a sănătăţii, (…) nimic nu mai e bun de mâncat, de băut, de atins sau de respirat (…) că tot ce consumăm e tratat cu antibiotice, insecticide şi hormoni, totul are E-uri (…)

      Am un exemplu relevant din UK, destul de instructiv la capitolul ăsta: la Tesco se poate cumpăra șuncă de porc cu 82% carne de porc la 10 lire/kg (din Polonia) sau la 12 lire/kg (din UK). În același magazin, la 4-5 metri distanță, șunca de porc cu 99% carne de porc se poate cumpăra la 23 lire/kg. Întrebarea mea ar fi: mai putem discuta despre nevroză, dacă în magazin se găsește șuncă de porc cu doar 82% porc și e disponibilă la jumătate de preț? :)

  3. Romanii, si celelalte natiuni europene, nu au avut niciodata in istoria omenirii o mai evidenta , decat in structura actuala a UE, fapt pentru care nu impartasesc scepticismul profesorului Naumescu, intrucit aprecierile sale acide pot demobiliza aspiratiile noastre pozitive asupra , la care contribue inclusiv Sumitul de la Sibiu

  4. – Nevroza ideologică–> ciocnirea ideologiilor va avea loc intotdeuna iar unii sau altii vor crede ca o anumita ideologie este mai buna decat alta. Cred ca „ideologia” capitalista si democratica este indispensabila lumii moderne actuale.

    – Nevroza comunicării distorsionate şi radicalizante–> cei care traiesc in bule ideologice sunt si cei mai periculosi, deoarece nu accepta alte idei si nu pot vedea dincolo de marginea bulei lor. De aici la extremism sau nationalism violent nu mai e decat un pas.

    – Nevroza identitară–> cred ca deriva tot din cea ideologica. Intr-o lume globalizata si interconectata se pare ca identitatea individului nu mai conteaza. Daca esti serios si bun profesionist chiar nu conteaza de unde provii sau ce fel de ideologii ai. Aici ii admir pe americani sau pe britanici pentru care aceste lucruri nu mai conteaza demult. Ce ne facem insa cu alti europeni pentru care limba (flamanda, de ex.) este conditia primordiala pentru acordarea unui job, indifferent ca esti genial intr-un domeniu sau nu si indiferent cata nevoie ar avea de tine.

    – Nevroza pericolelor pe care le aduce imigraţia–> depinde de calitatea imigratiei si depinde de fiecare guvern in parte sa faca eforturi pentru a-i integra cat mai bine pe migranti, pentru a le oferi joburi, pentru a -i face sa respecte valorile din tara respectiva si cele europene. Ignorarea acestora este cel mai periculos lucru, iar fenomenul poate degenera in timp, ajungandu-se la conflicte sociale si oameni care paraziteaza societatea. Acceptarea CONTROLATA de emigranti este buna cred si doar astfel putem avea o imigratie de calitate. Ce se intampla astazi in marile metropole europene este tragic, si o spun in cunostinta de cauza. Exista deja zone in capitalele europene unde autobuzele nu mai opresc, cum ar fi zona anumitor gari, tocmai datorita mizeriei si violentei existente in randul imigrantilor pe care guvernele i-au uitat efectiv.
    Aici corectitudinea politica nu are ce cauta, iar problema trebuie rezolvata de catre UE cat mai rapid si cu maxima prioritate. Si nu ma refer la cauzele Brexitului sau la speculatiile lui Orban si zdurile ridicate de el, ci la o situatie reala si de-a dreptul sufocanta pentru europeni, care nu inteleg de ce trebuie sa plateasca impozite uriase pentru un stat care-i tine pe alocatii si somaj pe viata pe unii dintre acesti emigranti.

    – Nevroza ştirilor negative–> fenomen care poate fi periculos la un moment dat si care poate rabufni in anumite societati.

    – Nevroza mediului înconjurător şi a sănătăţii–> „press ignore” . Te bufneste rasul, insa se fac bani grei din chestia asta.

    – Nevroza insecurităţii–> Este reala si este data de stirile false, de stirile privind actiunile militare ale Rusiei, de fenomenul terrorist asociat cu islamismul, si nu in ultimul rand de declaratiile si actiunile lui Trump (NATO-desueta, retragerea din INF, etc), actiuni care genereaza anxietate cel putin in randul statelor estice. Fara SUA nu putem avea securitate.
    Apropo, terorismul nu mai este doar islamist, ci poate fi si de alta religie (ex: aacul din SUA, Noua Zeelanda, etc).

  5. Urmează summitul din 28 Mai la Bruxelles unde consiliul şefilor de state poate propune un Sef de Comisie UE.27. Au rămas candidaţii Frans Timmermans PS, Guy Verhofstaedt liberal şi Manfred Weber PP. Dacă nu se ajunge la o propunere noul PE nu are cum să decidă. La 1 Noiembrie 2019 ar trebui să înceapă noua Comisie. Mai e vorba şi de budgetul UE. Poate pofta de bani îi va astâmpăra pe unii (V. Orban/ Ungaria şi Babis/Cehia refuză o reducere a subvenţilor nerambursabile UE chiar în momentul când sunt acuzaţi că 30% din subvenţii UE sunt dilapidate în favoarea unor clienţi politici).

    …“….. cum poate Europa integrată să determine respectul pentru statul de drept într-o ţară ca România, în care o majoritate a corupţilor legiferează în favoarea infractorilor şi penalilor spunând că e suverană …. … că ăsta e specificul naţional şi nu are de ce să intervină Bruxellesul cu norme, standarde şi valori europene…. „…..

    Liberte şi egalite merge mai uşor decât fraternite-solidarite? E greu să convingi electoratul din unele părţi ale UE să accepte impozite şi plaţi către UE pentru a transfera banii în sud- est. Greu de înţeles de ce cancelara A. Merkel/CDU nu sprijină azi la Sibiu 2019 mai puternic proiectul francez de „refondare” UE al lui E. Macron. E vorba de bani. Da.
    RFG (take the germans down nu era valabil numai 1945- 1949, era valabil şi 1989 când F. Mitterrand a vizitat DDR/Honecker în momentul când acesta era părăsit deja de Gorbaciov. Londra şi Paris erau contra Wiedervereiniugung 1990, nu trebuie uitat azi) nu a ezitat prea mult până acum când era vorba de bani.

    Viitorul e deschis în UE şi în România.

      • UE nu e în pericol.
        Scindarea est-vest de la Bratislava 2016 adâncește 2019 divergențele. UE nu e un stat dar e mai mult decât un tratat internațional, e o „Uniune politică”. UE are competențe „supranaționale” de la început cu EWG.1957. Estul nu reusește după 12/15 ani să se asocieze spiritului „european”, preferă 2016- 2019 gălăgie „naționalist-suveranistă” care nu interesează în afara „statului național” pe nimeni în lume.

        Vestul s-a decis după 1957 pentru structuri „supranaționale”, pentru o „Uniune politică”. UE are competențe de „lege” sub două forme.
        Deciziile luate de UE (votate în PE și în consiliile ministeriale de ministri de resort sau de șefii de state partenere) devin direct „legi” în statele partenere.
        Directivele necesită timp până când parlamentele „naționale” transformă directivele UE în legi naționale, de regulă după 2 ani.
        Decisiile și directive de la Bruxelles/UE sunt de mult timp parte a vieții cetățenilor în statele partenere UE. Nu trebuie uitat că sunt statele partenere care formează UE. Nu e ceva căzut de pe lună. Deciziile se votează în doua locuri, nu sunt ceva născocit de birocrați anonimi de la Bruxelles cum dau de înțeles „naționaliștii- suveraniști” când se întorc de la Bruxelles și scuipă în direcția UE. E ipocrizie și minciună politică de prost gust. E o latură a ”politicii naționale”.
        UE e zguduită 2019 dar nu se va destramă. Proiectul francez de „refondare UE” prezentat de E. Macron 2017 la Sorbona a rămas fără răspuns. Ce e de făcut?
        Fraternite- solidarite înseamnă bani cum a precizat E. Macron acum la TV. Da e vorba de bani. Nu e mare lucru. Bani mai sunt.

  6. „…unei Uniuni Europene care încorporează societăți tot mai vizibil obosite, crispate și cuprinse de felurite nevroze”

    Ei bine, nu șriu cum va fi viitorul, dar eu cred cu toată convingerea că aceasta este o formă de „gaslighting”. Ni se tot repetă că UE este din ce în ce mai slăbită, în pragul destrămării, iar România nu mai are nicio speranță, încât încet-încet se induce în rândul unei părți dintre cetățeni ideea că suveranismul de tip Orban-Dragnea reprezintă soluția salvatoare pentru națiune. De fapt lucrurile stau fix invers.

    • UE nu se destramă, se transformă permanent.
      Nimeni din cei 27 de parteneri în UE nu vrea să părăsească Piața Comună și Uniunea Vamală. Nimeni nu renunță la libera circulație a mărfurilor, a investiților și a persoanelor. Cearta politică est- vest trece când va fi vorba de bani, de budget în Noiembrie 2019. Fără Comisie nu sunt bani la budget. In PE și în consiliul ministerial al șefilor de state și al miniștrilor de finanțe va fi repede disciplină. Se va vota pentru budget, pentru bani de la UE/Bruxelles.
      Moldova va intra în UE după 2030?

      • „Moldova va intra în UE după 2030?”

        Dacă se va întâmpla vreodată, este posibil ca acea dată să fie după 2030. Habar n’am.
        …Dar efortul dughinist insistent de felul celui promovat de d-nii Primo Laurențiu, sau Călin Georgescu, lăudat îndelung în mass-media de Sputnik și Russia Today, devine uneori plictisitor.

      • Spuneti doar aiureli! Banii de la CE sunt doar pentru salariile „expertilor” din ministere si guvern, experti care nu sunt in stare sa atraga nici un fond european daca nu poate fi furat. In aceste conditii, nimeni nu va mai dori sa plateasca degeaba niste tari parazitare in UE, tari care nu doresc si nici nu sunt capabile sa atraga fonduri UE. Mai mult, aceste tari nu respecta statul de drept si incurajeaza marea coruptie. Da, libera circulatie, piata unica si tot tacamul european nu vor disparea pentru cei din vest. Nu totul se invarteste in jurul bugetului stimate domn @Kurt. Bugetul este alocat unui stat membru doar daca merita si nu pune in pericol Uniunea.

        • @mike
          Da și ba.

          Da, e corupție în Cehia, în Ungaria în stil mare. Oligarhii aliați cu Babis și Victor Orban fură la lumina zilei 30 % din subvențile nerambursabile de la Bruxelles. Frans Timmermans, candidatul PS, a avertizat că Ungaria, Polonia și România, pe cei care nu respectă statul de drept, cei care atacă justiția vor fi sanctionați. Nu are mijloace de intervenție. Statele partenere formează “Uniunea politică UE”. Numai cu unanimitate de voturi se poate aplica articolul 7 (sustragerea dreptului de vot în consiliul ministerial). Polonia apără Ungaria și invers. Cine apără pe Dragnea& Tăriceanu?

          Ministrul de finanțe din Olanda Wopke Hoekstra m-a surprins acum cu o declarație la TV. A criticat pe cei din vest cu bunăstare în Norvegia și Eleveția (Suedia și Danemarca nu sunt în Euroland) pentru faptul că nu contribuie destul de mult la budgetul UE.
          Fraternite-solidarite a spus E. Macron acum la Paris/TV înseamnă și bani. Da e vorba de bani. Nu ar trebui să fie o problemă.

          Scheckbuchdiplomatie era politica externă în RFG (cancelarul CDU Kohl a transferat lui Gorbaciov bani mărunți, ca. 2 miliarde DM) până 1989. „Take the germans down” era poziția aliaților 1945-1949 când nu exista stat german, numai 4 zone de ocupație ale aliaților (nu s-a uitat la Bonn. RFG nu pune niciodată toate oăule într-un cuib, are relații comerciale cu Moscova, acolo a “cumpărat” cheia 1990 pentru Wiedervereinigung. Rușii au retras de abia 1994 armata sovietică-rusă din RDG, iar au incasat un pic, un milliard DM pentru locuințe de ofițeri în Rusia).

          Take the germans down a rămas poziția politică la Londra și Paris până 1990 (F. Mitterand a iubit germanii atât de muct încât a vrut 1990 neapărat două Germanii, cu DDR în continuare). Tandemul franco-german, tratatul de la Elysee 1963 De Gaulle/Adenauer și de la Aachen 2019 E.Macron/ A.Merkel are doar simbolic importanță ca „reconciliere politică “. Berlin nu prea sprijină proiectul francez de la Sorbonna 2017 cu bani. Noul cancelar/a 2021 va fi mai distanțat decât A. Merkel de E. Macron? In 1994 RFG a devenit stat suveran (fără obligații de despăgubire, cu ajutorul lui Ieltin/Rusia).

          Cred că proiectul francez cu un budget separat ZE (prefer unul singur pentru toți în UE.27, România nu e în ZE) fără ceilalți, fără iliberalii și corupții din est, va primi din Olanda și RFG o mică contribuție să zicem 40 miliarde Euro budget suplimentar pe an (în loc de 2 % -3% BIP.ZE si 300 miliarde Euro pe an). Olanda s-a opus pâna acum cu “Grupul Hanseatic” acestui budget suplimentar. Din cauza forțelor centrifugice din est 2016-2019 probabil că Olanda (olandezul Frans Timmermans Sef de Comisie UE.27) se apropie de cerința lui E. Macron pentru mai mulți bani, pentru un budget separat, suplimentar ZE (inovație, AI, baterii electrice, ajutor de șomaj în sud- est cu oferte de recalificare).

          Aici văd o șansă cu un budget suplimentar pentru recalificarea tinerilor în sud est, pentru acțiuni de stat contra șomajul exorbitant de mare (Grecia, Italia, Spania, Franța, Portugalia, etc) la tineri. Ar motiva pe tineri să voteze?

          • Stimate Kurt, daca privesc agenda Consiliului european 2019 – 2024 ma apuca „groaza”.
            Avem 4 puncte mari si tari.
            1 – Apararea cetatenilor si a liberatii acestora
            2- Dezvoltarea bazei economice – modelul european al viitorului
            3- Infaptuirea unui viitor „verde” , schimbarea ecologica , incluziune , sustenabilitate, dezvoltare tehnologica …..
            4- Promovarea intereselor si valorilor europene in lume
            Chiar crede cineva ca o asemnea agenda poate impresiona pe cineva ?
            Nimic despre cum va arata Europa viitorului , nimic despre politca externa , nimic despre o aparare comuna, nimic despre provocarile viitorului, nimic despre pozitionarea Europei in raport cu marile puteri.
            Formularile si subpunctele din aceste teme sunt vagi , foarte generale nimic concret.
            Este comparabil cu un pahar de apa in care s-a turnat putin vin.

            • Noua Comisie trebuie aprobată de noul Parlament PE. La summitul de la 28 Mai de la Bruxelles e posibil ca Consililul șefilor de state partenere să facă o propunere pentru Seful Comisiei. Deci imediat după alegerile PE de la 26 Mai se va încerca startul cu personalul nou din cele trei Instituții: PE, Comisie și Președintele UE. Va fi greu de decis în „unanimitate de voturi”.

              Va dura probabil mult mai mult timp decât credem azi până când se va putea seziza ceva concret din cele enumerate precis de dvs.
              Apărarea UE va veni cel mai târziu peste 10 sau 20 de ani. Franța nu acceptă supunerea fortelor nucleare franceze (sediu în Consiliul de securitate ONU cu veto) sub control comunitar. E practic imposibil. Un cancelar Grüne la Berlin oricum nu sprijină apărare nucleară UE. O armată convențională UE până 2030 e cerută de CSU acum.
              Convențiile comerciale internaționale UE funcționează cu Canada, Japonia, America de Sud. Aici interesele cetățenilor UE.27 sunt asigurate. Piața comună UE și economia funcționează. Economiile statelor partenere diferă mult. Italia stagnează de mult timp, în Franța opoziția față de reformarea lui E. Macron nu lasă loc pentru bani de budget suplimentar ZE cerut 2017 la Sorbonna. Estul UE se opune „politic” oricărei schimbări în UE. Va costa timp până când se va ajunge la „majoritate calificată dublă” în unele privințe. Nu e clar dacă se va ajunge la o scindare franceză de felul „UE cu două viteze” și integrare numai cu un grup restrâns în ZE. România nu e în ZE, guvernul dâmbovițean arată azi tendințe de „suveranism-izolaționism”, deci de îndepărtare de proiectul francez prezentat 2017 de E. Macron la București.
              Promovarea „drepturilor universale ale omului”, baza inițială de a cearea EWG.1957, e un concept occidental. Nu mai e acceptat în est de la Bratislava 2016 până azi. La București guvernul dâmbovițean de azi atacă justiția independentă, subminează statul de drept, se îndepărteaza de „principiile normative” UE. E posibil ca un nou Sef de Comisie (Frans Timmermans PS, Guy Verhofstaedt libera, Manfred Weber PP) să încerce aplicarea articolului 7. Nu prea văd cum.

              UE nu are concept „politic” comunitar susținut de toți 27 parteneri. Estul UE se opune. Va veni UE cu „două viteze” cerută de Paris (F. Hollande 2016, E. Macron 2017-2019) acum?
              UE rămâne gigant economic cu un BIP 14.000 miliarde Euro.

              UE ramâne un pitic „politic” fără un singur glas la Bruxelles, fără pondere internațională (Franța spijină în Libia generalul care atacă guvernul de la Tripolis. Italia spijină guvernul de la Tripolis).
              UE ramâne un „vierme militar” încă 10- 15 ani fără apărare nucleară proprie. NATO este scutul nuclear european.

              Cu mediul ambiat ambițiile, interesele și convingerile diferă în UE.27. Franța are și menține centralele atomoelectrice. Polonia nu renunță la cărbune în centralele termoelectrice. RFG închide centralele atomoelectrice, iese încet din cărbune. Gazul rămâne un locțiitor al cărbunelui încă 50 de ani până când energiile regenerative și solare au o pondere mai mare.
              Democrația e un melc, înaintează încet, dar merge mai departe. In est nu știm cum va decide electoratul în problema regimurilor autoritare „iliberale”. Cehia și Slovacia au azi o economie prosperă, fără șomeri, dar cu politicieni „mizerabili”. Ungaria și Polonia sunt pe traseu „naționalist- suveranist”. Bucureștiul 2019/2020?

              Prosperitatea în statele partenere din nord -vest cu cetățeni multumiți de soarta lor, cu un sentiment puternic de „apartenență”, înseamnă stabilitate în această zonă UE. Vor finanța sud-estul (budget comunitar pentru șomaj) UE timp îndelungat? „Grupul Hanseatic” condus de Olanda va spijini un Sef de Comisie olandez Frans Timmermans care prevede pași mici, dar cu direcția clară de mai multă integrare, inclusiv în domeniile „sociale”?

              China nu va ține cont de ritmul încet cu care UE operează în relațiile internaționale. Peste 15 ani cea mai mare economie de pe glob va încerca o „strategie politică” cu totul altfel decât „drepturile universale ale omului”, baza politică UE de la început?

              UE nu e în pericol. Pluralitate, diversitate ( a limbilor) e brandul UE. Summitul de la Sibiu, momentul „istoric prielnic” pentru România arată partenerilor din UE care Românie, ce fel de stat partener?
              Aderarea candidaților din sud- est la UE va începe după 2030?
              Viitorul e deschis în UE, în România și în Moldova.

            • @Kurt_” La București guvernul dâmbovițean de azi atacă justiția independentă, subminează statul de drept, se îndepărteaza de „principiile normative” UE.”

              Așa este, dar, spre deosebire de alte guverne est-europene, nu o face în baza unui mandat popular. Nu cu un astfel de program a câștigat alegerile PSD-ALDE, spre deosebire de Dreptate și Justiție, în Polonoa, spre exemplu. Dl Dragnea a preluat statul și politica națională/internațională „în nume propriu” și în interes personal și de grup. Chiar dacă el reprezintă interesele cleptocrației, ieșirea din UE nu este dorită de aceasta. Iar d-lui Dragnea nu-i pasă, ceea ce este o eroare pentru cariera sa, care probabil se va scurta sensibil.

              Cleptocrația dorește o Românie care să aibă o economie de piață funcțională, membră UE și cu acces la resurse. Este precum un parazit care nu dorește moartea gazdei, ci supravuețuirea pentru a-i oferi permanent resursele de care are nevoie pentru a se hrăni și a se înmulți.

            • Cei sub 35 sau 40 de ani cunosc, trăiesc libertatea, de 10 ani cu cetățenie dublă, cu cea suplimentară în UE. După eliberea din naționalcomunism 1989 s-au creat intreprinderi private mici și mijlocii. Fiecare brutărie, intreprindere de transpot etc are deja proprietari privat și angajați la intreprinderi private. Mai sunt intreprinderile ale investitorilor din UE cu angajați la firma private. Sunt deci mulți care nu mai sunt direct dependenți de stat, de budgeturile publice. Cei peste 4 milioane de „lucrători degajați” în vest văd și trăiesc o alta realitatea decât cei din România teleormanizată. E posibil ca acum să se nască, să crească, să se antrenze acel spirit civic care cu timpul duce la schimbarea de sistem. Sistemul e mai mult decât Dragnea. Sunt cei care îl finanțează, îl sprijină, sunt o parte a cetățenilor. Minciuna și hoția ca practică de guvern la București nu poate dura până la bicentenar.

  7. Din pacate toate discutiile astea nu valoreaza nici cat hartia pe care sunt scrise. S-a renuntat de mult la principii, planuri, agende, nu exista vointa si planuri de viitor. Exista doar o foame crescanda de bani si de profituri rapide. Aliantele si prieteniile nu mai valoreaza nimic.
    Trump face blat cu Vlad si in acelasi timp le cere Europenilor sa se dea deoparte si sa nu cumpere nimic de la Rusi. Erdogan e tolerat si daca nu se ambitioneaza cu sistemele alea rusesti S400 probabil o sa moara de batranete in tronul de sultan.
    EU in frunte cu Germania mimeaza morala stand de partea Ucrainei in timp ce fa cintelegeri cu Rusii si consturiesc conducte de aprovizionare cu gaz si petrol de la acestia. Se bulucesc toti in China sa produca cat mai ieftin in timp ce se plang ca aia nu respecta legile economiei de piata la ei acasa si drepturile omului doar pentru fazanii care mai viseaza la principii in politica. Efectul pervers este erodarea industriilor manufacturiere in EU si masele de asistati carora li se spune ca nu au tras lozul castigator, trebuiau sa se faca toti IT isti, skill urile lor nu mai sunt necesare nimanui azi. Asa ca acestia din urma sunt lasati de izbeliste politicienilor populisti si extremisti care le prezinta UE pe post de cauza tuturor relelor din viata lor.
    Toti cei din Vest pe care i-am intalnit sunt habarnisti rau la nivel politic. In cel mai „bun ” caz urmaresc Russia Today. Sunt pro rusi , anti nemti si anti americani si s satui de invazia si concurenta Esticilor care le-au luat joburile bine platite, linistea si au adus doar criminalitate in tarile lor. In ce ii priveste pe nemti – sunt la fel de ignoranti dar mai multumiti, in sfarsit au avut mariri de salar dupa ce au lurat decenii sub nivelul celorlalte tari falimentandu le alora industriile si acum stau pe porcoiul de bani din excedent si ar dori ca lumea sa se opreasca in loc, totul merge minunat pentru ei, nu au de ce sa mai schimbe nimic.
    Nu mi-e clar cati dintre ei stiu de alegerile Europarlamentare dar ca nivel de pregatire sunt praf complet. Dintre perle am strans : incurca frecvent Romania cu Polonia, cred ca Romania a fost in URSS, m-au intrebat sincer daca Ceausescu mai traieste ca au vazut un documentar cu masinile lui, ma intreaba daca Romania e in UE, habar nu au ca Dunarea izvoraste din PAdurea Neagra (nemti find. Au justificat ca la scoala le-a placut mai mult geografia Frantei. Ii inteleg,si bunbicilor lor la fel :D )…. . Din ce am realizat pentru ei Romania e o tara undeva la periferia imperiului Estic si de acolo vin niste oameni care le fura bicicletele. Asta cand nu stau pe jos la gara si cersesc. Nemtii din Sud mi-au spus ca nu le place la Berlin ca are conducere Socialista. Am intrebat cum ii afecteaza pe ei asta. Au zis ca uite, de exemplu in metrou e plin de muzicanti cu acordeon. Moment in care m-am oprit din intrebari . :)
    In ce ne priveste pe noi – nu suntem o miza pentru nimeni. Ne imbatam cu apa rece si atat. Suntem ieftini, cine are interes ne cumpara oricand cu o mana de arginti. Deocamdata nu e nevoie.
    In consecinta orice s-ar discuta si decide la intrunirea de la Sibiu noi o sa fim aia care participa cu scaunele si apa minerala si la final o sa strangem gunoiul.

  8. Din logica perspectivei este normal ca summitul de la Sibiu sa se incheie doar cu o declaratie politica, fara decizii strategice. Cu doua saptamani inaintea scrutinului europarlamentar, summitului de la Sibiu i s-ar potrivi mai degraba un moment de bilant, privind ciclul electoral care se incheie. Un Input politic informal va fi insa obligatoriu la Sibiu, care sa regenereze solidaritatea europeana, bunul cel mai de pret si mai greu castigat de Europa. Desigur, scopului nepieritor al solidaritatii europene i se poate atasa o schita cu principii si obiective, ca recomandari la predarea stafetei. Pentru noul inceput, va fi normal ca deciziile strategice sa le ia cei care, mandatati de euroelectori, vor gestiona viitorul parcurs de 5 ani al Uniunii Europene. „Incertitudinea” va fi de fapt o gestatie sau o cautare neprecipitata a celor mai bune cai si metode pentru ca Europa sa devina un actor global, in acceptiunea cea mai deplina posibila. Metoda pasilor mici, pas cu pas, dar tot inainte, este indiscutabil de preferat pasilor mari de tip inainte si inapoi. Desigur, acest „inapoi” nu este exclus, tine de flexibilitatea revenirilor si recroirilor, dar el trebui sa fie cat mai mic sau cat mai rar posibil, poate cel mult pentru a lua elan. Nu avem de ce sa ne grabim, UE este pe ascendent. De ce sa ne pripim cu decizii insuficient fundamentate si netestate, care sa ne duca in jos? SUA sunt cu ochii pe UE, asteptand probabil ca aceasta din urma sa faca prima miscare de reforma, pe care sa-si construiasca un contra-raspuns, desi oportun si constructiv ar fi sa se angajeze ele insele intr-o reforma profunda. Insa oboseala este reala, si este dubla, a ideologiilor si modelelor economice, dar si a cetatenilor. Ele, ideologia si modelul de reforma, nu pot fi pur si simplu oferite pe tava criticilor adversarilor. Ori pot fi si cu rol de abatere, sa ne gandim la cat timp i-a luat lui Deng sau lui Gorby pentru reformele pe care le-au pus pe sine, pentru mai multe generatii. In fond, important e nu ceea ce spui ca faci, ci ceea ce faci efectiv. Reforma UE o privesc pe doua planuri, unul intern- economic, si aici nu are importanta cum vor fi puse pisele puzlle-lui economic, importante sunt profitul si prosperitatea, ceea ce va insemna depolitizarea constructiei economice si accent exclusiv pe „economizarea” ei, deci Bruxellesul va trebui sa uite de integrarea politica a economiilor nationale, federalizarea statelor europene etc, totul urmand sa se concentreze pe statele nationale si valorile nationale, intr-un cadru regional specific, al identitatii europene. Al doilea palier ar fi cel de interfata intarita cu Ordinea Globala. Din aceasta „interfata intarita” cu Lumea ii va veni de fapt UE cresterea rolului de putere globala. Prinderea si sustinerea in noul cadru mondial se poate face prin cei doi piloni puternici, politica externa comuna si armata europeana.

    • In apropae toate tarile UE campania electorala pt. parlamentul european este axata pe politca si problemele interne ale tarilor si nicidecum pe cele ale Europei.
      Peste tot nationalistii , extrem de vocali au preluat stafeta , partidele de centru, moderate neavand nici o reteta cu argumente convingatoare impotriva lor.
      In Franta partidul lui Macron este in sondaje cap la cap cu cel al Marine Le Pen , restul partidelor putand fi considerate neinsemnate. In Franta daca vor merge ca.40 % dintre alegatori la vot , va fi mult. In Spania a aparut o noua forta de dreapta pe fundalul problemei catalane.
      In Italia fascistii conduc. In Ungaria , Polonia, Cehia, Slovacia, Romania nationalistii la putere agita apele impotriva Europei.
      la Sibiu care vor fi semnalele impotriva lor ? mai marii Europei au pantalonii plini , cei care au demontat proiectul european ies la pensie, cei ramasi sunt politic impotenti si sugrumati de interese nationale.
      Am vazut pe TV 1 din Romania o emisiune , mi s-a rdicat parul in cap. Tot candidatii pt europalamentare la unison pe ton nationalist dorind o Romanie puternica ??!! care la Bruxelles sa se ia la „bataie” cu restul Europei, intereseul tarii fiind pe primul loc.
      Despre ce alegri vorbim si care solidaritate europeana daca fiecare tara se bata cu , carimida in piept, fiecare cautand numai propriile avantaje, pe spinarea cui ? a fraierilor care contribuie cu taxe si impozite la sustinierea unor nationalisti care doresc dinamitarea Europei ? ceva tare nu e regula.
      Vreau sa vad politicianul care spune tare si raspicat, NU acestor impostori.
      Sa-l vad cum poate impune sanctiuni drastice impotriva lor ?
      Europa este ca o piele ( bugetul) de care trag toate „hienele”(statele nationale) fiecare incercand sa rupa cat mai mult din ea, idealurile nobile fiind aruncare peste bord.
      Atunci de ce nu taiem „conducta de alimentare cu bani” ? pana cand se vor conforma si respecta acordurile semnate.

  9. Acum cateva zile cancelarul austriac Sebastin Kurz , cel mai tanar sef al unui executiv european, in mai multe interviuri a facut cateva propuneri demne de luate in considerare printre care :
    reducerea birocratiei europene prin renuntarea la Strassburg, un simbol al ineficentiei, ca locatie a parlamentului european.
    Este o „lovitura” aplicata lui Macron care se doreste a fi reformatorul UE dar de fapt este „franarul de servici” daca veni vorba de reforme utile Europei insa impotriva intereselor ” La Grand Nation” incapabila sa.si reformeze statul anchilozat si ultracentralizat de pe vremea lui Napoleon.
    Redefinirea tratatelor de la Lisabona, acestea fiind depasite de actualitea europeana si globala.
    Un curs riguros impotriva celor care nu respecta angajamentele europene si aplicarea de sanctiuni impotriva celor care se opun.
    O comisie europeana mai supla si mai eficienta.
    Sunt cateva aspecte care cu siguranta se vor discuta insa nu vor face partedin „Declaratia de la Sibiu”
    Este nevoie de mult curaj si dorinta de schimbare pt a pune in aplicare aceste schimbari absolut necesare pe plan european.
    Din pacate nu exista la ora actuala nici cea mai mica umbra a unui politician de centru , moderat care sa fie dispus la reformarea UE.
    Cei mai vocali sunt mai ales extremistii de dreapta dar si cei de stanga care se fac auziti si polarizeaza socitatile tot mai „nevrozate” din cauza ineficientei unei politici europene comune.
    Se discuta prea mult , se cauta consensul si se tine prea mult cont de particularitatile fiecaruia, se incearca imposibilul sa devina posibil.
    Europa viitorului ar trebui sa fie cea a tinerilor si a unor lideri cum ar fi domnul Kurz dispusi la reforme.
    Se tot vorbeste de motorul franco – german care defapt nu exista, diferentele majore cu toate gesturile teatrale si declarative neputand fi sterse.
    Germania deocamdata economic o duce bine dar sunt destule semnale care nu prevestesc un viitor linistit. Daca urmatorul cancelar/cancelara va ramane pe pozitile actuale , de inactivitate la nivel european , nu vad ce s-ar putea schimba in bine pe langa problemele economice care incep sa se prefigureaze, AFD-ul nemtesc fiind raspunsul pe masura.
    Macron are probleme in propria tara, pare-se ca este depasit de situatie insa Franta dupa parera mea este nereformabila datorita unei populatii extrem de reticiente la schimbari, a unor sindicate mult prea puternice, a unui stat mult prea centralizat si inefient.
    Nu mi-ar fi parut deloc rau daca ei ar fi parasit UE si nu britanicii, asta e.
    Si totusi cum sa-ar putea reporni Europa ? un vot masiv al europenilor pro Europa ar fi primul semnal dar imi este teama ca multi vor vota din protest cu alte partide decat cele consacrate.
    Poate este bine, o „lovitura sub centura” i-ar pune pe jar pe politicienii care in acesti ani de bunastare si pace au devit prea „moi” , prea concilainti si dispusi sa treca cu vederea multe aspecte care pe cetateni insa deranjeaza , sper sa fie o trezire , un dus rece.

  10. „Nevroza identitară, probabil o reacţie a individului la integrare şi globalizare, ”

    Nicidecum. Asa e omul de cand lumea a inceput sa lase dare in istorie. Asa s’a nascut el, cu defectul asta, gata nevrozat. Isi cauta intruna legaturi si isi tine radacinile in brate. Oricat s’ar departa de origine, la mii de kilometri, tot amprentat de tarele identitare o sa ramana.

    Si nu trebuie sa fie liber ca sa’si ‘caute’ ‘identitatile’. O face si in conditii de robie, mai ales atunci. Insa, ce sa vezi, cand lupti pentru eliberare de sub un regim opresiv nu prea se gasesc ‘telectuali care sa acuze cautarile oamenilor si sa furnizeze ‘informatii factuale’ despre cat de gresita e stradania lor de a se uni impotriva opresorului. Doar daca nu e in slujba acestuia.

    Ma intreb insa care dintre identificarile enumerate de autor sunt sau pot fi inchipuite. Poate fi omul homosexual, de pilda, doar in imaginatia lui? Dar musulman? Dar catalan? Dar taximetrist? E gresit sa te ‘cufunzi’ in identitatea de uberist si sa incerci sa formezi o miscare sindicala a uberistilor? De ce? Dar …liberal e ok sa fii si, pe cale te consecinta, sa te asociezi cu alti liberali pentru a forma un front care sa apere cuceririle si idealurile liberalismului de atacurile dusmanilor tai -iliberalii? Daca eu as furniza unor liberali inchipuiti informatii factuale din care ar reiesi ca orientarea lor e in fapt socialista ar ajuta cu ceva sau le’ar atata si mai tare spiritul tribal determinindu’i astfel sa…stranga randurile?

    Si inca ceva: nevroza identitara e chiar integrare, o acceptare si accelerare brusca a integrarii, nu o respingere. Iar integrarea nu este si nu poate fi o abstractiune din jargonul european, este un mecanism social fara nicio legatura cu fanteziile Uniunii. Nevroza identitara apare doar atunci cand tesutul social simte un pericol, de pilda in preajma unui razboi. Sau in timpul unei crize economice. Ceea ce in mod normal era tolerat de societate -desprinderea de corpul social prin adoptarea unor idei/comportamente excentrice- devine in vremuri de nevroza colectiva o agresiune la adresa comunitatii ce e musai sa fie sanctionata imediat. Asa se explica tendinta unor eurocrati de a pedepsi excentricii estici ce au [re]adoptat discursul nationalist [numit astazi suveranist]; tribul europenist traieste si el nevroza identitara si descopera cu surprindere ca nu este nici asa numeros nici atat de puternic precum credea/visa; hoarda albastrilor isi simte sfarsitul aproape si se umfla in pene pentru a’si intimida ‘dusmanii’ [si’i vede peste tot, din America pana in Rusia, dar mai ales printre vasalii necredinciosi si obraznici din Estul Europei]; liderii tribului albastru devin paranoici si se suspecteaza reciproc de amicitii si intelegeri secrete, acuza in stanga si’n dreapta tradari si viclesuguri, si ameninta supusii cu razboi in caz de respingere in masa a proiectului european. Agitindu’se tot mai tare, zi de zi, congres de congres, eurocratii cuprinsi de nevroza isi vor indeparta suporterii cat de cat lucizi ce se vor rusina de asocierea cu astfel de personaje isterice; vor ramane in tribul albastru fanaticii incapabili sa admita ca ‘proiectul european’ nu se preteaza ca temei pentru o identitate de tip statal, incapabili sa priceapa ca mortul nu poate fi intors de la groapa.

    • @euNuke
      Aveți impresia că trăim intr-un regim opresiv ?!? De ce nu dați niște exemple, ca să știm la ce la referiți ?
      „tendinta unor eurocrati de a pedepsi excentricii estici ce au [re]adoptat discursul nationalist [numit astazi suveranist];” A fost pedepsit cineva pentru discursul politic ?!? De unde rezultă? In cazul Ro.este vorba despre „discurs” sau despre acțiuni concrete care încalcă dreptul si valorile (înscrise in Tratat ale) UE?!?

      • cititi va rog cu atentie; nu ma refeream acolo la prezentul european; exemple: toate razboaiele pentru independenta ale popoarelor din Sud-Estul Europei purtate sub motivatia salvgardarii unei 1]natiuni ‘inrobite’ si adeseori a unei 2]religii comune diferita de cea a ‘opresorului’, elemente ce ce tineau in mod evident de identitate.

        deci nu, nu cred ca traim intr’un regim opresiv, dar discursurile politice nealiniate sunt sanctionate, e drept, deocamdata mai degraba simbolic [desi in Germania oamenii au inceput sa fie bagati in puscarii pentru delicte de opinie, dar asta nu are treaba cu UE, e regimul politienesc merkelian care e in culpa]. Romania insa eu nu o vad pedepsita, ca doar nu o sa consideram simplele mustrari si ‘ingrijorari’ ale unor eurocrati ca fiind pedepse, nu’i asa?

        • Dar UE este o uniune liber consimțită. Nu ne mai convine?!? We’re out of this: Brexit !!! Care e problema?!? Ne păstrează, cu forța, cineva „identitatea” in UE?!?

          Da’ să știți, d-le euNuke, că dreptul la diferență/propria identitate poate avea o plajă quasi-infinită. De la compoziția salamului până dezincriminarea infractiunilor de corupție, până la (im)posibilitatea cumpărării/închirierii de prop.imobiliare pe criteriul naționalității, interzicerea importului de automobile deoarece noi/ei avem/au specificitatea lor la motoare, centuri de siguranță și culoarea acestora, până la forma pachetului/cutiei de unt, etc, etc. Și să știți că aceste exemple nu sunt fabulații ci lucruri concrete, deja întâmplate. Primul aparține lu’ Veorika……

          Acest drept poate permite oricărui stat să pedepsească orice nealiniere….. Adică ce?!? El nu are voie să aibă propria identitate și înțelegere a vieții și societății?!?
          Si putem merge mai departe către un subiect și mai sensibil. Adică Ardealul&Banatul nu au specificitatea, identitatea lor diferită de cea a Moldovei și a Țării românești?!? De ce nu ar fi legitimă crearea unui spațiu identitar și normativ/legal diferit. Poate că produsele din Oltenia, Moldova, etc nu respectă criteriile legale „tradiția și identitatea” așa cum sunt ele văzute de ardeleleni și bănățeni…… And so on, la infinit.

          UE ca si concept a avut in vedere tocmai eliminarea acestor PRETEXTE menite a împiedica libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. E vorba despre reguli comune cu aplicare identică la nivelul întregii UE. Asta e tot.
          Reducerea discuției, privind UE, la aspecte importante dar care nu sunt definitorii, precum valurile migratorii asiatico-africane, este incorectă. UE e mult mai mult decât atât.

  11. Un articol aproape teoretic foarte bun.
    O adăugire: Fosta UE a fost creată la un moment istoric în care principalul era dezvoltarea economică şi re-concilierea în urma WW2. Războiul rece a cimentat relaţiile.
    Acum este alt moment istoric, şi anume crearea unei NOI/ALTE Uniuni Europene bazată pe relaţii de FORŢĂ. Se vrea de unii-Germania şi Franţa- o altă UE la nivel de „MARE PUTERE” şi asta înseamnă federalism statal condus de cei mai puternici, respectiv de Germania şi Franţa.
    Observaţi diferenţele dintre cele două momente istorice care au determinat politica Europei precum şi noile scopuri.

    • @Lucifer
      Și de ce ar fi mai bine să NU devină UE o mare putere?!?
      De ce să înțelegem faptul că US, RUS, CHN sunt mari puteri și vor să devină si mai mari iar când vine vorba de UE brusc vedem că e ceva în neregulă, e suspect, etc.?!!?
      La nivelul PE deputații din celelalte țări decât FR&DE au cu mult mai multe voturi. La fel statele când votează in Consiliul UE. Unde e pericolul?!? DE, FR, etc.nu pot lua decizii singure.
      Dacă aveți info.ca ar fi altfel spuneți-ne și nouă aici pe contributors.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro