joi, martie 28, 2024

Despre patriotism, noii arhangheli nationalisti si tentatia peronista

Ideea nationala este inseparabila de memoria nationala, sunt amandoua elemente ale modernitatii politice. Atunci cand memoria este trucata si schilodita, ideea nationala este viciata, se afla in grava suferinta. Patriotismul trebuie gandit prin definirea valorilor la care ne raportam, din trecut si din prezent. Valori care sa includa, nu sa excluda. Patriotismul luminat, pretutindeni in lume, refuza tribalismele, atavismele, superstitiile “sangelui si gliei”. Acesta a fost patriotismul civic al lui Iuliu Maniu, al lui Ion Mihalache si al lui Corneliu Coposu, al lui Dinu Bratianu si al lui Mihail Farcasanu, al lui Constantin Titel Petrescu si al lui Iosif Jumanca. In egala masura, daca patriotismul este privit drept o relicva nedemna de luat in seama, viitorul ramane concesionat arhanghelilor de varii culori (celor pe care Dinu Pillat ii descria drept „vestitorii” indraciti, de la rosu la verde). Comunitatea politica democratica este una a cetatenilor liberi, cu atasamente, traditii, loialitati si sperante, nu a unor indivizi timorati, nevrozati, debusolati.

Evident, nu-i suficient sa clarifici memoria, sa o raportezi consecvent la criteriile democratice, mai trebuie sa ai capacitatea sa o propagi, sa o raspandesti, sa educi generatiile noi, sa ai institutii si media capabile sa le insufle ideile corecte despre trecut, pluralism, civism si patriotism. Altfel, vom avea, si dupa ce generatia conditionata mental sub comunism se va stinge, o generatie la fel de usor de amagit de cantecele de sirena ale profetilor etnocentrici. Acestia mimeaza si compromit ideea patriotica, dar o fac persistent, agresiv, repeta la infinit aceleasi sloganuri extenuate pe care individul derutat ajunge sa le preia drept adevaruri revelate. Asa s-a petrecut in Serbia lui Milosevici si in Croatia lui Tudjman. Asa se intampla chiar acum in Grecia unde extrema stanga si cea dreapta fraternizeaza sub semnul izolationismului anti-”plutocratic” si al resentimenului convertit in strategie electorala permanenta. Ar mai fi de adaugat faptul ca noul val nationalist (ramane de vazut cat de real si cat de durabil) pare sa fie indreptat strict catre Vest. Estul este uitat, ca si cum Romania ar fi cumva primejduita de UE si NATO.

Recomand aici un excelent articol de Dan Tapalaga direct legat de acest subiect. Atunci cand Crin Antonescu proclama bombastic “Vreau sa fim nationalisti!”, este bine sa examinam despre ce este vorba in aceasta chemare, ce resurse simbolice sunt puse in actiune, in ce directie trimite si pe cine poate mobiliza. Cand un distins istoric ajunge sa sustina asemenea nazbatii, te intrebi daca (mai) realizeaza cum instrumentalizarea electorala a nationalismului poate lesne duce la trezirea demonilor xenofobi. In secolul al XX-lea, logoreea patriotarda a zamislit monstri.

Mi-e teama ca asistam la coagularea unui populism anti-european care, in varii forme, se poate ingemana cu unul anti-globalist si anti-capitalist. Ironia suprema este ca aceasta retorica fulminanta, care poarta in sine riscul autarhiei precum ghinda stejarul, este lansata de un lider politic ce-si zice liberal. Tentatia peronista se dovedeste irezistibila in acest caz. Cum se stie, primul Peron a fost un simpatizant al fascismului. Cel de-al doilea, amicul lui Ceausescu, a fost un tiers-mondist infocat, un promotor al „revolutiei mondiale anti-imperialiste”, un admirator al lui Fidel Castro, dupa ce-l venerase pe generalissimul Francisco Franco. Jorge Luis Borges a dispretuit ambele incarnari ale acestui aventurier megaloman. Justicialismul, contributia lui Juan Domingo Peron la ratacirile populiste ale veacului al XX-lea, nu este in fond nici de stanga, nici de dreapta, fiind o expresie a unui insatiabil, gargantuan apetit al puterii personale. Noilor arhangheli li potrivesc perfect cuvintele lui Borges despre peronisti: „Ei nu sunt nici de stanga, nici de dreapta, sunt incorigibili”.

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12077683-arhanghelii-nationalismului-izolationist.htm

Recomand, de asemenea, lucidul articol de Mircea Mihaies aparut in “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/renasterea-vetrei-romanesti-977945.html

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Patriotismul e una din expresiile posibile ale iubirii. Nu de un afect stihial e vorba aici, nu de inflamaţia extatică, acel amestec de trepidaţie şi leşin specifice înamorării curente. Mă gândesc mai degrabă la un patos în care vibrato-ul e mereu însoţit şi controlat de solide exigenţe intelectuale. Altoi de scrupul critic şi palpit folcloric, de veghe civică şi înduioşare heraldică, patriotismul e fidelitate lucidă, păstrătoare şi înnoitoare faţă de tezaurul viu al unei țări. Nu o fudulă recluziune autarhică, nu dispreţ vanitos, nu ţâfnă provincială. Simplu spus, patriotismul e punctul de fertilă întâlnire dintre libertatea matură şi pitorescul axiologic al baștinei tale.

    Naţionalismul, în schimb, ţine de resentiment, hipnoză (colectivă) şi confortul minoratului intelectual. Discursul naţionalist e axiomatic, apodictic, apoftegmatic, mizând abil pe două marote ideologice: caracterul a priori al excelenţei locale (sacralitatea neamului, atuurile genetice, splendoarea geografică, deliciile limbii etc.) şi sabotarea idilei naţionale (complotişti alogeni, spioni, elitişti apostaţi, naţii aspide, tabieturi cosmopolite, divinităţi exotice…). Vasăzică naţionalismul îţi oferă (1) un pedigree sublim și un colţ de Rai filoxerat în permanență de veninuri extranee; (2) o soluţie unică, infailibilă la asediul destrămător, anume mobilizarea populară sub sceptrul unui lider providenţial. E tipul de scenariu în care persoana dispare în marşul compact spre Nebunie, Grotesc şi Atrocitate.

    • frumoasa dihotomie: „patriotismul = fidelitate lucida vs. nationalism = resentiment (din gama xenofobiei)” sau: adevar factual, documentat vs iluzie manipulata de varii interese…. pericolul nationalismului poate fi exemplificat in ascensiunea lui Hitler, care la randul ei nu ar fi fost posibila in lipa unor conditii economice catastrofale generate de perpetuarea unor politici paguboase….altfel spus daca minciuna (dezinformarea si propaganda) si interese netransparente sunt prezente, rezultatul e inevitabil rau….daca o natiune este condusa si se solidarizeaza in rau, rezultatul nu poate fi bun…

      • Se uita adeseori ca atacul impotriva Republicii de la Weimar venea nu doar dinspre national-socialism (NSDAP, SA) ci si dinspre extrema stanga reprezentata de Partidul Comunist din Germania (KPD), cu ale sale detasemente paramilitare si cu reteaua secreta de subversiune menita sa surpe democratia constitutionala nascuta dupa Primul Razboi Mondial. In 1932, la Berlin, cele doua miscari totalitare au colaborat pentru a rasturna guvernul Prusiei. Seful NSDAP la Berlin era Josef Goebbels, iar liderul KPD in capitala Germaniei era Walter Ulbricht. Ambele formatiuni se declarau si erau opus „sistemului” demonizat si execrat. KPD vedea in social-democrati „social-fascisti”, ii detesta probabil mai puternic decat pe revolutionarii nazisti. Nazistii si comunistii sustineau revizuirea Tratatului de la Versailles, mizau pe frustrari si nevroze larg raspandite, apelau la demagogie sociala desantata. In cartea sa despre Hitler, Hermann Rauschning scria ca pentru autorul lui „Mein Kampf”, un comunist poate deveni un „bun nazist” (evident, daca este „arian”), ceea ce nu se poate spune despre un social-democrat. Cat despre democratii de lip liberal si conservator, ei erau tinta propagandei stigmatizante venita din cele doua directii extremiste. Pentru comunisti, in 1933, luarea puterii de catre NSDAP era de fapt ultimul pas, o vremelnica situatie exceptionala, inaintea revolutiei proletare. S-au inselat amarnic.

        • În fond, ambele extremisme au cultivat, fantast, naționalismul. Atât nazismul, cât și satrapiile comuniste au măsluit (până la ridicol) trecutul, și-au fabricat mituri de legitimare, au stimulat etnolatria și aversiunea față de celelalte seminții (nepervertite ideologic). Ne aminitim, cred, cu toții, de dacii lui Ceaușescu, amestec romanțios de ciobani sapiențiali și proto-tovarăși dârji, de manualele de propagandă, de heraldica kitsch a RSR…

  2. Din pacate, intrucat responsabilitatea pentru criza economica mondiala nu a fost asumata de nimeni, in termenii dreptului international, derapaje anti-capitaliste, anti-europene si anti-globaliste sunt nu doar posibile, ci chiar probabile. Refugiul in fantasmele politice ale trecutului ori in utopii fatalmente perdante nu rezolva problema, in mod evident. Vom traversa, cel mai probabil, in calitate de cetateni romani si de locuitori ai planetei Pamant o intreaga serie de turbulente economice si politice, in urma carora darwinismul social si resetarea memoriei culturale vor fi confirmate, o data in plus. ,,Nimic nou sub soare.”

  3. Ce face domnul Tapalaga in ultima vreme nu ajuta deloc fortele proeuropene din Romania. Pe langa critica justa adusa unui pesonaj fara substanta cum e Crin Antonescu a contribuit masiv in ultima vreme la confuzarea electoratului de dreapta proeuropean criticand in egala masura PDL si pe Traian Basescu. Vrem sau nu vrem sa recunoastem, dintre partidele cu sanse de a intra in parlament, PDL, prin actiunile intreprinse sub conducerea Basescu-Boc a dovedit fara nici o urma de indoiala ca este cel mai apropiat de valorile europene. Nu vreau sa declansez comentarii de genul ” nu vreau sa fiu pus in situatia de a alege raul cel mai mic”. Aici nu este vorba de asa ceva, ci pur si simplu de faptul ca nu vad nici o sansa ca pana in noiembrie sa apara vreun partid sau miscare noua cu sanse de a intra in parlament.Spun asta din postura unui votant PNL-AT si UFD la vremea respectiva. Sa luam concret optiunea domnului Tapalaga pentru politicieni de genul Monica Macovei si Cristian Preda. Toata stima pentru cei doi dar sa recunoastem ca, oricat ne-am dori, nu pot sa aduca voturi prin ei insisi decat daca sunt intr-un partid mare unde intradevar pot aduce plusvaloare. Sa ni-i imaginam in afara PDL. Credeti sincer ca pot castiga ,de exemplu, primaria Bucuresti ca independenti sau sustinuti de un partid nou? Concluzia? Fiecare dintre noi, cei care credem in valori europene si suntem anti PSD, chiar daca vedem si noi coruptia oamenilor puterii, atunci cand vom vota sa ne gandim la actiunile si pozitionarile esentiale ale blocurilor politice existente si sa nu speram in nu stiu ce solutii miraculoase de ultim moment.

    • Domnule draga , dumneata esti anti PSD ca si mine dar PDL este de sorginte FSN ca si cei contra carora suntem , in plus primenit cu niste liberali si aliat cu un partid de stanga. Unde vezi valorile europene , populatia vede numai furtul a la PSD ba mult imbunatatit si rafinat .Domnule draga , PDL este o gasca ca si PSD , singurul partid care nu a actionat ca o gasca a fost PNTCD pacat insa ca a fost vanat inclusiv de PD , inclusiv de presedintele nostru- fost comunist convins si banuit de apartenenta la Secu iar acum- te apuca rasul ! -om de dreapta…Chiar , unde vezi valorile europene ?

  4. Sper ca nu are cineva vre’o banuiala ca fascismul nu a fost un fenomen european. Sau ca a fost rezultatul activitatii unor redusi mintal, barbari si eventual analfabeti.

    Pentru ca tot citesc in ultima vreme texte care folosesc cuvantul european … asa, edulcorat de toata istoria sa, ca o utopie a civilizatiei, liberalismului si democratiei. Europa nu a fost niciodata asta decat in mintea unor oameni sub forma unui ideal. Europa este o topie nu o utopie ca sa zic asa. Se vorbeste de valori europene… se lupta unii tot mai mult pentru eticheta de european… si Hiller a fost european si asta nu il face mai putin criminal.

    Apoi, cand un lider de buzunar precum Crin Antonescu divagheaza despre nationalism nu este cu mult mai prost si nici cu mult mai destept decat alti lideri autohtoni pentru simplul fapt ca toti au cam invatat aceleasi prostii pe bancile scolii. Ba mai mult, nu cred ca e cu mult mai prost decat alti lideti europeni care au inceput sa divagheze pe aceiasi tema de ceva vreme. (Astept cu interes gandurile pline de substanta ale lui Nicolas Sarkozy pentru turul doi cand va curta electoratul Frontului National). Prin anii ’90 toti erau ingrijorati de fantomele balcanilor… astazi s’au dumirit cu totii ce bine e sa te faci fratre cu dracu… pana treci puntea. Istoria nu s’a sfarsit cum credeau unii.

    Problema nationalismului a fost ca mai intotdeauna el a fost folosit pentru mobilizarea maselor care nu raspundeau la un discurs argumentativ. Si de aici accentul pe sentimente, pe xenofobie, si alte lucruri din astea. Nationalismul modern a insemnat insa inainte de toate emancipare si protectionism. Dusmanii naturali ai acelor liberali romantici erau marile imperii, structurile lor administrative si nobiliare. Acei liberali au creat statul modern, ei au creat o clasa se mijloc (atat cat s’a putut, dar ea a existat) si tot ei au dezvoltat o economie nationala si o banca nationala. O scoala si un sistem de sanatate. Si au facut asta folosindu’se se protectionism.

    Astazi spatiul public e invatat de multa gargara… tocmai am aruncat din greseala o privire mai devreme la televizor… si m’am infiorat. Unii spun ca sunt europeni… ca sunt mai aproape de ideal… ca sunt mai liberali si mai… bla-bla-bla. Ei nu au facut nimic! Nu e vorba de ceva european sau neeuropean… ci pur si simplu nimic pentru consolidarea statuluil. Economia e cu precadere speculativa. Legile sunt aberante. Gramatical adica pentru ca nu ma refer la cine stie ce filozofie a dreptului care le lispseste cu d e s a v a r s i r e! Administratia este daca nu cu desavarsire incompetenta atunci cel putin profund corupta. Partidele (toate) sunt sindicate ale coruptiei. Scolile au depasit de mult limita existentei lor semantice ca scoli. Spitalele sunt silite la o existenta cvasi privatizata pentru care prioritatea nu mai este pacientul ci supravietuirea ca institutie si salariati.

    Bref, Romania nu mai este un stat de drept. Am banuiala ca romanii stiau de mult asta. De aici si indarjirea cu care au dorit integrarea europeana. Oamenii simt ca au nevoie de o putere care sa la asigure un minim de justitie, un minim de securitate. Viata nu este protejata in Romania. Proprietatea nu este protejata in Romania. Dreptatea nu este protejata in Romania. Capitalul autohton nu este protejat in Romania. Societatea… cui naiba ii pasa de societate? Cel mai bine e sa iti iei talpasita dintr’o astfel de tara si multi au si facut’o mai ales ca si oficialitatile au incurajat asta.

    Numai ca Europei nu ii arde acum sa faca pe justitiarul in tari incapabile sa se descurce singure. Am vrut independenta… eh, asta e pretul. Bineinteles ca frustrarile se vor acumula si ceea ce a fost nu demult o mare dragoste va putea deveni o mare ura. E asa usor sa arunci vina pe altii. Dar nu altii sunt de vina ci chiar noi… si aia europeni si aia neeuropeni. Toti in egala masura.

    Ultima gogorita din smarcurile dambovitene: exista oarece problema cu niste bani pe care statul i’a retinut din greseala din pensiile oamenilor. Greseala era evidenta dar a trebuit Curtea constituitonala sa intervina si sa declare greseala. Am azut o persoana declarand ca nu exista temei legal pentru returnarea banilor. Inchideti putin ochii si spuneti in gand asta… poate intelegeti enormitatea gogomaniei. Apoi vine alt politruc bun la vorba… care spune ca ei nu puteau face nimic pentru a sesiza Curtea Constitionala deoarece numai o persoana particulara putea face asta. Uuuu… simti tu politruc nemernic cum te cuprinde frigul si intunericul ? … nu simti dar ar trebui…

    Asta e statul nostru care numai de drept nu este. Asta este europenitatea asa de fandosit declarata. Astea sunt principiile nationalismului luminat. Astea sunt idealurile liberalismului.

    In 1989 a fost o mare cacialma care ne’a dus de nas pe toti. Oamenii nu erau pregati pentru asa ceva si smecherasii, baietii de comitet… au tras spuza pe turta lor. Au luat totul. Nu ar fi fost inca nimic daca ar fi si facut ceva cu ce au luat… dar nu, eu nu cunoscusera rusinea muncii sau injosirea de a face cu adevarat ceva. Au pastrat ce au luat si au asteptat sa speculeze momentul pentru a se folosi de uzfructul furtisagului lor. Legile erau facute de prietenii lor, din aceleasi comitete de partid… asa ca….

    Apoi in 2004 alta mare cacialma. Si cu Europa si cu mega Alianta DA. Tot baieti de comitet si ei sau odraselele fostilor. Nici ei obisnuiti cu munca. Defapt… erau tot din FSN la urma urmei. Ce Cornelui Coposu !?… ce Iuliu Maniu !?… oamenii astia erau in FSN cand au venit minerii in Bucuresti in 1990! Oamenii astia citeau Adevarul, Dimineata, Azi… si ce fituici mai aveau ei pe atunci. Sau… episodul asta european nu se pune la cv-ul lor ?

    Asa ca… lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi sau ce sunt declarate a fi. … Cert este ca de cand suntem in Europa avem prea putin a face cu Europa. Asa cum Traian Basescu se plimba singher la ultimul summit asa si noi nu reusim sa articulam ceva ganduri daca nu proiecte „europene”. Cum naiba sa atragi fonduri europene cand pentru asa ceva trebuie sa dai spaga iar apoi sa poti justifica contabil cumva respectivii bani… dar romanii sunt un popor inventiv. Problema este ca nici ceilalti nu sunt cretini.

    • In curand va apare in colectia „Constelatii”, la editura Curtea Veche, un volum de eseuri al sociologului german Wolf Lepenies in care se exploreaza tensiunea tragica a spiritului european, conflictul adeseori invizibil, dar teribil de real, dintre Europa Luminilor, a Ratiunii, a cartezianismului, a drepturilor omului, si cea a pulsiunilor distructiv-nihiliste si a colectivismelor mesianice. Cele doua nu pot fi complet despartite, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa capitulam.

      „In 1939, an extraordinary and shocking portrait of Hitler was published in „Esquire”. The portrait was shocking not least because of its title: “That Man Is My Brother.” The author was Thomas Mann. Not only was Hitler more representative of his country than the world had originally thought. Not only did even a likable observer come to detect, in the dreadful Nazi physiognomy, familiar German features. With Thomas Mann, a great artist seemed to take Hitler’s artistic claims seriously. The disappointed bohemian painter who passed unopposed from one political triumph to the other was a catastrophe, a miserable phenomenon, and yet one could not help viewing him with a certain shuddering admiration: “Must I now, however much it hurts, regard the man as an artist-phenomenon? Mortifyingly enough, it is all there: the difficulty, the laziness, the pathetic formlessness in youth. The lazy, vegetating existence in the depths of a moral and mental Bohemia; the fundamental arrogance that thinks itself too good for any sensible and honorable activity, on the grounds of its vague intuition that it is reserved for something else. A brother—a rather unpleasant and mortifying brother. He makes me nervous, the relationship is painful to a degree. But I will not disclaim it.”

  5. Analiza trebuie sa treaca de la nivel teoretic la cel practic in contextul actual care arata o economie sinucigase care trimite activitatea in asia si aduce recesiune iar in europa taxe, iar acesta aduc foamete, copii lesina la scoala, parintii pleaca in strainatate sa lucreze, clasa de mijloc este distrusa, muncitorii devin someri iar liberii, tarile din sud devin sclavele unui sistem brutal si totul aminteste de germania de dupa primul razboi.Germania iar se inhaita cu Rusia si duc in sclavie europa de est unde nu se mai vorbeste si nu se mai practica democratia.
    lasati pe Corneliu Coposu in somnul vesnic, a fost urit si hulit prea mult ca sa il mai aline ceva.El a aratat ce inseamna democratie si Europa, societatea nu l-a a auzit si nu l-a crezut.
    El este hulit in continuare intrucit vroia ca romanii sa fie demni nu sclavi ai noului imperiu de fier.Uitati-va la decia pilot in legatura cu caselel nationalizate in special pasalee despre calitatile statului care este pus mai presus de CEDO si de reclamant si ve-ti vedea legatura cu planul european in care cetateanul este sclav iar statul face tot ce vrea din el.
    Daca trebuia sa votati in Franta a-ti fi votat de stinga si orice in afara de fascisti si presedintele in exercitiu.

  6. Domnule Tismaneanu,
    Dupa 22 de ani de manipulari si de distrugere a invatamintului romanesc ,doar citiva mai receptioneaza azi mesajul lui Dan Tapalaga sau mai citeste articolul dvs.
    Azi ,noii „arhangheli”sunt niste HIENE care se bat pe ultimile oase .
    Regulile HAITEI de HIENE -incoltesc prada ,o ametesc printr-o miscare haotica si cind o simt slabita este sfisiata pe loc.In politica nu ai loc daca ai demnitate ,caracter,bun simt.
    Au gasit undeva intr-un colt aruncata ideea de nationalism ,iar in coltul celalalt patriotismul la fel de prafuit de mototolit ,le-au luat de jos le-au scuturat putin si acum le flutura pe la nasul romanilor doar ,doar or pune iar botul fraierii ca sa le mearga lor bine inca patru ani.
    Cam asta-i totul.

  7. Citarea lui Jacques Le Goff devine irezistibila:

    Evenimentele care au marcat secolul XX nu se limitează la al Doilea Război Mondial, Holocaust, războaiele din Coreea sau din Vietnam… Evenimentul cel mai important… este războiul din 1914 – 1918. …să-l readucă în atenţia contemporanilor noştri care, deşi nu l-au trăit, au perceput, adesea inconştient, undele sale de şoc devastatoare pentru întregul secol XX.
    Războiul din 1914-1918 a reprezentat intrarea dezastruoasă în acest secol tragic. Nu numai din cauza înfiorătoarei dîre de morţi şi devastări pe care a lăsat-o în urmă, nu numai din cauza nedreptăţilor, frustrărilor şi germenilor de noi războaie pe care, după eşecul Păcii de la Versailles, acesta le-a lăsat moştenire europenilor şi altor popoare… dar şi din cauză că a dat naştere unei culturi a doliului, unei culturi a războiului, unei culturi a urii şi barbariei. Războiul din 1914-1918 a produs şi răspîndit în lume ororile şi nevrozele distrugătoare ale secolului XX. Tocmai acest lucru – şi numai acesta – a fost Marele Război.
    Dar eu mă gîndesc mai cu seamă la toate trupurile rănite, schilodite, moarte sau agonizante, împrăştiate în această istorie a unui război despre care s-a putut scrie: . În sfîrşit, istoricii ştiu că un eveniment, oricît de important ar fi , nu se naşte şi nici nu moare dintr-o dată: vine de departe şi se prelungeşte în timp.

    Spune multe si totusi nu destule. Insa pentru un comentariu e suficient.

    • Intr-adevar, primul razboi mondial a insemnat prabusirea definitiva a oricarui optimism istoric si a reprezentat inceputul sfarsitului pentru mostenirea umanist-iluminista a civilizatiei occidentale. Manifestarea, prima data la scara planetara, cu originea in Europa, a potentialului de ura, violenta si eficacitate a distrugerii a infirmat increderea utopica in progres, ratiune, stiinta. Rememorand si raportandu-ne constant la ereditatea incarcata si vinovata a primului razboi mondial, intelegem ireparabilul caracterului demonic al oricarei puteri. Derapajele democratiei dintre cele doua razboaie mondiale, lugubru finalizate in Holocaust si Gulag, au fost facute posibile prin conflagratia dintre 1914 si 1918.

    • Nu va suparati, din ce carte a lui Jacques Le Goff e citatul? Caut de multa vreme sa citesc ceva pe aceasta tema ( WWI si urmarile lui in istorie) si nu gasesc. Va multumesc foarte mult, cu anticipatie.

  8. Prof. Acad. DINU C. GIURESCU

    ROMANI !
    Mergeti la vot in numar mare, pentru ca : la o prezenta a romanilor de peste 60-65%
    UDMR-ul ( care din 22 de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult ) nu mai intra in parlament si nu mai poate santaja partidele cu care se va alia, in cazul unei prezente mici.
    Poate ne trezim o data pentru totdeauna si le dam o lectie….. !

    REMEMBER…
    Daca sunteti patrioti, dati mai departe !

    DINU C. GIURESCU: „Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre”
    Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care
    sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe
    de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o
    trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi
    700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.

    Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din
    România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem?
    Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1,
    cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu
    două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat
    întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României.
    Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!

    Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două
    tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea
    teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre
    ca români. Am să enumăr câteva argumente:
    *
    *Primul: regiunile de dezvoltare*, acel faimos proiect, din păcate al
    UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de
    arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
    *
    *Al doilea: statutul minorităţilor* care se pregăteşte. Dacă se adoptă,
    prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii
    teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în
    Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la
    graniţa cu Ungaria.
    *
    *Al treilea argument: legea arhivelor*, în speţă întoarcerea arhivelor la
    emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul
    a fost până în 1918 Ungaria sau Austria . Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi
    dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş
    propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale
    Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi
    ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a
    unităţii Statelor Unite.
    *
    *
    *Al patrulea argument: legea educaţiei*. Suntem educaţi după moda nouă
    europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât
    8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau
    ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de
    principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi
    istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea
    acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru
    minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm
    şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o
    şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
    *
    *
    *Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor*. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
    *
    *Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării*,
    personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru
    acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac
    ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau
    autoritatea, primesc o amendă.
    *
    *
    *Al şaptelea argument:* am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
    *
    *Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este*.
    Nu mai există, pur şi simplu.
    *
    *În al nouălea rând:* desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a
    celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
    *
    *În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar*, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.

    Peste toate – şi cu asta am terminat – vine *anularea Parlamentului*.
    Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze
    Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica
    Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era
    clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un
    regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât
    orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul
    beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun
    fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.

    Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân.
    Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I
    sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul
    monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere
    această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de
    tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa
    şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel.
    Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le
    desfiinţăm.

    Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă
    identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de
    buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este
    acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean,
    aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră
    romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric,
    într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se
    ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în
    străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta
    România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor
    îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu
    s-a născut în Buzău , şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii
    suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce
    fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?

    Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul
    XII-XIII… Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste
    majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi
    venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea.
    În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul
    regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea
    când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost
    voievodatul Ţării Romaneşti).

    Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt
    forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a
    încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele
    regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria , a
    reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care
    s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia,
    încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă
    cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.

    Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru
    destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca
    un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie:
    România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le
    trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în
    conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de
    învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt
    români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte
    cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4
    sau 5.

    Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost
    cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă
    arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care
    reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai
    trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E
    vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desfiinţa judeţele României, şi o
    făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un
    extras:

    *„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38
    din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de
    Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru
    raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare
    Române. Articolul 1”*… Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă
    argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu
    ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca
    bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot
    felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă
    acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.

    Iată aşadar ce spune acest articol 1:*„Pentru asigurarea dezvoltării
    industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a
    ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai
    mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui
    cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei
    muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea
    muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
    Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:…”*
    Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E
    de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui
    personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma.
    Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se
    joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării.
    Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva,
    dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care
    le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul
    de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră
    din totdeauna.
    *
    *
    *Autor:* Prof. Acad. DINU C. GIURESCU

  9. Desigur, nationalismul este o „tema” pe care tataia Iliescu a vanturat-o periodic (in mod benign, crede el probabil), in folosul lui propriu, in anii 90. Eu cred ca de la Iliescu provine ideea „sa fim nationalisti”, PSD fiind in fond, sa nu uitam, partidul lui Iliescu, in care acesta are un cuvant greu de spus, si va avea pana la moartea fizica. Pe de alta parte, PSD-ul si USL-asii in general sunt in lipsa grava de teme; desigur, exista economia, exista criza, exista lucrurile acestea, dar despre astea Ponta cred ca stie mai mutine decat stie despre limba chineza (din care e posibil sa fi invatat cateva cuvinte cu ocazia logodnei/casatoriei cu Daciana, care se zvoneste a se fi tinut in China). Asa incat, in lipsa de altceva, baietii abordeaza tema nationalista (cinici fiind, evident ca nu le pasa de pericolele potentiale la care ne expun facand asta). Mai departe, dansii evident ca devin rapid si vag anti-europeni, dat fiind ca anti-europenismul e la moda zilele astea si, culmea, se mai si potriveste cu nationalismul (la fel cum o camasa se potriveste cu un pantalon). Ce nu inteleg eu, la fel ca multi alti simpatizanti ai lui Basescu, este de ce nu preia Basescu tema aceasta anti-europeana? De unde dorinta asta nestavilita de a crea Statele Unite ale Europei la el? Sa nu stie oare dannsul ca multi din alegatorii sai sunt mai degraba anti-UE, pe linia unui Vaclav Klaus? De unde graba aceasta a dansului de a a dera la Pactul Fiscal, neconditionat, cu atat mai mult cu cat doua tari, dintre care una foarte apropiata chiar si geografic de noi (Cehia) au declarat ca nu vor adera? Ma intreb, si va intreb, ce l-ar fi costat pe Basescu sa spuna macar ceva de genul „asta e, economia Ro. e la pamant, vom adera la Pact, dar ne-am fi dorit sa putem sa nu aderam” sau „aderam de nevoie, desi suntem constienti ca poate multi din cetatenii Romaniei si-ar fi dorit sa nu aderam, si eu insumi as fi dorit ca poate sa existe o solutie sa nu aderam”? De ce n-a putut spune macar un asemenea lucru, ar fi fost doar o „declaratie politica”, nu l-ar fi implicat cu nimic si n-ar fi schimbat cu nimic situatia actuala, am fi aderat in continuare la Pactul Fiscal, insa pentru alegatorii dlui Basescu o asemenea declaratie ar fi insemnat enorm. Chiar si pentru dansul (si pentru partidul care il sustine si pe care dansul il sustine, o asemenea declaratie ar fi produs numai efecte pozitive, cred eu.
    Daca mai intrati vreodata in contact cu dansul (eu, din postura de simplu alegator, sunt infime sanse ca sa o fac vreodata), poate il intrebati de ce nu a facut o astfel de declaratie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro