duminică, noiembrie 28, 2021

Despre perceptia moldovenilor ca integrarea europeana ar fi ceva ”elitist”

Percepția precum că integrarea europeană ar reprezenta un proiect elitist, fără impact major asupra întregii populații, circulă de ceva timp în spațiul public moldovenesc. Argumentele majore care o alimentează rezultă din valoarea pe care o are integrarea europeană pentru cetățenii ordinari. De aceasta depinde atașamentul public față de Uniunea Europeană și respectiv atractivitatea modelului european de dezvoltare în Moldova.

Elitismul integrării europene poate fi interpretat în diferite moduri. Aceasta se poate referi la starea de insatisfacție față de impractibilitatea standardelor europene, care nu încetează să magnetizeze atenția publică. Sau, prin aceasta se poate subînțelege distanța existentă între cetățenii și instituțiile europene, care interacționează între ei prin intermediul guvernanților moldoveni, al căror deficit de credibilitate depășește limitele acceptabile ale legitimității. Confuzia legată de profilul beneficiarilor reali amplifică la fel percepția cetățenilor simpli că integrarea europeană nu-i reprezintă și că este capturată de către elitele politice. Toate aceste incertitudini vizavi de UE energizează atitudini idilice față de Uniunea Economică Eurosiatică, care în viziunea anumitor cetățeni este mai apropiată de felul de a fi al Moldovei.

Ce determină imaginea elitistă a integrării europene?

Există cel puțin trei elemente care impulsionează sentimentul că integrarea europeană este un proces elitist, detașat și îndepărtat de interesul public general.

Primul aspect rezidă în percepția față de utilitatea proiectului european în raport cu grupurile sociale nevoiașe. Potrivit lor, canalizarea asistenței europene (între 610 și 746 milioane EUR în anii 2014-2020) spre majorarea salariilor și pensiilor ar fi mai justificată decât pentru reformarea instituțiilor sau ajustarea legislației. În loc de investiții în sectorul public sau cel judecătoresc, considerate ineficiente și corupte, cetățenii ordinari ar dori ca efectele integrării europene să vizeze îmbunătățirea rapidă a condițiilor lor de viață. Abordarea utilitaristă față de UE este cauzată de înțelegerea slabă a obiectivelor reale ale UE în Moldova și în regiune. Astfel, UE nu este interesată în preluarea obligațiilor guvernelor naționale, ci în consolidarea capacităților interne ale statelor din proximitate și sporirea autonomiei lor.

Al doilea aspect ține de funcționalitatea integrării europene. Printre funcțiile indirecte ale acesteia se numără nivelarea discrepanțelor sociale și multiplicarea oportunităților economice. Acțiunile guvernărilor din 2009 încoace, catalogate drept pro-europene, au contrazis de nenumărate ori esența integrării europene. Nemulțumirea publică față de elitele pro-europene locale, responsabile pentru funcționarea defectuoasă a agendei europene, a intensificat euroscepticismul în rândul moldovenilor. Înstrăinarea publicului de ideea integrării europene, inclusiv ca și formă de a refuza complicitatea cu guvernările coruptibile, a fost provocată de numeroasele devieri ale elitei politice pro-europene, dar și de tolerarea îndelungată și taxarea tardivă a acesteia de către UE.

O a treia sursă care facilitează speculațiile legate de elitismul integrării europene derivă din neajunsurile de comunicare despre rolul UE în Moldova. Chiar dacă informația despre impactul agendei europene sporește, atât numeric cât și calitativ, aceasta circulă mai lent decât imaginea eșecurilor guvernelor, asociate cu vectorul european. Caracterul publicitar al informației despre efectele integrării europene devine ușor plictisitor pentru cetățeni, care caută informație critică, obiectivă și autentică despre UE în Moldova. Astfel, cu cât mai sinceră este informația, cu atât mai multe minți și inimi pot fi cucerite. Dar pentru aceasta Bruxelles-ul trebuie să articuleze poziții categorice și în mod operativ. O comunicare activă și accesibilă, neutră și critică, poate reduce distanța dintre procesul de integrare europeană și cetățenii moldoveni. Mai mult decât atât, aceasta descurajează speculațiile cu privire la caracterul elitist al proiectului european.

Integrarea europeană vs. integrarea euroasiatică

Integrarea euroasiatică constituie un deziderat politic al forțelor geopolitice pro-ruse, neancorat în acorduri cu efecte juridice și ca urmare fără posibilitatea de a avea vreun impact în Moldova. Chiar și în stare ineptă, Uniunea Economică Euroasiatică este creditată uneori cu mai multe simpatii decât UE, iar viitorul statut de țară observator va deveni un stimulent adițional.

Aceasta denotă o doză semnificativă de superficialitate cu care cetățenii tratează ambele procese integraționiste. Astfel, UE este deseori penalizată de către public pentru tolerarea elitelor politice pro-europene corupte, iar Uniunea Euroasiatică este favorizată fără niciun motiv. Discrepanța dată indică un grad înalt de penetrare a spațiului public moldovenesc, încă rusofil, de ideile euroasiatice, promovate de Rusia, prin intermediul mediilor rusești. Totodată, la aceasta contribuie migrația sezonieră, care facilitează importul continuu al modelelor rusești de comportament și gândire.

Popularitatea nemeritată a integrării euroasiatice, de rând cu percepția eronată că integrarea europeană ar viza în primul rând elitele politice și nu cetățenii ordinari, va fi testată la alegerile parlamentare din 2018.

În loc de concluzii…

Chiar dacă Acordul de Asociere este deja în al treilea an de implementare, iar Delegația UE de la Chișinău și-a îmbunătățit instrumentele de comunicare, percepțiile cetățenilor ordinari față de integrarea europeană rămân distorsionate. Din aceste considerente, orice vid provocat de reticența, înstrăinarea sau critica față de proiectul european este ușor umplut de preferințele pentru Uniunea Euroasiatică.

Preocupările UE trebuie să fie ca agenda europeană să funcționeze cu precizie, interesele publicului larg să fie promovate și protejate, iar abaterile guvernării să fie criticate public și răspicat, inclusiv comunicate în mod eficient. Altfel, integrarea europeană nu va reuși să recapete popularitatea, să anuleze speculațiile despre elitism și să cucerească mintea, inima, dar și stomacul publicului moldovenesc.

Articol aparut pe site-ul ipn.md

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Cam trist.De fapt,după 100 de ani de comunism şi 200 de ani de ani de ocupaţie rusească totul devine explicabil.Te şi miri că mai există un fel de românism minim în Moldova.
    De fapt,ce vor moldovenii?Moldovenii,ca şi românii,vor ca repede-repede să trăiască ca în Vest,adică vor un nivel de trai comparabil cu occidentalii.Dar asta nu se poate repede.Şi vesticilor le-au trebuit vreo două sute de ani de dezvoltare ca să ajungă la acest nivel de civilizaţie,mai ales că au avut circumstanţe ajutătoare cu capitalul suplimentar din colonii.Nu se pot arde rapid etapele,este o constrângere obiectivă în această problemă.
    Iar întrebarea UE sau Rusia este falsă.Niciuna din părţi nu va da bani moldovenilor ca să-i aducă la stadiul de naţiune civilizată.Dar există diferenţe aici,ambele de natură politică.
    UE îţi dă,dar nu-ţi bagă în traistă.UE nu-ţi dă peşte gratis,te învaţă să prinzi peşte.Din acest punct de vedere Europa este cât de cât corectă.Dar…trebuie să vrea şi moldovenii.Numai că moldovenii vor să li se dea peşte,respectiv înţîi să li se umple burţile şi de-abia apoi mai văd cum stă treaba cu democraţia.
    Cu Rusia treaba este şi mai simplă.Pentru Rusia Moldova este o provincie care TREBUIE să fie o zonă din spaţiul vital rusesc,ca formă de apărare contra Vestului.Moldova pentru ruşi este importantă ca teritoriu nu ca popor/stat.Dacă cineva crede că Rusia va investi vreo copeică în Moldova,se înşeală.Iar despre umplerea burdihanelor,nici atât.
    Nu am mai pus în discuţie şi relaţia Moldova-România,deşi România ar putea înţelege mai bine poporul moldovean decât occidentalii sau ruşii.Dar România a devenit duşmanul nr.1 al Moldovei în varianta Dodon,aşa că ce să mai zicem?
    Moldova este la o cumpănă şi,din nenorocire,nu vrea să fie ajutată de nimeni.Dar poate Moldova se trezeşte,deşi mă îndoiesc.

  2. UE e în permanentă tranziție 1957- 1989- 2004/2007- 2017. Soarta UE se decide la Paris & Roma, de la început 1957 pînă azi. Refondarea UE a devenit un concept nou în dezbaterea publică românească, cel tîrziu după vizita lui E. Macron 2017 la București.

    … „…. Preocupările UE trebuie să fie ca agenda europeană să funcționeze cu precizie, interesele publicului larg să fie promovate și protejate, iar abaterile guvernării să fie criticate public și răspicat, inclusiv comunicate în mod eficient. Altfel, integrarea europeană nu va reuși să recapete popularitatea, să anuleze speculațiile despre elitism și să cucerească mintea, inima, dar și stomacul publicului moldovenesc. … „….

    Refondarea UE concepută la Paris de E. Macron2017 e un proiect cu consecințe inprevizibile pentru prezentul și viitorul apropiat în Moldova și celălalte state cu tendință de aderere la UE: Macedonia, Montenegro, Serbia, Abania, Kosovo, Bosnia- Hertegovina, Turcia, Georgia, Armenia, etc. Democrațiile prospere din Norvegia, Elvetia, Islanda nu prea să grăbesc să se apropie de UE după Brexit. Refondarea UE cerută de „naționaliștii- suveraniști (mișcarea identitară de drepta- stînga) la Bratislava 2016 și la Paris 2017 aduce multe incertitudini. În mod tradițional Suedia, Olanda, Danemarca, etc. se orientează spre Londra/UK. Zona mediteraneană și sudul UE de la Lisabona, Roma, Atena, cu șomajul exorbitant de mare la tineri de prea mult timp, se orientează spre Franța, cerînd o monedă „moale” (devalorizare permanentă de 100 de ani e modelul economic obișnuit, tradițional, preferat la Roma, Paris, Atena, cu datorii publice peste 100% din BIP). Estul și sudestul balcanic al continentului nu au reușit în 27 de ani de libertate să depăsească „decalajul istoric” deplîns de atît de mulți „intelectuali & gazetari” autohtoni.

    Cum se pot realiza sperantele autorului și ale locuitorilor din „zona de tampon”, din „cordonul sanitar” cu Eurasia? Care șanse? Care riscuri?

  3. Un aspect implicit neajunsurilor in comunicare il constituie, cred, sentimentul de limbaj dublu, limbaj practicat de oficialii si comunicatorii UE, in raport cu publicul larg din RM. Concret, formalismul, limbajul de inox (mai lucios, dar si mai rece si putin natural decat cel de lemn) si corectitudinea politica usor prezumtioasa in structurarea comunicarii, genereaza dubii, neincredere si rezistenta in masa moldovenilor (exclud aici elitele, oricum destul de firave). Subtil si sofisticat, UE comunica lipsa de entuziasm si rezervele sale de a mai mentine RM pe lista de asteptare pentru accesul in Uniune. Moldovenii intuiesc aceasta, iar „contra-comunicarea” rusa/rusofila puncteaza, in media afiliata, pe acest spectru tematic.

  4. Perceptia moldovenilor ca integrarea ar fi ceva „elitist” este data si de imaginea Romaniei, Cand vad moldovenii cam cum e in UE de zece ani, le trece gandul. Poate sa poleiasca UE cum vrea mesajele, realitatea nu poate fi coafata. La 10 ani de apartenenta la UE, Romania e destructurata si sleita in favoarea unei asa-zise elite locale care e mai degraba loiala occidentului.

  5. Nu este oare mai interesanta aceasta stire daca este adevarata?

    „Cetăţenia moldovenască este de vânzare. Pentru 250.000 de euro împrumutaţi statului moldovean pe o perioadă de cinci ani, oricine îşi doreşte poate deveni cetăţean al Republicii Moldova.
    Decizia le aparţine parlamentarilor moldoveni care au modificat Legea cetăţeniei pentru a le da posibilitatea cetăţenilor bogaţi să îşi cumpere cetăţenia moldoveană.
    Modificarea legislativă a fost susţinută de preşedintele Republicii Moldova. Mai mult decât atât, Igor Dodon a încercat să convingă mai mulţi oameni de afaceri ruşi că a fi cetăţean moldovean este o investiţie profitabilă. Şi asta pentru că dacă ai pasaport moldovenesc poţi călatori in UE in mod liber.

    PS Deci si pentru Dodon este atragator acest elitism pe care vrea sa-l vanda rusilor? Dar oricine poate cumpara „cetatenia moldoveneasca ” adica si chinezii , australienii, congolezii aboringienii sau numai rusii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro