vineri, martie 29, 2024

Despre politică, presă și alți demoni

Oare ce e în spatele pasiunii morbide, blestemate, pentru dezvăluiri senzaționale și spectacole megalomanice? Ce legătură monstruoasă e între graba cu care delatorii fostului regim se înghesuiau să-și toarne apropiații și rînjetul sinistru al individului aflat în mijlocul unei mulțimi care participă la cultul personalității? Cum de la un sfert de veac de la prăbușirea comunismului, mai mult de jumătate dintre români îl regretă pe Ceaușescu? Care e rețeta prin care minciunile repetate seară de seară pe posturile tv devin adevăruri de nezdruncinat?
Totul are legătură cu faptul că cei care au avut pîrghiile înainte de 1989 vor face tot ce le stă în putință pentru ca acest sentiment pervers, obediență combinată cu mahalagism, să rămînă viu în mintea oamenilor. Cu 10 zile înainte de debutul campaniei electorale, putem vedea destul de clar ce se va petrece în următoarea perioadă. E o bătălie pe viață și pe moarte. Și nu, nu mai e nimic de rîs.
Sîmbătă am avut parte de un spectacolul grețos, oferit de un personaj grotesc care se vrea președinte pentru ca alte personaje, la fel de grețoase, să pună mîna din nou pe România. Singura diferență între parada lui Victor Viorel Ponta pe stadionul național și ceea ce se întîmpla de ziua lui Ceaușescu, în acelasi loc, ține de felul în care erau aduși aplaudacii. În cazul actualului premier, sînt aduși pe bani. În cazul fostului dictator erau aduși cu forța. În ambele cazuri, o Românie respingătoare.
Este aceeași Românie care tremură de plăcere atunci cînd vede și aude cum grotescul prinde viață și pe ecranele televizoarelor. Care urmărește cu poftă, plină de bale, tot ceea ce abilii manipulatori au grijă să-i ofere seară de seară. Un fost pastor, un fost ofițer acoperit, un fost și actual partener de afaceri, un consultant al mai multor politicieni, un fost politician devenit acum moderator tv, foști și actuali care își dau mîna transpartinic printre zîmbete ascunse, toți au grijă de măria sa, telespectatorul , de fapt o masă ineptă prinsă în menghina dependenței tv care își face o cruce în cerul gurii și înghite pe nemestecate dejecțiile eliberate de micul ecran.
Duminică am avut parte de dezvăluirea lui Robert Turcescu. Nu știu dedesubturile acestei chestiuni complicate. Poate o să le aflăm. O singură întrebare am de pus: cum poți să te numești ziarist și să faci parte dintr-o  structură secretă a unui serviciu militar? Ofițer acoperit și ziarist în același timp? Ce rost au aceste basme 007 în direct, cu mărturisiri pe jumătate, cu ochii dați peste cap din care eu sincer nu am înțeles nimic? Am un singur răspuns, este cel pe care mi-l oferă dialogul fascinant dintre scriitorul Gabriel Liiceanu și poetul Mircea Ivănescu în „Măştile lui M.I. – Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu (Humanitas, 2012): Mircea Ivanescu- Fiind un tip şters şi fără mari pretenţii de la lume şi viaţă, am traversat istoria lin şi n-am avut practic de suferit în nici un fel de pe urma schimbărilor de regim“. Concluzia pe care o trage poetul și pe care i-o împărtășește lui Gabriel Liiceanu: „Am fost şi, pesemne, sînt ofiţer acoperit fără să ştiu„. Gabriel Liiceanu: Aşa, unul fără acte, fără angajamente, fără ştate de plată? / Mircea Ivănescu: Ei, ăştia erau categoria «vulgari». Eu cred că făceam parte dintr-o categorie mai rafinată“. Ne mai rămîne doar poezia după șaradele care se țin lanț seară de seară. Pentru că teme precum ofensiva islamiștilor și a Rusiei asupra civilizației occidentale sau criza din educație sînt aruncate în derizoriu.
PS. Lucrez din 1999 în presă. Am aflat, am văzut multe. Întodeauna însă am vorbit( la radio), am scris( în ziare sau online) pentru ascultători și cititori. Nu mă interesează jocurile pseudo-jurnalistice. M-am mirat și am dat din cap, nu mulțumesc, atunci cînd s-a întîmplat ca vreun politician sau mai-mare al zilei să mă invite la o bere. M-am mirat cînd am auzit că sînt ziariști care se trag de brăcinari cu politicieni. Amestecul ăsta periculos, jovialitatea și tovărășia dintre ziariști, pe de-o parte, și politicieni, oameni grei și alți sus-puși pe de altă parte sfîrșește întotdeauna prost.  Ziaristului îi e greu să mai spună publicului ce se întîmplă după o noapte de beție cu politicul sau serviciile. Și nu doar din cauza mahmurelii.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Dar e foarte ușor de înțeles „ce e în spatele pasiunii morbide, blestemate, pentru dezvăluiri senzaționale și spectacole megalomanice”.

    Puneți cap la cap două evenimente complet straine ”spațiului mioritic”: escrocheria Discovery cu ”înfiorătorul” rechin preistoric Megalodon (care, cică, ar mai fi în viață) și referendumul din Scoția. Ultimul ne furnizează o informație complet ”political uncorrect”: în orice grup de oameni suficient de mare (aprox. 4 milioane) proporția proștilor se învîrte în jurul a 50% (plus\minus 10%) INDIFERENT CÎT DE CIVILIZAȚI AR FI. La rîndul său Megalodon ne spune că respectivii idioți, după ce au hăpăit cu poftă nesfîrșite documentare cu rechini (întotdeauna m-a mirat ponderea anormal de mare a „animalelor feroce” pe canalele documentare) vor ”ceva ȘI mai picant” (ca la focurile de artificii – poc ! poc-poc ! POOOC !). Ce să facă bieții ”ziariști științifici” – CEREREA CREAZĂ OFERTA. De dragul „nervum rerum gerendarum” fabricăm oricîți hamburgheri din carne de cîine – junk food.

    Asta înseamnă drepturi și libertăți PENTRU TOȚI !

  2. Domnul Ghitulete,

    Va raspund eu la intrebarile cu care incepeti editorialul: LIPSA EDUCATIEI.

    Oamenii needucati au nevoie de spectacole de proasta calitate, de balci cu mocirla cu galagie si cu fum. Oamenii prosti au nevoie de senzational, de mult sclipici. Nu au nevoie de explicatii stiintifice, ci de vrajitoare, de secrete spuse in gura mare la poarta, de explicatii care contin mistere: Francmasoneria e de vina ca nu a castigat nimeni la loto saptamana asta. Trebuie sa fie o intelegere intre francmasonerie si securisti.

    de aceea prinde bine si tot circul asta cu securisti acoperiti. Pentru ca oamenii cand nu au educatia sa inteleaga lucrurile, le considera secrete.

    In plus, cand oamenii needucati isi pierd si valorile morale, se ajunge la dezastru. Cam stadiul in care este tara asta astazi.

  3. Oricum perceptia este ca presa fara politicieni, fara mortii zilnici – in special cei injunghiati, fara buze siliconate (si altele), fara nesfarsitele negocieri de megacontracte ale lui Piturca, Reghe, extinse la nivel de serial, aceasta presa nu mai poate exista. Si pentru ca subiectele sunt deja rasreluate, nu ne trebuia ceva nou, o ” bomba de presa”? Pai, ia uitati-va cata cerneala curge de doua zile. Si daca am vrea sa credem ca presa este consternata, nu poti sa nu intrezaresti zambetul ziaristilor, care fara sa miste un pai s-au trezit cu piata facuta si adusa la usa. Nu mai trebuie acum, decat sa desfaca foaie cu foaie si incet, ca si cum ai jupui o piele arsa de soare (de exemplu a lui Turcescu), varza, prazul, sau spanacul, pui un pic de sange de injunghiat, un pic de ulei siliconat si faci o tocanita buna, pe care ne-o baga noua sub nas. Si nu e nimic nou in ceea ce spun.
    Poporul roman e un mare artist. Nu mai trebuie sa citeasca romane, piese de teatru. El isi joaca propriul serial live, este oricum mult mai palpitant decat orice piesa jucata intr-un decor anost de teatru.
    Nu mai cred nimic, nu mai pot sa mai aud nimic. Doar aici, pe Contributors, parca mai gasesc un pic de liniste. Mi-e teama ca maine, sa nu gasesc si locul asta pustiu.
    Ce trebuie sa se intample se va intampla, ce trebuie sa induram vom indura. E un uragan. Cum sa i te impotrivesti?
    Sa nu-mi spuneti ceva despre gandirea pozitiva, sau cate pot sa fac si n-am facut ( caci chiar am facut si in dreptul meu, si pe o raza mult mai mare). Ce putin la acest moment sunt blocat.

    • Nu va spun despre gandirea pozitiva, dar va spun asa: nu lasati lehamitea si fatalismul sa va cuprinda! Iesiti la vot! Cu sentimentul ca fiecare vot conteaza. Cel putin, veti putea spune ca v-ati facut datoria si v-ati implicat. Este un minim pe care il poate face fiecare dintre noi. Doar asa putem spune „Da!” sau „Nu!”. Indiferent care va fi rezultatul votului, acesta trebuie legitimat de o prezenta masiva. Macar sa stim cum stam. Este SINGURUL sondaj de opinie valabil.

  4. Se spune ca presa ar fi a patra putere in stat. Si, chiar daca ne limitam doar la televiziune, se pare ca este. Daca televiziunea poate fi o arma atat de puternica, cred ca ar fi iresponsabil, pentru orice serviciu secret competent, sa nu infiltreze televiziunile. Daca nu cu lideri de opinie, macar cu culegatori de informatii. Deci, cu ofiteri acoperiti. Nu stiu daca Robert Turcescu a fost ofiter acoperit, dar zau ca nu m-ar mira ca in presa sa fie multi altii.
    Ne place sau nu, omul are o latura intunecata. Pe cei ce n-o au, ii numim sfinti. Dar sunt putini.
    Reprobabil este ca mass-media exploateaza latura intunecata a oamenilor. Ingrijorator este ca CNA este incapabil sa traga o linie intre libertatea presei si „libertatea” de a disemina (in masa) minciuni, calomnie si ura.
    De acord cu George, ca educatia ar putea, intr-o oarecare masura, sa modeleze nivelul programelor TV. Dar, parca, cu meteorice exceptii, toate guvernele post-’89 si-au facut un tel din a distruge invatamantul romanesc.
    Se spune ca omul are tendinta sa uite, in timp, experientele neplacute si ca cele bune ne raman mai mult timp in memorie. In conditiile astea, nu e de mirare ca exista destui romani care tin minte ca, „pe vremea lui Ceausescu”, oamenii aveau „servici”, aveau locuinte, era liniste pe strada, nu vedeai criminali, violatori si talhari prin presa, prezentatorii de la televizor erau absolventi de filologie s.a.m.d. Ei, da, ne scoteau la 1 Mai si 23 August la manifestatie, sau ne tarau pe stadion, de ziua Tovarasului. Ei si? „Las’, ca-i buna si dictatura, la ceva! Decat astia, care se-njura toata ziua…”
    Cum spune autorul articolului, „E o bătălie pe viață și pe moarte.” Ar trebui sa fim constienti de asta si responsabili. Neimplicarea nu este o optiune.

  5. Unii dintre aplaudacii adusi de PSD. au fost platiti. Dar altii au fost obligati de sefii lor, exact ca pe vremea lui Ceausescu (directorii de scoli de ex. le-au impus profesorilor sa mearga la Bucuresti). Sigur, acestia puteau sa refuze, dar nu au avut taria de a se expune represaliilor.

    • sigur:
      – ” au fost obligati de sefii lor”; au fost si cazuri din astea, nimic nou.
      – „au fost platiti”. Da, au fost si din acestia, pragmatici, sa le zicem.
      – dar au fost si dintre cei care si-au trimis „adeziunile sincere” pentru noul conducator. Erau obisnuiti din vremi ce pareau apuse, dar iarba rea nu piere usor. Iar acestia nu erau neica nimeni de la tara, dintr-un sat uitat de dumnezeii de la Bucuresti, ci nume rasunatoare ale vietii din Romania.
      Le-a intrat teatrul in singe si isi joaca rolul.

  6. Este de neinteles de ce se face atita caz de declaratiile lui Turcescu.
    Astazi, nu are absolut nicio importanta daca un ziarist este ofiter acoperit al unui serviciu secret.
    Daca vreun serviciu secret actioneaza impotriva intereselor statului, atunci existenta acelui serviciu secret este problema, nu daca are ofiteri acoperiti in presa.
    Serviciile secrete de astazi nu omoara pe nimeni, nu aresteaza pe nimeni, nu ii dau afa din serviciu pe cei care se opun conducerii de partid si de stat, nu santajeaza pe nimeni.
    Serviciile secrete de astazi culeg informatii despre persoane sau grupuri de persoane care pregatesc lovituri de stat, care vind sau consuma droguri, care fac trafic persoane, de arme, de narcotice, care comit acte de coruptie, trafic de influenta, spalare de bani etc, eventual ii descopera pe spionii straini din tara.
    Chiar daca Turcescu a fost ofiter acoperit, nu putea fi pus decit sa culeaga informatii pe aceste subiecte. Nu a facut niciun rau colegilor, nu i-a mintit cu nimic, nu i-a turnat (nu avea ce sa toarne, nu avea cui sa toarne, pentru ca astazi parerile si simpatiile politice, pot fi spuse liber, fara pericolul de a fi pedepsit in vreun fel), nu s-a folosit cu nimic de calitatea de ofiter.
    Cine poate fi deranjat astazi de un ofiter acoperit al serviciilor secrete ?
    Doar hotii, coruptii, infractorii, cei care comit acte de coruptie la nivel inalt, cei care pregatesc lovituri de stat sau fraudarea alegerilor si sunt protejati de catre procurori si judecatori corupti.
    Turcescu, in emisiunile sale, nu a prezentat documente false, nu a incercat sa manipuleze opinia publica, nu a intoxicat telespectatorii cu minciuni, calomnii si dezinformari.
    Daca serviciile secrete i-au pus la dispozitie anumite informatii, privind acte de coruptie, pe care sefii serviciilor sau procurorii corupti incercau sa le ascunda, Turcescu a procedat foarte corect ca le-a facut publice.
    De condamnat sunt likelele de la Latrinele lui Felix si Guita pentru ca prezinta doar minciuni, calomnii, dezinformari si intoxicari, aflindu-se in solda unor infractori, care au devalizat tara.
    De condamnat este si CNA-ul pentru ca nu a inchis aceste televiziuni si nu a amendat cu milioane de euro, pe cei care se prostitueaza la aceste posturi.
    De condamnat este si CSAT-ul pentru ca nu a sesizat ca emisiunile de la Latrinele lui Felix, SOV, Guita si DDD reprezinta un mare pericol pentru siguranta nationala, inlesnind sa ajunga la putere cele mai corupte, cele mai murdare, cele mai toxice, cele mai abjecte forte politice, permitind ca cei mai mari corupti si infractori, care au devalizat tara, sa poata scapa de puscarie si sa poata ajunge, ei sau cozile lor de topor, in parlament, de unde sa voteze dezincriminarea faptelor de coruptie, traficul de influenta, spalarea de bani, fraudarea alegerilor, sa voteze amnistierea hotilor, sa voteze desfiintarea organismelor statului de autoaparare impotriva coruptiei (DNA, ANI, CCR), sau popularea acestor institutii cu persoane corupte si incompetente, aflate in solda mafiei, asa cum este cazul CNA si Avocatul Poporului.

    • Da, este un punct de vedere destul de logic. Din cate am inteles, B.E.C. este in imposibilitate (tehnica) de a verifica autenticitatea tuturor semnaturilor de sustinere. Probabil ca nici unul dintre candidati nu-si pune problema autenticitatii tuturor semnaturilor de pe listele sale de sustinatori. In acest context, faptul ca Ioan Ghişe nu si-a depus candidatura ce poate sa insemne? Ca este un om cinstit sau ca este ofiter sub acoperire si a ales sa nu candideze? :)

  7. Chestia asta cu comisia de ancheta la parlament evident ca este o tampenie care arata nivelul parlamentarilor care o solicita caci cat timp candidatul nu are o functie incompatibila cu cea de ofiter acoperit nimeni nu are vreo treaba cu asta. Daca devine presedinte se schimba calimera.:)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Ghitulete
Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro