vineri, martie 29, 2024

Despre politicianism: Demagogia suveranitatii de la Ceausescu la Ponta (Updated)

Am citit in aceste zile revelatoarele documente publicate in volumul editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu la editura Polirom. Este vorba de perioada 1965-1971 din istoria comunismului romanesc, deci aparenta liberalizare, despartirea de miturile dejiste, debutul cultului lui Ceausescu. Similitudinile dintre atitudinea lui Ceausescu in 1968 si actiunile ostentative ale lui Victor Ponta in aceste zile sunt frapante. Solipsismul cu accente autarhice, utilizarea demagogiei patriotarde, a retoricii „neamestecului in treburile interne” pentru legitimarea propriilor obsesii si gafe, acestea par sa fie marile optiuni useliste, ecouri penibile ale fixatiilor ceausiste. „Victor Ponta, capitan de plai” nu vrea „scada pagan”. Sfideaza UE si-l santajeaza pe Traian Basescu. Se joaca, iresponsabil, frivol si jenant, de-a interesul national. Sustinut, precum Ceausescu odinioara, de noua „Mare Adunare Nationala”, altfel spus, Marele Conclav Uselist (MCU).

Sigur, diferentele substantiale nu pot fi ignorate, dar este vorba de aceeasi aroganta urmata de de recunoasterea umila a unor realitati inconturnabile. Imputernicit de Ceausescu, Emil Bodnaras se intalnea cu ambasadorul chinez in iulie 1968 si vorbea in termeni duri despre practicile imperialismului sovietic, apela de fapt la Mao pentru a consolida un posibil front international de respingere a unor actiuni militare sovietice care ar fi putut afecta si Romania. Aveau loc consultari febrile cu iugoslavii, se purta un dialog neintrerupt cu partidele eurocomuniste, in primul rand PC Italian si PC Spaniol.

Dupa discursul tantos din 21 august, o exaltare frenetica a suveranitatii nationale, Ceausescu a dat imediat inapoi. Intalnirea din 25 august cu ambasadorul sovietic Basov dovedea exact acest lucru: palavrageala isteroida despre suveranitate nu era decat praf in ochi menit sa construiasca legenda bravului conducator. In discutia privata, a carei stenograma este reprodusa in volum, Ceausescu isi marturiseste iubirea pentru „patria socialismului” si regreta din inima divergentele temporare. Isi exprima mahnirea pentru faptul ca PCR nu a fost invitat la variile conferinte la varf (Dresda, Bratislava). Solicita o intalnire de urgenta cu liderii sovietici Leonid Brejnev (secretar general al CC al PCUS) si Alexei Kosighin (presedintele Consiliului de Ministri al Uniunii Sovietice). O precizare importanta, cred: Romania nu a refuzat sa participe la interventia in Cehoslovacia. Pur si simplu, nu i s-a solicitat acest lucru.

Nu ma indoiesc ca dupa puseurile eurofobe din aceste zile, Victor Ponta va face aceasi lucru. Va jura ca este un eurofil din tata-n fiu, ca este vorba de un mare malentendu, ca nimeni si nimic nu va putea sta in calea continuei integrari a Romaniei in UE. Politicianismul ieftin desfide azi in Romania politica responsabila. Costurile pot fi enorme.

http://www.polirom.ro/catalog/carte/istoria-comunismului-din-romania-volumul-ii:-documente-nicolae-ceausescu-1965-1971-4682/

Update: Celor care isi inchipuie ca articolul de mai sus are ca scop sustinerea unei anumite pozitii, anume aceea pro-europeana si pro-atlantista, din ratiuni partizane, le semnalez aceasta declaratie a fostului premier Calin Tariceanu: „Cred că declaraţiile total neinspirate la adresa UE, a instituţiilor europene, a unor lideri europeni, au fost o greşeală care riscă să ne pună într-o postură de ţară izolată, marginalizată şi frustrată”, a spus el. „O poziţie puternică în acest domeniu se construieşte cu eforturi mari, care presupun să nu existe în această atitudine nici ţâfnă, nici arţag, dar mai degrabă diplomaţie, conexiuni în lumea occidentală cu prieteni şi aliaţi puternici, statornici, demersurile să fie făcute cu calm, cu răbdare”, a spus Tăriceanu.

Reiau aici cuvintele pe care le-am scris in urma cu cateva luni, cand tocmai incepuse scandalul plagiatului: „Dl Ponta poate da acatist, poate invoca toate duhurile, poate organiza sedinte de spiritism si poate apela la toti samanii, stigmatul plagiatului il va urmari toata viata. Nu Traian Basescu imi aminteste de Ceausescu, ci Victor Ponta, cu a sa iresponsabilitate devenita mod de existenta, cu dispretul pentru poporul pe care pretinde ca-l reprezinta, cu psihologia predestinarii si cu convingerea ca legea e facuta pentru altii, nu pentru el si acolitii sai.” Nu cred ca este ceva de adaugat.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. V-ati gandit, oare, ca poate Ceausescu a fost suficient de inteligent incat sa lase o portita deschisa spre rusi, pentru situatia in care rusii ne-ar fi invadat iar occidentalii n-ar fi miscat un deget in apararea noastra ? Cred ca, totusi, omul ar trebui judecat dupa faptele sale din acea perioada si nu dupa vorbele adresate ambasadorului inamicului.

    • Nu neg un anumit curaj al lui NC in august 1968. Dar era vorba, mai presus de orice, de apararea propriei feude, de dreptul sau de a detine puterea absoluta in Romania si de a dezvolta un model de socialism politienesc, „teocratic”, logocratic, represiv, birocratic si ultra-centralist, in fond mai apropiat de cel brejnevist decat de reformele lui Dubcek. Deci, cam acestea au fost faptele la care faceti aluzie.

  2. Cu tot respectul meu pentru Paul Goma NICIODATĂ nu i-am putut înțelege entuziasmul de după discursul lui Ceaușescu din 21 August. Și cînd spun Goma îi subînțeleg pe TOȚI cei de același calibru intelectual ce au reacționat la fel. La peste 20 de ani de la instaurarea „regimului democrat-popular” cum poți crede că un comunist încarnat (ȘI cam idiot) îți spune brusc adevărul ? CE FEL de experiență ai acumulat în atîtea decenii ? Din întîmplare, la data respectivă, mă aflam în București împreună cu părinții la rudele noastre. După discurs TOATĂ familia a fost pur și simplu îngrozită socotind că individul a înebunit subit. Am văzut cu ochii mei cum s-au format instantaneu cozi la alimentare unde se cumpăra în draci ulei și zahăr – asta apropo de valul de patriotism despre care îmi vorbesc diverși. Oricine a fost atunci cît de cît treaz a observat cum Pingelică a lins imediat unde a scuipat într-un discurs ținut la Cluj pare-mi se nu mai tîrziu de o săptămînă.

    ȘI AR MAI FI DE AMINTIT FAPTUL CĂ LEGEA AVORTURILOR ȘI DIVORȚURILOR ÎMPLINEA DEJA 2 ANI – FEMEILE MUREAU PE CAPETE SAU SUPORTAU BĂTĂI ORIBILE FĂRĂ A PUTEA DIVORȚA, MEDICII ÎNFUNDAU PUȘCĂRIILE. Se ajunsese la anularea căsătoriilor precum sub legile italiene – dar asta funcționa foarte rar și foarte greu.

    CUM SĂ CREZI UN ASTFEL DE MONSTRU ?

    • Va marturisesc ca si eu am avut retineri puternice. Mai ales ca demonstratia „spontana” din in fata Ambasadei URSS in dupa-amiaza zilei de 21 august, a fost organizata, intre altii, de Valentin Ceausescu. N-a durat mult, erau cateva zeci de tineri, dar nu este un fapt irelevant. Sigur, pentru Paul Goma, Ivasiuc, Nichita Stanescu, era vorba de o supapa de respiratie, de defularea unui anti-sovietism explicabil din atatea ratiuni. Se reproducea scenariul „prelucrarilor din ’64” cand vechii stalinisti veneau in fata membrilor de partid, ba chiar si a studentilor, si deplangeau excesele anilor 50, ploconirea in fata Moscovei, colonizarea economiei romanest etc, ca si cum ei n-ar fi avut niciun rol in sovietizarea tarii.

      • Buna seara domnule profesor. Inca nu am citit memoriile care se lanseaza dumineca , deci nu stiu daca ati discutat acolo perceptia avuta la 17 ani , in ’68 , re. invazia din august , balconul,etc.
        In caz ca nu discutati in carte aceste aspecte , imi permiteti sa adresez 2-3 intrebari ? Nu vor fi ad hominem,dar oarecum critice ( ba chiar foarte) versus pozitia dvs. personala fata de aceste evenimente. Se poate ?

        • Nici cea mai mica problema. Va promit ca va voi raspunde cu deplina sinceritate. Discut pe larg in carte acest subiect (anul 1968). Am fost la Praga, impreuna cu mama mea, cam cu doua saptamani inainte de invazie (excursie ONT). Mama s-a intalnit cu doctorul Kriegel. Cristina Luca, sora mamei mele, fusese buna prietena cu Andre Simone (Otto Katz), executat in procesul Slansky, reabilitat de Comisia Piller in primavara anului 1968. Nu mai vorbesc de amicitia cu Artur London, coleg cu Cristina (Bianca) in FTP-MOI.

          In memoriile doctorului David Iancu puteti gasi informatii interesante despre Kriegel, cu care se cunostea din Spania, din anii Razboiului Civil. Cum stiti, Kriegel era presedintele Frontului Patriei, membru al Prezidiului CC, a refuzat apoi sa semneze protocolul capitulard de la Moscova. A fost singurul care a adoptat aceasta pozitie radicala. Dubcek si Cernik au semnat. Nici macar Josef Smrkovski nu a mers atat de departe. Exclus din PC din Cehoslovacia, Kriegel a semnat, din cate stiu, Carta 77. Va rog sa tineti seama ca amintirea unor perceptii este intotdeauna marcata de inevitabile accente subiective. Important este sa fim constienti de ele…

          • Multumesc.
            1) re. Kriegel –e adevarat ce spuneti , dar nu trebuie uitat ca nu a facut-o de capul lui ,ci avea un anumit mandat. Si nu a considerat ca va putea „vinde” la intoarcere , organizatiei sale o abdicare totala , gen Svoboda. Gestul sau sigur ca nu a trecut neobservat, dar cred ca excluderea din partid a fost pe alte motiv (poate erau doar „pretexte”).
            2) re. Goma , Ivasiuc, etc.–motivatii de aderare la PCR post august ’68 . Domnule profesor , degeaba luati in deridere „confesiunile” fostilor ilegalisti dupa declaratia din „64. In deceniul teribil , majoritatea deciziilor chiar au fost luate de sovietici (prin consilieri) –autohtonii doar le-au semnat si aplicat .Majoritatea masurilor din acei ani se datoreaza sovieticilor . Cu o exceptie : represiunea studentilor post octombrie ’56 , deci Goma, Ivasiuc, etc. Asta a fost o masura pur autohtona , o demonstratie de forta a echipei Dej , kind of preventive strike . Si cei pedepsiti stiau asta (indiferent ce scriu ei dupa ’90). De aceea, dupa amnistia din ’64 , ei nu stiau cum sa intre mai degraba „in rind cu lumea” ,adica sa se refaca profesional. Ocazia a fost dupa august ’68. A fost atunci o decizie la nivel inalt de a se deschide portile PCR , pentru inrolari masive , ca sa se vada „intarirea rindurilor”, etc. Chiar daca nu ar fi fost evenimentele , Ceausescu tot avea in plan aceasta abordare. Ca in memoriile lor, cei care au aderat atunci spun ca au fost „extaziati de scena balconului” , asta e pentru PR consumption . A fost un gest utilitarist din partea lor –adica a fost o coincidenta , convenabila pt. toata lumea.
            3). Din ceea ce scrieti , inteleg ca ati avut indoieli cu privire la semnificatia discursului din balcon (desi , pe linga discurs , au mai fost masuri concrete, vezi formarea garzilor patriotice, etc) . Aveati 17 ani si erati lucid politic . Ati scris recent ca imediat dupa asta ati fost impresionat de gestul lui Jan Palach (desi nu numai el , in ianuarie ’69 , dar si altii , prin martie si aprilie , daca imi amintesc ,au recurs la acelasi gest).Nu intreb de ce nu v-au impresionat si gesturi similare,cu zecile , facute de calugari budisti, in aceeasi perioada(pe alte motive,sigur). In paranteza spun,gestul lui Palach nu a fost contra sovieticilor, ci contra apatiei cehilor , care se resemnau. Apoi , in ’71 , la 20 ani , ati fost revoltat de tezele din iulie , care va afectau si direct (ca tinar studios ,va crapa buza dupa o lucrare care,poate-poate , ar fi fost adusa doar la Biblioteca Americana) .

            Si atunci,stau si ma intreb ca prostu’ : daca la 17 ani erati lucid politic , apoi la 18 , apoi la 20 de ani (din propriile dvs. confesiuni –si nu ma indoiesc de sinceritatea lor ) pen’ ce , doamne-iarta-ma , tot la 20 de ani ati acceptat sa conduceti activitatea politico-ideologica la facultate (ASC) ?!? Doar erati student merituos , nu aveati nevoie de cele 50% la media finala (cei din generatia noastra inteleg despre ce vorbesc). Pen’ce , tot atunci, cind ati inceput sa realizati ce e cu politica asta , ati facut cerere de intrare in PCR (unde ati devenit membru un alt mai tarziu ) ?!? Sa nu spuneti ca doreati sa-l subminati din interior :) E adevarat , fara membership Bondrea nu aproba inscrieri la PhD la sociale , dar orisicit… Va puteati realiza profesional (loco sau extern) si fara pactul cu diavolul , cred.
            Nu intreb de ce nu ati semnat apelul Goma ’77 –va putetai manifesta si prin tacere. Dar e totusi o contradictie intre trezireadvs. politica (de care,repet,nu ma indoiesc) si gesturile concrete.

            All of the above –in good faith. Daca e complicat a raspunde, lasam pe altadata , ca viata e lunga…Multumesc.

            • Un raspuns poate fi mai mult sau mai putin concis. Dupa ce veti citi cartea, vorbim cu trimiteri la pagina :) Un detaliu, nu tocmai lipsit de semnificatie: procesul Patrascanu a fost, dupa 1952, o operatiune locala. In orice caz, dupa moartea lui Stalin, sovieticii nu au mai jucat un rol central. Decizia de executare a fost luata in Biroul Politic al CC al PMR. Trimis de Dej, Miron Constantinescu a mers la Moscova, s-a intalnit cu Malenkov, a cerut sfatul, i s-a raspuns ca este o problema romaneasca.

              Chiar azi am trimis un mesaj catre fostii mei colegi de la filosofie in care vorbesc despre acele vremuri (lui Valentin Muresan, legat de o carte de dialoguri dintre el si un fost coleg de an). Il voi publica. Nu stiu cat de lucid politic eram la 17 ani. Mai degraba in curs de trezire ori, mai exact, de lamurire. Nu dezaprobam condamnarea de catre NC a interventiei, chiar dimpotriva, dar ma deranja patosul nationalist. Mi se parea strident si artificial. Nu greseam. Vedeam baile de multimi, ma soca manipularea propagandistica, acel cult al personalitatii in statu nascendi. Despre Apelul Goma: ma intreb de ce nu l-au semnat oameni mult mai vizibili decat mine, unii deveniti chiar ei, dupa cativa ani, disidenti. Nu e o scuza, doar o constatare.

              Nu uitati ca pentru familia mea stanga era o familie. Cristina era lamurita, ceea ce n-a impiedicat-o sa predea „socialism stiintific” la Institutul de Constructii pana la plecarea fiului ei, varul meu Andrei. Reluam discutia dupa ce cititi cartea. Ganduri bune.

              PS Despre perceptiile diferite ale razboiului din Vietnam in randul stangii vestice si intre intelectualii anti-totalitari de stanga din Europa de Est vorbesc pe larg, in dialogul lor, Daniel Cohn-Bendit si Adam Michnik (inclus in volumul lui Michnik „Letters from Freedom”, University of California Press).

            • Auto-imolarea prin foc este de tradiție la călugării budiști. Au făcut-o de-a lungul secolelor, de multe ori fără vreun scop evident sau declarat.

            • „Despre Apelul Goma: ma intreb de ce nu l-au semnat oameni mult mai vizibili decat mine, unii deveniti chiar ei, dupa cativa ani, disidenti.”

              Acelasi lucru m-am intrebat si inca ma intreb si eu despre revoltele minerilor din Valea Jiului, august 1977. Daca apelul Goma a fost totusi semnat de cateva persoane, despre ce s-a intamplat in Valea Jiului nici-un fel de pozitie de sustinere si/sau solidarizare din partea nimanui la acea vreme, „treziti” sau „ne-treziti”: nu detinuti politic, nu fosti sau viitori disidenti, nici macar Goma si/sau semnatarii apelului domniei sale aflati in Tara la acea data. Poate ca cineva totusi a avut o reactie publica de solidarizare si nu stiu eu. Il astept pe dl Hannibal Lecter, MD sa comenteze si sa agreeze sau nu cu afirmatiile mele.

          • Din mici detalii este facuta istoria.
            Micile sau mai marile „istorii” transmise prin intermediul acestei platforme ma imbogatesc mereu. Ceea ce ati povestit doveste inca o data, daca mai era nevoie, ca in orice situatie se poate si altfel, adica se poate pastra demnitatea si opinia. Evident sunt riscuri asumate intr-o societate imperfecta, dar mereu spun ca merita incercat.

            Ieri la libraria Bastilia am remarcat cartea de care pomeniti.
            Desi intru frecvent in aceea librarie, ieri ocazia a fost una speciala: intalnirea cu surorile domnului Coposu.

            Peste drum, la ASE era sarbatorita „saptamana rusa”.

            Confruntarea in Romania intre trecutul comunist si viitorul sub o alta forma este „ascutita”.
            Daca in 2009 Pacepa semnala pericolul intoarcerii la comunist, acum nu se poate decat confirma ca ceea ce a vazut atunci este un fapt.
            „Multumesc” personal domnului Hrebenciuc pentru preocuparea constanta pe care o arata protejarii si promovarii comunismului mereu „surprinzator”, dar cam acelasi.

            Semnalele de alarma au existat si exista.
            Numai ca romanii imi pare ca dorm.

            In incheiere va multumesc pentru efortul constant depus pentru a duce la lumina ceea ce odata se petrecea in spatele cortinei. Cred ca poate contribui la desteptarea romanilor!

            Numai bine!

    • Se pare ca pe 21 august, dupa discursul fulminant cu tenta independenta, tovarasul NC a primit un telefon prietenos de la Moscova care l-a repus in pozitia initiala. Taranul facea pe nebunul in Romania, pe la intalniri cu oamenii muncii de la orase si sate, cand vorbea cu Moscova era servilul perfect.
      Stiu ca multi au ramas impresionati de curajul lui Ceausescu cu ocazia invaziei sovietice in Cehoslovacia (a se citi Ceoslovacia)…cunosc cazul Paul Goma…ma surprinde cazul Nichita Stanescu. Nini -asa cum il alintau prietenii si familia (surorile, mama sa Tatiana)- nu ii agrea pe tovarasi. Stiu foarte bine acest lucru pentru ca familia Stanescu a fost in relatii foarte apropiate cu familia mea, fiind buni vecini zeci de ani de zile. Nicolae Stanescu (tatal poetului) era o icoana de om, nu stiu de ce il asociez in mintea mea cu dl. Coposu, desi nu a facut politica. Dupa razboi casa le-a fost nationalizata si nu le-a fost usor cu viata. Mi-l amintesc sezand intr-un scaun pe veranda casei -sa ia aer- si privind cum copiii cum se joaca pe strada. Nu era de sange albastru dar avea o prezenta nobila, de altminteri ca si bunicul meu cu care era in relatii foarte bune. Doamna Stanescu era de origine rusa, familia originara din Voronet, de natura mic-burgheza. Dupa Revolutia Bolsevica si Razboiul Civil ce au urmat s-au refugiat in Romania, la Ploiesti, via Constanta. Doamna Stanescu era foarte fragila, draguta si atenta cu tot ce misca in jurul domniei sale. Gazda ideala, te facea sa te simti extraordinar de bine. Vorbea perfect romaneste, fara pic de accent. Ma trata mereu cu dulceata si serbet cand eram copil si le treceam pragul casei. Deci nici pe cale materna nu exista simpatie pentru tovarasi.
      Circula o poveste despre Nichita…isi distra prietenii purtand prin apartamentul sau din Bucuresti, agatate de turul pantalonilor, medaliile comuniste. Fara sa il cunosc direct (l-am vazut de doua, cred ca nu i-a iubit pe tovarasi…poate in tinerete a crezut intr-o liberalizare a regimului comunist din Romania, o departare de linia de la Moscova. S-a stins in 1982, nu a apucat sa traiasca in intregime dementa regimului Ceausescu pe steroizi, ma refer la cea a anilor ’80.

  3. asta i ultimul „trend” in materie de discurs politic : shakespearean-ul a fi sau a nu fi (in ue). fara nici un dubiu, daca reptilienii ar fi izolati de lumea civilizata, situatia n ar fi cu nimic diferita de romania lui ceausescu. in fond structurile s au pastrat, asteptind sa fie reactivate. desigur asta nu se poate intimpla. doar ca se va perpetua subdezvoltarea si disolutia societatii la care din nefericire romania a fost condamnata de 23 de ani.

  4. Pai ,e in felul urmator, Ceausescu a zis ca el si a facut ca rusii(poate chiar mai rau) pe cand, spre exemplu Kadar, a zis ca rusii si a facut ca el(spre exemplu o liberalizare reala a economiei in anii 70)

  5. tot ce varsa ponta e pentru consumul intern al antenautilor .Comunistii vor castiga alegerile pen’ca base si opozitia nu pot fi decat reactivi . Poporul roman , o simpla victima colaterala .

      • iar „treaba cu alegerile” a poporului la ce se referă? imperialiştii sunt „di vinî”, ca de obicei, dar te invit în dulcele meu colţ provincial, unde musavereaua electorală dă în clocot. Ghici cine sunt favoriţii?

  6. Este putin fortata similitudinea intre atitudinea llui Nicolae Ceausescu din perioada anului 1968 si ceea ce face Victor Ponta azi. Diferenta este ca totusi NC a avut o atitudine responsabila in cunostiinta de cauza, pe cand VP este de-a dreptu iresponsabil, punand in pericol prosperitatea Romaniei.

  7. E limpede ca-si apara propria feuda, nu stiu ce-i neclar aici… Viitorul „Cel mai iubit fiu”, dorea sa hotarasca singur, cel putin in anumite directii. Dupa 1968, episodul cel mai relevant e 1989, cand a incercat sa treaca peste URSS.

    Istoria se repeta nu pentru ca oamenii n-o citesc, ci pentru ca nu o inteleg.

  8. Domnule Vladimir Tismaneanu,

    Imi storc zilnic mintea, ca sa-mi gasesc argumente pentru a putea porni din nou la lucru , sa ma pot concentra la ceea ce am de facut si sa mai depasesc o zi. Am gasit in minte resurse unde nu credeam ca mai am ce stoarce. Si totusi, ca orice resursa , cred ca se va epuiza…..si atunci ? Care este urmarea ? Marturisesc faptul ca de-abea ma nasteam , cand dumneavoastra participati la evenimentele descrise mai sus, dar inteleg foarte bine despre ce vorbiti. Si eu am simtit rasuflarea comunista inca de asta vara, dar am senzatia ca ne aflam intr-un punct terminus , de dupa care nu reusesc sa mai intrezaresc nimic. Chiar atat de nefericiti sa fim , atat de netrebnici ?

      • Ce putin ne trebuie ca sa fim fericiti ! Multumesc pentru raspuns, sper sa-mi ajunga macar pana la alegeri, timp in care sa-mi refac resursele !
        Oricum, toate aceste articole, si ale dumneavoastra, si ale celor care mai scriu aici, vor ramane in amintirea romanilor ca un refugiu pe vremuri de restriste, de care probabil ne vom aminti cu placere peste ani. Eu cel putin le caut cu infrigurare si ma bucur ca existati ( dvs. si toti ceilalti ).

        Cu consideratie,

        Horia

          • ….am si comandat-o, deja. E o onoare pentru mine faptul ca va scriu si imi raspundeti. Stiu ca de fapt resursele umane sunt nelimitate .N-am vrut sa par patetic, mi s-a intamplat sa-mi pierd putin busola. Provin dintr-o familie de refugiati( bunicii din partea mamei), bunicul ( din partea tatalui ) a facut „canalul” si-a supravietuit fiindca nefiind fumator si-a dat ratia de tigari pe paine . Marturisesc ca mi-ar fi rusine uneori sa-mi privesc bunicii in ochi , dat fiind ca ceea ce traiesc eu astazi nu poate fi nicidecum mai rau decat ceea ce au suferit ei. Probabil ca sunt un idealist incurabil, si-mi doresc sa traiesc intr-o lume frumoasa. Ce sa fac , sa dau cu mine de pamant?…..macar copiii mei….

            • Nu cred ca nu mai exista speranta in Romania. Dar, privind lucrurile cu luciditate, situatia este extrem de alarmanta. Cand premierul plagiator Ponta anunta modificarea Constitutiei in directia anularii atributiilor esentiale ale Curtii Constitutionale, nu mai este vorba doar de declaratii iresponsabile, ci de un intreg program de demolare a statului de drept. Cred ca 2013 va fi un an de mari confruntari.

            • Din nefericire , cred ca fara sa vreau sa recunosc fatis ceea ce tocmai ati punctat negru pe alb, de aceea mi-am pierdut eu bosola asta noapte. Am aflat despre modificarea Constitutiei si tot ceea ce ar trebui sa cuprinda ea de-acum incolo si toate cate i-au trecut prin minte acestui …om(?), ajuns intr-o pozitie atat de sensibila, incat orice vibratie transmiti , inevitabil va lovi pe cineva in sens pozitiv sau, in cazul de fata, negativ. Si acum cand va scriu ma cutremur. Nu e vorba ca nu mai e speranta in Romania ( desi chiar si dl. Vlaston , care scrie intr-un ton foarte optimist , de vreo trei articole incoace scrie cam amar – un alt motiv de ingrijorare pentru mine ) , necazul este ca nu o mai aduce nimeni la suprafata . Este pur si simplu ingropata de vie. Si-au reusit sa o ingroape atat de adanc si parca in piatra, ca orice incercare de a o aduce la lumina este un esec. Va sa zica , vedeti , nu mi-au plecat mie degeaba boii de acasa ! Chiar si ei au luat-o razna.
              Concluzie: ” sa aprindem speranta cat de repede, ca sa nu murim cu totii odata cu ea ! ” Imi iubesc si tara, si semenii, si tot ce-am fost in stare sa fac pana astazi, dar e nedrept ce se intampla, iar eu cu siguranta nu merit sa am conducatorii de astazi , cum imi spunea cineva mai devreme. Cu deosebita consideratie, Horia

    • Avem liderii pe care ii meritam!

      Merita sa lupti in orice situatie!
      Istoria se poate schimba daca oamenii cred in puterea schimbarii si actioneaza in consecinta!

      Este timpul scimbarii!
      Action! Go for it!

    • Avem liderii pe care ii meritam!

      Merita sa lupti in orice situatie!
      Istoria se poate schimba daca oamenii cred in puterea schimbarii si actioneaza in consecinta!

      Este timpul schimbarii!
      Action! Go for it!

      • Try and fail, but never fail to try.

        Wer kämpft kann verlieren, wer nicht kämpft hat schon verloren…

        La treabă mioriticilor !

        • ……..chiar nu era cazul. Nu stiu cum am reusit sa va las impresia ca as dormi, sau ca n-as face treaba. Ca sa va faceti o idee, asta vara, desi locuiesc in Ploiesti , ziua lucram , iar seara eram cu sotia la Antipa (daca stiti cumva ce se intampla acolo) si-mi luam si copiii cu mine, ca n-aveam cu cine sa-i lasam acasa. Dumneavoastra erati acolo ?
          Nu vreau sa va supar , dar nu mai faceti interventii fara rost, in astfel de momente par rautacioase si nu aduc nimic bun in plus.

          Cu consideratie,

          Horia

  9. Cu voia d-stra, cateva observatii, domnule Tismaneanu, pe text, dar si de principiu:
    1. Chiar daca imi este neplacut, pacatoase constrangeri intelectuale ma obliga sa va semnalez un dezacord gramatical, in primul paragraf al articolului: “Similitudinile (…) este frapanta.” Nu as fi intervenit doar pentru acest lucru, daca nu ar fi fost vorba si despre niste dezacorduri principiale si istorice, in care volumul evocat este doar un pretext de rastalmaciri, care nu te pot lasa indiferent.
    2. Din nefericire, viziunea d-stra despre suveranitate si neamestecul in treburile interne este partinitoare prin modul de punere a problemei si comparatiile facute, fiind tributara unor pozitii de forta, nu de drept, in relatiile internationale. Pentru orice cititor este evident, cred, ca incercati sa va hraniti pozitia pe care o sustineti din diferentele de marime si de forta, intr-un sens pe care doar in lumea junglei il intalnim, plasandu-va pe aliniamentele tarii in care locuiti (fapt care, sper, explica multe!), in niciun caz, asa cum incercati sa induceti, pe cele ale tarii natale. O raportare politically correct ar fi fost una la principii, altfel, subtextual, interpretarea domniei voastre nu duce decat intr-o singura directie, politicianista si delegitimanta pentru actul Romaniei din 1968, de condamnare a invaziei sovietice in Cehoslovacia, ceea ce este aberant! Atasamentul egal si nediscriminatoriu la cele doua atribute sau principii ar trebui sa fie “solid ca piatra”, pentru a cita simbolistica utilizata de Hillary Clinton, in aceste zile, in incercarea de a readuce pacea intre israelieni si palestinieni.
    3. Pornind de la viciul de raportare mentionat, cu siguranta, nu puneti prea mare pret pe interesul national romanesc, atunci cand catalogati actiunile guvernului si parlamentului de prezervare si aparare a acestuia ca “sfidare” a UE, “santajare” a lui Traian Basescu sau, printr-o trimitere in derizoriu, drept “joaca”. Cat priveste respectul fata de democratie, cred ca lasa si mai mult de dorit, din moment ce-i loviti in efigie institutia reprezentativa, asociind-o cu imaginea caricaturala a fostului legislativ uni-personal si uni-partid, nemaivorbind de malformarea suspendarii presedintelui si referendumului de demitere, din vara, acte prevazute de Constitutia Romaniei, pe care le-ati calificat cu un antinomic “puci’, ai carui autori ar fi fost, nici mai mult nici mai putin, decat parlamentul si electoratul! Probabil ca intr-un singur caz ati fi avut dreptate cu noul cult prezidential Basescu, pe care-l sustineti cu fervoare (pe care nu ati ezitat niciodata sa-l creditati cu o determinare vecina cu cea de aparare a unei “Feude”, pe care insa ati refuzat-o lui Ceausescu!), respectiv daca presedintele Romaniei ar fi fost, dupa model american, si seful Guvernului, dar, cum nu avem o “Administratie prezidentiala”, a continua sa suprapuneti sistemul politic american peste cel romanesc nu poate fi decat o sursa de erori, de false perceptii si asteptari. Corectia este simpla si de bun simt, luati act de Constitutia Romaniei, de faptul ca sarcinile unei ipotetice “Administratii prezidentiale” intra sub incidenta cat se poate de concreta a Administratiei guvernamentale si proiectati asupra acesteia toate perceptiile si asteptarile pe care le-ati avut sau le aveti in legatura cu prima institutie de putere. Cu voia d-stra, punct!

    • Va multumesc pentru semnalarea erorii din primul paragraf, am corectat. In rest, dezacordul nostru este limpede. Nu stiu daca „orice cititor” ar impartasi lectura Dvs. Cat prtiveste identificarea actiunilor USL din vara anului 2012 drept menite sa torpileze statul de drept, va asigur ca ma bazez pe o vasta literatura in domeniu. Am scris, inca din 2007, despre practicile puciului parlamentar. Nu este un oximoron. Dar as zice sa oprim discutia noastra aici. Nu doar eu, ci si fostul premier Tariceanu vede riscul izolarii tarii. Un risc teribil de real. Si atunci cum definim interesul national? In consens cu mostenirile lui Adrian Paunescu?

      Cat priveste relatia dintre CCR si Parlament in planurile USL, recomand aici articolul lui Dan Tapalaga:

      http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-13660541-oroarea-propusa-victor-ponta.htm

  10. Din amintiri:
    -renuntarea la utilizarea amenintarii forta si a recurgerii la forta etc…
    Suna frumos pentru o ceata de intelectuali sedusi de primul pretext pentru a intra in partid si a se apropia de os.
    Corecta constatarea ca lui Ceausescu si Romaniei nu s-a cerut participarea la ocuparea Cehoslovaciei intrucit Brejnev era practic si a lasat un canal de comunicare.
    Din relatarile despre Ceausescu chiar de la detinut in lagar rezulta ca acesta era prim favorit al Moscovei a carui slujbas devotat a fost de la inceput si prin urmare curajul de a latra la rusi nu poate fi recunoscut ca fiind autentic ci un teatru regizat de sovietici.
    Lui Ceausescu i s-a cultivat ideea ca este destept si el a crezut.
    In fapt a fost cel mai prost si cel mai umil catel al sovieticilor si un alibi pentru acestea de a se lua unele masuri in tara si sa se imprime o politica de comunizare excesiva..
    Ceausescu a fost cel care trebuia si a iesit vinovat de toate relele sistemului in timp cei care le-au planuit si executat au devenit fara pata, imaculti si au salvat gasca conducatoare care conduce si azi.
    Lui Ceausescu i s-a injectat conceptul de independenta toacmai pentru a parea real vesticilor si pentru ai convinge ca este un om curajos si ca el poate fi partener de discutii.
    Momentan Ponta recicleaza metodele lui Ceausescu intrucit ar epermisunea sa o faca.
    Sa nu uitam ca in timpul razboiului rece unii lideri din Nato au incercat artificii de independenta si chiar opunere la unere masuri si au facut-o tocmai pentruc onsumul intern al unor tari.
    Acesti lideri si partidele lor s-au metamorfozat din oponenti ai Natos si UE in prompovatori ai intisitutiilor pe care le huleau.
    Jocul politc este complex si nu tot ce este aparent este si adevarat si profunzime.
    Acum Ponta este omul perfect in Roamania si va fi sustinut si acceptat de de Europa si SUA intrucit el se potriveste cel mai mult momentului istoric si pe termen lung poate promova interese vitale in zona.
    Deci context potrivit fac din Ponta un prim-ministru cistigator al alegerilor.
    ps.
    nu sunt membru sau simpatizant al pratidelor coalizate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro