marți, decembrie 6, 2022

Despre proteste: Sa pastram simtul proportiilor

Cateva observatii cu privire la interpelarile si acuzele aduse celor care sunt mai rezervati fata de protestele legate de fenomenul Rosia Montana:

1. Constat ca protestatarilor nu le este suficenta simpla sustinere. Daca nu esti nelimitat entuziast si absolut admirativ fata de isprava, esti trecut la negativ. Subsemnatul, de pilda, am scris negru pe alb in sustinerea ispravii in cauza. Titlu: “Lasati, frate, oamenii sa demonstreze”. Dar vad cu surprindere ca sunt considerat inamic. Astfel de atitudini intolerante vor produce in mod sigur inamici chiar si printre cei dispusi sa fie favorabili.

2. Prieteneste vorbind, inteleg entuziasmul, dorinta ca intreg universul sa impartaseasca notiunea exaltata pe care o ai despre ce se intampla, etnuziasmul optimism ca de acum inainte s-a deschis o noua epoca in istoria Romaniei si poate a umanitatii, dorinta acuta de a teoretiza ce se intampla in scheme grandioase egocentrice etc. Dar acestea sunt simptome obisnuite ale unor astfel de fenomene psiho-sociale. Nu astepta ca cei neatinsi de aceaste fluctuatii comportamental-atitudinale de sorgintea psihologiei maselor sa fie in mod automat pe aceeasi lungima de unda cu tine, protestatarul.

3. Inteleg si de ce cineva s-ar putea simti lezat: “Cum sa fii numit buimac in ora cea mai glorioasa a existentei tale publice si politice?” Tu te vezi un fel de comunard, un Zorro, o fiica a revolutiei, un erou al zilelor noastre, un teoretician al schimbari sociale etc. si vine unu sa-ti zica ca de fapt habar nu ai ce faci si ca prioritatile si modul de actiune politica ales sunt aiurea in tramvai in schema mare a lucrurilor.

Dar gandeste-te cum se vede din afara, de cei neprinsi in psiho-sociologia multimilor: Acum doua zile, in numar de 100 si ceva, prin Centrul Vechi, mimau ca beau cianura dintr-o sticluta si cadeau pe jos in timp ce colegii ii pozau cu telefonul. Ieri inconjurau pe inserat o cladire goala cu luminile inchise, intr-un lant uman. In timp ce colegii ii pozau cu telefonul. Umbla brambura prin cartierele Bucurestiului incurcand circulatia fara o logica a traseului scandand lozinci cu instrumentalitate neclara prin pietele de sector. Se tin de mana si canta “Imagine”. In timp ce colegii ii pozeaza cu telefonul. Asta se vede de catre multi, place sau nu.

4. In ceea ce ma priveste, nu spun ca romanii sa stea in case sau in spatiul lor privat. Din contra. Dar daca ies si irosesc capitalul civic pe chestii minore si de suprafata, nu pot sa aplaud entuziast. In cel mai bun caz pot comenta neutru, ceea ce si fac. Sau sa zic: Lasati, domnule, sa-si faca oamenii damblaua. E problema lor. Daca le face placere sa faca un lant uman si sa faca poze, foarte bine. E democratie.

5. N-am afirmat nicaieri ca entuziasmul protestatarilor ar fi scazut. Dar va scade. Mai sunt multe prostii de facut si spus public pana la extinctie. Sau poate ca cineva isi inchipuie ca o va tine tot asa tot restul vietilor noastre, colindand cartierele si facand lanturi umane? Sau ca s-a inventat acum in Romania omul public absolut care isi subordoneaza viata privata celei publice, cea publica insemnand statul in strada in fenomene colective carnavalesti?! Eu zic sa fim seriosi si realisti.

6. Rosia Montana e o chestie minora. Chiar si realizarea obiectivului maximal, inchiderea definitiva a proiectului, nu inseamna nimic in schema mare a lucrurilor. Nu acolo sunt mizele mari ale Romaniei. Sigur putem sa inventam tot felul de interpretari prin care sa ne autofelicitam si sa ne dam importanta dar serios vorbind, impactul pozitiv in sine -social, economic si politic- al succesului e minim daca nu e zero.

A, daca se transforma in ceva serios, cu miza serioasa politica si reformista constructiva, e altceva. Atunci discutam. Dar pana atunci nu stiu daca merita sa ne persecutati pe cei care suntem in incapacitate de a aprecia miza imensa si simbolistica unui lant uman sau a unui happening ce include trantitul dramatic pe jos, pe caldaramul din centrul capitalei. Nu are sens sa ne infierati pe cei care nu putem sa ne facem ca nu vedem disproportia intre agitatie, pasiune si pretentii pe de o parte si continutul listei de revendicari sau obiective pe de alta.

PS
Si ceva important: Nu lasati ca astfel de fenomene publice si colective pasagere sa distruga relatii personale de incredere si prietenie pe care le-ati construit cu efort, placere, dedicatie si speranta luni, ani, decenii. In viata publica sunt multe lucruri care ne despart. E normal. Asa e viata publica, suma imperfecta a diversitatii umane. Nu lasati fenomene trecatoare cum e cel de fata sa darame si desfaca lucruri care in ultima instanta sunt infinit mai pretioase decat o cauza abstracta a carei miza, la o privire atenta, este irelevanta in schema mare a lucrurilor.

Distribuie acest articol

181 COMENTARII

  1. In locul acestor comentarii, ati putea sa va modificati prezentarea din susul paginii, si sa declarati, civilizat, daca exista sau nu o legatura intre institutia la care lucrati, sau eu stiu ce altceva, si ceea ce scrieti. Da sau nu? Mie unuia mi-e egal, dar daca scrii un articol despre efectele fumatului, de exemplu, este de la sine inteles ca trebuie sa declari aceste lucruri, indiferent daca in articol spui ca fumatul e bun sau rau.

    E doar un minim bun simt, si oricum mult mai politicos decit sa va facti cititorii cretini sau sa aberati despre marea finanta evreiasca si juniori intrati in vrie.

    • Ce legatura poate sa existe domnule!? Spune dumneata.
      Intre institutia la care lucrezi dumneata si ancheta asta pe care o faci asupra mea, ce legatura exista?
      Raspunde. Ai vazut nota de mai sus data de mine despre anchetatori ca dumneata?
      La mine e totul transparent pe internet. Dumneata cine esti si ce legatura e intre locul dumitale de munca si ancheta asta asupra mea?

      Hai ca asta e culmea! Eu va fac cretini sau voi va ilustrati ca atare prin interventii ca asta a dumitale?
      Mai si insisti. Semn ca nu esti nici recuperabil.

      Poftim: dialog cu cititorii.

      • Nu exista nici o legatura intre institutia la care lucrez si comentariile mele, pe care le fac in nume personal, dealtfel, si care nu reprezinta in nici un fel punctul de vedere al acesteia. Nu exista nici un conflict de interese. Raspunsul la intrebarile dumneavoastra este: nu. Si la mine e totul transparent pe net.

        V-am pus o intrebare simpla: declarati daca aveti sau nu un conflict de interese, asa cum e normal. Nu v-am insultat. Nu am insinuat ca ati avea un astfel de conflict. Am folosit informatii publice (pagina dvs profesionala de la think-tank-ul, daca inteleg bine, Mercatus Center si o pagina wikipedia) pentru a justifica intrebarea, pe care as fi putut sa o pun si la alte articole ale dvs, in care apare doar afilierea corecta dar imprecisa la George Mason University.

        Afilierea dvs, in sine, nu este un raspuns la intrebarea mea. Cum si argumentati despre mine, poate sa nu fie nici o legatura intre afiliere si opiniile exprimate. Poate exista, sau nu, alte conflicte de interese pe care ar fi etic ca dvs sa le declarati sau sa declarati ca nu exista, atunci cind va exprimati opinii politice in timp ce lucrati intr-un domeniu legat de politica. Nu fac o ancheta, pun o intrebare pentru a afla un raspuns.

        Ma asteptam la un raspuns de om civilizat. Da sau nu, sobru si precis. Insultele dvs va dau o imagine proasta, dar asta nu e problema mea, ci a dvs.

        • Hai, domnule, zi deshis ce te framanta. Ma freci aici cu prezumptiile si aberatiile dumitale cand de fapt vrei sa zici altceva: Ca sunt vandut dusmnanului de clasa capitalist, celui de rasa evreu, ca sunt asociat cu organizatii care sunt controlate de marea finanta si ca in loc ca in loc sa ma ascund perfid ar trebui sa pun asta in frunte la orice articol il scriu: „Autorul este in conflict de interese pentru ca e vandut capitalistilor si evreilor”. Gata, am spus eu ce vrei sa zici. Multumit? Ti-ai rezolvat problema. Sanatate si fericire.

          Dialog cu cititorii.

          PS Vezi ca ti-a scapat Hudson Institute. Sunt si acolo asociat. Acolo e groasa rau. Nu e ca la GMU, acolo e chiar serioasa problema.

  2. Tonul e foarte important intr-o discutie.
    Pe d-voastra, domnule Aligica, va inteleg, fiindca sinteti intr-adevar asaltat de multi cititori care pur si simplu nu va inteleg mesajul.
    Pe ceilalti ii inteleg fiindca stiu ce inseamna sa crezi ca participi la ceva important si sa vina cineva sa-ti explice ca ti-ai ratat sansa.
    Revenind la ton, daca am trece peste el, am constata, asa cum e si normal, ca avem cu totii dreptate. In mod paradoxal insa, aceasta nu e una din situatiile in care calea de mijloc sa functioneze bine. Iar motivul este cel invocat inca de la bun inceput de domnul Aligica. E o diferenta mare de magnitudine intre cele doua moduri de a pune problema.
    Multi dintre cei care posteaza aici spun ca protestul lor n-are legatura cu politica, desi e clar ca se amagesc. Ecologismul tine de orientarile de stinga, ca si socialismul sau chiar comunismul. Poate ca prin alte parti gindirea de tip socialist e acceptabila si chiar dezirabila. Ma indoiesc insa ca in Romania lucrurile stau la fel: in Romania, stinga a insemnat mai mereu comunism, mai precis cancer social.

    Sa ne amintim. Un mare IT-ist merge la medic iar acesta ii spune ca operatia este nu doar absolut necesara, dar ca trebuie facuta de urgenta. Marele IT-ist amina decizia cea mai importanta a vietii sale si se trateaza cu remedii naturiste, asa cum credea el ca e mai bine, poate amintindu-si cu drag de tineretea sa de hipster. La multe luni dupa momentul acesta critic, se opereaza, in sfirsit, si crede ca a facut tot ceea ce se putea face. Moare, fireste, doborit de metastaze.
    In 2012, in Romania, a avut loc o lovitura de stat — acela era ultimul moment in care ar fi trebuit facuta operatia: astazi oamenii ies in strada fiindca au dat de un buboi urit — ei stiu cumva ca e o consecinta a ceea ce s-a intimplat in vara lui 2012 –, dar si ca buboiul asta seamana cu o tumoare. In decembrie 2012, o majoritate de 70 la suta voteaza pentru remedii naturist/socialiste iar acum sint multe voci care vor „operatie”. Problema e ca sint deja mai multe astfel de tumori. Asadar, „schema mare a lucrurilor” nu tine de ideologia de dreapta a domnului Aligica, ci de faptul evident ca acum nu mai este vorba de o singura tumoare operabila, ci mai degraba de cancer generalizat, adica neoperabil.
    In 2012 era atins pancreasul, o glanda de linga ficat. Astazi, tumoarea a cuprins ficatul si e ceruta extirparea ficatului: aceasta, desi posibila, e nerecomandabila fiindca nici un organism uman nu poate trai fara ficat, asa cum nici o economie nu poate supravietui daca afacerile companiilor sint dictate de parerile celor din strada, fie ei hipsteri sau nu.
    Vi se pare ca am dramatizat: va ginditi probabil ca Romania are totusi un viitor si ca analogia cu cancerul nu-si are rostul. Insa cei care gindesc asa aduc ei insisi „argumentul” ca de 20 si ceva de ani vorbim de o aceeasi clasa politica incompetenta si corupta. Asta in conditiile in care nu chiar toata clasa politica a spus una si a facut alta in materie de Rosia Montana, iar cind au fost impuse operatii si corectii economice absolut necesare pe timp de criza, nu chiar toata clasa politica a spus una si a facut alta. Putem face uitate lucrurile astea, nu putem insa pretinde ca si ceilalti sa procedeze la fel.

    • Ce sa zic? Inca o voce masurata si rationala in acest forum. Va multumesc. Din fericire daca e sa facem un inventar cred ca aceste voci sunt majoritare sau oricum suficient de multe. Aici in acest forum nu se vede foarte clar si datorita faptului ca eu am raspuns si interactionat covarsitoar cu celalat segment al comentatorilor si asta a amplificat zgomotul pe acea parte.

      Va multumesc pentru interventie si profit de ocazie ca sa multumesc si celorlalti comentatori care au avut interventii constructive fie ele chiar si critice.

      • Si eu va multumesc. Si nu o fac doar din politete, ci mai ales pentru ca, prin articolele d-voastra, chiar ma ajutati sa inteleg. Si cred ca nu sint putini cei care gindesc la fel ca mine in privinta asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro