marți, martie 19, 2024

Despre reforma pilonului II de pensii

Ultimele săptămâni au readus în discuția publică reforma pilonului II de pensii, un proiect de lege fiind în lucru la Ministerul Muncii și ASF. Reforma reprezintă una dintre obligațiile importante asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)[1] și urmărește atingerea a trei obiective majore: (i) sustenabilitatea sistemului de pensii; (ii) digitalizarea acestuia; și (iii) diversificarea investițiilor fondurilor de pensii. În ceea ce privește sustenabilitatea, acest obiectiv ar urma a fi atins prin creșterea contribuțiilor. Digitalizarea presupune, în esență, simplificarea procesului de transmitere a informațiilor între fonduri și contribuabili, pe de o parte, iar pe de altă parte între fonduri și ASF, prin limitarea, pe cât posibil, a transmiterii informațiilor în format fizic. Cu privire la diversificare, aceasta ar urma să fie realizată, în principal, prin modificarea limitelor investiționale existente.[2] Dacă primele două obiective nu ridică probleme particulare de implementare, cel de al treilea necesită o analiză mai detaliată, dată fiind necesitatea menținerii unui echilibru între obiectivele politicii de investiții (i.e., limitarea riscurilor, obținerea unui randament satisfăcător și promovarea investițiilor pe termen lung).

Mai mult, momentul nu trebuie ratat prin limitarea reformei la modificările asumate prin PNRR. Evoluția și maturizarea pieței fondurilor de pensii în ultimii ani, precum și evoluțiile legislative recente la nivel european impun o regândire mai amplă a pilonului II. Pe de o parte, sunt necesare măsuri de creștere a concurenței pe piață, prin reducerea barierelor la intrare, a asimetriei informaționale și a costurilor tranzacționale. Pe de altă parte, este oportună analiza introducerii unor noi produse investiționale pentru a crește randamentele și a nu penaliza nejustificat contribuabilii care își asumă un grad de risc ridicat.

În cele ce urmează, va fi prezentată, în primul rând, o serie de propuneri pentru crearea unei piețe competitive, și anume: reducerea capitalului social minim pentru administratorii fondurilor de pensii, creșterea transparenței și simplificarea procedurii de transfer a contribuabililor. În al doilea rând, voi analiza propunerea de a introduce posibilitatea optării între 3 fonduri diferite: unul standard, cu risc scăzut, unul cu risc mediu și unul cu risc ridicat. În cele din urmă, voi analiza problematica limitelor investiționale, urmând a fi sugerate și câteva modificări punctuale ale acestora.

Creșterea concurenței pe piața fondurilor de pensii

Piața fondurilor de pensii din România prezintă un grad de concentrare ridicat. În prezent, există 7 fonduri pe piață, primele 3 având împreună peste 60% din piață la 31 decembrie 2021.[3] Mai important, din 2014 nu a survenit nicio modificare în ceea ce privește numărul de fonduri prezente pe piață, ceea ce indică prezența unor bariere importante la intrare. Totodată, observăm că numărul contribuabililor transferați între fonduri este extrem de redus, un alt factor care indică lipsa unui mediu competitiv.[4] Chiar dacă, în acest domeniu, imperativul unui mediu concurențial trebuie raportat la imperativul asigurării unei pensii sigure, adecvate, ce impune o oarecare stabilitate pe piață și bariere mai mari la intrare, se pot lua măsuri de stimulare a concurenței pe piață fără a pune în pericol stabilitatea sistemului.

În primul rând, ar trebui reduse cerințele de capital ridicate pentru administratorii fondurilor de pensii. În prezent, un administrator trebuie să aibă un capital social minim de 4 milioane de Euro la momentul autorizării, ceea ce constituie un impediment important pentru intrarea unor noi competitori pe piață. O soluție mai potrivită ar fi stabilirea unui prag mult mai mic la început (de exemplu, 1 milion de Euro), acesta urmând a fi ridicat odată cu creșterea numărului de active administrate. O astfel de soluție se aplică în cazul fondurilor de pensii din pilonul III, dar și în cazul organismelor de plasament colectiv. De altfel, aceasta este și soluția îmbrățișată la nivel european, iar Regulamentul (UE) 2019/1238 privind produsul paneuropean de pensii personale (Regulamentul PEEP) nu impune cerințe speciale cu privire la capitalul minim, prevederile aplicabile diferitelor tipuri de intermediari (asigurători, organisme de plasament colectiv, etc) fiind considerate suficiente în acest caz.

Contra-argumentul, des invocat, că această cerință contribuie la reducerea riscului în cazul unei proaste administrări nu este convingător. Pe de o parte, există cerințe stricte cu privire la rentabilitatea minimă, iar un administrator își pierde drepturile de administrare după 4 trimestre consecutive în care rentabilitatea nu atinge pragul minim. Pe de altă parte, aceștia au obligația de a utiliza serviciile unui depozitar independent, iar fondurile sunt garantate de Fondul de Garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, măsuri ce diminuează semnificativ riscurile.

În al doilea rând, este necesară creșterea transparenței pentru a permite contribuabililor să compare mult mai ușor fondurile oferite. Această măsură ar avea meritul de a reduce semnificativ asimetria informațională și costurile de tranzacționare ale contribuabililor. O modalitate simplă de a obține acest rezultat este standardizarea modului în care se transmit informațiile esențiale, prin introducerea obligației fondurilor de a prezenta pe website-ul propriu și pe website-ul ASF, folosind același șablon, un document cu informații cheie. O astfel de obligație este deja impusă prin Regulamentul PEEP[5], dar și în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (Regulamentul PRIIP), astfel încât ar fi relativ simplu de implementat un sistem similar, iar ASF-ul ar beneficia de pe urma experienței dobândite deja în acest domeniu.

Ce ar urma conține un astfel de document? În principiu, riscurile, costurile asociate (atât procentual, cât și ca sumă fixă), activele fondului, defalcate pe clase, dar și informații legate de costurile de transfer și modul în care se va efectua plata efectivă. Foarte important, informația trebuie prezentată în mod concis, clar, documentul urmând a fi împărțit în subsecțiuni pe baza unor întrebări simple (e.g., Care vor fi costurile mele?, etc), la fel ca documentele cu informații esențiale utilizate în baza Regulamentului PRIIP și a Regulamentul PEEP.

De asemenea, ASF ar trebui să pună la dispoziția contribuabililor un calculator al costurilor, similar cu cel pus la dispoziția consumatorilor de către ANRE pentru furnizarea gazelor naturale și a energie electrice. Acesta ar trebui să includă, pe lângă costurile de administrare, și costurile legate de transfer, în principal cuantumul penalității la transfer. Totodată, transparența poate fi îmbunătățită și prin modificarea normelor ASF referitoare la informațiile transmise anual contribuabililor de către fondurile de pensii. Notificarea trebuie să includă, pe lângă informațiile impuse în acest moment, suma totală a costurile anuale ale contribuabilului prezentată într-un mod clar, procentul fiecărei clase de active, iar informațiile trebuie prezentate comparativ cu ultimii doi ani.

Nu în ultimul rând, este nevoie de o simplificare a procesului de transfer a contribuabililor între fonduri. Astfel, ar trebui analizată reducerea sumei maxime percepute ca penalitate de transfer în cazul în care contribuabilul se transferă mai repede de 2 ani. În acest moment, fondurile pot percepe o penalitate maximă de 5% din valoarea fondurilor transferate, sumă ce ar putea fi redusă, de exemplu, la 3% după primul an. De asemenea, ar trebui luată în considerare eliminarea unora dintre restricțiile impuse cu privire la activitatea de marketing în cazul transferurilor.

Deși, la prima vedere, această simplificare afectează obiectivul stimulării investițiilor pe termen lung (prin nevoia de a crește lichiditatea investițiilor), riscul este, în fapt, limitat, având în vedere limitările impuse investițiilor nelichide (chiar dacă luăm în calcul și noile limite propuse mai jos). Totodată, s-ar putea impune suspendarea temporară a transferurilor în perioade cu volatilitate crescută.

Introducerea unor noi produse investiționale

Reglementarea actuală se remarcă și prin limitarea drastică a produselor investiționale ce pot fi oferite contribuabililor. Administratorii de fonduri pot administra doar un singur fond de pensii, iar contribuabilii pot fi investitori doar într-un singur fond. Deși avantajele acestei forme de reglementare sunt simplitatea și limitarea riscurilor pentru contribuabili, ea reduce rentabilitatea și nu favorizează dezvoltarea unui mediu competitiv. Pe de altă parte, se limitează nejustificat opțiunile contribuabililor care și-ar dori să obțină un randament mai bun, prin asumarea unor riscuri mai mari.

Cum reușim să armonizăm aceste obiective? Soluția este oferirea unei game limitate de opțiuni și a unui produs standard, cu grad de risc scăzut, ce ar urma să fie aplicabil în lipsa unei alegeri exprese. În ceea ce privește opțiunile, studiile de economie comportamentală arată că, în acest domeniu, consumatorii au dificultăți în a lua o decizie când le este prezentată o gamă largă de opțiuni, ceea ce impune restrângerea acestora la un număr limitat, bine definit.[6] Având în vedere și imperativul menținerii simplității sistemului, oferirea unui număr de 3 opțiuni,  cu grad scăzut, mediu și ridicat de risc, este o soluție la îndemână. Produsul cu grad scăzut de risc ar urma să fie versiunea standard, aplicabilă în cazul în care contribuabilii nu fac o alegere, iar limitele investiționale ar putea fi reglementate mai strict în acest caz.

În ceea ce privește celelalte două categorii, alegerea ar putea fi limitată în funcție de perioada rămasă până la pensie pentru a se evita riscul pierderii sumelor contribuite în anii premergători pensiei, din cauza unei politici investiționale riscante sau a unei crize economice. Astfel, s-ar putea stabili că, în primii 15-20 de ani de cotizație, contribuabilii pot opta pentru una dintre variantele mai riscante, urmând ca după această perioadă un procent de 80-90% din fondurile contribuite să fie redirecționate automat către fondul standard. Pentru a stimula administratorii să ofere astfel de produse, în cazul alegerii variantelor mai riscante, garanția contribuabilului de a primi cel puțin echivalentul sumelor contribuite nu ar trebui să fie aplicabilă cu privire la sumele contribuite până la momentul transferului către fondul standard și nici sumelor menținute în fondurile cu grad de risc ridicat după acest transfer. Bineînțeles, obligația administratorilor de a investi fondurile contribuabililor prudent s-ar aplica și în aceste cazuri, astfel încât s-ar limita riscul unei politici iresponsabile.

Diversificarea investițiilor

Cadrul actual de reglementare conține limitări stricte cu privire la sumele ce pot fi investite de fonduri într-o anumită clasă de instrumente financiare. Spre exemplu, fondurile pot investi maximum 50% din valoarea totală a activelor în acțiuni tranzacționate pe piețele reglementate din Uniunea Europeană sau Spațiul Economic European, maximum 10% din valoarea totală a activelor în acțiuni sau obligațiuni ale unor societăți ce nu sunt admise la tranzacționare în România, Uniunea Europeană sau Spațiul Economic European și maximum 5% în organisme de plasament colectiv, inclusiv ETFs. Evident, scopul este limitarea investițiilor în instrumente nelichide sau cu risc ridicat, dar beneficiile nu contrabalansează efectele negative asupra rentabilității și impactului fondurilor în noile industrii inovative, fapt recunoscut implicit și în PNRR.

Care sunt opțiunile ASF-ului? Două modele de reglementare sunt larg răspândite. Primul, prevalent în lumea anglo-saxonă și implementat în Regulamentul PEEP, instituie obligativitatea investițiilor în acord cu standardul unei persoane prudente și diligente, și, foarte important, nu impune nicio limitare cu privire la clasele de instrumente financiare în care se poate investi. Pentru a fi funcțional, un astfel de cadru legislativ are nevoie de o bună înțelegere a fenomenelor financiare atât de către contribuabili, cât și de către instanțe, și impune un grad ridicat de predictibilitate jurisprudențială. Cel de al doilea model, mult mai răspândit, constă în impunerea unor limite investiționale maxime pentru diferite instrumente financiare, model implementat și în România. Dat fiind faptul că, pe de o parte, România nu este încă o piață suficient de matură pentru implementarea primului sistem și că, pe de altă parte, cel de al doilea model este deja implementat, funcționând relativ bine, nu este oportună schimbarea paradigmei. Astfel, reforma ar trebui să se concentreze pe modificarea limitelor existente.

Cu toate acestea, se ridică întrebarea: cum determinăm aceste limite? Punctul de pornire este reprezentat, bineînțeles, de obiectivele urmărite prin diversificare. Două obiective principale trebuie să ghideze orice dezbatere în acest sens: (1) asigurarea unei pensii adecvate și sigure și (2) dezvoltarea economiei. Primul obiectiv se atinge prin promovarea unei politici de investiții care, pe de o parte, asigură un randament sigur, prin limitarea investițiilor în active riscante și menținerea unor costuri reduse, iar, pe de altă parte, asigură un grad de lichidate crescut. Cel de al doilea obiectiv se atinge prin investiții pe termen lung în piața de capital și în societăți cu potențial disruptiv, investiții ce pot fi efectuate direct, prin achiziția unor participații în aceste societăți, sau, indirect, prin achiziția unor participații în diferite fonduri (organisme de plasament colectiv, fonduri de private equity sau fonduri de venture capital).

Odată stabilite aceste obiective, o modalitate simplă de a găsi un echilibru  între cele două este benchmarkingul, adică raportarea la limitele investiționale impuse în alte jurisdicții. În acest sens, OCDE are un instrument extrem de util, și anume raportul anual referitor la reglementarea fondurilor de pensii în statele membre OCDE și în alte 38 de state, raport ce detaliază limitele investiționale aplicabile în fiecare dintre aceste state și prezintă evoluția recentă a acestor limite.[7] Astfel, observăm că tendința generală este aceea de a elimina aceste restricții sau, cel puțin, de a le flexibiliza. De exemplu, raportându-ne la state aflate într-o situație similară, remarcăm că în Estonia limitarea referitoare la investițiile în acțiuni a fost eliminată în 2017 (i.e., activele pot fi investite în totalitate în acțiuni) sau că în Cehia limita referitoare la investițiile în organisme de plasament colectiv a fost ridicată de la 5% la 20% în 2016. Același proces a avut loc și în Letonia sau Croația care au avut reforme similare în 2017, respectiv 2018.   

Așadar, ar trebui luate în calcul, cel puțin, următoarele sugestii:

(1)  Limita pentru investiții în acțiuni pe piețele reglementate ar trebui ridicată de la 50% la 70- 75%;

(2)  Limita pentru investițiile în ETFs ar trebui ridicată de la 5% la 30%-40%. Nu există nicio rațiune pentru limita rigidă existentă, în condițiile în care aceste organisme de plasament colectiv tranzacționate prezintă una dintre cele mai la îndemână modalități de a investi cu costuri reduse. De exemplu, ETF-ul BlackRock bazat pe indicele S&P 500 are un cost de administrare de doar 0.07% pe an. Astfel, costurile fondurilor de pensii pot fi mult reduse prin investirea în astfel de ETFs, care nu necesită o muncă de cercetare amănunțită ce se transpune în perceperea unor comisioane mai mari;

(3)  Dat fiind faptul că actuala reglementare ia în calcul doar acțiunile admise la tranzacționare pe piețe reglementate, se impune introducerea unei noi categorii referitoare la investițiile în valori mobiliare admise pe sisteme multilaterale de tranzacționare (e.g., piața AERO a BVB). Limita ar putea fi fixată la 10-15%, având în vedere gradul de risc mai ridicat asociat cu societățile listate pe aceste piețe; și

(4)  Limita pentru investițiile în fondurile private de capital ar trebui ridicată de la 10% la 15-20% pentru a se impulsiona investițiile în start-up-uri, prin intermediul fondurilor de venture capital, mai ales în cazul în care se permite contribuabililor să opteze pentru fonduri cu risc ridicat.

 


[1] A se vedea componenta 8 din PNRR, termenul pentru implementarea noilor modificări legislative fiind Q1 2022.

[2] Id., tabelul cu jaloane și ținte pentru componenta 8.

[3] A se vedea datele statistice publicate pe website-ul ASF pentru data de 31 decembrie 2021, https://asfromania.ro/ro/a/204/evoluție-indicatori. 

[4] Potrivit informațiilor publicate de ASF, în anul 2021 au avut loc doar aproximativ 1.200 de transferuri la un număr total de contribuabili de peste 7,6 milioane. Aceste date nu sunt particulare pentru anul 2021, datele publicate de ASF arătând aceeași tendință de-a lungul anilor.

[5] Pentru o analiză detaliată a beneficiilor unui document standard cu informații esențiale în acest domeniu, a se vedea raportul EIOPA cu privire la dezvoltarea unei piețe europene comune pentru produsele de pensie, https://www.eiopa.europa.eu/document-library/eiopas-advice-development-of-eu-single-market-personal-pension-products-ppp_en.

[6] A se vedea, de exemplu, Raportul EIOPA cu privire la opțiunile investiționale în domeniul schemelor ocupaționale și studiile de economie comportamentală menționate în acest context, https://register.eiopa.europa.eu/Publications/Reports/2015-01 29_Final_report_on_investment_options.pdf

[7] A se vedea raportul anual pentru anul 2021, https://www.oecd.org/finance/private-pensions/annualsurveyofinvestmentregulationofpensionfunds.htm.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Este clar ca odata la 3-5-10-15-20 de ani avem cate o criza majora si un salt semnificativ inflationist in afara de inflatia normala. Este clar ca economistii, guvernul se uita la aceste fonduri ca la un borcan cu miere.

    Avand experienta generatiilor anterioare, cum garantati ca omul isi ia aceasi valoare pe care a depus, nu mai vorbesc sa cresteti valoarea capitalului. Cand spun valoare nu inseamna cantitativ am pus 1000 lei si iau 1000 lei, daca azi pot cumpara o casa de 1000 de lei in 10-20-25 de ani s-ar putea sa nu pot cumpara o paine.

    • Ioane draga, esti tare optimist. In maxim 5 ani fondurile de pensii pilon II vor fi un nou caritas. Deja apre pe ici-colo cite o ”scapare” cum se ciupeste, dar se camufleaza totul. De ce nu prezinta nimeni-daca tot vorbim de atita transparenta-sa zicem 100 de beneficiari in care sa se arate pe perioade de timp cit au contribuit si ce sume au luat. Si sa se faca o simpla comparatie cu evolutia inflatie sa vedem ce iese. Auzeam-nupot fi sigur- ca cineva a ajuns la pensionare si nu a scos nici suma cumulata cit a depus si eratotusi multumit si cu atita , pentru ca deabia ia obtinut si pe aceia.
      Nu mai departe -smecheria- ce vor sa o faca acum sa nu elibereze toata suma odata ci pe perioada mai lunga, adica ”dupa parastas”. Ca dupa moartea persoanei stiu ei sa te poarte cu actele de mostenitor pina iti dai si tu suflarea. Cita ipocrizie. …

  2. “Două obiective principale trebuie să ghideze orice dezbatere în acest sens: (1) asigurarea unei pensii adecvate și sigure”

    Cred ca asemenea formulari pot face mai mult rau decat bine pe termen lung, pentru ca sunt create asteptari nerealiste in randul publicului. Riscuri financiare vor exista indiferent de ce restrictii se introduc sau se scot prin lege, si e bine ca lucrul asta sa fie stiut de toata lumea. E foarte posibil sa vina candva si conditii mai dificile de piata, iar performanta fondurilor de pensii sa aiba de suferit. Trebuie spus ca lucrul asta este normal intr-o economie libera, si nu un esec al autoritatilor in “asigurarea unei pensii adecvate si sigure”. Pensia aia pe deplin adecvata si sigura nu exista, iar alternative gen pilon 1 au riscuri si costuri si mai mari.

    Ca o paralela, vedeti ce s-a intamplat cu campania de vaccinare anti-Covid. Asteptarile initiale erau pentru un vaccin care previne imbolnavirea si transmiterea bolii. Normal ca este extraordinar de bun si un vaccin care reduce semnificativ “doar” riscul unei forme grave si mortalitatea, dar e mai putin decat ce s-a promis public initial, iar lucrul asta a avut consecinte nedorite si costuri pentru societate.

    Revenind la pensii, daca o firma privata din domeniul financiar nu prezinta corect clientului riscul unor investitii sau produse, e posibil sa aiba probleme cu autoritatile de reglementare pentru “inappropriate solicitation”. Cu atat mai mult nu trebuie sa faca lucrul asta autoritatile in general.

  3. Si cu comsionul de incasare de 5 % cum ramane? Daca au posibilitatea sa isi deduca toate cheltuielile , de ce mai au nevoie de comision de incasare ( a fost redus cred la 2.5 % acum …. ) ? Doar ca arate ca daca platesti 100 de lei , si ei iti taie chitanta de 97 de lei , dupa 1 1 an cand abia ai din nou 100 de lei pe care ai dat-o , ei raporteaza crestere de 3 % ????

  4. Imi este absolut clar ca generatia mea o va sfarsi in mizerie in 20 de ani. Imi fac de pe acum rezerve de pantofi, macar sa am ce fierbe ca sa rontai pielea de pe ei. Asta daca voi putea sa achit costul energiei necesare fierberii, un mare „daca”.

    Undeva sistemul piramidal trebuie sa se opreasca. Mai exista varianta acceptarii masive de imigranti, asa cum face vestul. Ceea ce schimba fata unei natiuni, si nu ar fi exclus sa sfarsim intr-o dura paradigma in care batranii pleaca noaptea spre zapada ca sa nu atarne la gatul familiilor lor sarace.

    Mizeria este starea default a fiintei umane si suntem la milimetri distanta, la cateva decizii economice distanta de catastrofe inimaginabile. Sa fiu iertat, dar optimismul nu e pentru oamenii inteligenti.

  5. Introducerea unor noi produse investiționale – niste „derivate” ceva?

    Poate, din cauza varstei prea fragede nu ati aflat dar noile produse investiționale au provocat o criza mama mama in 2008 …

    Si doar 4 milioane euroi capital social minim la momentul autorizării ??!!
    Un fleac. Putin, extrem de putin!!! Si sa scadem ? Pentru ce? Ca sa facilitam „pentru intrarea unor noi competitori pe piață” ?
    Adica niste „baieti destepti” sa faca cu Pilonu 2 ce au facut altii „destepti” cu Hidroelectrica ?

    Articolul mi se pare scris de un avocat care se gandeste doar la onorariu ./..

    • 1. Nu, nu este vorba de derivate. Sugestia este simpla: 3 fonduri diferite, cel cu risc ridicat urmand a avea o alocare mai mare in produse mai riscante (e.g., 75% in actiuni tranzactionate, 10% in fonduri de venture capital). Nu-i obliga nimeni pe contribuabili, pot sa mearga pe varianta sigura, dar nu ar trebui restrictionata la modul absolut aceasta optiune.
      2. Capitalul social joaca un rol limitat, in conditiile in care exista alte protectii mult mai importante (e.g., existenta depozitarului, cerintele legate de provizioanele tehnice), iar acesta poate sa fie crescut in momentul cresterii numarului de active administrate. Nu exista un argument convingator pentru a diferentia intre cerintele de capital pentru OPCVM-uri si fonduri, in conditiile in care OPCVM-urile pot administra un numar de active similar.
      3. Scopul concurentei pe piata este de a creste, in final, randamentele contribuabililor, prin reducerea costurilor si oferirea unor produse mai bune. Cu o supraveghere eficienta din partea ASF-ului, nu exista niciun risc de aparitie a asa-zisilor “baieti destepti”.
      4. Cred ca putem avea o discutie civilizata, fara observatii jignitoare, nefondate.

      • Domnule Druta nu am avut intentia sa va jignesc ….
        Insa mi-am zis ca varsta frageda ar fi o scuza ptr a uita criza ultima …

        Si ca avicatul se gandeste la onorariu .. e .. ca e din pacate ! Ca in vechea gluma – pe la 1900 JP Morgan primeste telegrama „sentinta a fots data. Adevarul a triumfat!!!
        Raspunsul imediat a fost introdu imediat recurs!

        Cum sa va zic … interesele mele si cele ale angajatorilor dvoastra sunt … sunt si cam concurente. Un 3% in plus ptr ei pot insemna un minus de 20% ptr asigurat.

        Priviti ce a iesit pe piata energetica. Mult trambitata liberalizare a fost, previzibil, de fapt „reasezare” adica scumpire (in RSR preturile se „reasezau”). Unii cica „furnizori” (aia mai mici!) au iesit de pe piata – paguba-n ciuperci niste intermediari de 3 surcele .. ca intermediarii barii au ramas. Si de cateva luni, atinci cand primesc factura imi vine sa dau cu barda (bine ca m-am mutat la bloc din ’68 asa ca nu mai am .. barda!)

        Am scris asta cu enegia ca sa va explic de ce nu am incredre in povesti de genul Scopul concurentei pe piata este de a creste bla bla bla bla .

  6. Poate sunt un pesimist inrait, dar, eu unul nu cred ca o sa vad ceva din banii din pilonul 2 care mi se cuvin, sau daca o sa vad ceva, va fi la capitolul bani consumati de inflatie, cam ca Cecurile pentru dacii ale parintilor nostri.

    In primul rand, pilonul II este privat numai la capitolul profituri din administrare. Colectarea se face pe baza coercitiei statului, pe cheltuiala statului. Banii sunt investii in obligatiuni si titluri de stat, deci venitul vine din cheltuiala cu dobanda statului, minus comisioanele de administrare. Riscul este acoperit tot de stat. Diversificarea investilor permise este de fapt o deschidere a usii catre fraudarea si devalizarea fondurilor de pensii acumulate.

    Eu mai am intre 18 si 23 de ani pana la pensie (depinde de linia de cariera pe care o voi urma. In acest timp se vor perinda pe la guvernare minim trei presedinti, cam patru serii de parlamentari si la ritmul actual cam 15-20 de guverne. Toata populatia politica va avea o placinta din ce in ce mai mare acumulata in aceste fonduri „private”, care cu un pic de creativitate la capitolul „Diversificarea investitiilor” pot foarte rapid sa-si captuseasca lor si sponsorilor lor buzunarele, lasand unui urmator guvern nota de plata.

    Nu stiu cand, nu stiu cine va fi la carma, dar va veni un Ignat al porcusorului Pilonul II.

    • Eu, si altii, intre 1972 si 1990 am platit un plus de 2% pensie suplimentara basca .
      Adica platit pe bune 2% din fiecare suta !
      Si unde e pensia suplimentara ?
      E ca nu mai este!!!

      Astia 2% sunt pomana soicala ptr asa zisii administratori ca sa aibe si gura lor de unde manca caviar alb . Si saracii vor mai mult .. ca deh prostimea poate iesi din sistem ceva mai iute!!

  7. Pensiile pentru batranete, indiferent ca sunt bazate pe principiul asa-zisei „contributivitati” sau pe cel al acumularilor de capital, sunt depasite conceptual. Eu nu cred ca voi „iesi la pensie” ca parintii mei. Asta pentru ca „contributivitatea” e plina de tot felul de exceptii, tot felul de derogari, scutiri, in functie de cetatean (de o stea, de doua stele, sau de x stele) iar acumularea de capital se face de prea putin timp si cu randamente prea mici sa insemne ceva, si asta daca nu cumva se va nationaliza pana atunci (foarte probabil de altfel).

    Dl. Budai, ministru cu calificare de sofer la baza, intrebat fiind la o emisiune, cum se vor plati pensiile cand vor iesi la pensie generatiile decreteilor, a afirmat candid: „E problema politicienilor de atunci. Daca nu se descurca sa lase pe altii”. In traducere: dupa noi potopul!

    Dupa mine, pensiile viitorului se vor transforma intr-un fel de ajutoare sociale fixe pentru toata lumea, platite de stat din impozite si taxe, si vor acoperi doar cheltuiala cu un loc la un azil de batrani. Asta pentru ca atat isi va permite statul. Evident, azilele de batrani vor fi viitoarele sinecuri ale smecherilor, alimentate direct de la bugetul statului.

    Incerc acum sa-mi construiesc un „portofoliu” investitional, pe care ma voi baza doar marginal, cand puterea de munca se va reduce/inceta. Sper sa nu ajung in situatia de a ocupa un loc la vreun azil de batrani, sau sa stau pe capul copiilor. Nu ma astept sa traiesc cumva din „pensie”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Druță
Vlad Druță
Vlad Druța este avocat, admis în Barourile din București și New York. Este specializat în fuziuni și achiziții, având expertiză în tranzacții multijurisdicționale complexe și corporate governance. A absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 2016, ca șef de promoție, iar în 2020 a absolvit un master în drept la Harvard Law School, ca bursier Fulbright și HLSAE.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro